Ştefan
Manciulea s-a născut în noaptea de Sf. Nicolae, 6 Dec. 1894,
într-o casă modestă de ţărani din satul
Straja jud. Alba.
Cursurile
şcolii primare au fost frecventate în satul natal, după
care în urma îndemnurilor stăruitoare ale preotului şi
ale învăţătorului satului şi după o pregătire
prestabilită, elevul Ştefan Manciulea cu o căruţă
din sat, a fost dus la renumitele
şcoli ale Blajului pe care le-a urmat timp de 8 ani.
Într-o dimineaţă de primăvară, elevul Ştefan
Manciulea, care era la cursurile inferioare ale gimnaziului, a
luat contact cu vestitul Badea Cârţan care a fost trimis de
I. Bianu de la Bucureşti prin Vama Cucului cu desagii plini
de cărţi pentru canonicul Ion Micu Moldovan, pe care-1
cunoştea din perioada frecventării gimnaziului din Blaj,
la care a şi locuit.
Trecerea din
cursul inferior, din categoria de „poţoale” (cl. I-IV) la
cel superior de studenţi (cl. V-VIII) a constituit un moment
important din viaţa elevului Ştefan Manciulea.
|

|
Cu această
ocazie toţi “studenţii” blăjeni îşi cumpărau
câte un “notes” în care scriau cu o caligrafie aparte, poeziile
patriotice şi poporale ale tradiţiei pe care le transmiteau de
la o promoţie la alta, avându-i la bază pe fruntaşii români
din Transilvania. Elevul Ştefan Manciulea a acordat prioritate “Răsunetului”
lui A. Mureşianu (cunoscut şi sub titlul "Deşteaptă-te
române") care se încheia cu: ‘’Murim mai bine-n luptă, cu
gloria deplină, decât să fim sclavi iarăşi în
vechiul nost’ pământ”.
Tinerii
şcolilor Blajului prin educaţia primită au fost întotdeauna
buni patrioţi români, iar din mijlocul lor s-au ridicat multe
personalităţi care au contribuit în mare măsură la
desăvârşirea României Mari.
Patriotismul
şi dragostea de ţară s-au manifestat la Ştefan
Manciulea în mod deosebit prin întreaga activitate desfăşurată
până în ultimele clipe ale vieţii.
În vara
anului 1911 a participat la marile serbări de la Blaj închinate unei
jumătăţi de secol de la întemeierea Astrei. Punctele
principale de atracţie ale marelui public român, a fost zborul Iui
Aurel Vlaicu din după amiaza zilei de 16/29 august precum şi
lansarea operei artistice “Mănăstirea Argeşului” compusă
şi dirijată de marele maestru Iacob Mureşianu, în curtea
gimnaziului.
În vara
anului 1913 Ştefan
Manciulea a absolvit gimnaziul, cu rezultate excelente, iar datorită
atmosferei de adâncă evlavie creştină,muncii şi
activităţilor perseverente ale dascălilor idealişti
“maturizatul” şi-a format concepţia despre lume şi viaţă,
despre datoria imperioasă a omului de a sluji cu devotament neclintit
şi în orice împrejurare numai adevărul şi
dreptatea, iar deviza de pe tabloul de absolvire era edificatoare:
“Altarul
de jertfă al naţiunii vom fi
Şi
sufletul neamului nostru”
În toamna
anului 1913 a fost primit la Seminarul Teologic Blaj care funcţiona
în vechea clădire a Mănăstirii Sf. Treime, iar în anul
1916 după declanşarea primului război mondial, autorităţile
austro-ungare au luat măsuri de evacuare a Seminarului Teologic.
Mitropolitul
greco catolic şi institutul de învăţământ, inclusiv
Seminarul Teologic au fost evacuaţi la Oradea.
