Sursele bibliografice ce privesc dezvoltarea învăţământului din ţară noastră, precum şi cele ce se referă la evenimentele istorice ce s-au derulat, de-a lungul timpurilor, pe meleagurile Albei, demonstrează că actualul Colegiu Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia (l) a fost primul liceu românesc de stat din Transilvania, înfiinţat după Marea Unire din anul 1918.
O scurtă retrospectivă istorică asupra evenimentelor ce s-au
petrecut la Alba Iulia acum nouă decenii este necesară pentru a
înţelege că înfiinţarea liceului în oraşul unităţii
naţionale a fost firească. Se cunoaşte bine aportul
deosebit al Consiliului Naţional Român, cel al gărzii naţionale
şi al Legiunii Române din localitate în pregătirea şi
buna desfăşurare a Marii Adunări Naţionale din l
Decembrie 1918, care a proclamat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei
şi Maramureşului cu Patria Mamă, încheind procesul de
unificare naţională şi de stat a tuturor românilor.(2)
La 2 decembrie 1918, în timp ce Marele Sfat Naţional Român ales în
Adunarea Constituantă din ziua precedentă, alegea, la rândul său.
Consiliul Dirigent, menit să conducă provizoriu teritoriile
unite cu România până la realizarea faptică, sub toate
aspectele, a unităţii de stat, profesorii români care au
reprezentat la Adunarea Naţională instituţiile de învăţământ
româneşti din teritoriile unite s-au constituit într-o conferinţă
cu scopul de a decide primele măsuri ce urmau a se lua în învăţământ
pentru ca acesta să corespundă marii înfăptuiri politice.
La această conferinţă a fost prezent şi Traian Popa,
candidat de profesor din Blaj(3), rămas mai apoi să funcţioneze
în Alba Iulia.
Într-una dintre şedinţele sale de lucru ţinute la Alba
Iulia, mai precis în cea din 3 decembrie 1918, Consiliul Dirigent hotărăşte
preluarea administraţiei locale de către români, fără
a se folosi forţa, dându-se în acest scop ordine consiliilor naţionale
din comitate (judeţe).(4)
În consecinţă. Consiliul Naţional Român din Alba Iulia, în
şedinţa sa din 4 decembrie 1918, în condiţiile în care
Consiliul Dirigent îşi mai desfăşura încă lucrările
în localitate, hotărăşte preluarea administraţiei oraşului,
printr-o comisie alcătuită din preşedintele său,
protopopul Ioan Teculescu, şi încă doi membri. Comisia urma să
ceară predarea primăriei şi depunerea jurământului de
fidelitate faţă de Consiliul Dirigent de către personalul
aflat în funcţiune. În ziua de 5 decembrie operaţiunea s-a
şi executat, fiind instalat pe postul de primar Av. Camil Velican, pe
cel de primcăpitan al poliţiei Rubin Patiţia Junior, amândoi
membrii ai consiliului naţional, iar pe cel de căpitan al poliţiei
Ovidiu Gritta.(5)
Astfel, apreciem că Alba Iulia a fost prima localitate din Transilvania
în care administraţia locală a fost preluată de către
români, după actul istoric de la l Decembrie 1918.(6)
În zilele ce au urmat, atât consiliul naţional cât şi primăria
oraşului au luat şi alte măsuri menite să
consolideze organizarea de stat pe plan local şi pe plan judeţean.
Astfel, pe lângă introducerea limbii române, ca limbă oficială
în administraţia oraşului, în şedinţa sa din 6
decembrie 1918, consiliul naţional hotărăşte să
se treacă la preluarea administraţiei în comune, în cea din 20
decembrie hotărăşte preluarea prefecturii judeţene de
la Aiud şi mutarea reşedinţei judeţului la Alba Iulia,
iar în şedinţele din 27 şi 30 decembrie decide schimbarea
denumirilor străzilor din oraş. Sub impulsul consiliului naţional,
primăria convoacă, la 4 ianuarie 1919, consiliul său pentru
a proceda la schimbarea faptică a denumirilor străzilor. În sfârşit,
la 21 ianuarie 1919, CNR local constituie o comisie care avea misiunea să
preia muzeul şi biblioteca documentară din cetate, în scopul
protejării bunurilor de patrimoniu aflate în custodia acestora.(7)
În această atmosferă de entuziasm patriotic şi de hărnicie,
dusă până la sacrificiu, pentru progresul naţiunii române
întregite, s-a născut şi ideea înfiinţării unui
liceu românesc în oraşul simbol al unităţii naţionale.
Ea trebuie să fi prins contur după conferinţa profesorilor
români din 2 decembrie 1918 şi s-a putut consolida după ce la 3
ianuarie 1919 Consiliul Dirigent a hotărât preluarea şcolilor,
cu întregul lor inventar, prin delegaţi desemnaţi de către
prefecţii judeţelor.(8) Măsurile pe linie de învăţământ
luate de către Consiliul Dirigent, prin Resortul cultelor şi al
instrucţiunii publice, aflat sub conducerea lui Vasile Goldiş,
în perioada decembrie 1918-ianuarie 1919 şi publicate în Gazeta
Oficială a Consiliului Dirigent,(9) au încurajat pe iniţiatori.
Din lipsă de documente, este greu să stabilim astăzi cine a
fost, de fapt, iniţiatorul şi câţi sprijinitori a avut în
acţiunile sale concrete. Luând în considerare însă realizarea
faptică a ideii, precum şi datele rezultate din documentele
ulterioare, putem presupune că iniţiativa au luat-o cadrele
didactice de origine română din oraş, indiferent că au
locuit acolo sau au ajuns conlocuitori prin forţa împrejurărilor,
care, mai apoi, au găsit un sprijin de nădejde atât în
Consiliul naţional local, cât şi în prefectul judeţului,
Dr. Ioan Pop, fost membru al consiliului, care de ia 11 ianuarie 1919 îşi
ocupase postul la sediul prefecturii din Aiud.(10)
Ziua înfiinţării liceului din Alba Iulia, care avea să
primească numele simbolic de “Mihai Viteazul”, poate fi
considerată cea de luni, 3 februarie 1919, când s-a făcut
deschiderea oficială a cursurilor, printr-un serviciu divin oficiat
la cele două biserici protopopeşti din oraş (ortodoxă
din centru şi greco-catolică din cartierul Lipoveni; aceleaşi
în care s-a oficiat, prin ierarhii celor două biserici, şi în
ziua de l Decembrie 1918), în faţa elevilor, a profesorilor şi
a unei mari mulţimi de popor şi prin instalarea în funcţie
a cadrelor didactice: Traian Popa ca director şi Emanoil Comănescu,
Ioan Dăncilă, Horia Teculescu (fiul protopopului local ortodox
Ioan Teculescu), Nicolae Vasiu şi Emil Pop ca profesori. Cursurile au
început apoi efectiv în ziua de marţi, 4 februarie 1919.(11)
Prezenţa la deschidere a celor 6 cadre didactice înainte de a fi
numite oficial (cu excepţia lui Traian Popa, care a fost propus ca
director provizoriu la şcoala civilă de stat locală,
prin raportul din 22 ianuarie 1919 al prefectului de Alba, trimis
Resortului Instrucţiunii Publice) ne face să presupunem că
ele sunt, în totalitate sau în parte, cele care au iniţiat înfiinţarea
liceului. Se pare că acţiunile lor de organizare au început la
1 ianuarie 1919, dacă nu chiar mai devreme, întrucât prin ordinul
Nr. 2013 din 12 august 1919 al Resortului Cultelor şi al Instrucţiunii
publice din Sibiu li se expediază salariile pe perioada l ianuarie -
31 august 1919.(12)
Din acest ordin aflăm că Traian Popa, Horia Teculescu, Emil Pop
şi Nicolae Vasiu erau profesori şi că Emanoil Comănescu
a funcţionat anterior ca învăţător, iar Ioan Dăncilă
ca preot.
Pentru a obţine aprobarea Resortului Cultelor şi al Instrucţiunii
publice din Sibiu, la 12 februarie 1919, prefectul judeţului Alba
intervine şi cere numirea oficială a personalului didactic, iar
o zi mai târziu, la 13 februarie, Consiliul naţional român din Alba
Iulia face cunoscută aceluiaşi resort înfiinţarea noului
liceu. Luând act, resortul, sub semnătura lui Vasile Goldiş,
prin ordinul său Nr. 1046 din 20 februarie 1919, numeşte, în
mod provizoriu, ca suplinitori, pe Traian Popa ca director, pe Emanoil Comănescu
ca profesor de matematică şi geometrie, pe Ioan Dăncilă
ca profesor de istorie şi geografie, pe Horia Teculescu ca profesor
de limba română, pe Emil Pop ca profesor de istoria naturală
şi geografie şi pe Nicolae Vasiu ca profesor de latină
şi germană. (13)
Noul liceu de stat “Mihai Viteazul” din Alba Iulia era de băieţi.
Fetele erau primite numai ca particulare. Iniţial, se pare că
liceul a funcţionat cu 4 clase, în localul fostei scoli civile de
stat maghiare de pe actuala str. Primăverii, colţ cu str. George
Coşbuc ( ocupat de Grădiniţa Nr. l ), acolo unde fusese
numit provizoriu director Traian Popa, devenit mai apoi, la 20 februarie
1918, director al liceului. (14)
Din păcate, pentru primul an şcolar, redus ca durată, între
3 februarie şi luna iunie 1919, din motivele cunoscute, nu avem
documentele necesare, pentru a stabili numărul exact al claselor
şi al elevilor. Se presupune că au funcţionat patru clase,
cu un total de 127 elevi ordinari şi 45 particulari, dintre care 37
erau fete.(14)
La începutul lunii martie 1919, profesorii liceului au o frumoasă iniţiativă
patriotică, lansând un apel pentru strângerea de fonduri în
vederea ridicării monumentului Unirii la Alba Iulia şi donând
ei înşişi suma de 600 coroane.(15) La intervenţia din 12
martie 1919 a primarului oraşului Alba Iulia, prefectul judeţului
Alba a numit apoi Eforia şcolară pentru şcolile din
localitate, menită să asigure sprijinirea materială şi
morală a acestora.(16)
În anul şcolar 1919/1920 se produc modificări importante. Astfel,
la 6 iulie 1919, cu ordinul Nr. 7670, Resortul instrucţiunii publice
numeşte ca director al liceului pe prof. Zefleanu Enea (17), iar, mai
apoi, un nou corp didactic alcătuit, după mai multe mişcări,
din 8 profesori.
