Ultimul sfert al anului 1848 consfinţeşte, în condiţiile intensificării acţiunilor represive antiromâneşti ale autorităţilor maghiare, punerea în aplicare a programului naţional românesc adoptat în cadrul celei de-a treia adunări naţionale de la Blaj, din septembrie 1848: instituirea în Transilvania a unei administraţii revoluţionare româneşti - prefecturile - şi a organismelor sale militare - legiunile. În aceste condiţii, încă de la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie 1848 s-a trecut la organizarea celor cinci prefecturi româneşti şi a legiunilor aferente decise la Blaj: la Sibiu, în frunte cu Ioan (Iovian) Brad; la Blaj, a lui Ioan Axente Sever; la Câmpeni, a lui Avram lancu; la Chirileu, în comitatul Turda, în frunte cu Vasile Moldovan; cea a Câmpiei, condusă de Alexandru Bătrâneanu1.

Numerotarea acestor prefecturi şi legiuni nu se cunoaşte cu exactitate. Noi înşine am propus o numerotare a lor în două materiale recente2. În prezent, pe baza analizelor mai aprofundate a diferitelor informaţii disparate referitoare la acest aspect, suntem în măsură să propunem o nouă numerotare: Prefectura I a Blajului, numită ulterior Blâjana; Prefectura a II-a a Câmpenilor, numită Aurăria Gemina; Prefectura a III-a a Chirileului, numită ulterior a Târnavelor sau a Cetăţii de Baltă; Prefectura a IV-a a Câmpiei; Prefectura a V-a a Sibiului.

Prefectura a III-a. Dintre cele cinci prefecturi menţionate, Prefectura a III-a a Târnavelor va constitui subiectul studiului prezent. Demersul nostru va viza îndeosebi aspecte legate de debutul procesului de organizare a sa.

Sarcina organizării Prefecturii a III-a şi a legiunii omonime a revenit, prin decizia adunării de la Blaj, prefectului Vasile Moldovan. La data respectivă, acesta era student în anul III al Institutului de Teologie Greco-Catolică din localitate3.

Procesul de organizate a Prefecturii a IlI-a a debutat în zilele imediat următoare desfăşurării adunării de la Blaj, respectiv la începutul lunii octombrie 1848. Informaţiile transmise de Vasile Moldovan în memoriile sale, ne permit o datare destul de exactă a acestui proces. Referindu-se la acestă operaţiune, Vasile Moldovan consemnează în memoriile sale, faptul că „eu m-am întors la casa părintească a cincia zi după adunare şi, fără multă socoteală, am început să-mi organizez legiunea al cărei prefect eram eu”4 .

Dacă avem în vedere faptul că cea de-a treia adunare de la Blaj şi-a încheiat lucrările la 25 septembrie 1848, informaţiile transmise de Vasile Moldovan, conduc la concluzia că el a revenit la Chirileu la data de 30 septembrie. Ca urmare, pe baza acestor informaţii, putem presupune cu titlu de ipoteză că debutul procesului de organizare a Prefecturii şi Legiunii a III-a ar putea fi datat cel mai devreme la l octombrie. Pe de altă parte, ştirile transmise de Vasile Moldovan cu privire la activitatea sa în această perioadă sunt contradictorii. Spre exemplu, în aceleaşi memorii el relatează că „ în 28 septembrie am plecat cu frate-meu Isaia, cu tribunul Tămaşiu, cu Oros şi cu mai mulţi oameni din Chirileu la Blaj, ca să ne mai luăm unele şi altele informaţiuni. Sosind la Blaj am aflat pe Axente exersându-şi oamenii pe lunca cea frumoasă din jos de Blaj. Vorbind cu el, ne-am înţeles ca eu cu oamenii din prefectura mea, întorcându-ne acasă, să dezarmăm, pe domnii unguri din St. Paul, fără însă a comite crime, sau omoruri”5. Prezentele informaţii, la rândul lor, ne permit să formulăm o a doua ipoteză, anume că procesul de organizare a Prefecturii a III-a debutase deja la 28 septembrie 1848. O dată certă, rămâne în condiţiile, şi pe baza informaţiilor de care dispunem, imposibil de avansat.