Guvernul
maghiar de la Budapesta a considerat că este un moment prielnic de
desfiinţare a acestei instituţii importante a românilor din
Transilvania, propunând mitropolitului, repartizarea a câte 10 studenţi
la seminarile romano catolice din Ungaria. Propunerea guvernului a fost
refuzată de mitropolit, după consultarea cu sfetnicii săi.
 |
|
 |
|

|
|
Imagini
de la comemorarea lui Stefan MANCIULEA (6 decembrie 2008) de la
Straja |
În urma
refuzului, la porunca guvernului maghiar, clericii blăjeni au fost îmbarcaţi
într-un “Bou Vagon” care a fost ataşat unui tren personal şi
trimişi la Beiuş.
După
absolvirea Seminarului Teologic, în plin război, Ştefan
Manciulea a acceptat postul de învăţător suplinitor docent
confesional, în satul Hăpria.
Învăţătorul
suplinitor Ştefan Manciulea împreună cu învăţătorii
şi preoţii satelor Straja, Hăpria, Dumitra, Henig, Berghin,
Ghirbom şi Totoi au pregătit ţăranii din timp, pentru
Marea Adunare Naţională de la l Dec 1918 organizând deplasarea
delegaţiilor la Alba Iulia.
După făurirea
României Mari şi-a continuat studiile superioare la Bucureşti
la Facultatea de geografie şi istorie unde a avut profesori eminenţi,
de renume mondial, cum a fost N. Iorga, Simion Mehedinţi, Vasile Pârvan
etc.
În toată
perioada studenţiei, fiind un element de excepţie din toate
punctele de vedere, a fost remarcat de către titanii de mai sus,
motiv pentru care în anul 1921 după examenul de licenţă,
profesorul Simion Mehedinţi a insistat să se înscrie la
examenul de doctorat la geografie, cu subiectul, “Câmpia Tisei”, temă
care nu se cunoştea în suficientă măsură în acea
perioadă.
Pentru pregătirea
şi documentarea acestei lucrări importante pentru România,
Ştefan Manciulea a solicitat un post de profesor (suplinitor) la
Liceul teoretic Moise Nicoară din Arad, pe care l-a şi obţinut.
La Arad,
Ştefan Manciulea deprins de mic cu munca, a urmat Şcoala
superioară de arte şi meserii, învăţând mecanica
şi tâmplăria. În final a obţinut şi calificativul de
mecanic de locomotive.
La Arad, la propunerea directorului Institutului Central de Metrologie
Bucureşti a înfiinţat pentru prima dată Staţia
Meteorologică din acest oraş important, pe care a condus-o timp
de 6 ani.
Din lipsă de fonduri, instalarea aparatelor şi celelalte operaţiuni
necesare funcţionării acestei staţii au fost executate fără
remunerare de către Ştefan Manciulea.
În ceea ce
priveşte activitatea principală, privind tema de doctorat “Câmpia
Tisei”. Ştefan Manciulea a depus o muncă stăruitoare timp
de 15 ani. Anual trebuia să se prezinte în faţa comisiei de la
Universitatea Bucureşti cu două comunicări privind tema
pentru doctorat.
Pentru
documentare a străbătut pe jos, întreaga zonă a graniţei
de vest a României de la Ceremuş la Orşova. În localităţi,
cerceta şi studia arhive şi biblioteci, pentru strângerea
materialului documentar arheologic, istoric şi statistic referitor la
trecutul neamului românesc din întreaga zonă a Câmpiei Tisei.
Deznaţionalizarea
şi maghiarizarea elementului românesc din zona de vest a României
mai ales în secolul XIX şi până la l Dec 1918 a fost o
preocupare principală a cercetărilor tânărului Ştefan
Manciulea concretizate în diferite lucrări existente, iar unele au
fost distruse după anul 1948.
Prof.
Ştefan Manciulea a desfăşurat o activitate deosebită,
permanent concretizată prin lucrările date, precum şi prin
conferinţele bine documentate şi susţinute mai ales la
nivelul superior al unor instituţii centrale de specialitate, care
i-au atras aprecieri pozitive.
