România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Badea Gheorghe Cârţan

Un apostol al cărţii şi al unităţii românilor (24 ianuarie 1849 – 7 august 1911)

II

 

 Moto: “Eu cerşesc lumină, pentru cei ţinuţi în întuneric”

G. Cârţan

     Pentru Badea Cârţan care “cerşea” lumina cărţii de la fraţii de peste Carpaţi pentru a o răspândi la românii oropsiţi din Transilvania Fundaţia “Alba Iulia pentru unitatea şi integritatea României” a organizat în 7 august 2002 un simpozion la Primăria din Sinaia. A urmat o evocare şi un ceremonial religios la mormântul celui comemorat.

Ziua de 7 august a devenit o tradiţie pentru Fundaţie şi revista “Dacoromania”. Ele organizează pelerinaj în fiecare an la mormântul celui care a îndurat umilinţele, bătaia şi închisoarea pentru vina că răspândea cultura românească printre românii ardeleni.

“În 1903 însă activitatea lui Gh. Cârţan pare a-şi anunţa sfârşitul, prin tot mai desele sesizări ale organelor poliţieneşti din Predeal, punctul principal pe unde Gh. Cârţan îşi trecea cărţile peste graniţă (în Transilvania – n.n.). În urma sesizărilor prim-pretorului din Predeal, Simon Béla, de la 2 aprilie şi 16 sept. 1903, prefectul de Braşov, a ordonat şi organizat o percheziţie la casa lui Gheorghe Cârţan din satul Cârţişoara”… “Adevărul” din Budapesta relata la 5 iulie 1904. “În 15 sept anul trecut (1903 n.n.) a venit Badea Cârţan din călătorie înapoi în ţara sa, trecând prin oraşul Braşov, cu cărţile în spate, voia să meargă înspre casă, l-a văzut căpitanul oraşului Braşov, Farkas Lup, şi pe loc a lăsat ca să-l aresteze, singur căpitanul şi-a făcut lege şi i-a dat 2 luni temniţă. În timp ce Gh. Cârţan era întemniţat la Braşov… s-au luat peste hotare autorităţile oraşului Braşov până la Cârtişoara ca să vadă ce cărţi are el strânse”… “Au spart uşa şi au intrat înăuntru. Aşa că ce au găsit au luat, cărţile câte le-a adus Badea Cârţan le-a încărcat pe care şi le-a dus la Braşov”… “După două luni de zile Cârţan a ieşit din temniţă, s-o dus la autorităţile din Braşov să-şi ceară drepturile. Din nou fu aruncat în temniţă pe timp de o lună de zile”

În Biblioteca Academiei Române se află manuscrisul nr. 4709 (în limba maghiară) primit de la Braşov în 1921. Din acest document aflăm că “Gh. Cârţan a stat închis până la sfârşitul anului 1903, în timp ce la Braşov organele poliţieneşti începeau o complicată muncă de inventariere a impresionantului număr de peste 76.000 de cărţi şi tipărituri confiscate. Operaţia înregistrării cărţilor găsite la domiciliul său a durat până în octombrie 1905; din ea au rezultat trei registre compacte într-un volum de 275 de file, în care sunt consemnate 4858 de cărţi în 76.621 de volume, foi volante şi alte tipărituri”.

I. Bozdog în lucrarea sa “Statul poliţist, material documentar dintr-o arhivă secretă braşoveană” Sibiu 1944 relatează: “Inventarierea a fost făcută de un funcţionar al Ministerului de Interne din Budapesta, Orz György. Primul registru, încheiat la 16 aprilie 1904, conţine 4426 de cărţi (titluri – n.n.) în 41.172 de volume; al doilea, încheiat la 10 mai 1904, conţine 239 de cărţi (titluri – n.n.) în 4629 de volume; ultimul cuprinde 35.449 de numere de reviste”… “La 12 octombrie acelaşi Simon Béla, prim-pretorul din Predeal, atrage atenţia prefectului că Gh. Cârţan “are în magazia căilor ferate române circa 10 maji (1000 kg – n.n.) de cărţi pe care le-am ţinut sub continuă observaţie. În lunile din urmă m-am convins că jumătate din stocul acesta lipseşte din magazie pe care, probabil, le-a trecut prin contrabandă în Ungaria. În continuare, arată că patrula de jandarmi care-l urmărea nu l-a putut surprinde asupra  faptului. La rândul său prefectul raportează Ministerului de interne această veste, adăugând că prin jandarmerie va asigura o severă supraveghere a lui Gh. Cârţan”.