In conformitate cu hotărârile adunării de la Blaj, Prefectura a III-a „se întindea de la Mureş pe Târnava Mică în sus, până unde sunt români, şi în jos până la Jidvei şi Căpâlna”6. Mai concret, aşa cum precizează istoricul Petre Baciu în monografia sa consacrată lui Vasile Moldovan, Prefectura a III-a „ cuprindea satele româneşti de pe Târnava Mică, începând de la Căpâlna de Jos până la Laslăul Român-Şiomuş şi cele de pe Mureş, dintre Vidrasău şi Iernut “7.

Vasile Moldovan relatează în continuare în memoriile sale că „mi-am numit vice-prefect pe Florian Lăscudeanu din Cucerdea, de tribuni pe Iosif Tămaşiu, ginerele preotului din St.-Marghita, Iacob Olteanu din Vaideiu, Alexandru Pop din St. Paul, Petru Bonta (teolog) din Şeuşia. Apoi în toate satele mi-am numit centurion (căpitani), tot la a zecea casă mi-am numit câte-un caporal” . Un sprijin însemnat în acţiunea sa a primit Vasile Moldovan din partea fratelui său, Isaia, preot greco-catolic în Chirileu.

Prezentele informaţii, conduc la concluzia că în această fază de debut a organizării lor, Prefectura şi Legiunea a III-a erau organizate în patru tribunate: la Sânmărghita, Vaidei, Sânpaul şi Şeuşia. Nu este exclus ca un al cincilea tribunat să fi funcţionat la Cucerdea sub comanda directă a vice-prefectului Florian Lăscudean. Numărul redus de tribunate, patru sau cinci în loc de zece cât fuseseră preconizate pentru fiecare prefectură, se datorează foarte probabil faptului că în această etapă de început a existenţei Prefecturii a III-a, prefectul Vasile Moldovan nu îşi exercita încă jurisdicţia asupra tuturor localităţilor incluse în cadrul prefecturii sale.

Ulterior, conform unor informaţii transmise de Ştefan Moldovan, prefectul de Mediaş-Sighişoara, în memoriile sale, prefectul Vasile Moldovan a pretins să îşi exercite jurisdicţia şi asupra a 18 sate din Comitatul Cetatea de Baltă, vecine Prefecturii Mediaşului şi Sighişoarei şi intrate în componenţa acesteia, organizate de Ştefan Moldovan într-un tribunat în fruntea căruia la 14 noiembrie 1848 i-a numit tribuni pe Nicolae Pop şi Alimpie Blăjanu, ambii din satul Blăjel, localitate devenită centrul noului tribunat9. Referindu-se la acesta suprapunere de jurisdicţie. Ştefan Moldovan consemnează clar în memoriile sale că peste satele „din nord-vestul Târnavei voia a dispune prefectul Vasile Moldovan din Chirileu (Kerulo)”10.

Pentru a elimina această situaţie care afecta serios activitatea prefecţilor, Ştefan Moldovan s-a adresat Comitetului de Pacificaţiune, solicitându-i să adopte măsuri adecvate pentru remedierea sa. Referindu-se la demersurile făcute, el relatează că „am cerut de la comitet, cu data de 8 decembrie, ca să desfigă marginile fiecărei prefecturi, şi să demade tribunilor a asculta de prefecţii săi”, în caz contrar, prefectul Mediaşului şi Sighişoarei avertiza că „altcum nu se va putea organiza Prefectura Mediaşului, prin urmare, ordinea şi disciplina va scădea; iar eu nu voi putea lua răspunderea asupra mea despre tribunii puşi de către alţii, cu atâta mai puţin despre popoarele de sub mâna lor” .

