|
În luna mai 2oo2 se împlinesc 84 de ani
de la ruşinoasa încercare a lui Iuliu Maniu şi a Partidului Naţional
Ţărănesc de a da o lovitură de stat, pentru a lua mult
râvnita putere, punând în joc chiar desprinderea Transilvaniei de România
– la 1o ani de la Unirea cea Mare din 1918.Omul acesta ,,efeminat şi
versatil”,cum l-a caracterizat Iorga la un moment dat, n-a prea ştiut
niciodată ce vrea. Primul său ,,act politic” după Unire a
fost să nu voteze Constituţia din 1923. Din câte analize s-au făcut
în jurul acestei atitudini, nu s-a găsit o alta mai plauzibilă
decât aceea a lui Constantin C.
Giurescu: ,,În primăvara lui 1923 s-a votat de către Parlament
Constituţia cea nouă, înlocuind-o pe cea din 1866, Iuliu Maniu
e contra şi n-o votează, deşi e constituţia statului
unitar român...Când, după trecerea unei jumătăţi de
secol, te întrebi care a fost raţiunea care l-a făcut să
fie contra, nu găseşti decât una singură, de ordin
personal: necazul sau dezamăgirea că această constituţie
s-a înfăptuit sub guvernul Brătianu şi nu al lui. Din
acelaşi motiv, Maniu a refuzat să participe şi la încoronarea
regelui Ferdinand şi a reginei Maria, la 15 octombrie 1922, la Alba
Iulia, eveniment care consfinţea acelaşi act istoric”.
Dispariţia prematură
a regelui Ferdinand şi a lui Ionel Brătianu, precum
şi distanţarea reginei Maria de regenţă l-au
determinat pe liderul P.N. Ţ. să caute mijloace total
nedemocratice pentru a lua puterea. În tot cursul anului1927, el trimite
emisari la Paris pentru a lua legătura cu prinţul Carol (devenit
Carol Caraiman, după renunţarea la succesiune) şi a-i
transmite voinţa lui Maniu de a sprijini
reîntoarcerea sa în ţară ca rege.
Planul comun stabilit între Carol şi
Maniu era acela al ajungerii P.N.Ţ la guvernare şi a declanşării
unei campanii de presă favorabile revenirii fostului prinţ.
Pentru că P.N.Ţ. nu avea fonduri, Maniu a apelat la serviciile
lordului Rothermere, magnat al presei engleze, dar şi finanţator
şi aprig luptător în campania de recunoaştere a alipirii
Transilvaniei la România. Constatând că nu poate obţine
venirea la guvernare pe căi legale, Maniu a declanşat o campanie
de agitaţie politică împotriva guvernului liberal:mişcări
de stradă, îndemn la nesupunere civică, la neplata impozitelor,
la neprezentarea la încorporare etc. Printr-o înţelegere secretă
cu Partidul Comunist Român (interzis de lege ca agentură sovietică
şi ca susţinător al dezlipirii Transilvaniei de România),
P.N.Ţ. organizează,la 18 martie 1927, o manifestaţie la
Bucureşti pentru a forţa Regenţa. La această adunare,
la care a participat 4o.ooo de persoane, Ion Mihalache le-a spus
participanţilor ţărănişti, socialişti şi
comunişti:,,Camarazi, n-aţi venit să ascultaţi
discursuri, ci să luaţi o hotărâre şi să primiţi
o comandă.,,Puneţi baioneta şi faceţi piramide. Înalta
Regenţă să privească şi să înţeleagă
că, dacă nu, va veni o a doua comandă: Năvăliţi!”
Adunarea a votat o moţiune prin care
se cerea Regenţei să cedeze puterea lui Iuliu Maniu! Guvernul a
atras atenţia P.N.Ţ. că a depăşit marginile
democraţiei şi ale libertăţii publice.. Nesatisfăcut
de răspuns, P.N.Ţ. a hotărât retragerea deputaţilor
şi senatorilor ţărănişti din Parlament
şi instituirea lor într-un
for politic propriu, precum şi organizarea unei adunări ,,naţionale”
la Alba Iulia în ziua de 22 aprilie 1928.
Aşa numitul ,,for politic propriu”
era de fapt o tentativă de constituire a unui parlament paralel cu
cel al ţării, care se erija într-un Parlament al Transilvaniei!
Iorga va atrage atenţia că această ,,Adunare naţională
a lor” va fi un adevărat parlament. Dându-şi seama că
,,Parlamentul lor” ia o întorsătură periculoasă, Maniu
va vorbi despre un congres al partidului şi schimbă data
la 6 mai 1928, anunţând că acolo şi atunci va avea loc un
eveniment senzaţional! care va forţa Regenţa să-i
acorde formarea guvernului. Era vorba de sincronizarea acţiunii P.N.Ţ.
cu intrarea frauduloasă în ţară a lui Carol Caraiman
şi proclamarea lui ca rege la Alba Iulia, urmată de declanşarea
unui Marş asupra Bucureştiului pentru urcarea pe tron a
acestuia , la 10 mai!Guvernul a luat măsuri de supraveghere şi
de contracarare a acestei tentative de lovitură de stat , precum
şi de urmărire a mişcărilor lui Carol la Paris. Acesta
acţiona şi el prin agenţi proprii pentru organizarea unei
mişcări procarliste în armată şi printr-un anume
Ionescu (Mauriciu Leibovici, prieten al Elenei Lupescu) îşi asigură
finanţarea deplasărilor.