În acest
sens, redăm doar un material apărut în publicaţia Unirea
Nr. 22 din 31 mai 1930 - Adunarea generală a societăţii de
geografie -
“Vinerea
trecută în 23 Mai s-a ţinut la Bucureşti sub prezidiul
d-lui general C. Coandă şi
în prezenţa Înaltului Regent C. Sărăţeanu, Adunarea
generală a Societăţii Regale de Geografie. În afară
de chestiunile curente de ordin administrativ, membrii acestei adunări
au putut asculta şi două conferinţe deosebit de
interesante, dintre care una a pr. Ştefan Manciulea, harnicul
profesor de la liceul din Blaj, care a vorbit despre “Elementul Românesc la graniţele
de apus ale ţării” – Studiul pr. Ş. Manciulea este un răspuns
documentat, la propaganda ungurească care a încercat să convingă
Europa, că România, n-ar avea nici un drept istoric asupra părţilor
apusene ale ţării.”
El a fost
ascultat cu multă plăcere de întreaga asistenţă.
A doua
conferinţă a fost a d-lui Mihail Manoilescu, care a vorbit
despre - Declinul Europei - privit
mai ales din punct de vedere economic. “
În anul
1927 s-a căsătorit cu Ana, fiica învăţătorului
Teodor Bogdan din Totoi.
Parohia
Straja, fiind vacantă din anul 1920, fără stăpân,
biserica a început să se dărâme. La stăruinţa părinţilor,
a rudelor şi a consătenilor, profesorul de geografie de la
liceul “Moise Nicoară” din Arad, a acceptat înalta
misiune preoţească, fiind hirotonit preot şi înscăunat
în satul său natal, Straja.
În această
perioadă, cu multe sacrificii materiale şi de timp, Ştefan
Manciulea a reorganizat întreaga activitate religioasă din satul
Straja realizând şi reparaţiile capitale necesare clădirii
bisericii.
De asemenea
a revigorat cercul cultural al Astrei şi a întemeiat o bibliotecă
pentru ţăranii din localitate. Pentru femei, a format o asociaţie
legală, pe bază de statut de funcţionare numită
„Reuniunea Mariană”.
Pentru
educarea copiilor satului, săptămânal le preda ore de religie.
Începând
cu anul 1929, Ştefan Manciulea, după o audienţă la
mitropolitul Vasile Suciu, a acceptat postul de profesor de geografie Ia
Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj, cu aprobarea, ca timp de 2 ani să
poată face naveta de la Blaj în satul său natal, Straja, pentru
a-şi îndeplini atribuţiunile de paroh.
Din proprie
iniţiativă şi dezinteresat, la acest liceu important pentru
cultura românilor din Transilvania, a organizat arhiva şcolii din
perioada 1852-1920.
În această
perioadă (1921-1936), profesorul Ştefan Manciulea a depus
eforturi deosebite pentru a-şi termina teza de doctorat pe care a susţinut-o
în faţa unei comisii exigente, formată printre alţii de către
decanul facultăţii I. Rădulescu Motru, Simion Mehedinţi,
la geografie, şi I.C. Giurăscu pentru istorie.
Titlul de
doctor în geografie a fost obţinut cu
„Suma Cum Laudae” în anul
1936.
Din toamna
anului 1937 profesorul Ştefan Manciulea a fost promovat ca director
la Biblioteca Centrală Arhidiecezană din Blaj care cuprindea
documente şi diverse materiale deosebit de importante pentru neamul
românesc din Transilvania.
În perioada
dintre anii 1934-1936 un mănunchi de tineri profesori, au editat
revista „Blajul”, iar profesorul Ştefan Manciulea a participat cu
multe articole, studii şi diverse lucrări referitoare la istoria
Blajului şi mai ales cu privire la propaganda revizionistă
maghiară din perioada respectivă care urmărea destrămarea
României şi anexarea Transilvaniei la Ungaria.
Tot în
această perioadă a publicat o lucrare deosebit de importantă
pentru ţara noastră „Graniţa de Vest”, de folos şi
de actualitate şi astăzi, mai ales pentru bogăţia
datelor culese inclusiv din arhivele de la Viena şi Budapesta. Cartea
respectivă a fost tradusă şi în limba franceză, iar
marele istoric N. Iorga a răspândit-o în ţările Europei
de Vest.