Răspunsul Comitetului de Pacificaţiune i-a parvenit prefectului Mediaşului şi Sighişoarei la 11 decembrie 1848. Prin decizia nr. 680 din 11 decembrie 1848, semnată de August Treboniu Laurian, se stabilea ca „cele 6 sate din nordul Târnavei, fiind ele despărţite de celelalte din scaunul Mediaşului însuşi, credem că ar produce numai încurcare despărţindu-le de satele cu care se învecinează în natură”, dându-i-se astfel câştig de cauză prefectului Vasile Moldovan12. Punerea în aplicare a deciziei Comitetului de Pacificaţiune este confirmată de Ştefan Moldovan în memoriile sale în care preciza că a acceptat ca „cele 6 sate de peste Târnava să rămână la Prefectura Chirileului”, comandată de Vasile Moldovan13.

Asupra organizării acestor 6 sate nu avem informaţii directe şi sigure. Credem însă că ele au fost organizate într-un nou tribunat, în frunte cu tribunul Nicolae Pop, numit încă de Ştefan Moldovan. Numai aşa se explică, după părerea noastră faptul, că în toamna anului 1848, Nicolae Pop este menţionat ca tribun al Prefecturii a III-a14. Prin trecerea acestui tribunat în componenţa Prefecturii a III-a, numărul de tribunate organizate în cadrul acesteia va ajunge la cinci sau şase.

Această organizare a fost însă de scurtă durată. In cursul lunii decembrie, s-a realizat şi o delimitare a ariei de jurisdicţie a Prefecturilor a III-a, a lui Vasile Moldovan şi a XII-a, a Câmpiei, comandată de prefectul Nicolae Vlăduţiu. În urma acestei măsuri, tribunul Iacob Olteanu cu tribunatul său, a trecut de la Prefectura a III-a sub jurisdicţia Prefecturii Câmpiei15.

Legiunea a III-a. Paralel cu organizarea Prefecturii a III-a, Vasile Moldovan şi colaboratorii săi au procedat la constituirea legiunii omonime. Locuitorii satelor au răspuns cu atâta însufleţire chemării tribunilor, încât încă din prima jumătate a lunii octombrie 1848, Legiunea a III-a a ajuns să numere 5.000 de luptători16.

O atenţie însemnată a fost acordată de prefectul Vasile Moldovan instruirii militare a luptătorilor de sub comanda sa. In acest scop, el a recurs la serviciile unui vechi militar, un anume Vicu din Sânpaul, „fost militar încă pe timpul când feciorii se prindeau cu funia pentru oaste “17.

Luptătorii Legiunii a IlI-a erau bine instruiţi întrucât, aşa cum relatează Vasile Moldovan, „în toate zilele îmi scoteam la exerciţiu armata astfel constituită” . Din păcate însă, aceştia erau slab înarmaţi. In consecinţă, înarmarea luptătorilor săi a constituit, în epoca de debut a organizării Legiunii a IlI-a, o problemă esenţială pentru prefectul Vasile Moldovan. După organizarea prefecturii conchide el, „am pus toate îngrijirile şi n-am cruţat nicio jertfă, ca să-mi provăd legiunea cu arme. Pentru unii s-au făurit lănci, pentru alţii am procurat puşti şi pistoale, dar muniţiune nu prea aveam”19. Armele de foc de care dispuneau luptătorii legiunii, deşi puţine, erau de tipuri diferite ceea ce a făcut aproape de nefolosit muniţia de care dispuneau. Pentru remedierea acestei situaţii, în ajunul trecerii legiunii la operaţiune de dezarmare a gărzilor nobiliare maghiare din Sânpaul, prima acţiune militară întreprinsă, tribunul Petru Bonta a fost trimis la Mediaş cu suma de 60 de florini „ ca să cumpere praf de puşcă, cremeni, capse, căci puştile ne erau de diverse sisteme, unele cătăneşti, mari ca nişte tângeli, iar altele în care nu intrau plumbii”, relatează Vasile Moldovan20.

Prima acţiune militară la care au participat luptătorii Legiunii a III-a s-a consumat la l octombrie 1848. în cursul acesteia, au fost ridicate armele grofului Haller Ignacz, din satul Sânpaul, fugit însă din localitate. Cu acelaşi prilej au fost confiscate şi armele descoperite la locuinţa preotului maghiar romano-catolic, Kalozsi Jânos21.