Dintre cei 6 profesori care au funcţionat în perioada februarie-iunie
1919, nu a mai fost numit niciunul. Ei şi-au continuat însă
activitatea la alte şcoli româneşti, Emil Pop ajungând
profesor universitar la Cluj şi reputat om de ştiinţă
(membru al Academiei Române din 1955).
În anul şcolar 1919/1920, în cele 5 clase ale liceului (17a)
au fost înmatriculaţi 297 de elevi, dintre care 216 ordinari
şi 81 particulari, la sfârşitul anului rămânând doar 271
( 204 ordinari şi 67 particulari).
Spaţiul prea redus din clădirea situată pe str. Primăverii,
a determinat mutarea liceului în clădirea orfelinatului orăşenesc
de pe str. Moldovei, colţ cu strada Iaşilor ( actualul local al
Şcolii generale Nr.3 ), cu data de l octombrie 1919.
 |
Localul
Liceului "Mihai Viteazul" din anul 1919 (februarie-iunuie)
situat pe str. Primăverii |
La aceasta au contribuit Andrei Bârseanu, directorul regional pentru învăţământ
din Sibiu, Eforia şcolară, care a hotărât închirierea
localului, şi primăria oraşului, care a dat aprobările
necesare şi a efectuat reparaţiile şi amenajările ce
s-au impus, inclusiv introducerea curentului electric.
În programa şcolară au apărut şi alte materii, faţă
de primul an şi anume: l. greacă, zoologia, fizica, chimia, l.
franceză, botanica, geologia, instrucţia civică, muzica,
gimnastica, desenul artistic şi caligrafia. (18)
 |
Localul
Liceului "Mihai Viteazul" din anul 1919 - 1920 situat pe
str. Moldovei |
Nevoile de cazare ale elevilor veniţi la liceu de la distanţe mai
mari, precum şi numărul lor din ce în ce mai mare, fac ca direcţiunea
liceului să se adreseze atât forurilor administrative locale şi
judeţene pentru construirea unui local de internat, cât şi
celor militare pentru cedarea, în acest scop, a unei cazărmi din
cetate.
Drept urmare, în luna februarie 1920, prefectura, susţinută de
preturi şi de primăriile orăşeneşti, lansează
un apel pentru strângerea fondurilor necesare construirii internatului.
În apel se arată că 95% dintre elevii liceului proveneau din
mediul rural, iar în anuarul pe 1919/1920 se apreciază că cei
ce locuiau la diferiţi particulari nu aveau condiţii corespunzătoare
din nici un punct de vedere.(19)
În anul şcolar 1919/1920 se remarcă vizitele la liceu şi în
oraş ale lui Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida Voevod, precum
şi al cohortei de cercetaşi “Simion Bărnuţiu” a
elevilor din Blaj. La rândul lor, elevii liceului, conduşi de
profesori, au făcut excursii de studii în jurul oraşului,
precum şi la Sebeş, Detunata, Blaj şi Bucureşti, unde
au participat la concursul de religie şi istorie organizat de către
Societatea “Tinerimea Română”, obţinând un premiu şi
câteva diplome.
 |
Localul
Liceului "Mihai Viteazul" din anii scolari 1920 - 1921
situat - 6 noiembrie 1940 situat str. Calarasi |
În acelaşi an, elevii au fost organizaţi în cohorta de cercetaşi
“Axente Sever” şi au pus bazele Societăţii de lectură
“George Coşbuc”. Acestă organizare le-a permis să pregătească
şi să dea două serbări şcolare în localităţile
Şard şi Zlatna.
S-au pus, deasemenea, bazele bibliotecilor pentru profesori si, separat,
pentru elevi, precum şi ale unor fonduri băneşti, cum au
fost cele ale bibliotecii, de excursii, ale cercetaşilor şi ale
societăţii de lectură.
În afara preocupărilor legate de procesul de instruire şi educaţie,
profesorii liceului au început şi o seamă de acţiuni extraşcolare,
cum au fost redeschiderea şcolii pentru ucenici de comerţ şi
meserii şi şezătorile literare de la Reuniunea meseriaşilor
români din localitate(20), contribuind şi la reactivarea Despărţământului
“Astra” din Alba Iulia (20a).
 |
Localul
actual de la date de 7 noiembrie 1940 (Colegiul "Horea,
Closca si Crisan"), fost Liceul "Mihai Viteazul" |
Începând cu anul 1920 a apărut şi anuarul liceului. Înmulţirea
elevilor optanţi pentru liceul “Mihai Viteazul” şi condiţiile
precare ale localului în care acesta îşi desfăşura
activitatea (în care funcţiona, în acelaşi timp, şi
orfelinatul orăşenesc), determină intelectualitatea din oraş
şi din împrejurimile sale să facă un memoriu la
Secretariatul general din Cluj al Ministerului de Culte şi Instrucţiune
Publică pentru instituirea unui ciclu de 8 clase. Secretariatul
general îşi exprimă, la 22 iulie 1920, reţinerile din lipsă
de cadre didactice şi fonduri băneşti, dar aprobă
mutarea liceului în localul scolii primare de stat “Avram Iancu” de
pe strada Călăraşi, urmând ca şcoala să ocupe
localul ce va fi părăsit de către liceu (fără a-şi
schimba denumirea).
După câteva zile, Secretariatul general din Cluj va reveni asupra reţinerilor
sale şi va împuternici pe prefectul judeţului Alba să facă
cunoscut tuturor forurilor interesate că din anul şcolar
1920/1921 liceul “Mihai Viteazul” din Alba Iulia va funcţiona cu
8 clase.(21) În anul şcolar 1920/1921 au fost înscrişi 383
elevi ordinari şi 152 particulari, dintre care 109 fete, promovând
365 ordinari şi 109 particulari, dintre care 85 fete.
Numărul profesorilor, inclusiv a celor de religie, a crescut la 16. În
urma demisiei fostului director al liceului, Enea Zefleanu, este numit în
locul său Eugen Mera, care era şi profesor de l. română
şi l. germană. Unii dintre profesorii numiţi în vara
anului 1919, precum şi unii dintre cei numiţi în vara anului
următor vor sluji cu credinţă liceul “Mihai Viteazul” câteva
decenii. Este vorba de profesorii Enea Zefleanu, Ioan Codrea, Leonte Opriş,
Virgil Cucuiu, Lucian Muntean şi alţii. Remarcăm revenirea
în colectivul didactic al liceului, în toamna anului 1920, a lui Horia
Teculescu, care, între timp, îşi luase examenul de capacitate (l.
română).
În ce privesc materiile de învăţământ, acestea erau cele
prevăzute în programa analitică a şcolilor secundare din
Ardeal. Liceul a fost vizitat de către numeroşi excursionişti
din şcolile Vechiului Regat, din Basarabia şi Bucovina, precum
şi de către o seamă de personalităţi ale vieţii
culturale şi religioase, între care şi cardinalul Marmaggi.
Cu elevii liceului au fost organizate excursii pe Valea Oltului, la Orăştie
şi Blaj, şezători culturale şi manifestări
artistice. S-au pus bazele Societăţii muzicale “Iacob Mureşanu”,
la activitatea căreia au participat şi trei profesori.
O acţiune deosebit de utilă a avut profesorul Virgil Cucuiu, care,
apelând la sprijinul unor societăţi de binefacere şi
donatori, a reuşit să instituie “masa elevilor”, la care
elevii mai săraci puteau servi prânzul gratuit sau la preţuri
foarte reduse. Acelaşi profesor a pus bazele Muzeului istoric al
liceului, începând colectarea asiduă a vestigiilor istorice din zonă
cu ajutorul elevilor. Progrese s-au înregistrat şi în sporirea
patrimoniului bibliotecilor, în activităţile societăţii
de lectură, ale cercetaşilor şi în cele sportive
(gimnastică, cu participare la concursul de la Bucureşti al
Tinerimii Române şi fotbal).(22)
Dat fiind numărul mare al fetelor care urmau cursurile particulare ale
liceului “Mihai Viteazul”, în vara anului 1921 (la începutul lunii
iulie), Secretariatul general din Cluj al Ministerului Instrucţiunii
şi al Cultelor se adresează primăriei oraşului Alba
Iulia, aducându-i la cunoştinţă că a decis înfiinţarea
în oraş a unei şcoli civile de fete,cu 4 clase. O asemenea
şcoală exista pe atunci la Zlatna, dar era slab frecventată.
Din aceste motive, Secretariatul general preconiza mutarea la Alba Iulia a
acestei şcoli, pentru care cerea un local corespunzător, precum
şi un local separat pentru internat, necesar fetelor din Zlatna
şi împrejurimile ei.
Primăria oraşului acceptă ideea şi oferă pentru
cursuri localul de pe strada Primăverii, în care a funcţionat
în februarie-iunie 1919 liceul “Mihai Viteazul”, iar pentru internat
“Reduta” din parcul oraşului, la care trebuiau făcute însă
adaptările necesare.