      Din Arhiva Institutului de Istorie Cluj, fond Min. Interne, dos. Parchet 1905 mai aflăm că: “În urma îndeplinirii misiunii sale în baza ordinului nr. 995/1904 res. Din 28 februarie, delegatul ministerial, Huszár Antál, raportează primului ministru, Tisza Istvan, că a examinat cele 76.621 de tipărituri depozitate la căpitănia oraşului Braşov, din care a ales, 268 de exemplare de cărţi al căror conţinut instigator după toate probabilităţile e îndreptat împotriva statului”… “El sublinează totodată faptul că nu încape nici o îndoială că “numitul individ a stat în serviciul Comitetului Central al “Astrei” cu scopul ca bibliotecile poporale româneşti din patrie (Transilvania – n.n.), organizate de această instituţie, să fie aprovizionate cu cărţile necesare”.

Revista “Astra” din 1983 a găzduit şapte episoade ale “Procesului lui Badea Cârţan” realizate de Ştefan Suciu. Din acest “Proces” spicuim: “… La 18 iunie 1906, Procuratura din Braşov, cu adresa nr. 4737 cere tribunului din localitate să dezbată şi problema distrugerii publicaţiilor menţionate în rechizitoriul nr. 893/1906 şi anume pe acelea care au un conţinut instigator şi răzvrătitor. Totodată solicită ca în baza articolului 477 procedură penală să se fixeze termenul de dezbatere a cauzei. Prin încheierea judecătorească din 21 iunie (1906) s-a stabilit ca dezbaterea în fond să aibă loc în ziua de 30 iunie, orele 11”… “Dezbaterea în fond s-a făcut cu uşile închise şi fără participarea lui Badea Cârţan şi a apărătorului acestuia, avocatul Eugen Lemeni. Dar iată cuprinsul procesului verbal(s.n.):

“Braşov, 30 iunie 1906. Tribunalul regal din Braşov, dezbatere publică. Sunt prezenţi: Dr. Iohan Frederic, judecător ca preşedinte, Dr. Grünfeld Mauriciu şi Páll Ignaţiu, judecători, Dr. Filegházi Coloman, secretar şi Wittich Iosif, procuror regal, ca acuzator public. Pe rol fiind cauza penală împotriva lui Gheorghe Cârţan, acuzat de instigare, în problema distrugerii publicaţiilor confiscate”… “După dezbatere, care a avut loc cu uşile închise, preşedintele a anunţat verbal sentinţa. Acuzatorul public nu face recurs împotriva sentinţei care în acest fel rămâne definitivă”. Iată şi hotărârea tribunalului: “Tribunalul ordonă confiscarea următoarelor publicaţii (sunt înşirate toate publicaţiile cuprinse în actul de acuzare”… “Acuzarea la învinuit pe Gheorghe Cârţan, cioban din Oprea Cârţişoara de săvârşirea delictului de instigare prevăzut la aliniatul 2 din articolul 172 cod penal şi articolul 173, deoarece a răspândit intenţionat publicaţii care cultivau sentimentul naţional la românii din monarhie (s.n.) îndreptat împotriva naţiunii maghiare şi a statului maghiar, a integrităţii acestuia”… “La 4 iunie (1907) şeful chesturii poliţiei, căpitanul Farkas M. raporta stăpânului său, groful Mikeş Zsigmond: “în conformitate cu ordinul dv. nr. 15 din 2 mai 1907, toate cărţile şi imprimatele de la Gh. Cârţan şi depuse parte la chestură parte la procuratură, au fost transportate sub pază şi în prezenţa mea de către căruţaşul  Schmidt Lajos la fabrica de cărămizi “Schmidt şi soţii”, unde au fost arse”.

… “Puţine cărţi ne-au rămas din vasta bibliotecă a lui Badea Cârţan. Pe una din ele, reţinută de anchetatori (s.n.) ca probă în dosarul penal, sunt înserate următoarele cuvinte semnificative pentru idealurile cărora Badea Cârţan le-a închinat întreaga sa activitate: “Fraţilor noştri de peste Carpaţi (Transilvania – n.n.), prin moş Cârţan – cultivaţi-vă şi voi, căci prin aceasta veţi învinge şi vom putea odată forma un stat liber prin sine şi pentru sine. Răspundeţi de primirea acestor cărţi trimise de noi pentru iubirea pe care o arătăm către voi de a ne vedea odată uniţi, formând un singur stat puternic România”, “Semnează un grup de elevi din Iaşi” (s.n.)

                              Prof. Ilie FURDUIU

Bibliografie

1. V. Curticăpeanu (1968) Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, pp. 170-189, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti

2. Ştefan Suciu (1983) “Astra” nr. 10, p. 5