Lucrarea a fost premiată în anul 1934 de Academia Română.
Activitatea
revizionistă maghiară de la finele deceniului 4 al secolului 20
fiind deosebit de virulentă, Nicolae Iorga în Senatul României,
pentru a combate aceasta propagandă, a propus înaltului for
legislativ, formarea unei comisii care să acţioneze activ la apărarea
integrităţii României.
În fruntea
acestei comisii importante, a fost propus profesorul Ştefan Manciulea
recunoscut ca un bun patriot român şi cu un bagaj de date şi
cunoştinţe de excepţie despre Transilvania.
Fiind apreciat de istoricul N. Iorga ani în şir, a fost invitat de a
conferenţia anual la Universitatea populară de vară de la Vălenii
de Munte, înfiinţată de marele savant în anul 1909.
În vara anului 1931 prof. Ştefan Manciulea nu a fost invitat la
Universitatea de vară, deoarece N. Iorga ajungând la guvernare
pentru o perioadă scurtă de timp a dorit să-l numească
prefect al jud. Alba, dar acesta a refuzat să se implice în astfel
de funcţii cu caracter politic.
În perioada
1936-1940, Ştefan Manciulea a publicat:
“Biblioteca
Centrală din Blaj”
“Muzeul
oraşului Blaj”
“Graniţa
de apus a românilor din vechea Ungarie”.
De asemenea, a realizat o serie de studii şi articole apărute în
diverse reviste şi publicaţii în oraşele Transilvaniei
şi la Bucureşti.
În anul
1938, după ce Alba Iulia a devenit reşedinţa ţinutului
Mureş, la intervenţia renumitului profesor de istorie Eugen
Hulea, şeful învăţământului şcolar Alba, prof.
Ştefan Manciulea a fost numit inspector şcolar pentru ţinutul
Mureş. În anul 1940 a publicat la Blaj volumul: „Aşezări
româneşti în Ungaria şi Transilvania în sec XIV-XV”,
lucrare premiată de Academia Română.
La Craiova a
apărut cartea „Câmpia Transilvaniei’”.
În urma
dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a fost refugiată la
Sibiu.
Datorită
dezastrului, posturi de cadre universitare au devenit vacante. Începând
cu anul 1941, Ştefan Manciulea a fost numit conferenţiar la
Facultatea de Ştiinţe, Secţia geografie. La Timişoara
a publicat lucrarea „Elemente etnice străine aşezate în
Banat, între anii 1000-1840”. După eliberarea Transilvaniei,
Universitatea a revenit la Cluj împreună cu dascălii lor.
Marile
schimbări petrecute în România după data de 23 Aug. l944, a
influenţat în rău viaţa şi întreaga activitate a
profesorului Ştefan Manciulea şi a familiei sale.
Refuzul
categoric de a face parte din partidul comunist a dus la comprimarea
catedrei profesorului Ştefan Manciulea.
Pentru a-şi
câştiga existenţa, a fost obligat să se angajeze în
diferite munci necalifîcate, cu ajutorul foştilor studenţi,
ajunşi conducători ai unor întreprinderi.
Acţiunea
de unificare a bisericilor româneşti din Ardeal, după 250 de
ani de la despărţirea lor din oct. 1698, s-a desfăşurat
forţat şi cu o serie de consecinţe dureroase pentru o parte
din clericii greco-catolici, care au refuzat revenirea la biserica ortodoxă
română.
În această
situaţie s-a aflat şi profesorul Ştefan Manciulea la care
s-a adăugat activitatea importantă desfăşurată până
în anul 1944, în folosul şi apărarea neamului românesc fiind
arestat, anchetat şi chinuit în beciurile securităţii
Regiunii Autonome Maghiare Mureş, după care a fost condamnat la
7 ani închisoare grea pentru „Apartenenţă la biserica
greco-catolicâ română şi pentru publicarea de lucrări
ştiinţifice aţâţătoare de ură rasială
între naţionalităţile conlocuitoare din ţară”.