În urma intervenţiilor locuitorilor din Zlatna, Secretariatul general
din Cluj va trebui să renunţe la ideea mutării la Alba
Iulia a şcolii civile de fete de acolo. La 23 noiembrie 1921 el
comunică însă primăriei oraşului că va prevedea
fondurile necesare pentru ca în anul şcolar viitor (1922/1923) să
deschidă cursul clasei I-a a şcolii. Întradevăr, şcoala
civilă de fete din Alba Iulia va intra în funcţiune în toamna
anului 1922, mai întâi cu 2 clase şi mai apoi cu 4 clase. În anul
1924 ea se va transforma în liceu de fete, care, în 1928, va da prima
promoţie de absolvente.
Pe parcursul acestor ani, liceul de fete a funcţionat în acelaşi
local cu liceul “Minai Viteazul”, iar din septembrie 1928 într-un
local separat închiriat (fostul local al întreprinderii “Vinalcool”
de pe str. Tudor Vladimirescu - astăzi demolat).
Din toamna anului 1924, peisajul şcolar al oraşului Alba Iulia se
îmbogăţeşte cu apariţia Scolii superioare de Comerţ,
devenită mai târziu Liceul comercial, înfiinţată din iniţiativa
Camerei de Comerţ şi Industrie Alba Iulia”.(23)
În aceste condiţii, la Alba Iulia se punea acut problema construirii
unui local nou pentru liceul “Mihai Viteazul”, aflat în continuă
dezvoltare. Luarea în discuţie a acestei probleme a început cu
primul ministru, generalul Averescu, care, la 31 august 1921, vizitând
şantierul Catedralei încoronării de la Alba Iulia, în
contextul pregătirilor pentru încoronarea suveranilor, s-a întâlnit
şi cu corpul profesoral al liceului. Aflând cum se prezintă
situaţia, el a promis că în anul şcolar următor va începe
construirea noului local al liceului. In timpul discuţiilor s-a
propus ca acesta să se numească “Liceul încoronării”,(24)
propunere care nu s-a mai luat în considerare ulterior.
Din această perioadă ni se par interesante două evenimente
şi anume: succesul din luna octombrie 1921 al echipei de fotbal a
liceului “Mihai Viteazul” în meciul cu echipa din Sebeş, pe
terenul acesteia din urmă (3-0), şi intervenţiile Cercului
militar de recrutare din Alba Iulia adresate Primăriei oraşului,
prin care se cerea clarificarea dispenselor pentru serviciul militar ale
unor profesori care, făcându-şi, probabil, studiile la
institute teologice (în special la cel din Blaj), au renunţat, între
timp, la “reverandă”, adică la profesiunea de preot. În
această situaţie au fost profesorii Cucuiu Virgil, Lucian
Muntean, Achim Traian, Codrea Ioan, Leonte Opriş, Debu Vasile şi
Haţegan Silviu.
La 25 iunie 1922 liceul a fost vizitat de către ministrul învăţământului,
Constantin Anghelescu, care, impresionat de ordinea şi disciplina din
sălile de clasă dar şi de condiţiile improprii de
lucru din local, a promis suma de l milion de lei pentru începerea
construcţiei unui local nou. Mai apoi, Parlamentul României a votat,
în acest scop, suma de 25 de milioane lei.
În anul şcolar 1922/1923, pe când liceul era condus de către
directorul Ioan Sandu, s-au început şi lucrările la noul local.
Astfel, la 29 martie 1923, arhitectul Gaal Alexandru din Braşov
prezenta primăriei oraşului cererea sa de a i se încredinţa
construcţia, la care a ataşat 14 planşe cu proiectul
acesteia. Primăria raportează, la 13 aprilie, Ministerului de
Interne situaţia, iar acesta, la 30 aprilie, aprobă construcţia
şi cere exproprierea terenului necesar. Terenul afectat a fost în
suprafaţă totală de 7 iugăre şi 1032 stânjeni pătraţi
(200/200 m), dintre care 5 iugăre şi 1082 stânjeni pătraţi
au fost donate de către proprietarii Cirlea loan şi fiul său
Aurel, iar restul de l iugăr şi 1550 stânjeni pătraţi
a fost expropriat de la alţi 4 proprietari, care au cerut în schimb
loturile în altă parte. Lucrările au început pe la mijlocul
lunii aprilie. Cu prilejul efectuării săpăturilor pentru
fundaţie s-au găsit obiecte de interes arheologic. La 18 mai
1923, primăria a cerut antreprenorului predarea acestor vestigii. Din
raportul inginerului de specialitate al Prefecturii judeţului Alba
rezultă că turnările de beton s-au reluat la 31 martie
1924, până la 8 aprilie realizându-se primul planşeu, probabil
cel dintre demisol şi parter sau cel dintre parter şi etajul I.
În anul şcolar 1922/1923 numărul elevilor ordinari înscrişi
a ajuns la 545, iar al celor particulari la 57. Dintre aceştia, la sfârşitul
anului, s-au clasificat 516 ordinari şi 30 particulari. Activităţile
şcolare şi extraşcolare s-au înmulţit şi s-au
amplificat. Liceul, prin profesorii şi prin elevii lui, a început să
devină un focar de cultură, fiind aproape de neconceput ca ei să
nu fie prezenţi la orice eveniment local.
Ca noutăţi, semnalăm acordarea de burse elevilor săraci
dar buni la învăţătură (25 de burse), instituirea
colecţiei de ştiinţe naturale (botanică, zoologie,
mineralogie) şi sporirea tuturor celorlalte colecţii şi
fonduri băneşti (28).
În anul şcolar următor, 1923/1924, s-au luat măsuri pentru
continuarea construirii noului local. De la l octombrie 1923 s-a început
zidirea cu cărămidă, astfel încât la sfârşitul
anului şcolar (iunie 1924) clădirea era ridicată până
la plafonul etajului întâi. Deşi tardivă, Ia 29 iunie 1924 are
loc, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice Anghelescu,
solemnitatea punerii pietrei de temelie a clădirii, serviciul divin
fiind oficiat de către episcopul militar de Alba Iulia, Justinian
Teculescu (fostul protopop Ioan Teculescu). Cu acest prilej, elevii
liceului au prezentat un exerciţiu de gimnastică, iar seara, în
sala “Caragiale”, un frumos program artistic. În acelaşi timp,
s-au făcut eforturi pentru cumpărarea localului din strada Avram
Iancu Nr. l, al grădiniţei de copii (astăzi demolat, în
locul său apărând complexul meşteşugăresc şi
blocul de locuinţe al fostei întreprinderi “4 Ardeal” de explorări
miniere), pentru transformarea lui în internat al elevilor. De asemenea,
liceul a făcut oferte pentru a cumpăra o parte din suprafaţa
fostului cimitir romano-catolic din aceeaşi zonă.
În ce priveşte activitatea extraşcolară a elevilor, semnalăm
apariţia unei noi Societăţi literare, “Ion Creangă”,
a celor din cursul inferior (clasele I-IV).
Încă din anul 1923, liceul a închiriat localul restaurantului oraşului
din parc (Reduta) pentru a putea servi masa elevilor. Ani în şir
contractul pentru acest local va fi mereu reînnoit, în ciuda unor
contracandidaţi care doreau să redeschidă restaurantul din
mijlocul parcului orăşenesc (30).
La 30 martie 1926 prefectul judeţului Alba trimite o telegramă
ministrului Instrucţiunii Publice Anghelescu, prin care mulţumeşte
pentru şcolile şi liceele înfiinţate în Aiud şi Alba
Iulia şi pentru noul edificiu al liceului “Mihai Viteazul” din
Alba Iulia, ceea ce ne face să presupunem că acesta era deja
ridicat în roşu.
O foarte bogată corespondenţă s-a purtat în anul 1927 cu
autorităţile orăşeneşti şi judeţene în
legătură cu terenul din faţa liceului, întins până
la zidurile cetăţii, care, conform înţelegerilor iniţiale,
trebuia să fie amenajat ca parc, primăria optând chiar ca pe
acest teren, în viitor, să se ţină marile manifestări
de interes naţional, asemănătoare celor ale încoronării
suveranilor. Din păcate acest teren a fost parcelat şi
distribuit ca loturi de casă, conform prevederilor legii reformei
agrare din anul 1921.
Funcţionând încă în localul de pe strada Călăraşi,
în paralel cu liceul de fete care ţinea cursurile după masa,
liceul “Mihai Viteazul” va cere primăriei locale să-i
asfalteze trotuarele din jurul localului, pentru a se putea întreţine
mai uşor curăţenia. În 13 mai 1927, elevii şi elevele
celor două licee au prezentat în sala “Caragiale” piesa de
teatru “Floarea de cicoare”, fondurile încasate fiind destinate
sporirii numărului de publicaţii din bibliotecile proprii.
Localul nou ridicat şi acoperit în 1927, a fost, mai apoi, abandonat
din lipsă de fonduri şi de interes. Cu toate că în anul
1928 s-au publicat mai multe licitaţii pentru continuarea lucrărilor
la local (închiderea lui cu geamuri, executarea instalaţiei de încălzire
cu aburi, construirea cantinei şi spălătoriei) nu s-au mai
găsit posibilităţi de executare a acestora.
În timpul crizei economice din perioada 1929-1933, localul a fost
abandonat, degradându-se treptat sub influenţa intemperiilor.
Criza va determina direcţiunea liceului să ceară primăriei
repararea localului din parc şi a fântânii aferente, unde luau masa
elevii mai săraci, precum şi a localului internatului, iar, în
final, sistarea chiriei acestora şi darea lor în folosinţă
gratuit. De asemenea, sunt tot mai numeroase cererile de scutiri şi
reduceri de taxe şi de acordare a unor ajutoare băneşti.
