Către poporul nostru.

,,Comitetul central săsesc sporit împreună cu sfatul german-săsesc  pentru Transilvania , ca reprezentanţe chemate ale poporului ardelean sărac a votat în Mediaş la 8 Ianuarie 1919 cu unanimitate următoarea hotărâre :

Evenimentele mondiale au creat fapte nouă pentru teritoriul , în care poporul Saşilor ardeleni şi-a întemeiat înainte cu aproape 800 de ani căminul său . Regele Ferdinand al României şi-a declarat şi inaugurat  stăpânirea asupra acestui teritoriu prin decretul său de la 27 Decemvrie 1918. Iar poporul cel mai numeros al Transilvaniei şi al părţilor limitrofe din Ungaria a declarat în adunarea naţională de la Alba – Iulia alipirea sa la România. Prin unire cu România a Transilvaniei şi a ţinuturilor ungurene locuite de Români s-a creat un teritoriu compact, unitatea căruia  se întemeiază pe relaţiunile lui etnice.

În vederea acestor fapte şi în convingerea  că aici s-a îndeplinit un proces de istorie universală, poporul săsesc din Transilvania, aşezându-se  pe tărâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României  şi trimite poporului român salutul său frăţesc împreună cu urări cordiale la îndeplinirea idealurilor sale naţionale.

Poporul săsesc din Transilvania ţine prin aceasta seamă nu numai de evoluţia istoriei universale, ci şi de dreptul natural al poporului român la evoluţia statului său naţional unitar şi exprimă aşteptarea plină de încredere , că poporul şi statul român , căruia poporul săsesc îl pune la dispoziţie  tradiţionala sa hărnicie, va fi condus faţă de el totdeauna de sentimente nobile şi echitabile. Poporul săsesc, care a avut secole  de-a rândul autonomie administrativă şi constituţională, care i s-a luat în mod nedrept (de către statul ungar) împotriva asigurărilor solemne şi legale, aşteaptă mai departe , să nu i se facă niciodată cu neputinţă a se afirma şi dezvolta în viitor ca unitate naţională şi politică conştientă de originea sa,  în presupunerea, că noul stat îi va oferi bucuros tot ceea ce va considera ca condiţie de trai pentru el.

O chezăşie pentru aceasta vede în hotărârile adunării naţionale  româneşti de la Alba-Iulia, în cari se spune că fiecare popor se va conduce, instrui, administra şi judeca în propria sa limbă şi guvernare, cari asigură autonomie pentru biserică şi şcoală şi în general o consideraţiune dreaptă şi binevoitoare a tuturor drepturilor şi libertăţilor naţionale, politice, economice şi culturale ale poporului întreg , deci şi ale poporului nostru .

Poporul săsesc se alătură la hotărârea adunării naţionale din Alba-Iulia, prin care se cere, să asigure congresul de pace, dreptate şi libertate pentru naţiunile mari şi mici, văzând în aceasta o chezăşie durabilă a păcii între popoare.

Speră că şi ceilalţi Germani din noul stat vor proceda la fel şI exprimă dorinţa, ca drepturile ce se cuvin Saşilor, să fie acordate şi celorlalţi Germani şi ca unitatea etnică a tuturor Germanilor din noul stat să fie recunoscută.

În conştiinţa deplină a importanţei acestei hotărâri poporul săsesc se  consideră de azi înainte ca membri al statului român , iar fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestui stat. Roagă pe Dumnezeu, ca pasul acesta plin de răspunderi, pe care s-a simţit obligat a-l face, să-l îndrepte spre bine şi să-l însoţească cu binecuvântarea sa.

                          Mediaş, 8 Ianuarie  1919

                          Adunarea Naţională Săsească.”

   Ion Lupaş, Lecturi din izvoarele române, Bucureşti , 1988 , p. 290 – 292.