România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

I.L. CARAGIALE - sărbătorit la Alba Iulia pe Aleea Scriitorilor din Parcul M. Eminescu

30 ianuarie 2009 – 157 de ani de la naştere

     

       „În genere, românii sunt bravi şi sobri, răbdători şi cuminţi; pricep uşor, sunt spirituali şi vorbesc o limbă colorată şi elegantă”. „Vorba e să nu umpli lumea cu o operă, ci o operă strâmtă să o umpli cu lumea” I.L. Caragiale 

 Şi elevii îşi exprimă omagiul în faţa mărturiilor de preţuire pentru marii scriitori ai ţării noastre.

Noi elevii clasei a V-a A Şcolii „Ion Agârbiceanu”, ne aflăm aici pentru a omagia cu flori şi cu inimile noastre pe „patronul” teatrului românesc, Ion Luca Caragiale, marele nostru înaintaş în tărâmul literaturii, din scrierile căruia desprindem fapte şi atitudini negative pe care ni le prezintă într-o manieră de ridiculizare.

Din paginile intitulate „Momente şi schiţe”, râdem de lenea şi prostia şcolarilor proveniţi din familiile bogate, protejaţi de învăţători Rostogani, râdem, dar şi dezaprobăm impertinenţa faţă de vârstnici a copiilor răsfăţaţi şi răsplătiţi, fără a avea merite, de către părinţii lor.

Din aceste scrieri, învăţăm că valoarea unui şcolar este dovedită de strădanie şi, numai urmare unor bune rezultate la învăţătură, darurile părinţilor sunt binemeritate.

Din paginile rezistente în timp, care vor ajunge la multe generaţii de copii, învăţăm să nu ne trimitem mamele într-un „lanţ al slăbiciunilor” spre a ne apăra indolenţa, să nu aşteptăm recompensa unei distracţii ca să „nu mai rămânem repetenţi”, învăţăm să ne ferim a deveni nişte „domni Goe”, nerespectuoşi faţă de părinţi şi bunici, să ne ferim a deveni nişte Ioneli Popeşti, obraznici faţă de oaspeţii familiei, transformându-le vizita într-o mare neplăcere.

Avem siguranţa că, maturizându-ne, vom desprinde şi alte învăţăminte din opera străbunului nostru sfătuitor, care ne arată ce nu trebuie să facem.

Să ne trăieşti, Nene Iancule”!