Astfel, Clubul sportiv “Mihai Viteazul”, din care făceau parte
elevii fotbalişti de la liceu, cerea jumătate din veniturile ce
se realizau prin folosirea terenului de sport “dintre iazuri”.(34)
Din anuarul liceului pe anul şcolar 1933/1934 aflăm că apariţia
acestei publicaţii a fost întreruptă timp de 10 ani, deci din
anul 1924. Directorul liceului îşi exprima nădejdea că
revenirea la conducerea Ministerului Instrucţiunii a Dr. Anghelescu,
va da un nou impuls condiţiilor materiale din învăţământ,
inclusiv pentru reluarea lucrărilor la localul nou şi
finalizarea acestora.
Sub conducerea directorului Hulea Eugen funcţionau încă 13
profesori titulari şi 2 cu ore în completare. Printre noii profesori
veniţi la liceu se remarcă francezul Pierre Chanier, din
Misiunea franceză, pentru limba franceză. Alexiu Marin pentru
muzică şi Tămaş Emil pentru Educaţie fizică
şi sport.
Numărul de elevi din cele 7 clase ale liceului a coborât la nivelul
anului şcolar 1919/1920 (296 ordinari şi 46 particulari). Se
remarcă apariţia unor noi societăţi ale elevilor, cum
au fost: “Lumina”, societate religioasă a elevilor ortodocşi
(înfiinţată în 1925) şi “Sfânta Maria”, societate
religioasă a elevilor greco-catolici (1933).
Colecţiile au sporit, în special cele ale muzeului de istorie şi
arheologic şi cele de ştiinţele naturii. În grădina
liceului a fost creată o mică grădină botanică.
La 30 mai 1934 a debutat şi orchestra elevilor liceului sub bagheta
profesorului Marin Alexiu. In inventarul modest al liceului a apărut
şi un aparat de radio.(35)
La 15 mai 1934 s-a constituit şi Societatea de “Cruce Roşie” a
tinerimii din liceu.(36)
Este interesantă, pentru cunoaşterea unor probleme ale administraţiei
orăşeneşti, comunicarea din 31 martie 1934 a Primăriei
către direcţiunea liceului, prin care se făcea cunoscut că
elevii sunt scutiţi de taxa şederii pe băncile din parc,
sub rezerva de a se comporta civilizat.
La 16 iulie 1934, prefectul de Alba s-a adresat cu un raport primului
ministru, cerându-i sprijinul pentru reluarea şi terminarea lucrărilor
la localul liceului din faţa Catedralei încoronării, degradat,
în mare măsură, după 10 ani în care nimeni nu i-a mai
purtat de grijă. Chestiunea era legată atât de rolul cultural
al liceului cât şi de rezolvarea
globală a problemei spaţiilor pentru învăţământul
secundar şi primar din oraş. (38)
Rezultatul a fost începerea investigaţiilor asupra lucrărilor ce
trebuiau executate, ale căror concluzii prefectul le-a înaintat, la
24 octombrie 1934, ministrului Instrucţiunii pentru a le aproba
şi porni executarea lor. Lucrările au durat până în anul
1936, când s-a făcut o recepţie provizorie a lor. Ele vor
continua însă, pe mici operaţiuni, astfel încât directorul
liceului este nevoit, la 7 aprilie 1938, să ceară prefectului de
Alba mijlocirea unei audienţe la ministrul educaţiunii,
PSS
episcopul
Nicolae Colan, pentru solicitarea terminării definitive a
acestora.(39)
Diferite autorităţi ale statului, (primăria oraşului.
Inspectoratul Regional al Educaţiunii, Cluj), fără a cunoaşte
situaţia reală a noului local al liceului sau sperând că
aceasta se va termina curând, au dat dispoziţii pentru mutarea
liceului şi eliberarea localului de pe str. Călăraşi,
acesta urmând a fi predat liceului de fete.
Între timp, liceul îşi desfăşura activitatea în vechiul
local cu acelaşi număr redus de elevi în anul şcolar
1934/1935 şi ceva mai mare (330) în anul şcolar 1935/1936.
Dintre evenimentele mai deosebite din această perioadă menţionăm
revederea de 10 ani a promoţiei anului 1925, prima care a inaugurat
această frumoasă tradiţie. Cei care s-au revăzut au aşezat
o placă comemorativă pe frontispiciul liceului, dedicată
lui Mihail Eminescu (astăzi nu mai este la locul ei) şi au
instituit un fond de 3000 lei pentru premierea, timp de trei ani, a celor
mai bune lucrări ale elevilor dedicate marelui poet, lui Coşbuc
sau lui Caragiale. Promoţia 1925 a donat liceului şi un portret
a lui Eminescu, motiv pentru care ea a fost botezată “Seria
Eminescu” (27+7 particulari). De menţionat că dirigintele
promoţiei a fost prof. Horia Teculescu, care a onorat revederea cu
prezenţa şi cu elocinţa discursurilor sale (la acea dată
era directorul liceului din Sighişoara). De asemenea, este remarcabilă
activitatea orchestrei şi a corului liceului (30, respectiv 120
elevi), ale căror spectacole sunt entuziasmante pentru publicul din
oraş. O foarte importantă acţiune a avut liceul “Mihai
Viteazul” la sfârşitul anului şcolar 1936/1937, când,
organizând o tabără străjerească în satul Crăciuneşti
din Secuime pentru tencuirea şcolii locale, au revigorat viaţa
şi cultura românească a locuitorilor români de acolo.(41)
Soarta implacabilă va face ca nici în anul şcolar 1938/1939
liceul să nu se poată muta în noul său local, aproape
terminat. După instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea la
10 februarie 1938, prin legea de reorganizare administrativă
promulgată cu Decretul Regal Nr. 2919 din 13 august 1938, în ţară
s-au instituit 10 ţinuturi administrative, printre care şi
Ţinutul Mureş (9 judeţe) cu reşedinţa la
Alba-Iulia. Evident că acest organism birocratic, cu un personal
numeros, cu multe părţi structurale şi cu numeroase
inspectorate şi servicii regionale subordonate, reprezentând pe plan
ţinutal toate ministerele şi alte organe centrale din Capitală,
a ocupat imediat localul liceului. Singurul avantaj al prezenţei
Rezidenţei Regale a Ţinutului Mureş în localul liceului a
fost acela că s-au finalizat toate lucrările de construcţii,
amenajări şi dotări şi că s-a împrejmuit întregul
teren cu un zid masiv de cărămidă.(42)
După înlăturarea, la 6 septembrie
1940, a dictaturii regale, prin Decretul Lege Nr. 3219/1940 ţinuturile
au fost desfiinţate şi s-a
revenit la organizarea administrativ-teritorială dinainte de luna
august 1938. Odată Ţinutul Mureş desfiinţat,
Prefectura judeţului Alba, care a preluat localul a decis predarea
acestuia liceului “Mihai Viteazul”, alături de care urmau să
mai ocupe diferite spaţii liceul comercial, Divizia 20 Infanterie
şi Inspectoratul Şcolar Regional Alba Iulia.
Liceul” Mihai Viteazul”, care a început anul
şcolar 1940/1941 în vechiul local de pe strada Călăraşi,
s-a mutat în localul său propriu la sfârşitul lunii octombrie
şi începutul lunii noiembrie 1940, ţinând prima zi de cursuri
în acest local la 7 noiembrie 1940. El ocupa, deocamdată, cea 1/3
din spaţiul localului.
În 1941, în urma şedinţei Consiliului de Miniştri din 6
februarie, prezidată de mareşalul Ion Antonescu, s-a emis
Jurnalul Consiliului de Miniştri Nr.87, publicat la 15 februarie
1941, prin care localul liceului s-a restituit proprietarului de drept.
Un singur lucru mai nemulţumea încă conducerea liceului şi
anume faptul că, deşi se turnaseră fundaţiile necesare
(în spatele liceului) nu s-au mai clădit sala de sport, sala festivă,
capela, şi încăperile destinate internatului.
În anul şcolar 1940/1941 au frecventat liceul 408 elevi, dintre care
au fost clasificaţi 381, şi 92 de elevi refugiaţi din
Ardealul de NV, dintre care au fost clasificaţi 76. Aceştia din
urmă au fost ajutaţi cu cărţi, rechizite, îmbrăcăminte
şi bani. Situaţia politică internaţională foarte
încordată a impus efectuarea cu elevii a unor exerciţii de apărare
pasivă contra atacurilor aeriene şi concentrarea în armată
a unor profesori. În acest an şcolar apare şi catedra de l.
italiană, sub îndrumarea prof. Baffi Mariano, iar în anul următor
a prof. Amici Raffaelle din Misiunea italiană.
Dintre activităţile extraşcolare menţionăm
participarea elevilor şi a profesorilor la aniversarea zilei de l
Decembrie, când, pe Platoul Romanilor, au ascultat cuvântarea conducătorului
Stalului, mareşalul Ion Antonescu. La 9 martie 1941, cu concursul
Institutului Italian din Alba Iulia, la liceu s-a organizat aniversarea
marelui compozitor Giuseppe Verdi. Orchestra elevilor şi două
soliste de la liceul de fete au interpretat melodii ale compozitorului
aniversat.
În bugetul liceului a fost prevăzut un fond pentru executarea unui
bust a lui Mihai Viteazul, patronul liceului. (43)
Începând cu anul şcolar 1941-1942 învăţământul se va
desfăşura în condiţiile precare şi instabile
provocate de războiul al II-lea mondial în care a fost angajată
şi ţara noastră.