În perioada
detenţiei a fost „chiriaşul” renumitelor închisori de tristă
amintire: Jilava, Aiud. Baia Sprie şi Caransebeş, iar în primăvara
anului 1958 a fost eliberat.
Pentru a
supravieţui, profesorul Ştefan Manciulea cu ajutorul
directorului Şcolii Normale de băieţi din Blaj, a acceptat
activitatea de zilier la ferma de la Ghereteu.
Ulterior, a fost angajat ca lucrător necalificat la serele
CFR
Blaj după care a ajuns laborant la
Liceul Teoretic Iacob Mureşianu.
În luna iunie 1961 fostele organe de securitate au revenit la locuinţa
profesorului Ştefan Manciulea efectuând o percheziţie, iar după
o verificare a documentelor şi a materialelor existente (timp de 10
zile) au hotărât confiscarea tuturor documentelor găsite, care
au fost ambalate în 7 lăzi mari şi transportate la Cluj.
După o perioadă de câteva luni de lectură a materialelor,
anchetatorii, i-au spus prof.
Ştefan Manciulea următoarele: „Tot cu săcuii şi
ungurii ai avut şi ai de lucru banditule!, Lasă că-ţi
arătăm noi cum se scrie istoria, tâlharule”.
În luna mai
1962 Ştefan Manciulea a fost condamnat politic, din nou, pe timp de 5
ani, sentinţă executată la Penitenciarul Gherla până
la începutul anului 1964, când
conducerea guvernului respectiv a hotărât eliberarea tuturor
condamnaţilor politici din închisori.
Ulterior, cu
mare greutate, a fost angajat îngrijitor de parc la Sanatoriul
TBC
până la pensionare.
După
această dată prof. Ştefan Manciulea a continuat activitatea
privind studiile şi cercetările care îl consacraseră. Cu
ocazia consultării unor lucrări de la Biblioteca Academiei, secţia
Cluj, directorul instituţiei i-a arătat o cameră ale cărei
rafturi erau încărcate cu volume „dublete” provenite atât din
biblioteca blăjeană cât şi din altele, de la Gherla, Arad
şi Lugoj, oferindu-le pentru întemeierea unei noi biblioteci la
Blaj.
Profesorul
Ştefan Manciulea a fost factorul principal care s-a preocupat de
organizarea şi realizarea bibliotecii timp de 2 ani.
În anul
1982 a înaintat un studiu bogat şi important Academiei Româno-Americane
pentru ştiinţă şi artă cu privire la:
„Românii
din Transilvania şi Ungaria până în anul 1918” şi
„Maghiarii din România între anii 1920-1980”.
În anul
1978 a suferit o grea pierdere prin dispariţia soţiei iubite,
care, de la căsătorie a fost alături de el la toate suferinţele
şi bucuriile soţului.
Împovărat
de multe necazuri şi ani a decedat la vârsta de 90 de ani.
Opera
marelui patriot român, Ştefan Manciulea, care şi-a iubit credinţa,
limba şi patria, trebuie redată şi cunoscută de
publicul larg, iar activitatea şi viaţa acestui om deosebit se
impune a fi aşezate la locul ce i se cuvine în istoria neamului românesc.
Maramureşenii,
în semn de cinstire a prof. univ. Ştefan Manciulea prin prof. dr.
Valeriu Achim au reeditat în anul 1994 la Editura „Gutinul” din Baia
Mare – lucrarea „Graniţa de vest”.
În postfaţa
importantei lucrări a prof. Ştefan Manciulea, care a fost
premiată de Academia Română cu premiul „Năsturel”, V.