Numărul luptătorilor din Legiunea a III-a a variat semnificativ în cursul anului 1848. Astfel, dacă în prima parte a lunii octombrie numărul acestora era, aşa cum am arătat de 5.000, în ultima decadă a aceleiaşi lunii, Vasile Moldovan nu mai avea sub comandă „decât abia 3.000 de oameni înarmaţi, care cu ce a putut, şi abia în urmă avurăm 5 tunuri”22. Aceştia vor participa de altfel, alături de soldaţii regimentului II de grăniceri români, comandat de vice-colonelul Carol Urban, la acţiunea de apărare a Reghinului, în confruntarea cu forţele secuieşti şi maghiare de la Sântioana, în apropierea Reghinului, forţele româneşti şi imperiale au suferit însă o severă înfrângere (31 octombrie 1848)23.

După această dată şi până la dizolvarea sa în februarie 1849, numărul luptătorilor din Legiunea a III-a nu va mai depăşi niciodată cifra de 3.000. In opinia noastră, de conturarea acestei situaţii sunt responsabili doi factori: 1. faptul că luptătorii părăseau tabăra şi plecau acasă ori de câte ori credeau de cuviinţă; 2. reorganizările suferite de Prefectura a III-a în ultima parte a anului 1848, când aria sa de jurisdicţie a suferit, cel puţin, două modificări esenţiale.

La 27 noiembrie 1848, prefectul Vasile Moldovan s-a stabilit la Cetatea de Baltă unde, relatează el, şi-a constituit iarăşi „un lagăr mărişor”, format „din oameni adunaţi mai din toată prefectura, mai mulţi însă erau de pe şesul Tărnavei Mici şi de către Mureş”24. Alte tabere de lăncieri au fost instalate la Bobohalma, Veseus şi Silea, sate aşezate la mică distantă unul de altul „care formau o linie peste dealul dintre Târnava Mică şi Mureş, unde începea legiunea a XIII-a, condusă de prefectul Nicolae Vlăduţiu “25.

În condiţiile specifice de la sfârşitul anului 1848 şi începutul anului 1849, prefectul Vasile Moldovan, foarte probabil, pentru a exercita un control mai eficient asupra legiunii sale, el şi-a deplasat succesiv comandamentul, când într-o tabără, când în alta. Astfel, de la Cetatea de Baltă, unde se stabilise iniţial, el s-a mutat la Bobohalma, unde a rămas până la Crăciunul anului 1848, pentru ca după această sărbătoare să revină la Cetatea de Baltă. La 9 ianuarie 1849 prefectul s-a stabilit cu grosul legiunii sale la Veseus, lăsând la Cetatea de Baltă doar o tabără mai redusă, sub comanda v i ce-prefectului Florian Lăscudeanu. Din Veseus a trecut la Silea, unde a rămas până la 17 ianuarie 184926.

Pe toată durata funcţionării sale, Legiunea a III-a s-a confruntat cu grave probleme, unele insurmontabile, în special cele privind dotarea cu echipament militar modern, la care se adăugau atacurile neîntrerupte ale forţelor maghiare şi secuieşti, mult superioare numeric şi înarmate corespunzător. Referindu-se la aceste aspecte, Vasile Moldovan consemnează în memoriile sale: „Lagărul meu, care forma Legiunea a III-a, a fost expus în tot timpul războiului civil, din octombrie până în februarie, la o mulţime de neajunsuri Mai mare ca toate, era lipsa de muniţiune şi de arme. Din nicio parte nu aveam ajutor şi la repeţitele ursori ce am făcut pe la diferiţii comandanţi de trupe austriece, de a-mi veni cât de cât în ajutor cu arme şi muniţiune, mi s-a răspuns cu tăcerea şi nepăsarea. Afară de aceasta am fost mereu şicanat şi hărţuit de inamic, care prepondera în mare măsură trupa mea, atât în ce priveşte numărul, cât şi echipamentul” .

Începând din a doua jumătate a lunii ianuarie 1849, trupele maghiare au început să exercite o presiune sporită asupra Legiunii a III-a. în cursul lunii februarie, situaţia acesteia s-a deteriorat considerabil. Legăturile cu celelalte legiuni româneşti au fost pierdute, iar în satele din apropiere nu erau trupe imperiale cu care să poată colabora, încercările făcute de Vasile Moldovan de a stabili legătura cu prefectul Nicolae Vlăduţiu au eşuat28.

