|
… Goneam spre Chişinău, oaza această de lux, fierbinte de
românitate, cu o delegaţie, să prindem din zborul tihnit o sărbătoare
unică printre sărbătorile lumii: “Limba noastră –
cea română – şi recapitulam: localitatea, prin 1677, era un Târg,
centru administrativ (din 1817) al regiunii (apoi al guberniei) Basarabia
(în componenţa imperiului rus). La 27 martie (9 aprilie 1918, sfatul
Ţării a votat aici Actul Unirii Basarabiei cu România. Ocupat
de Uniunea Sovietică, devine Capitală Republicii Socialiste
Moldoveneşti (1940), reîntregindu-se României (1941-1944), apoi
recucerit de armata Roşie în 1944… Închizi ochii şi revezi măreţia
liniştită a acestei metropole a culturii şi civilizaţiei
româneşti, şi nu numai, dai mâna cu cei aproape un milion de
locuitori şi, te laşi purtat prin segmentele ei industriale,
economice, politice, cu uzinele de tractoare, fabrici de frigidere,
televizoare, maşini de spălat şi utilaje electronice, de
covoare, tricotaje, alimentară – vinuri şi coniacuri, de
dulciuri, produse farmaceutice, dar şi nod de comunicaţii,
aeroport internaţional, Academia de Ştiinţe, de Muzică
(“G. Musicescu”), Biblioteci: “Naţională”, “B.P. Haşdeu”
– municipală – şi “Alba Iulia” – pruncul tău de
suflet aflat la cel de al zecelea an aniversar, teatre (M. Eminescu, “E.
Ionesco”, Luceafărul” etc.) Muzee, catedrale: Naşterea
Domnului (1834-1836), “St. Mucenic Teodor Tiron” (1858), Catedrala
Neamului, biserici (“Naşterea Maicii Domnului” 1757, din 1963 –
“Acoperământul Maicii Domnului”, Sf. Împăraţi
Constantin şi Elena – 1777, Sf. Arhanghel Mihail 1825 etc.) cu
Uniune a Scriitorilor, condusă de un academician – blândul – în
aparenţă – dar tobă de înţelepciune, istoricul
literar Mihai Cimpoi, de asemenea reviste, cotidiene, periodice, edituri
de stat şi particulare, cu o preafrumoasă Alee a Scriitorilor,
şi o Piaţă furtunoasă a Unităţii Naţionale,
acolo unde a ieşit triumfătoare, ca un nufăr din glodul
istoriei, ipocriziei, sclaviei, însăşi Măria sa – Limba
Română, cu societăţi culturale, radiouri şi
televiziune, monumente istorice vestigii arheologice medievale, rezervaţii
naturale etc. … Te fascinează un bulevard periferic: Alba Iulia,
dar te reîncreştineşti cu slava românească când dai
peste un vlăstar îmbrăcat în veşmânt aniversar -
Biblioteca publică – “Alba Iulia”, nr. 202, devenită cea
mai bună pe capitală şi nu numai, condusă de-o fiinţă
măruntă cât un pumn de vocale şi consoane, de nepieritoare
silabe ale veşniciei – Elena Roşca, care la stânga şi la
dreapta şi-a crescut un colectiv
receptiv, harnic, pasionat, răbdător. În punctul acesta te afli:
într-o clădire renovată în interior şi exterior prin
sprijinul primăriei (Preturii) raionului Buiucani bine controlat
şi încurajat de noul primar general al capitalei – înaltul, subţirelul
la trup, dar noduros şi viforos la
minte – Dorin Chirtoacă; cu secţii care mai de care mai
aranjate cu un singur personaj: cartea, cu istoria şi demnitatea ei.