Funcţionând în local împreună cu celelalte 3 instituţii
mai sus amintite, lipsit de laboratoare şi de sălile necesare
practicării sportului şi activităţilor culturale, dar
şi de suficiente resurse financiare (în buget figurează un
modest articol privind construcţiile) pentru a continua lucrările
de amenajări, liceul “Mihai Viteazul” va desfăşura totuşi,
ca şi până atunci, o activitate destul de complexă, atât
în procesul de învăţământ, cât şi în afara
acestuia.
Condiţiile impuse de război provoacă instabilitatea cadrelor
didactice, care pleacă şi sunt înlocuite chiar şi pe
parcursul anului şcolar. De asemenea, se înregistrează sporirea
numărului elevilor refugiaţi din diferitele teritorii cedate sau
devenite teatru de război. Numărul cadrelor didactice s-a
ridicat la 18 , al elevilor ordinari la 404, al celor particulari la 92,
iar al celor refugiaţi la 83.
În lipsa sălii de sport, acesta se practica în curtea liceului sau pe
terenurile din afara zidului împrejmuitor.
Condiţiile au impus apoi sporirea exerciţiilor şi a amenajărilor
de apărare pasivă .
O activitate nouă, care a apărut în mod firesc, este cea a muncii
de folos obştesc şi de război, la care au fost obligaţi
atât elevii, cât şi profesorii. Aici pot fi remarcate: strângerea
recoltelor, colectarea de bani, îmbrăcăminte, alimente şi
a altor bunuri pentru front şi pentru familiile celor trimişi pe
front sau doar mobilizaţi în armată. Între cei mobilizaţi,
inclusiv pentru front, au fost şi 4 profesori ai liceului.
Următorul an şcolar 1942/1943 agravează situaţia generală
dar nu şi munca din liceu şi din afara lui.
Anul şcolar a fost scurtat, de la 27 septembrie 1942 la 30 mai 1943
şi împărţit în două semestre. În schimb, vacanţele
au fost prelungite (20 zile la Crăciun şi 16 zile la Sf. Paşti).
Fluctuaţia profesorilor a continuat, 4 fiind mobilizaţi pe
front. În total, au funcţionat 19 cadre didactice. Numărul
elevilor a rămas oarecum constant: 403 ordinari, 106 particulari
şi 67 refugiaţi. Aceştia din urmă au fost ajutaţi
cu burse, îmbrăcăminte şi întreţinere prin comitetul
şcolar, Consiliul de Patronaj şi Regimentul 91 Infanterie local.
Dintre activităţile extraşcolare ale profesorilor, în afara
colectelor pentru front şi pentru diferite categorii sociale ale
populaţiei civile şi de munca pentru front, s-au remarcat în
mod deosebit câteva şi anume: activitatea culturală a
“Astrei” aflate sub preşedenţia prof. Eugen Hulea, mai ales
în organizarea şi inaugurarea cimitirului eroilor căzuţi
pe front ( simbolic ) de la Sântimbru, aşezat în apropierea
bisericii vechi clădite de Iancu de Hunedoara, din 27 iunie 1943,
transformată într-o manifestare de proporţii naţionale,
apoi sprijinirea pregătirii şi educării premilitarilor din
oraş, participarea la activităţile Cercului Franco-Român,
aflat sub conducerea prof. francez Maurice Quandalle (din Misiunea franceză,
profesor de franceză la liceu), sprijinirea activităţii
Muzeului Regional din localitate (aflat sub conducerea prof. Ioan Berciu,
care prin săpăturile arheologice de la Căpâlna, Ţelna
şi Ighiel şi prin publicarea unor studii în periodicul “Apulum”,
a atras atenţia specialiştilor şi autorităţilor
asupra trecutului istoric al oraşului) şi altele. La 6
septembrie 1943 s-a reuşit şi deschiderea bibliotecii oraşului
care avea peste 6000 de volume.
Educaţia religioasă a elevilor s-a realizat mai ales prin societăţile
nou create, “Sf. Gheorghe” pentru ortodocşi şi “Sf.
Dumitru” pentru greco-catolici. În şedinţele cercului de
ştiinţe naturale s-au realizat preparate de botanică,
zoologie şi geologie puse în cutii cu pereţii de sticlă. O
parte dintre aceste exponate au fost premiate la Bucureşti (expoziţia
de lucru manual) cu un aparat de radio.
O mare parte de timp a fost utilizată pentru organizarea elevilor în
echipe şi antrenarea acestora în sistemul apărării pasive
şi în pregătirea premilitară. Impresionantă a fost
vizita elevilor la Spitalul militar din localitate, plin cu răniţi
de pe front. Ei au prezentat acolo un frumos program artistic şi au
împărţit ţigări răniţilor. Munca de război
a elevilor s-a executat peste tot unde a fost nevoie, mai ales în timpul
vacanţelor.
Profitând de mutarea din local a Inspectoratului Şcolar Regional,
liceul şi-a coborât clasele la parter şi etajul l şi a
organizat la etajul 2 un internat experimental. Pentru acesta s-a amenajat
în demisolul din spatele liceului o bucătărie şi o sală
de mese. Scutirile de taxe şcolare, premierile, operele de binefacere
şi alte asemenea probleme s-au rezolvat, ca de obicei, prin comitetul
şcolar al liceului.
Conjunctura alianţelor politice ale vremii se reflectă şi în
programa şcolară, în care orele de limba germană şi
italiană sporesc în detrimentul celorlalte, iar în ce privesc
elevii dornici să îmbrăţişeze cariera militară
şi să intre la şcolile de ofiţeri, cursurile s-au încheiat
la 31 martie 1943, iar situaţia lor şcolară la 22 aprilie
1943.
Situaţia politică şi socială se agravează în anii
următori, influenţând negativ asupra procesului de învăţământ,
îndeosebi în anul şcolar 1944/1945, când ţara noastră,
inclusiv judeţul Alba, devine teatru de război.
În acest an şcolar, liceul “Mihai Viteazul”, care a trebuit să-şi
părăsească localul, acesta fiind transformat în spital
militar sovietic, şi-a putut desfăşura activitatea (iarăşi
în vechiul local de pe str. Călăraşi, cedat în noiembrie
1940 liceului de fete) doar câte 3 zile pe săptămână în
perioada 15 noiembrie 1944 - 10 ianuarie 1945 şi câte 2 zile pe săptămână,
în continuare, până la 23 martie. Abia în perioada 23 martie -
23iunie 1945 cursurile s-au putut desfăşura normal. În aceste
condiţii, disciplina a scăzut simţitor, elevii au prins
“gustul străzii” au început să fie influenţaţi de
către elementele turbulente sau chiar atraşii de către noii
politicieni, apăruţi ca din pământ, odată cu trupele
sovietice. Corpul profesoral, aflat şi el în degringoladă, a
trebuit să lupte din greu pentru a reinstaura o oarecare ordine
şi disciplină în liceu.
În aceste condiţii şi nivelul procesului de învăţământ
a scăzut simţitor, înregistrându-se un procentaj de doar
63,20% promovaţi, restul de 34,33% aparţinând corigenţilor,
iar 2,46% repetenţilor.
În timpul anului s-au perindat la catedre aproape 40 de profesori, succedându-se
unii pe alţii. S-au înregistrat multe absenţe de la ore, rămânând
neacoperite cu suplinitori zeci de ore, la materiile de bază.
Drept urmare, a scăzut şi disciplina elevilor. S-au înregistrat
frecvente absenţe nemotivate, plecări în grup de la ore sau de
la activităţile extraşcolare, ireverenţe la adresa
profesorilor sau a unor persoane oficiale, distrugeri de bunuri, furturi,
bătăi violente şi practicarea fumatului în incinta şcolii
şi în afara ei.
Serbările şcolare şi activităţile extraşcolare
s-au redus mult, fiind doar sporadice şi cu o participare slabă.
Acţiuni lăudabile a avut doar Societatea de Gimnastică şi
Sport a liceului, prin curăţirea incintei liceului de gunoaiele
şi materialele rămase în urma spitalului şi cantinei
militare sovietice, prin manifestările sportive, în special a celei
de sfârşit de an şi prin unele succese sportive, cum a fost câştigarea
cupei puse în joc de către liceul comercial la fotbal, pentru a doua
oară.
În condiţiile de atunci şi activitatea extraşcolară a
profesorilor s-a redus mult. Prezenţa lor s-a mai făcut simţită
ici-colo, în activităţile Astrei, ale Cercului Franco-Român,
ale Tineretului Progresist şi ale Arlusului.
Pentru cadrele didactice va începe calvarul epurărilor din învăţământ
pe motive politice şi al “reeducării” lor în spiritul noii
democraţii importate din marea ţară vecină.(46)
În această perioadă, poate chiar cu ocazia evacuării
liceului pentru a face loc spitalului militar sovietic, a fost dusă
la Muzeul Regional local biblioteca liceului, care avea un pronunţat
caracter documentar. Colecţiile din muzeul istoric al liceului
probabil că au fost integrate între cele ale Muzeului Regional
anterior (1942/1943), întrucât nu mai sunt amintite în anuare şi
în celelalte documente, după anul şcolar 1941/1942.
În vara anului 1945 liceul va trebui să ia măsuri pentru
repararea localului, afectat destul de serios în timpul folosirii lui ca
spital sovietic. Reparaţiile vor dura mai bine de un an, executându-se
în parte, în timpul şi paralel cu procesul de învăţământ.
