Cu această ocazie toţi “studenţii” blăjeni îşi cumpărau câte un “notes” în care scriau cu o caligrafie aparte, poeziile patriotice şi poporale ale tradiţiei pe care le transmiteau de la o promoţie la alta, avându-i la bază pe fruntaşii români din Transilvania. Elevul Ştefan Manciulea a acordat prioritate “Răsunetului” lui A. Mureşianu (cunoscut şi sub titlul "Deşteaptă-te române") care se încheia cu: ‘’Murim mai bine-n luptă, cu gloria deplină, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ”.

Tinerii şcolilor Blajului prin educaţia primită au fost întotdeauna buni patrioţi români, iar din mijlocul lor s-au ridicat multe personalităţi care au contribuit în mare măsură la desăvârşirea României Mari.

Patriotismul şi dragostea de ţară s-au manifestat la Ştefan Manciulea în mod deosebit prin întreaga activitate desfăşurată până în ultimele clipe ale vieţii.

În vara anului 1911 a participat la marile serbări de la Blaj închinate unei jumătăţi de secol de la întemeierea Astrei. Punctele principale de atracţie ale marelui public român, a fost zborul Iui Aurel Vlaicu din după amiaza zilei de 16/29 august precum şi lansarea operei artistice “Mănăstirea Argeşului” compusă şi dirijată de marele maestru Iacob Mureşianu, în curtea gimnaziului.

În vara anului  1913 Ştefan Manciulea a absolvit gimnaziul, cu rezultate excelente, iar datorită atmosferei de adâncă evlavie creştină,muncii şi activităţilor perseverente ale dascălilor idealişti “maturizatul” şi-a format concepţia despre lume şi viaţă, despre datoria imperioasă a omului de a sluji cu devotament neclintit şi în orice împrejurare numai adevărul şi dreptatea, iar deviza de pe tabloul de absolvire era edificatoare:

“Altarul de jertfă al naţiunii vom fi

Şi sufletul neamului nostru”

În toamna anului 1913 a fost primit la Seminarul Teologic Blaj care funcţiona în vechea clădire a Mănăstirii Sf. Treime, iar în anul 1916 după declanşarea primului război mondial, autorităţile austro-ungare au luat măsuri de evacuare a Seminarului Teologic.

Mitropolitul greco catolic şi institutul de învăţământ, inclusiv Seminarul Teologic au fost evacuaţi la Oradea.

Guvernul maghiar de la Budapesta a considerat că este un moment prielnic de desfiinţare a acestei instituţii importante a românilor din Transilvania, propunând mitropolitului, repartizarea a câte 10 studenţi la seminarile romano catolice din Ungaria. Propunerea guvernului a fost refuzată de mitropolit, după consultarea cu sfetnicii săi.

Imagini de la comemorarea lui Stefan MANCIULEA (6 decembrie 2008) de la Straja

În urma refuzului, la porunca guvernului maghiar, clericii blăjeni au fost îmbarcaţi într-un “Bou Vagon” care a fost ataşat unui tren personal şi trimişi la Beiuş.

După absolvirea Seminarului Teologic, în plin război, Ştefan Manciulea a acceptat postul de învăţător suplinitor docent confesional, în satul Hăpria.

Învăţătorul suplinitor Ştefan Manciulea împreună cu învăţătorii şi preoţii satelor Straja, Hăpria, Dumitra, Henig, Berghin, Ghirbom şi Totoi au pregătit ţăranii din timp, pentru Marea Adunare Naţională de la l Dec 1918 organizând deplasarea delegaţiilor la Alba Iulia.

După făurirea României Mari şi-a continuat studiile superioare la Bucureşti la Facultatea de geografie şi istorie unde a avut profesori eminenţi, de renume mondial, cum a fost N. Iorga, Simion Mehedinţi, Vasile Pârvan etc.

În toată perioada studenţiei, fiind un element de excepţie din toate punctele de vedere, a fost remarcat de către titanii de mai sus, motiv pentru care în anul 1921 după examenul de licenţă, profesorul Simion Mehedinţi a insistat să se înscrie la examenul de doctorat la geografie, cu subiectul, “Câmpia Tisei”, temă care nu se cunoştea în suficientă măsură în acea perioadă.