Delegaţia albaiuliană, scriitori şi redactori, ziariştii
şi funcţionarii superiori de la Consiliul Judeţean Alba,
Primăria şi Consiliul local municipal Alba Iulia, de la
editurile “Reînregirea”, “Altip”, “Unirea” – Cornel Nistea,
Ioan Străjan, Ioan Hănţulescu, măicuţa Elisabeta
şi sora ei întru creştinătate – Corina, domnul Bogăţan,
domnul Bumb, doamna Lucia, Mioara Pop, Sanda Nicolae, Comăneci, sărută
acest fel de frumuseţe adăugându-i noi sute de titluri de
carte, albume, periodice, tipărituri calde încă, peste care se
suprapun cadourile strict necesare ale Primăriei Alba Iulia şi
Consiliului Local: ceşti pentru cafea, farfurii, bani pentru a se îmbogăţi
fondul de carte, pentru a se cumpăra un aparat foto, sau de filmat,
un calculator, şi un gest cu totul extraordinar al lui Ion Străjan
în numele Fundaţiei “Alba Iulia – 1918” şi al publicaţiei
“DACOROMANIA”, de asemenea
donaţiile personale de carte ale familie Mărgineanu (Ioan şi
Maria de Alba, 75 de titluri), ale dr.-lui Cozin, Nistea, editurilor,
toate constituind o gură de aer proaspăt pentru o instituţie
românească. Şi-o voce caldă, hrănitoare de peste tot,
la momentul oportun: Biblioteca municipală
“B.P. haşdeu” prin prof. dr. conf. Lidia Rulikovski, şefa
dominatoare a bibliotecomaniei, cea care a deschis oficial, în 30 august
dimineaţa, la orele 11, clipa aniversară a deceniului de
activitate a bibliotecii “Alba Iulia”, înfiinţată cu zece
ani în urmă, dintr-un pariu al scriitorului Ion Mărgineanu de
la Inspectoratul judeţean pentru cultură Alba, cu Departamentul
de cultură al Primăriei capitalei, cu Uniunea Scriitorilor prin
Cimpoi, Filip, Suceveanu (Ţurcanu, Matei, Butnaru, Vlad Z. dar şi
funcţionarul T. Bodruc). Clipa a fost aplaudată de Dorin
Chirtoacă, pretorul raionului, de delegaţia albaiuliană,
Mihai Cimpoi, Elena Roşca, Tămăzlăcaru, Tamara şi
Vasile Malaneţchi, pictorul Anatol de la Botanica, astrişti,
radiouri şi televiziuni, publicaţii, cotidiene, revărsând
în sărbătoarea naţională suflul încrederii în seva
literei păstrătoare de nemoarte: “Florile, preafrumoase tăceri
în toate culorile, în ritmuri de fanfară, şi nuclee
intelectuale, au prefaţat, clinchetul naţional al sărbătorii
la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, urmat de recitalul
liric emoţional şi sensibil întreţinut de scriitori,
printre care Ion Mărgineanu, membru şi al Uniunii Scriitorilor
din R. Moldova, recitaluri, solişti vocali, animatori culturali, de
delegaţia noastră, cerută de public să urce pe “bină”,
– de înmânarea premiilor Uniunii Scriitorilor pe 2007, de salonul
internaţional de carte de la Biblioteca Naţională, unde Ion
M., într-un cadru restrâns a prezentat editurile “Altip”, “Reîntregirea”,
“Unirea”, de simpozionul
şi lansarea unor tipărituri de la Biblioteca municipală
“B.P. Haşdeu”, ancorate în hărnicia şi colaborarea
instituţională dintre biblioteci şi edituri din România
şi Chişinău. Seara târziu şi a doua zi cea care a câştigat
măreţie şi supleţe a fost sărbătorita:
“Limba noastră”, care pe scena imensă din Piaţa Mare a
răsunat în ritm de cântece şi dans, de poezie şi
chemări la unitate, la tinereţea unui portret. Din acest portret,
dincolo de paradoxuri, (la ambasada română sunt 16 funcţionari,
la cea rusească peste 300, în mass-media proporţia este unul la
peste 1280 funcţionari, în tipărituri disproporţia creşte,
presingul rusofil; uneori deşănţat), am remarcat tinereţea,
născută după 31 august 1989, ce nu mai poate fi rusificată,
şi o mare întrebare: Cine crede că limba română nu
trebuie ajutată concret, nu cu promisiuni deşarte, să
capete în cât mai multe medii “cetăţenia română”,
cu promptitudine, nu cu stagiaturi de 3-5 ani, să strălucească
prin tipărituri, obiecte, înlesniri culturale, economice, se înşeală
amarnic… Închizi din nou ochii. Te bucuri. Chişinăul ţi-a
dat totuşi o lecţie de românitate. Biblioteca “Alba Iulia”,
la fel. Du-o la buze, absoarbe-o apă vie şi întoarce-te mereu
s-o uzi la rădăcină. Ca final deschis: Mulţumirea, ca
interior judeţean, ca neînteruptă fereastră deschisă
spre lume: adică Limba Română. Chişinăul îşi
ridică tinereţea, născută după 31 august 1989.
Prof. Ioan de Lopadea Veche
|
|