La 28 aprilie 1928, Carol Caraiman debarcă
în Anglia , de unde urma să plece la Alba Iulia la 6 mai. Între
Carol şi lordul Rothermere (omul lui Maniu) a intervenit o înţelegere
privind revizuirea condiţiilor în care Transilvania a revenit la România,
în schimbul sprijinului pentru ocuparea tronului României. Concernul de
presă al lordului englez a declanşat o campanie de presă în
vederea revizuirii graniţelor Ungariei!În acest sens au fost tipărite
în Ungaria 20.000 de manifeste conţinând proclamaţia pentru
ţară a lui Carol!(Să ne reamintim că în anii
’80 ai secolului abia încheiat fostul rege Mihai I încercase şi
el mişcări asemănătoare tot în Ungaria,având monedă
de schimb tot Transilvania!Acţiuni regeşti şi...
patriotice).
La 10 ani de la Marea Unire şi la 8
ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, Carol Caraiman şi Iuliu
Maniu se situau pe poziţiile iredentismului maghiar.Faptul n-a fost
trecut cu vederea şi peste timp, acţiunea lui Maniu va fi citată
ca argument în discuţiile Dictatului de la Viena din 1940.În timpul
negocierilor dintre Ungaria, Italia şi Germania s-a argumentat cu nemulţumirea
şi nefericirea populaţiei Transilvaniei exprimată prin
vocea Partidului Naţional Ţărănesc!
Dar lucrurile nu s-au oprit aici, mârşăvia
celor doi ,,patrioţi” continuând într-un mod jalnic pentru ei
şi dureros pentru ţară.
Complotul Carol – Maniu a fost depistat
şi urmărit de serviciile româneşti de informaţii atât
pe plan intern cât şi extern. Au fost trecute în stare de alarmă
mai multe unităţi militare şi s-a constituit un comandament
la Deva şi la Arad sub conducerea subsecretarului de stat în
Ministerul de Interne, Gheorghe Tătărăscu. Pe plan extern,
spionajul românesc la Paris a primit misiunea de a urmări mişcările
aventurierului Carol Caraiman în Anglia. Au fost găsite manifestele
tipărite în Ungaria. Un avion pregătit pentru zborul lui Carol
la Alba Iulia,în ziua de 6 mai,a fost descoperit pe aeroportul Corydon de
lângă Londra.Ca urmare a intervenţiei statului român, lui
Carol i s-a pus în vedere să părăsească Anglia în 48
de ore,prezenţa lui fiind indezirabilă din cauza faptului că
a abuzat de ospitalitatea ce i s-a acordat. În această situaţie,jenantă
pentru un om normal, Carol l-a informat pe Maniu că nu mai poate sosi
la Alba Iulia.
Prinţul aventurier în care Maniu îşi
pusese speranţa de a veni la guvernare,era la fel de versatil ca si
liderul P.N.Ţ. După prima renunţare la drepturile dinastice
din 1 august 1919, când a dezertat din armată,în timp de război,pentru
a se căsători la Odesa cu Zizi Lambrino, el a fost numit,la 1
ianuarie 1924,inspector general al Aeronauticii în cadrul Ministerului de
Război. În această calitate el a primit un credit destinat
achiziţionării unui lot de 150 de avioane de recunoaştere
şi 60 de avioane de vânătoare. În calitatea pe care o avea,
Carol a orientat acţiunea spre firma britanică Siskin-Amstrong,
care oferea avioane total necunoscute. Refuzul ofiţerilor români
specialişti de a nu achiziţiona avioane de la această firmă
necunoscută ,l-a înfuriat pe Carol ,care s-a deplasat la fabrica din
Conventry, stârnind un adevărat scandal, umilindu-i pe militarii români
în faţa englezilor. Lucrurile s-au complicat şi mai mult prin
apariţia la faţa locului a prinţului Paul de Grecia, înţeles
cu Carol într-o afacere catastrofală pentru armata română,cum
vom vedea în continuare. În faţa unei încălcări grave a
regulilor administrative, ataşatul militar al României în Anglia,
nimeni altul decât colonelul Ion Antonescu, este nevoit să intervină
cu autoritatea-i bine cunoscută şi să opărească
amestecul ilegal al celor doi prinţi. (De atunci Carol îi va
purta o ură nedisimulată viitorului general şi conducător
de stat)
Prototipul avionului ales s-a dovedit
inferior la toate caracteristicile, iar testele făcute de ofiţerii
români au demonstrat că aparatele erau realizate de mântuială.