Pentru pregătirea şi documentarea acestei lucrări importante pentru România, Ştefan Manciulea a solicitat un post de profesor (suplinitor) la Liceul teoretic Moise Nicoară din Arad, pe care l-a şi obţinut.

La Arad, Ştefan Manciulea deprins de mic cu munca, a urmat Şcoala superioară de arte şi meserii, învăţând mecanica şi tâmplăria. În final a obţinut şi calificativul de mecanic de locomotive.

La Arad, la propunerea directorului Institutului Central de Metrologie Bucureşti a înfiinţat pentru prima dată Staţia Meteorologică din acest oraş important, pe care a condus-o timp de 6 ani.

Din lipsă de fonduri, instalarea aparatelor şi celelalte operaţiuni necesare funcţionării acestei staţii au fost executate fără remunerare de către Ştefan Manciulea.

În ceea ce priveşte activitatea principală, privind tema de doctorat “Câmpia Tisei”. Ştefan Manciulea a depus o muncă stăruitoare timp de 15 ani. Anual trebuia să se prezinte în faţa comisiei de la Universitatea Bucureşti cu două comunicări privind tema pentru doctorat.

Pentru documentare a străbătut pe jos, întreaga zonă a graniţei de vest a României de la Ceremuş la Orşova. În localităţi, cerceta şi studia arhive şi biblioteci, pentru strângerea materialului documentar arheologic, istoric şi statistic referitor la trecutul neamului românesc din întreaga zonă a Câmpiei Tisei.

Deznaţionalizarea şi maghiarizarea elementului românesc din zona de vest a României mai ales în secolul XIX şi până la l Dec 1918 a fost o preocupare principală a cercetărilor tânărului Ştefan Manciulea concretizate în diferite lucrări existente, iar unele au fost distruse după anul 1948.

Prof.  Ştefan Manciulea a desfăşurat o activitate deosebită, permanent concretizată prin lucrările date, precum şi prin conferinţele bine documentate şi susţinute mai ales la nivelul superior al unor instituţii centrale de specialitate, care i-au atras aprecieri pozitive.

În acest sens, redăm doar un material apărut în publicaţia Unirea Nr. 22 din 31 mai 1930 - Adunarea generală a societăţii de geografie -

“Vinerea trecută în 23 Mai s-a ţinut la Bucureşti sub prezidiul d-lui general C. Coandă  şi în prezenţa Înaltului Regent C. Sărăţeanu, Adunarea generală a Societăţii Regale de Geografie. În afară de chestiunile curente de ordin administrativ, membrii acestei adunări au putut asculta şi două conferinţe deosebit de interesante, dintre care una a pr. Ştefan Manciulea, harnicul profesor de la liceul din Blaj, care a vorbit despre “Elementul Românesc la graniţele de apus ale ţării” – Studiul pr. Ş. Manciulea este un răspuns documentat, la propaganda ungurească care a încercat să convingă Europa, că România, n-ar avea nici un drept istoric asupra părţilor apusene ale ţării.”

El a fost ascultat cu multă plăcere de întreaga asistenţă.

A doua conferinţă a fost a d-lui Mihail Manoilescu, care a vorbit despre - Declinul Europei -  privit mai ales din punct de vedere economic. “

În anul 1927 s-a căsătorit cu Ana, fiica învăţătorului Teodor Bogdan din Totoi.

Parohia Straja, fiind vacantă din anul 1920, fără stăpân, biserica a început să se dărâme. La stăruinţa părinţilor, a rudelor şi a consătenilor, profesorul de geografie de la liceul “Moise Nicoară” din Arad, a acceptat înalta misiune preoţească, fiind hirotonit preot şi înscăunat în satul său natal, Straja.

În această perioadă, cu multe sacrificii materiale şi de timp, Ştefan Manciulea a reorganizat întreaga activitate religioasă din satul Straja realizând şi reparaţiile capitale necesare clădirii bisericii.

De asemenea a revigorat cercul cultural al Astrei şi a întemeiat o bibliotecă pentru ţăranii din localitate. Pentru femei, a format o asociaţie legală, pe bază de statut de funcţionare numită „Reuniunea Mariană”.

Pentru educarea copiilor satului, săptămânal le preda ore de religie.