În anul şcolar 1945/1946 apar primele măsuri de reorganizare a
procesului de învăţământ. În funcţie de noua
politică a guvernului prezidat de dr. Petru Groza. Astfel, la liceul
“Mihai Viteazul”, pe lângă cele opt clase, va fi creat şi
un “gimnaziu unic” cu trei ani de studiu, aceştia echivalând cu
clasele 1-4 de liceu, pentru a da acces spre învăţământul
mediu mai multor fii ai oamenilor muncii. Din programele şcolare se
scot unele materii şi se introduc altele, printre care şi limba
rusă. încep să apară liniile directoare ale procesului de
învăţământ elaborate de partidul comunist şi anume:
curăţirea aparatului didactic de elementele “necorespunzătoare”,
politizarea, copierea sistemului sovietic de învăţământ,
ruperea contactelor cu ţările din afara “lagărului
socialist”, “nivelarea” cunoştinţelor transmise elevilor,
cuprinderea elevilor în organizaţii de tineret politizate şi a
cadrelor didactice în sindicate şi în partidele politice
“legale” şi altele. Spre exemplu, prin circulara din 13 noiembrie
1945 a Frontului Naţional Democratic din judeţul Alba se cerea
prefectului să ia măsuri de înlăturare imediată din
învăţământ a profesorilor şi învăţătorilor
care încă mai practică “metode fasciste” sau care se
dovedesc inapţi pentru a aplica noua disciplină în spirit
democratic, precum şi a elevilor indisciplinaţi care vin nepregătiţi
la cursuri sau ameninţă “fie cu cuţite, fie cu
pistoale” pe profesori. Se cerea, de asemenea, încadrarea elevilor în
organizaţii progresiste ale tineretului, sub conducerea profesorilor
celor mai democraţi, în scopul reeducării lor şi a desfăşurării
tuturor activităţilor extraşcolare prin aceste organizaţii.
În caz de nevoie, se cerea concursul organelor poliţieneşti
pentru luarea tuturor măsurilor “de siguranţă”.
Publicaţiile vor fi supuse unei severe cenzuri, cele care nu mai
corespundeau ideologic fiind suspendate.
În acest sens, la 19 iunie 1947, prefectul de Alba face cunoscut redacţiei
revistei “Gând tineresc” la care era redactor profesorul Aristide Păsărescu
de la liceul “Mihai Viteazul” şi la care majoritatea
colabolatorilor erau elevi şi foşti elevi ai liceului, că
este obligatoriu să depună manuscrisele materialelor ce urmau să
fie publicate în numerele următoare la cabinetul său, întrucât
numai după avizarea lor mai puteau fi tipărite. Din lipsă
de posibilităţi de informare, exemplarele din revistă fiind
foarte rare, nu s-a putut constata dacă, nu cumva, aceasta a şi
fost suspendată (a fost înregistrată la Tribunalul Alba Iulia
în anul 1946, ca revistă ştiinţifică şi literară,
din care un singur exemplar: anul 1 nr.3 din ianuarie 1947, se mai păstrează
în biblioteca liceului “Horea, Cloşca şi Crişan”).
Un alt moment de cotitură în activitatea liceului “Mihai Viteazul”
a fost reforma învăţământului din anul 1948.
Conform prevederilor ei, absolvenţii anului 3 ai gimnaziului unic
şi cei ai clasei a patra de la liceu au fost puşi în situaţia
de a da un examen de admitere, cei reuşiţi fiind cuprinşi,
prin fuzionare, în clasa a opta. Ciclul liceului era stabilit la clasele
8-11. Din programele şcolare au dispărut limbile clasice şi
occidentale, acestea fiind înlocuite cu limba rusă. Învăţământul
preliceal a fost reorganizat corespunzător, prin instituirea şcolilor
elementare de 4 şi 7 clase. Absolvenţii clasei a şaptea
puteau da examene de admitere în liceu.
O sarcină nou apărută în procesul de învăţământ
al vremii era aceea a lichidării analfabetismului. Cadrele didactice,
printre celelalte laturi ale activităţilor extraşcolare,
aveau şi această misiune.
Astfel, în luna februarie 1950, profesorii de la liceul “Mihai
Viteazul”, alături de celelalte cadre didactice din oraş,
lucrau pentru alfabetizarea a 224 cetăţeni ai oraşului, apţi
de a-şi însuşi minimul necesar acordării certificatului
respectiv. După câţiva ani, regimul avea să raporteze, ca
pe un mare succes al său, lichidarea completă a analfabetismului
din ţară, considerat ca fiind una dintre “racilele”
regimului burghezo-moşieresc din trecut, deşi mulţi dintre
cursanţi abia dacă au învăţat propria lor semnătură.
Pentru orientarea, în direcţia urmărită de către
regimul politic, a procesului de învăţământ, s-a introdus
învăţământul politic şi perfecţionarea cadrelor
didactice prin Institutele de Perfecţionare a Cadrelor Didactice (I.P.C.D)
înfiinţate în acest scop. Tendinţa generală era
cuprinderea în învăţământ şi promovarea în masă
a tuturor copiilor de vârstă şcolară, pentru formarea unor
oameni noi, devotaţi ideii şi cauzei socialismului. Astfel, cerându-se
îmbinarea educaţiei cu instrucţia şi străduinţa
cadrelor didactice de a promova în procentaje de 100% sau apropiate
acestora, se urmărea cantitatea şi se eluda interesul pentru vârfurile
dotate. Omul nou trebuia să fie instruit multilateral, educat în
spirit socialist şi executant docil al “sarcinilor puse în faţa
sa”. De multe ori, exagerându-se dreptul la învăţătură
al unor categorii şi clase sociale, s-a dat acces în învăţământ
unor absolvenţi de patru clase, cu media minimă de 5, fără
a mai depune examene de admitere (vezi pentru şcoala de tractorişti
din Alba Iulia, circulara Prefecturii judeţului Alba nr. 8595 din 12
septembrie 1948).
Discriminări sau făcut şi în repartizările de absolvenţi,
fii de muncitori şi de ţărani săraci trebuind să
ocupe posturile cele mai bune, pe cât posibil cele de conducere şi
administrative. Aceasta a fost cauza fenomenelor de impostură ce sau
manifestat mai târziu, până în zilele noastre, cu toate consecinţele
lor negative din viaţa politică, socială, economică,
culturală, administrativă, etc.
Măsurile de accelerare a procesului de obţinere de noi promoţii
de absolvenţi, necesare pentru acoperirea nevoilor de cadre şi a
celor din economia naţională, s-au reflectat şi în învăţământul
liceal. Astfel, la liceul “Mihai Viteazul” din Alba Iulia, începând
cu anul şcolar 1953/1954, cursurile sau redus la zece clase. În acel
an, clasele a X-a şi a XI-a au absolvit deodată. Absolvenţii,
la vârsta de numai 16-17 ani erau nematurizaţi şi nepregătiţi
pentru a lua viaţa în piept pe cont propriu, fără a mai
vorbi de pregătirea lor teoretică şi practică cu totul
superficială. Cu acest prilej s-a schimbat şi denumirea liceului
în Şcoala Medie de Băieţi de 10 ani, Alba Iulia. Acest
ciclu de 10 clase a durat 5 ani, până în anul şcolar
1957/1958, când s-a revenit la cel cu XI clase.
Ca urmare a hotărârilor organelor superioare de “a se moderniza”
sistemul de învăţământ, în sensul creării şcolilor
medii mixte, de băieţi şi de fete, pentru ca aceştia să
devină tovarăşi şi camarazi încă de pe băncile
şcolilor, pentru a putea să-şi continue, pe aceeaşi
linie, activitatea în producţie sau în diferite alte sectoare de
activitate, asistăm, începând cu anul şcolar 1956/1957, la o
nouă schimbare a denumirii liceului, acesta devenind “Şcoala
Medie Mixtă nr.1”, Alba-Iulia, în timp ce fostul liceu de fete
(din 1953/1954 Şcoala Medie de fete de 10 ani) va deveni “Şcoala
Medie Mixtă nr. 2, “ Alba Iulia.
La 9 ianuarie 1959, prin ordinul nr. 6 al Ministerului învăţământului
şi Culturii, se dispune ca Şcoala Medie Mixtă nr.2 din Alba
Iulia să poarte denumirea “Horea, Cloşca şi Crişan”.
După mai bine de un an şi jumătate, mai precis la 1
septembrie 1960, cu adresa Nr.16671, Secţia de învăţământ
şi Cultură a raionului Alba făcea cunoscută hotărârea
Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Hunedoara, din Deva, ca
la Alba Iulia să funcţioneze o singură şcoală
medie, cu denumirea Şcoala Medie “Horea, Cloşca şi Crişan”,
dispunând, deci, comasarea fostelor şcoli medii mixte Nr.1 şi
Nr.2. Acest lucru se va şi realiza, comasarea efectuându-se în
localul actual al liceului, în timp ce localul din parcul Cetăţii,
al fostei Scoli medii mixte Nr.2, va fi predat Scolii generale Nr.2 din
Alba Iulia.
Din anul şcolar 1960/1961 se va renunţa la denumirea de şcoală
medie şi se va reveni la cea de liceu, astfel că cel din Alba
Iulia va deveni Liceul “Horea, Cloşca şi Crişan”.
În toţi aceşti ani numărul elevilor a crescut continuu,
fiind necesare mai multe clase paralele. Din anul şcolar 1953/1954 la
acestea s-au adăugat şi clasele cursurilor fără
frecvenţă, iar din anul şcolar 1954/1955 şi cele ale
cursurilor serale.
Au fost ani şcolari în care numărul claselor paralele la anii de
început (clasa a VIII, mai apoi a IX-a) a ajuns la 7 (A-G).
Din anul şcolar 1967/1968, de când şcolile generale au fost
organizate pe două cicluri: I=clasele I-IV şi II clasele V-VIII,
la liceu numărul claselor a sporit la XII, iar pentru cursul seral la
XIII.
Deci, liceul avea clasele IX-XII, la admiterea în liceu candidând absolvenţii
claselor a VIII de la şcolile generale.