Mai târziu s-a constatat că în spatele acestor afaceri oneroase
şi periculoase pentru securitatea României se afla o firmă
particulară ai căror patroni mascaţi erau prinţul
Carol de România şi prinţul Paul de Grecia! Plângându-se de
,,dictatura” liberalilor care nu-l lăsau să-şi facă
de cap (Brătianu îi pusese în vedere Elenei Lupescu să părăsească
ţara) dar şi pentru că scandalul cu firma de avioane
Amstrong izbucnise în presa europeană, Carol se hotărăşte
să părăsească ţara, păstrând relaţii
strânse cu Maniu – şi el nemulţumit că nu poate veni la
guvernare. Se întâlneşte la Paris cu Elena Lupescu de unde pleacă
la Veneţia, fiind oaspetele lui Mussolini, care îl va instrui pe
Carol în tainele socialismului. Din Italia va trimite la 12 septembrie
1925, regelui Ferdinand, o scrisoare prin care îl anunţă că
va renunţa definitiv la calitatea de moştenitor al tronului. Joc
perfid şi periculos, pentru că, după cum am văzut, el
va trata permanent cu Maniu să revină în ţară când
ţărăniştii vor veni la guvernare. Cum după un
timp afacerea cu avioanele s-a stins, Carol a acceptat să vină,
prin Anglia, la Bucureşti şi să aterizeze la Alba Iulia, în
ziua de 6 mai 1928. Pus pe fugă de guvernul englez, sturlubaticul
prinţ n-a mai avut ce face decât să-l anunţe pe Maniu că
nu mai are ,cu ce veni.
In absenţa lui Carol, Maniu şi
Mihalache hotărăsc, la 6 mai, să pornească un marş
asupra Bucureştiului cu cei aproximativ 1oo.ooo de oameni. În această
adunare(la care participau şi comunişti şi socialişti)
s-a cerut, din mulţime, repunerea la vot a unirii Transilvaniei cu
România, dată fiind împlinirea a 1o ani de la Marea Unire. În
mulţime au fost răspândite ziare cu titluri precise: Luaţi
bine aminte, la Alba Iulia s-a făcut unirea, tot la Alba Iulia se
poate desface. Ion Mihalache a avut şi aici un discurs violent,
îndemnând la revoltă. ,,Aceste steaguri nu se pot întoarce înapoi
(sic!) înfrânte. Jurăm aici să punem viaţa noastră
la dispoziţia patriei, a unei patrii însă care încetează
a mai fi a ciocoilor”. Cu strigăte de luptă şi fluturări
de steaguri tricolore şi roşii,manifestaţia s-a transformat
în ceea ce fusese plănuit: o acţiune de forţă împotriva
ordinii de drept din ţară şi împotriva Regenţei
pentru a-l aduce pe Carol.,,Adunarea lor” de la Alba Iulia a declarat
guvernul liberal ca anticonstituţional,
iar naţiunea
în stare de legitimă apărare şi îndreptăţită
la folosirea oricăror mijloace pentru înlăturarea acelui regim.
Ea nega guvernului orice drept de a se
rosti în numele ţării şi pretindea Regenţei să
demită cabinetul Vintilă Brătianu şi să instaleze
unul P.N.Ţ prezidat de
Iuliu Maniu.
Două coloane, constituite după
principii militare, cu ordine date în plic sigilat şi cu drapele
sfinţite, s-au îndreptat spre Vinţul de Jos şi spre Teiuş,
unde au ocupat gările, cerând trenuri pentru a se deplasa la Bucureşti.
Speriat că îşi va lega numele de
marşul ilegal, Iuliu Maniu hotărăşte să intre în
secret, în legătură cu reprezentanţii guvernului şi
să-şi ofere colaborarea forţelor de ordine de sub
conducerea lui Tătărescu. Împreună cu acesta elaborează
un plan de sabotare a acţiunii partidului său!Tătărescu
trimite mai multe garnituri spre Alba Iulia care vor prelua manifestanţi
şi-i vor răspândi în diferite direcţii.
Aşa a sfârşit periculoasa şi
ruşinoasa încercare a
lui Maniu de a lua puterea şi de a-l aduce pe tronul ţării
pe Carol Caraiman, la 6 mai 1928. În ceea ce îl priveşte pe prinţul
aventurier nu există o caracterizare mai lucidă decât aceea făcută
de fratele său, prinţul Nicolae:,,Cum au putut crede oamenii noştri
politici că s-ar întoarce în ţară fără amantă
acest om, care a dezertat din armată în timpul războiului, s-a
automutilat pentru a nu lupta pe front contra comuniştilor unguri,
care, deşi avea comanda unui regiment, a fugit mişeleşte cu
Lupeasca, metresa lui, fără să dea doi bani pe
regalitate,soţie,fiu şi părinţi?”
Şi noi ne întrebăm, cum au putut
crede într-un asemenea om ?!!
George
RADU
Notă:
Articolul a fost preluat din ziarul ,,Naţiunea”(
Pe urmele istoriei – Un complot dejucat)
|
|