Începând cu anul 1929, Ştefan Manciulea, după o audienţă la mitropolitul Vasile Suciu, a acceptat postul de profesor de geografie Ia Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj, cu aprobarea, ca timp de 2 ani să poată face naveta de la Blaj în satul său natal, Straja, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de paroh.

Din proprie iniţiativă şi dezinteresat, la acest liceu important pentru cultura românilor din Transilvania, a organizat arhiva şcolii din perioada 1852-1920.

În această perioadă (1921-1936), profesorul Ştefan Manciulea a depus eforturi deosebite pentru a-şi termina teza de doctorat pe care a susţinut-o în faţa unei comisii exigente, formată printre alţii de către decanul facultăţii I. Rădulescu Motru, Simion Mehedinţi, la geografie, şi I.C. Giurăscu pentru istorie.

Titlul de doctor în geografie a fost obţinut cu  „Suma Cum Laudae” în anul  1936.

Din toamna anului 1937 profesorul Ştefan Manciulea a fost promovat ca director la Biblioteca Centrală Arhidiecezană din Blaj care cuprindea documente şi diverse materiale deosebit de importante pentru neamul românesc din Transilvania.

În perioada dintre anii 1934-1936 un mănunchi de tineri profesori, au editat revista „Blajul”, iar profesorul Ştefan Manciulea a participat cu multe articole, studii şi diverse lucrări referitoare la istoria Blajului şi mai ales cu privire la propaganda revizionistă maghiară din perioada respectivă care urmărea destrămarea României şi anexarea Transilvaniei la Ungaria.

Tot în această perioadă a publicat o lucrare deosebit de importantă pentru ţara noastră „Graniţa de Vest”, de folos şi de actualitate şi astăzi, mai ales pentru bogăţia datelor culese inclusiv din arhivele de la Viena şi Budapesta. Cartea respectivă a fost tradusă şi în limba franceză, iar marele istoric N. Iorga a răspândit-o în ţările Europei de Vest.

Lucrarea a fost premiată în anul 1934 de Academia Română.

Activitatea revizionistă maghiară de la finele deceniului 4 al secolului 20 fiind deosebit de virulentă, Nicolae Iorga în Senatul României, pentru a combate aceasta propagandă, a propus înaltului for legislativ, formarea unei comisii care să acţioneze activ la apărarea integrităţii României.

În fruntea acestei comisii importante, a fost propus profesorul Ştefan Manciulea recunoscut ca un bun patriot român şi cu un bagaj de date şi cunoştinţe de excepţie despre Transilvania.

Fiind apreciat de istoricul N. Iorga ani în şir, a fost invitat de a conferenţia anual la Universitatea populară de vară de la Vălenii de Munte, înfiinţată de marele savant în anul 1909.

În vara anului 1931 prof. Ştefan Manciulea nu a fost invitat la Universitatea de vară, deoarece N. Iorga ajungând la guvernare pentru o perioadă scurtă de timp a dorit să-l numească prefect al jud. Alba, dar acesta a refuzat să se implice în astfel de funcţii cu caracter politic.

În perioada 1936-1940, Ştefan Manciulea a publicat:

“Biblioteca Centrală din Blaj”

“Muzeul oraşului Blaj”

“Graniţa de apus a românilor din vechea Ungarie”.

De asemenea, a realizat o serie de studii şi articole apărute în diverse reviste şi publicaţii în oraşele Transilvaniei şi la Bucureşti.

În anul 1938, după ce Alba Iulia a devenit reşedinţa ţinutului Mureş, la intervenţia renumitului profesor de istorie Eugen Hulea, şeful învăţământului şcolar Alba, prof. Ştefan Manciulea a fost numit inspector şcolar pentru ţinutul Mureş. În anul 1940 a publicat la Blaj volumul: „Aşezări româneşti în Ungaria şi Transilvania în sec XIV-XV”, lucrare premiată de Academia Română.

La Craiova a apărut cartea „Câmpia Transilvaniei’”.

În urma dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a fost refugiată la Sibiu.

Datorită dezastrului, posturi de cadre universitare au devenit vacante. Începând cu anul 1941, Ştefan Manciulea a fost numit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe, Secţia geografie. La Timişoara a publicat lucrarea „Elemente etnice străine aşezate în Banat, între anii 1000-1840”. După eliberarea Transilvaniei, Universitatea a revenit la Cluj împreună cu dascălii lor.

