România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Bobâlna sau sus capul, patrioţi români!

 

Un răsărit de soare este fiecare aplecare a unui gând curat, individual sau comun, la rădăcina aducerilor aminte pentru neam, pentru credinţă. O asemenea aplecare a avut loc în satul Bobâlna, comuna Rapolt, judeţul Hunedoara, sat cu aproximativ 350 de locuitori, care se sprijină încă pe realitatea unor întâmplări incredibile.

Dintre acestea: existenta celulei în care a fost închis călugărul Sofronie de la Cioara, devenit “cel mai mare dizident al vremii, după spusele părintelui de 94 de ani, Ioan Sabău, autorul unei monografii a localităţii, cel pe care mai înalţii de-atunci nu l-au scos din expresiile “ţăran incult,  virulent şi prostănac”, marşând pe ideea decretului imperial ce stipula că: “Cine are bogaţi, are şi religie, cine nu are, este iobag”. Sofronie a înţeles perfect “mesajul”. “Până şi vulpile au vizuini, au unde se ascunde, doar Fiul Omului nu, doar ţăranul român nu are!” Prin el, însuşi Dumnezeu a grăit către Măria Tereza: “Avem şase zile de iobăgie, toate le dăm robind împărăţiei, nouă ne rămâne ceva mai scump pe care nu-l dăm decât lui Dumnezeu: sufletul. Pe acesta nu ni-l puteţi lua”. Şi de la Bobâlna porneşte o ofensivă împotriva prădătorilor de ţară, pentru apărarea ortodoxismului românesc prin vocea neînfricatului Sofronie. De fapt, în spusele părintelui albit de intemperii, cu o voce puternică, se multiplică şi mesajul confraţilor săi mai tineri, preoţii Cosma, Oliver, Rafael, Ştefănescu Dorin, a dascălilor Doina Sărut, Violeta Iancu, Marinela Tellman, a elevilor din clasele I-IV (Puşcaşu, Bolea, Bode, Irimie, Mihai, Stoica, Şufană, Vlad, Breteanu, Simerean, Darius, Anghel, Lascău, Marcela, Buzogany, Sărulesc etc.) ce-au recitat poezioare încărcate de înţelepciune, dar şi Numele şi Prenumele sătenilor veniţi la sfinţirea plăcii aniversare, instalată cu o zi înainte pe peretele fostului castel, în care tronează azi golul destrămării, indiferenţei, suferinţei lui Sofronie, speranţa în izbândă a idealurilor strămoşeşti, a virtuţilor româneşti din inima doctorului Vlad, a familiei Baltă din Arad, de către ec. Ioan Străjan, celui căruia îi datorăm întreaga noastră prezenţă la Bobâlna,. De fapt, Ioan Străjan, împreună cu Ioan Pleşa, conduc Fundaţia “Alba Iulia 1 Decembrie 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, prezentă la manifestare prin dezinvoltura matură a membrilor săi - de la familiile prof. Mărginean Nicolae, ing. Mărginean Ion, prof. Popescu Ioan, la familiile Doţiu Nicolae, Pintea Ion, Berchi Liviu, Trif Mircea, Pleşa Ioan, fam. prof. Georgeta Ciubotă, col.(r) I. Pintea, şi care a spus: “Sofronie trebuie apărat din tată în fiu, aşa cum ţăranul apără seminţele din anotimp în anotimp”, iar colegul său Pleşa a punctat: “La Alba Iulia, în Lipoveni, lângă Sfânta Biserica tronează un unicat al frumuseţii sufleteşti: bustul preacuviosului călugăr Sofronie”, construit şi sfiinţit în februarie 2008 de aceiaşi fundaţie.

 

O doamna, Baltă, cu minunatul ei soţ doctor, o altă doamnă, zlătneanca M. Foresegan, ne-au reamintit două texte: unul de pe o cruce de marmură neagră, de lângă biserica păstorită de inimosul părinte Cosma: “Aici locuieşte în domnul, Ana Adamoviciu, moartă la 6 octombrie 1904, în etate de 58 ani. Fie-i ţărâna uşoară!”, de care se leagă drama Castelului din Bobâlna, inclusiv intrarea în posesia dr. Vlad de la Oraştie, marele patriot participant la Unirea din 1 Decembrie 1918, despre care vom reveni. Al doilea text: “În acest castel se află celula în care a fost întemniţat Sofronie de la Mănăstirea din Plaiul Ciorii - Afteia - restauratorul şi apărătorul credinţei strămoşeşti, româneşti din Transilvania: ORTODOXIA. A fost eliberat la 12 februarie 1760 de către ţăranii români din zonă aflaţi sub conducerea protopopului Ioan din Sălişte. Bobâlna - 20 octombrie - 2008. Fundaţia: Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”. Şi toate cu o sfântă slujbă, sentimentele înălţătoare ale clipei, frumuseţea toamnei, întrebările, tristeţile. Satul, castelul, duhul Orăştiei, al Albei, s-au retras cuminte în aparatul foto, măiestrit înalt de prof. Ilie Furduiu.  

Un final deschis: în strana bisericii, cot la cot cu adulţii, glas la glas cu ei, un prunc, elevul Cosma Oliver Grigorie, elev în clasa a III-a, lasă impresia unui cântăreţ în devenire! Dacă fiecare fundaţie, societate culturală ar “înfia” un eveniment, un portret de luptător, o întâmplare şi le-ar returna lumii sub formă de plăci aniversare, comemorative, busturi, monumente, am fi stăpâniţi, cu siguranţă, de duhul şi memoria invincibilităţii. Aşa-i Bobâlna? Felicitări, Ioan Străjan! Sincere şi multiplicate în colegii prezenţi cu maşinile lor proprii. Ce ziceţi? Avem de-a face cu o pleiadă de adevăraţi patrioţi.

            Şi-o semnătură:  Ion LOPĂDEANU