Copălnean a scos în evidenţă calităţile şi
meritele acestui mare dascăl patriot al meleagurilor Albei, astfel:
„Cinstirea această cuprinde în ea însă şi un amar sâmbure
de mustrare adresat românilor care l-au uitat pe acela, ce-n vremea lui,
a iubit cu tot focul inimii, poporul, limba şi legea noastră românească
mai mult decât oricare, suflet născut pe pământul acestei
ţări. Ştefan Manciulea s-a angajat cu toată fiinţa
în acţiuni privind binele neamului românesc, asumându-şi răspunderea
şi riscurile respective”.
Cinstirea înaintaşilor
şi evocarea unor evenimente istorice ale neamului românesc a
constituit preocupări susţinute ale prof. Ş. Manciulea.
Organizarea
serbărilor din 3/15 Mai 1923 de la Blaj, privind aniversarea „Adunării
de la Blaj din anul 1848”, a fost una din acţiunile importante la
care a participat substanţial, iar Conductul istoric-etnografic la
3/15 1923” întocmit de către prof. univ. dr. Ştefan
Manciulea care se află şi la arhiva redacţiei revistei
DACOROMANIA confirmă cele de mai sus.
În
decembrie 2004, la Colegiul Naţional „Ion Micu Clain” din Blaj,
s-a organizat un simpozion omagial „Ştefan Manciulea – 110 ani de
la naştere”, preotului şi profesorului Ştefan Manciulea,
geograf şi istoric de prestigiu.
Manifestarea
omagială a fost deosebit de reuşită, datorită colaborării
mai multor instituţii şi ONG: Societatea Română de
Geografie, Inspectoratul Şcolar Alba, Universitatea „1 Decembrie
1918” Alba Iulia, Muzeul de Istorie „Augustin Benea” Blaj,
Biblioteca „Şcoala Ardeleană” Blaj,Societatea „Avram
Iancu” Alba Iulia, Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea
şi integritatea României”, Despărţământul ASTRA
„Timotei Cipariu” Blaj.
Comemorarea
de la Blaj a patriotului prof. Stefan MANCIULEA - reprezentantii
Fundatiei "Alba Iulia 1918, pentru unitatea si integritatea
Romaniei " |
Fundaţia
„Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” care
în acest an va împlini 10 ani de la înfiinţare, şi-a propus
prin statutul său, desfăşurarea în principal a unor
activităţi care să scoată în evidenţă
personalităţi culturale, istorice, ştiinţifice etc. de
pe meleagurile Albei şi din ţară, care au fost uitate sau
cu biografii denaturate înainte de anul 1990.
Membrii
fundaţiei noastre, cunoscând bine viaţa şi opera marelui
patriot Ştefan Manciulea, împreună cu pr. Nicoară Teodor
şi fam. Todor Vasile, în semn de preţuire şi recunoştinţă,
cu ocazia aniversării zilei de naştere – 6 decembrie – a
organizat la biserica din satul Straja, o slujbă de pomenire cu
parastas, după care a avut loc ceremonia de dezvelire şi sfinţire
a unei plăci comemorative, care a fost amplasată pe clădirea
bisericii, la care a participat locuitori ai satului, invitaţi de la
Blaj şi Alba Iulia.
Despre viaţa
şi opera prof. dr. Ştefan Manciulea, pe lângă cele
prezentate de preotul satului Nicoară Teodor şi revista
DACOROMANIA, a vorbit ec. Ioan Străjan, care în final a donat unele
documente importante (în copie) ale prof. Ştefan Manciulea cu rugămintea
de a sta la baza înfiinţării unei biblioteci a satului pe lângă
biserică, care să poarte numele celui omagiat.
În acelaşi
timp fundaţia noastră va face propuneri şi demersurile
necesare la instituţiile locale şi judeţene, în vederea
construirii unui bust, care să fie amplasat la întretăierea
drumurilor, aproape de „Măgura Străjii”, care domină de
la înălţime oraşul Alba Iulia şi parţial Valea
Mureşului.
Realizarea
celor propuse va reprezenta un act de cultură şi de cinstire a
înaintaşilor, care împreună cu familiile lor, s-au sacrificat
pentru prestigiul neamului românesc.
Ec. Ioan STRĂJAN
(Extrase şi din biografia
Ştefan Manciulea)
|