Începând cu anul şcolar 1972/1973, cu cei mai dotaţi elevi ai
secţiei reale, s-au organizat clase de “suprareal”, cu o
activitate mai intensă şi mai specializată pe ştiinţele
exacte (în special matematică şi fizică). Experimentul a
durat până prin anul şcolar 1976/1977 când a fost abandonat.
Din anul şcolar 1975/1976 învăţământul liceal este
reorganizat pe două trepte - treapta I-a clasele IX-X şi treapta
II-a clasele XI-X1I.
Pentru trecerea la treapta a II-a era necesar un examen “de treaptă”.
Cei care nu reuşeau trecerea la treapta a II-a erau îndreptaţi
spre şcolile profesionale sau spre producţie, în vederea
calificării într-o meserie.
Din anul şcolar 1977/1978 liceul “Horea, Cloşca şi Crişan”
devine de matematică şi fizică, secţiile umaniste
fiind practic desfiinţate.
În sfârşit, după revoluţia din decembrie 1989, mai precis
din luna martie 1990, liceul îşi va adăuga vechea denumire de
“teoretic”.
Succesele obţinute an de an în procesul de învăţământ,
în concursurile de toate genurile, numărul mare al absolvenţilor
intraţi pe merit în învăţământul superior, au făcut
ca la 26 noiembrie 1993, liceul să fie ridicat la rangul de colegiu
naţional.
Evoluţia numerică a elevilor şi a cadrelor didactice, nevoile
sporite de clase, ateliere, laboratoare, cabinete pe specialităţi
şi altele, au ridicat mereu probleme de spaţiu.
După reluarea în primire a clădirii liceului în anul şcolar
1945/1946, acesta îşi va împărţi spaţiul cu liceul
comercial, care ocupă aripa de sud (din dreapta clădirii). În
anul şcolar 1952/1953 liceul comercial va fi desfiinţat şi
transformat în Şcoală Medie Tehnică Agricolă. Foarte
curând (1954-1955), aceasta va fi dezmembrată şi mutată în
mai multe localităţi (Dobra, Geoagiu de Jos, Turda), iar spaţiul
ei va fi ocupat de şcoala de mecanici agricoli Alba Iulia. Această
situaţie se va menţine până la înfiinţarea Judeţului
Alba când Şcoala de mecanici agricoli a fost mutată la Aiud iar
liceul a putut, în sfârşit, să-şi ocupe întreaga clădire.
Pe parcursul timpului, s-au realizat clădirile anexe ce lipseau atât
da mult bunei desfăşurări a activităţii şi
anume: cantina cu gospodăria anexă (1963), internatul cu parter
şi etaj (1970), sala de sport (1979) şi noua cantină
(1982).
Dezvoltarea continuă a liceului a dus, fireşte, şi la creşterea
numerică corespunzătoare a corpului profesoral, în funcţie
de programele şcolare care s-au diversificat, urmărind într-o
anumită perioadă (dar fără rezultate spectaculoase,
datorită lipsei condiţiilor materiale şi financiare), o strânsă
legătură a învăţământului cu practica productivă,
la colectivul de profesori şi pedagogi adăugându-se un număr
de specialişti, ingineri şi maiştri. Cu toate aceste foarte
dese schimbări şi transformări, o constantă se poate
urmări în evoluţia liceului “Horea, Cloşca şi Crişan”
din Alba Iulia şi anume - lansarea în viaţă a numeroase
generaţii de elevi care s-au realizat, unii ajungând personalităţi
în diferite domenii de activitate. Şi aceasta datorită
prestigiului câştigat pe parcurs de către profesorii lui,
dintre care unii au evoluat spre învăţământul superior,
au devenit oameni de ştiinţă sau de artă, publicişti,
etc.
Dacă generaţiile din perioada dictaturii comuniste s-au realizat
totuşi, aceasta s-a datorat numai pregătirii, competenţei,
tactului şi orientării pedagogice pe care le-au avut corpul
profesoral, în ciuda reţetelor şi lozincilor recomandate.
Această formă de rezistenţă la uniformizare,
docilizare, veneraţie faţă de partid şi conducătorii
lui, şi-a avut riscurile ei, dar a dat rezultate. Mulţi
profesori şi elevi ai liceului, datorită atitudinii lor
protestatare, au avut de suferit, fiind îndepărtaţi din şcoală,
unii suferind arestări, mutări forţate de domiciliu,
exproprieri de bunuri materiale şi averi şi chiar detenţii
în puşcării şi lagăre de muncă. Acuza generală
era cea a periclitării orânduirii socialiste şi a siguranţei
statului. Astăzi, când aniversăm
90 de ani de la înfiinţarea liceului nostru, se impune să
aducem un omagiu celor care au avut curajul să se opună
regimului totalitar comunist şi au avut de suferit din cauza aceasta.
Numărul profesorilor care s-au remarcat de-a lungul anilor instruind
şi educând generaţiile de elevi ai liceului, dar mai ales al
elevilor care au dus faima acestuia, este prea mare pentru a putea fi înşirat
aici, existând şi riscul de a se face neiertate omisiuni.
De aceea, aducem omagiul nostru tuturor acelora
care, pentru mai mult sau mai puţin timp, şi-au legat numele de
prestigioasa instituţie de cultură care a fost, este şi va
fi liceul, devenit pe merit Colegiul Naţional “Horea, Cloşca
şi Crişan” din Alba Iulia şi care au demonstrat buna lor
pregătire pentru viaţă. Modesta schiţă
monografic-istorică pe care am prezentat-o mai sus şi pe care o
consacram aniversării a 90 de ani de la înfiinţarea liceului
nostru, o considerăm doar un început de drum. Vechimea, prestigiul,
eficienţa şi tendinţa de permanentă dezvoltare pe
trepte calitative superioare a acestei instituţii de cultură,
prea bine cunoscută de altfel în întreaga ţară şi,
poate, chiar peste hotare, impun elaborarea, în viitor, a unei ample
monografii care să-i pună în lumină, în toată
complexitatea sa, originea, structura, evoluţia şi rezultatele.
Să sperăm că generaţiile mai tinere de cercetători
nu vor întârzia să o facă, cu atât mai mult cu cât, în
ultimii 15 ani, baza tehnico-materială a instituţiei a ajuns la
standarde europene.
Ediţia a III-a revizuită, corectată
şi completată de
prof. Ioan PLEŞA (promoţia
1952)
Note
1)
De la data de 26 noiembrie 1993 a fost ridicat la rangul de colegiu naţional,
prin ordinul Ministerului Învăţământului cu Nr. 11003.
2)
Ioan Pleşa “Contribuţia maselor din judeţul Alba la
realizarea actului Unirii Transilvaniei cu România, din l Decembrie 1918,
în Alba Iulia-2000, Alba Iulia 1975, pp 377-430.
3)
Direcţia Arhivelor
Naţionale judeţul Alba (în continuare DAN jud. Alba),
fond Liceul greco-catolic “Sf. Vasile cel Mare” din Blaj, acte înregistrate,
Nr. 658/1918, f. 1-2.
4)
Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea
statului naţional român (1918-1920), Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1985, pp 17; 19; 23; 25; 26; 45; 125.
5)
Liviu Palihovici “Situaţia politică dintre cele două războaie
mondiale, în Alba Iulia-2000, p 464, DAN jud. Alba, fond
Tribunalul Alba Iulia dosar penal Nr. 589/1919, Registrul de procese
verbale al CNR Alba Iulia pp 20-26.
6)
Ioan Pleşa, Câteva prezenţe notabile ale lui Iuliu Maniu la
Alba Iulia, în Acta Musei Porolissensis vol. XVII, Zalău,
1993, pp. 311-316.
7)
DAN Jud. Alba, fond Tribunalul Alba Iulia, dos. 589/1919 reg. de procese
verbale al CNR Alba Iulia pp 30-31; 46; 48- 49; 54-55; 64; 65; fond Primăria
oraşului Alba Iulia, registrul de procese verbale Nr. 14/1918-1919;
f. 89-90.
8)
Gheorghe Iancu, op cit. p 266
9)
Gazeta oficială a Consiliului Dirigent al Transilvaniei,
Banatului şi părţilor româneşti din Ungaria, Sibiu,
1918-1919, începând cu Nr. 5 din 18 ianuarie 1919 (vezi şi DAN Jud.
Alba, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate Nr.
1137/1919)
10)
Liviu Palihovici, op cit. p467; În apelul lansat de către autorităţile
judeţene în luna februarie 1920 pentru strângerea fondurilor
necesare construirii unui internat pentru liceu se afirmă că iniţiativa
a aparţinut Consiliului Naţional local (fond Prefectura jud.
Alba, acte înregistrate, Nr. 1357/1920), iar pe placa comemorativă aşezată
pe frontispiciul localului vechi al Şcolii generale Nr. l din Alba
Iulia (str. Călăraşi Nr.2) în amintirea prof. Horia
Teculescu se arată că acesta a fost “ctitorul” liceului
(vezi şi Breviar, Alba Iulia. 1993, p 251 , publicaţie a
Inspectoratului pentru Cultură a jud. Alba).
11)
Ziarul Alba Iulia-organ al proclamării unităţii naţionale,
anul II, Nr. 5 din 22 ianuarie/4 februarie 1919, p 4.
12)
DAN Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate,
Nr. 3142/1919; Cabinetul prefectului, dos. 8/1919, f. l
13)
Ibidem, actul Nr. 558/1919
14)
Ioan Truţă, Din istoria Lic. “Mihai Viteazul”, Alba Iulia,
manuscris, 1993, p. 9 (vezi şi Anuarul I al liceului de stat “Mihai
Viteazul”, din Alba Iulia, pe anul şcolar 1919/1920, situaţia
numerică a claselor II - V)
15)
Ziarul “Alba Iulia” - organ al … anul II, Nr. 9 din 4 martie 1919,
pp. l şi 4.
