În cetatea de la Alba Iulia, care a văzut acum 318 ani în cuprinsul ei pe făptuitorul unirii tuturor românilor, se petrece astăzi cel mai însemnat fapt din întreaga noastră istorie de aproape două mii de ani.

Reprezentanţi legali ai celor patru milioane de români transilvăneni, care de un mileniu întreg sufăr sub jugul unguresc, sunt adunaţi acolo pentru a croi, în deplina libertate, o soartă nouă pe seama poporului nostru, declarând pentru vecie unirea Ardealului cu toate ţările-române.

Visul neîmplinit până acum, de dorul căruia ne-au răposat şi moşii şi părinţii, ia astăzi aievea fiinţă, în simbolica noastră cetate de pe malul Murăşului, unde el se mai înfiripase odată pentru scurtă vreme.

De câte ori nu a fost în cumpănă viaţa noastră în cursul a două mii de ani? Şi Domnul ne-a păzit neatinşi! Atâtea popoare s-au aşezat în ţara noastră şi ele au pierit cu totul de nici urma nu le-a rămas.

Iar noi, nu numai ca am rămas, dar am şi învins. După ce am curăţat ţara de Huni şi de Avari, de Longobarzi, de Goţi, de Turci, de Tătari şi de atâtea alte lifte care au căutat adăpost la noi, astăzi ne curăţim şi de cel mai primejdios duşman care ne-a ţinut în robie timp de o mie de ani.

Ziua de 78 noiembrie 1918 (st. V., st. n. = 1.XII) însemnează ruperea Românilor pentru totdeauna de unguri. Opera începută acum 300 de ani de Mihai Viteazul şi continuată de Horea, de Avram Iancu şi de întreaga pleiadă de luptători de la 1848 şi până astăzi, acum se înfăptuieşte definitiv. Ardealul, care si-a făurit însuşi libertatea în timp de secole, devine astăzi mădularul viu al unui organism „a cărui funcţionare era meşteşugit împiedicată.

Leagănul Românismului este astăzi liber, şi prin el Românismul devine un factor cum n-a mai fost şi cum nici cei mai mari visători ai neamului n-au cutezat să viseze. ”

La gurile Dunării, într-o mare de slavi,învie latinitatea, care va birui şi aici, cum a biruit în Apus.

Ziua de 18 noiembrie face să reînvie în toată grandeţea ei, însemnătatea istorică şi simbolică nu numai a Albei Iulii şi a Turzii, ci şi a Romei şi a Parisului “.

În locul Vienei perfide şi a Budapestei brutale, cu care ni s-au rupt pe veci legăturile de dependenţă silită, prin, unirea Ardealului, noi ne îndreptăm de bunăvoie spre Cetatea eternă de pe malul Tibrului, şi spre Cetatea strălucirii, de pe malul Senei.

Cu unirea Ardealului nu cad numai lanţurile robiei ungureşti, îndurate de neamul nostru de peste Carpaţi, ci cad şi lanţurile robiei întregului Românism care trăia din mila puterilor îngenunchiate acum.

Şi dacă astăzi aducem omagiile noastre de adînca pietate, mulţumită şi recunoştinţă tuturor luptătorilor pentru libertatea Ardealului, începând cu Mihai Viteazul, cu Horea, Avram Iancu şi toţi ceilalţi luptători, până la eroicul nostru rege Ferdinand I al tuturor românilor, recunoştinţa noastră se îndreaptă deopotrivă şi spre marii noştri aliaţi, care ne-au ajutat în modul cel mai efectiv la întregirea patrimoniului nostru naţional. Numele lui Wilson, Clemenceau, Lloyd-George, Saint-Aulaire, Berthelot, Wopicka ş.a. vor fi cu acelaş respect pomenite de către toate generaţiile viitoare.

Căci, prin suferinţe şi lupta noastră şi prin ajutorul lor, neamul nostru robit nu numai că s-a eliberat, dar el a intrat şi pe scena istoriei universale ca un factor important, alături de marile naţiuni ale lumii.

În aceste clipe mari, când la Alba Iulia poporul românesc de peste Carpaţi îşi pecetluieşte pentru vecie soarta, întregind prin aceasta Românismul, să strigăm din adâncul inimilor noastre curate:

Să trăiască Ardealul liber, trup din trupul României Mari !

Să trăiască România unirii, strajă a latinităţii şi a civilizaţiei în răsărit ! Să trăiască M.S. Regele, urmaşul lui Mihaiu, dimpreună cu augusta sa familie, pentru a duce spre fericire neamul românesc renăscut!

Să trăiască Aliaţii, care ne-au ajutat în lupta noastră grea !

 1918 Decembrie 1, Chisinau - Articolul "Unirea Transilvaniei cu Tarile Romane" aparut in ziarul "Romania Noua" de la Chisinau, in care se aduc elogii tuturor romanilor de peste Carpati (din trecut si prezent) care s-au jertfit pentru unitatea neamului romanesc.