În aceste condiţiile grave conturate în cursul lunii februarie 1849, pe fondul puternicei ofensive maghiare, pentru a evita încercuirea legiunii sale şi angajarea acesteia într-o confruntarea inegală cu un inamic superior numeric şi bine înarmat, în a doua jumătate a lunii februarie, prefectul Vasile Moldovan. a decis dizolvarea acesteia, însoţit de 12 colaboratori apropiaţi, el s-a îndreptat spre Munţii Apuseni încadrându-se în sistemul de apărare conceput de Avram Iancu, devenind unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Craiului Munţilor.

                              Prof. dr. VASILE MĂRCULEŢ

Abrevieri

AHA = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca.

CŞ = Comunicări Ştiinţifice.

MI = Magazin Istoric.

NOTE

1  L Chindriş, în AHA, XXVIII, 1987-1988, p. 41-42; N. Popea, Memorialul arhiepiscopului .ţi mitropolitului Andrei baron de Şaguna, I, Sibiu, 1889, p. 162; Şt. Pascu, Alexandru Chioreanu alias Bătrăneanu şi rolul său în revoluţia românilor ardeleni din anul 1848, Sibiu, 1939, p. 47; V. Mârculeţ, Al. Doboş, în CŞ, III-1V, 2005, p. 51; V. Mărculeţ, în MI, XLI, 2007, 6(483), p. 84.

2  V. Mărculeţ, Al. Doboş, în CŞ, III-IV, 2005, p. 51; V. Mărculeţ, în MI, XLI, 2007, 6(483), p. 84; Cf. I. Chindriş, în AHA, XXVIII, 1987-1988, p. 42.

3  V. Moldovan, Memorii din 1848-49, Braşov, 1 895, p. 29.

4  Ibidem, p. 87.

5  Ibidem, p. 88-89.

6  Ibidem.

7 P. Baciu, Vasile Moldovan (1824-1895), în Apulum, X, 1972, p. 438; Idem, Prefectul Legiunii a ///-a, Bucureşti, 1 976, p. 29: Prefectura a III-a „ cuprindea sate/e româneşti de pe Târnava Mică, începând de la Câpâlna de Jos până la Săngiorgiu de Pădure şi cele de pe Mureş, dintre Vldrasău şi Iernul “.

8  V. Moldovan, op. cit., p. 87; Cf. E. Dăian, Cronica anului 1848, Sibiu, 1 898, p. 26.

9  Şt. Moldovan, Estras din ziarul vieţii mele de la 15 martie 1848 până la 18 ianuarie 1849, în Transilvania, VIII-IX, 1875-1876, p. 99, 113. Pentru discuţiile asupra acestei probleme, vezi: V. Mărculeţ, Al. Doboş, în CŞ, V, 2006, p. 63-64.

10Ibidem,p. 138.

11 Ibidem.

12  Transilvania, IX, 1876, p. 1 1 7, doc. 57.

13  Şt. Moldovan, op. cit., p. 138.

14  S. Dragomir, Studii privind istoria revoluţiei române de la 1848. Cluj-Napoca. 1989, p. 110.

15  P. Baciu, Prefectul Legiunii a III-a, Bucureşti, 1976, p. 33.

16  V. Moldovan, op. cit., p. 89.

17  Ibidem, p. 87.

18 Ibidem.

19 Ibidem.

20  Ibidem, p. 89.

21  P. Baciu, înApu/um, X, 1972, p. 438-439.

22  Ibidem, p. 100.

23  Ibidem, p. 100-102; Cf. P. Baciu, în Apulum, X, 1972, p. 439.

24Ibidem, p. 103.

25  V. Baciu, Prefectul Legiunii a III-a, p. 33.

26  V. Moldovan, op. cit, p. 102-104.

27 Ibidem, p. 107.

28 P. Baciu, Prefectul Legiunii a III-a. p. 34.