Marile schimbări petrecute în România după data de 23 Aug. l944, a influenţat în rău viaţa şi întreaga activitate a profesorului Ştefan Manciulea şi a familiei sale.

Refuzul categoric de a face parte din partidul comunist a dus la comprimarea catedrei profesorului Ştefan Manciulea.

Pentru a-şi câştiga existenţa, a fost obligat să se angajeze în diferite munci necalifîcate, cu ajutorul foştilor studenţi, ajunşi conducători ai unor întreprinderi.

Acţiunea de unificare a bisericilor româneşti din Ardeal, după 250 de ani de la despărţirea lor din oct. 1698, s-a desfăşurat forţat şi cu o serie de consecinţe dureroase pentru o parte din clericii greco-catolici, care au refuzat revenirea la biserica ortodoxă română.

În această situaţie s-a aflat şi profesorul Ştefan Manciulea la care s-a adăugat activitatea importantă desfăşurată până în anul 1944, în folosul şi apărarea neamului românesc fiind arestat, anchetat şi chinuit în beciurile securităţii Regiunii Autonome Maghiare Mureş, după care a fost condamnat la 7 ani închisoare grea pentru „Apartenenţă la biserica greco-catolicâ română şi pentru publicarea de lucrări ştiinţifice aţâţătoare de ură rasială între naţionalităţile conlocuitoare din ţară”.

În perioada detenţiei a fost „chiriaşul” renumitelor închisori de tristă amintire: Jilava, Aiud. Baia Sprie şi Caransebeş, iar în primăvara anului 1958 a fost eliberat.

Pentru a supravieţui, profesorul Ştefan Manciulea cu ajutorul directorului Şcolii Normale de băieţi din Blaj, a acceptat activitatea de zilier la ferma de la Ghereteu.

Ulterior, a fost angajat ca lucrător necalificat la serele CFR Blaj după care a ajuns laborant la Liceul Teoretic Iacob Mureşianu.

În luna iunie 1961 fostele organe de securitate au revenit la locuinţa profesorului Ştefan Manciulea efectuând o percheziţie, iar după o verificare a documentelor şi a materialelor existente (timp de 10 zile) au hotărât confiscarea tuturor documentelor găsite, care au fost ambalate în 7 lăzi mari şi transportate la Cluj.

După o perioadă de câteva luni de lectură a materialelor, anchetatorii, i-au spus  prof. Ştefan Manciulea următoarele: „Tot cu săcuii şi ungurii ai avut şi ai de lucru banditule!, Lasă că-ţi arătăm noi cum se scrie istoria, tâlharule”.

În luna mai 1962 Ştefan Manciulea a fost condamnat politic, din nou, pe timp de 5 ani, sentinţă executată la Penitenciarul Gherla până la începutul anului  1964, când conducerea guvernului respectiv a hotărât eliberarea tuturor condamnaţilor politici din închisori.

Ulterior, cu mare greutate, a fost angajat îngrijitor de parc la Sanatoriul TBC până la pensionare.

După această dată prof. Ştefan Manciulea a continuat activitatea privind studiile şi cercetările care îl consacraseră. Cu ocazia consultării unor lucrări de la Biblioteca Academiei, secţia Cluj, directorul instituţiei i-a arătat o cameră ale cărei rafturi erau încărcate cu volume „dublete” provenite atât din biblioteca blăjeană cât şi din altele, de la Gherla, Arad şi Lugoj, oferindu-le pentru întemeierea unei noi biblioteci la Blaj.

Profesorul Ştefan Manciulea a fost factorul principal care s-a preocupat de organizarea şi realizarea bibliotecii timp de 2 ani.

În anul 1982 a înaintat un studiu bogat şi important Academiei Româno-Americane pentru ştiinţă şi artă cu privire la:

„Românii din Transilvania şi Ungaria până în anul 1918” şi „Maghiarii din România între anii 1920-1980”.

În anul 1978 a suferit o grea pierdere prin dispariţia soţiei iubite, care, de la căsătorie a fost alături de el la toate suferinţele şi bucuriile soţului.

Împovărat de multe necazuri şi ani a decedat la vârsta de 90 de ani.

Opera marelui patriot român, Ştefan Manciulea, care şi-a iubit credinţa, limba şi patria, trebuie redată şi cunoscută de publicul larg, iar activitatea şi viaţa acestui om deosebit se impune a fi aşezate la locul ce i se cuvine în istoria neamului românesc.