16)
DAN Jud. Alba, fond cit. acte înregistrate, Nr. 687/1919
17)
Ibidem, actul Nr. 2343/1919;
17a)
Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent al Transilvaniei Nr. 35 din 16
iunie 1919, p. 234 (ordinul Nr. 5742 din 14 iunie 1919 al Resortului Culte
şi Instrucţiune Publică)
18)
Anuarul I al liceului de stat “Mihaiu Viteazul” din Alba Iulia, pe
anul şcolar 1919/1920, DAN Jud. Alba, fond Primăria oraşului
Alba Iulia, acte înregistrate, Nr. 6954/1919; Nr. 1746/1920.
19)
DAN Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate Nr.
321; 705; 1357/1920; Anuarul liceului pe 1919/1920, p. 6; fond Primăria
oraşului Alba Iulia, registre de evidenţă ale actelor Nr.
19/1920; Nr de înregistrare l383; 1438; 2006; 5484;
20)
Anuarul liceului pe anul şcolar 19l9/1920, pp. 3-12
20a)
Valer Moga “Despărţământul Alba Iulia al Astrei
(1918-1948)“, în Apulum, vol. XXXI, Alba Iulia, 1994, pp. 441-443
şi următoarele.
21)
DAN Jud. Alba, fond Primăria oraşului Alba Iulia. acte înregistrate
Nr. 4616; 4839; 4963/1920; registre de evidenţă a actelor Nr.
19/1920; Nr. de înreg. 4616; 4839 şi 4963;
22)
Anuarul II al liceului de stat” Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul
şcolar 1920/1921, pp. 3-15
23)
DAN jud. Alba, fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte înregistrate,
Nr. 4623; 4813; 5394; 8263/1921; registre de evidenţă Nr.
21/1921; Nr. de înregistrare 4623; 4813; 5394; 8263; Ziarul “Alba
Iulia” - organ — Nr/14 septembrie 1924; Nr.31 din 2 august 1925; Anuarul
liceului de fete din Alba Iulia pe anul şcolar 1940/1941, p. 5.
24)
Ziarul”Alba Iulia”, organ— Nr. 10 din 4 septembrie 1921 şi Nr.
11 din 11 septembrie 1921, p. 1.
25)
Ziarul “Alba Iulia organ...” din 30 octombrie 1921 DAN jud. Alba, fond
Primăria oraşului Alba Iulia, registre de evidenţă ale
actelor, Nr. 21/1921, Nr. de înregistrare 4238; 7259; 8072;
26)
Ziarul “Alba Iulia organ...” Nr. 29 din iunie 1922
27)
DAN J ud. Alba, fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte
înregistrate, Nr. 1919/1930-Ia care s-au anexat şi lucrările
mai vechi, începând din anul 1923; registre de evidenţă ale
actelor Nr. 25/1923, Nr. de înregistrare 2605; 2985; 3477; 4020; Ziarul
“Vestea” din Alba Iulia, Nr. 12 din 21 martie 1925;
28)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia, anul şcolar
1922/1923; pp 45-56
29)
DAN jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate,
Nr. 2827/1924; fond Primăria oraşului Alba
Iulia, acte înregistrate
Nr. 1886;
4062; 9340;
9467; 9866/1924;
Nr. 586/1926,
Nr. 1919/1930.Registre de evidenţă ale actelor, Nr.
25/1923; Nr. de înregistrare 6883; 7270; 9340; 9467; 9714. Anuarul
liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia, Anul şcolar 1923/1924;
p 25; Ziarul “Vestea”, Alba Iulia Nr. 24 din 16 iunie 1923; Ziarul
“Alba Iulia organ...” Nr. 26 din 29 iunie 1924;
30)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia. Anul şcolar
1923/1924, pe 114; DAN Jud. Alba, fond Primăria oraşului Alba
Iulia, registre de evidenţă ale actelor Nr. 25/1923, Nr. de înregistrare
9341; Nr. 31/1925, Nr. de înregistrare 2229; 2411; 2519; 2769; 3170; Nr.
34/1926, Nr. de înregistrare 3989; 4039; 4396; 5735; 7369; 7574.
31)
DAN Jud. Alba, fond Prefectura Jud. Alba - Cabinetul prefectului, dos
14/1926, f 1.
32)
Idem, fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte înregistrate, Nr.
591 şi 620/1927, Nr. 1919/1930, registre de evidenţă, Nr.
36/1927, Nr. de înregistrare 563; 1136; 1875; 5924; 5969; 6086; 6391; Nr.
41/1929, Nr. de înregistrare 6150.
33)
Ibidem, registre de evidenţă, Nr.39/1928; Nr. de înregistrare
587; 916; 1267; 6148;
34)
Ibidem, Nr.41/1929, Nr. de înregistrare 2237; Nr.43/1930, Nr. de înregistrare
5345; 3546; 5500; 6610; 7601; Nr. 45/1931, Nr. de înregistrare 3550;
4686; 5486; 6038; 6049; 6257; Nr. 47/1932, Nr. de înregistrare: 3560;
3665; 3796; 4293; 6320; Nr. 49/1933, Nr. de înregistrare: 310; 2941;
5380; 6139; 6265; 6302; fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate
Nr. 22012/1932.
35)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia, anul şcolar
1933/1934.
36)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anii şcolari
1934/1935 şi 1935/1936; p 57-58.
37)
DAN Jud. Alba, fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte înregistrate,
Nr. 1746/1934; registre de evidenţă a actelor Nr. 50/1934, Nr.
de înregistrare 1746.
38)
Idem, fond Prefectura judeţului Alba - Cabinetul prefectului, dos Nr.
4/1934, f. 12.
39)
Ibidem, dos Nr. 7/1938, f.1; acte înregistrate, actul Nr. 15.699/1934;
fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte înregistrate, actul
Nr.1764/1936; registre de evidenţă a actelor, Nr. 54/1936, Nr.
de înregistrare 1764.
40)
Idem, fond Primăria oraşului Alba Iulia, registre de evidenţă
ale actelor, Nr. 59/1938, Nr. de înregistrare 4697; 4834; 4877;
41)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” Alba Iulia pe anii 1934/1935 şi
1935/1936; DAN Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate,
Nr. 8030/1937; fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte înregistrate
nr. 4071/1937;
42)
Ioan Piesa, Rezidenţa Regală a ţinutului Mureş, în
Îndrumător în Arhivele Statului Judeţul Alba, vol.I,
Bucureşti, 1989, pp 15- 42; DAN Jud. Alba, fond Primăria oraşului
Alba Iulia registre de evidenţă a actelor, Nr. 59/1938, Nr. de
înregistrare 10.432; Nr. 61/1939, Nr. de înregistrare 17; 8926; Anuarul
liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar
1940-1941, p 5.
43)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar
1940/1941; DAN Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate
Nr. 14790/1940; Anuarul liceului pe anul şcolar 1941/1942, p.32.
44) Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar
1941-1942.
45)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar
1942/1943.
46)
Anuarul liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar
1944/1945.
47)
DAN Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, registre de evidenţă,
Nr.249/1945, Nr. de înregistrare 6340; 8293; Nr.252/1946; Nr. de înregistrare
7496; Anuarul liceului “ Mihai Viteazul” pe anul 1942/1943, pp 11-12
şi pe anul. 1944/1945, p.52.
48)
DAN jud. Alba, fond Liceul “Mihai Viteazul” Alba Iulia, cataloage Nr.
1/1945; fond Prefectura jud. Alba-Cabinetul prefectului, dos Nr.13/1945,
f.4.
49)
Idem, fond Prefectura jud. Alba - Cabinetul Prefectului, dos. Nr.8/1947,
f.1
50)
Ibidem dos 2/1950 în întregime, dar mai ales secţiunile ce se referă
la învăţământ şi cultură, îndeosebi din Alba
Iulia; fond Liceul “Mihai Viteazul” Alba Iulia, dosare cu corespondenţă,
Nr.1-3/1945; 1-3/1946; 1-2/1947; 1-2/1948; 2-4/1949; 1-2/1950; registre de
procese verbale ale corpului didactic 3/1946; 6- 7/1948; 2/1950;
51)
Idem, fond Prefectura jud. Alba - Cabinetul prefectului, dos 16/1948, f.
l8-19.
52)
Idem, dos 20/1949, f.14.
53)
Idem, fond liceul “Mihai Viteazul” Alba Iulia, cataloagele pe anii
şcolari 1953-1954 până la 1958-1959 inclusiv; Registrele de
procese verbale ale consiliului pedagogic Nr.1/1954; 2/1955; 1/1956;
2/1957; 2/1958.
54)
Ibidem, cataloagele anilor şcolari 1956-1957 până la 1959-
1960; Cartea de Aur a liceului “Horea, Cloşca şi Crişan”,
f.l; registrele de procese verbale ale consiliului pedagogic Nr.1/1956;
2/1957; 1-2/1958; 1/1959; 2/1960.
55)
Ibidem Cartea de Aur a liceului, f.2; cataloagele anilor şcolari
1958/1959 până la 1964/1965; Colegiul Naţional “Horea, Cloşca
şi Crişan”, Alba Iulia, arhiva proprie, matricolele şi
cataloagele din perioada 1960/1961-1993/1994.
56)
Ibidem, Cartea de Aur-f.3; Cataloagele şi matricolele şcolare
şi registrele de procese verbale ale Consiliului pedagogic din
perioada 1965/1966-1993/1994; DAN jud. Alba, fond liceul “Mihai
Viteazul” Alba Iulia, cataloagele din anii şcolari 1960/1961-
1964/1965; registrele de procese verbale ale Consiliului pedagogic
Nr.2/1960;2/1961; 1/1963.
|
|