Maramureşenii, în semn de cinstire a prof. univ. Ştefan Manciulea prin prof. dr. Valeriu Achim au reeditat în anul 1994 la Editura „Gutinul” din Baia Mare – lucrarea „Graniţa de vest”.

În postfaţa importantei lucrări a prof. Ştefan Manciulea, care a fost premiată de Academia Română cu premiul „Năsturel”, V. Copălnean a scos în evidenţă calităţile şi meritele acestui mare dascăl patriot al meleagurilor Albei, astfel: „Cinstirea această cuprinde în ea însă şi un amar sâmbure de mustrare adresat românilor care l-au uitat pe acela, ce-n vremea lui, a iubit cu tot focul inimii, poporul, limba şi legea noastră românească mai mult decât oricare, suflet născut pe pământul acestei ţări. Ştefan Manciulea s-a angajat cu toată fiinţa în acţiuni privind binele neamului românesc, asumându-şi răspunderea şi riscurile respective”.

Cinstirea înaintaşilor şi evocarea unor evenimente istorice ale neamului românesc a constituit preocupări susţinute ale prof. Ş. Manciulea.

Organizarea serbărilor din 3/15 Mai 1923 de la Blaj, privind aniversarea „Adunării de la Blaj din anul 1848”, a fost una din acţiunile importante la care a participat substanţial, iar Conductul istoric-etnografic la 3/15 1923” întocmit de către prof. univ. dr. Ştefan Manciulea care se află şi la arhiva redacţiei revistei DACOROMANIA confirmă cele de mai sus.

În decembrie 2004, la Colegiul Naţional „Ion Micu Clain” din Blaj, s-a organizat un simpozion omagial „Ştefan Manciulea – 110 ani de la naştere”, preotului şi profesorului Ştefan Manciulea, geograf şi istoric de prestigiu.

Manifestarea omagială a fost deosebit de reuşită, datorită colaborării mai multor instituţii şi ONG: Societatea Română de Geografie, Inspectoratul Şcolar Alba, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Muzeul de Istorie „Augustin Benea” Blaj, Biblioteca „Şcoala Ardeleană” Blaj,Societatea „Avram Iancu” Alba Iulia, Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, Despărţământul ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj.

Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” care în acest an va împlini 10 ani de la înfiinţare, şi-a propus prin statutul său, desfăşurarea în principal a unor activităţi care să scoată în evidenţă personalităţi culturale, istorice, ştiinţifice etc. de pe meleagurile Albei şi din ţară, care au fost uitate sau cu biografii denaturate înainte de anul 1990.

Membrii fundaţiei noastre, cunoscând bine viaţa şi opera marelui patriot Ştefan Manciulea, împreună cu pr. Nicoară Teodor şi fam. Todor Vasile, în semn de preţuire şi recunoştinţă, cu ocazia aniversării zilei de naştere – 6 decembrie – a organizat la biserica din satul Straja, o slujbă de pomenire cu parastas, după care a avut loc ceremonia de dezvelire şi sfinţire a unei plăci comemorative, care a fost amplasată pe clădirea bisericii, la care a participat locuitori ai satului, invitaţi de la Blaj şi Alba Iulia.

Despre viaţa şi opera prof. dr. Ştefan Manciulea, pe lângă cele prezentate de preotul satului Nicoară Teodor şi revista DACOROMANIA, a vorbit ec. Ioan Străjan, care în final a donat unele documente importante (în copie) ale prof. Ştefan Manciulea cu rugămintea de a sta la baza înfiinţării unei biblioteci a satului pe lângă biserică, care să poarte numele celui omagiat.

În acelaşi timp fundaţia noastră va face propuneri şi demersurile necesare la instituţiile locale şi judeţene, în vederea construirii unui bust, care să fie amplasat la întretăierea drumurilor, aproape de „Măgura Străjii”, care domină de la înălţime oraşul Alba Iulia şi parţial Valea Mureşului.

Realizarea celor propuse va reprezenta un act de cultură şi de cinstire a înaintaşilor, care împreună cu familiile lor, s-au sacrificat pentru prestigiul neamului românesc.

Ec. Ioan STRĂJAN

(Extrase şi din biografia Ştefan Manciulea)