Basarabia este în viziunea
lui Eminescu parte integrantă a spaţiului geografic
şi cultural al poporului român şi din această
perspectivă examinează istoria sa în cursul veacurilor.
Cel mai important document, prin implicaţiile şi
consecinţele sale, pe care îl aduce în discuţie este
Tratatul de la Luţk din 1711. Poetul se ocupă de el, într-o
însemnare din manuscrisul 2257, unde se face referire şi la
Basarabia. Acest Tratat încheiat între Dimitrie Cantemir şi
Petru cel Mare prevedea că domnul Moldovei este „supusul
curţii imperiale ruseşti”. Articolul II stipula
retrocedarea către Moldova a cetăţilor Chilia
şi Cetatea Albă, pierdute în timpul lui Ştefan cel
Mare şi Petru Rareş. Tratatul este întocmit de Dimitrie
Cantemir şi numai calificat de diplomaţia ţaristă.
Domnul Moldovei urmărea să organizeze un stat autoritar
absolutist, însă conta pe sprijinul din afară al Rusiei
ţariste. Eminescu califica acest tratat în editorialul „Erodot
al românismului” din ziarul „Timpul”, 25 ianuarie 1881,
„fatalul tratat de
alianţă de la Luţk care ne-a costat domnia naţională
şi un veac de înjosire şi mizerie”. |

|
Eminescu se angajează în „Timpul” în apărarea
integrităţii teritoriului ţării noastre şi susţine
o campanie de presă împotriva politicii anexioniste a Imperiului
Ţarist şi a propagandei panslaviste. ................. Campania
de presă este descrisă cu editorialul „În sfârşit vedem
limpede” publicat în „Timpul” la 25 ianuarie 1878. Comentează
aici cererea generalului Nicolai Pavlovici Ignatiev adresată
guvernului român privind retrocedarea celor trei judeţe din sudul
Basarabiei. Diplomatul ţarist evoca drept argument restabilirea
onoarei imperiului său. „Cuvântul nostru este - declară
Eminescu - de bună voie niciodată, cu sila şi mai puţin”.
Câteva zile mai târziu, într-un nou editorial, „Fără a
judeca hotărârile Adunărilor se pronunţă împotriva
oricărui aranjament cu guvernul vecin. De aici înainte problema
Basarabiei se situează pe primul loc în publicistica poetului.
Problema retrocedării judeţelor din sudul Basarabiei, este pusă
în discuţie într-o corespondenţă trimisă din Bucureşti
ziarului panslavist „Le Nord”.
Poetul respinge ideea cu privire la vasalitatea
Moldovei faţă de Imperiul Otoman şi arată că
acest termen era împrumutat împreună cu cel de suzeranitate, din
dicţionarul feudalităţii. „Moldova şi Basarabia împreună
formau, scrie Eminescu, un stat deosebit cu legile şi prinţul său
şi se aflau supuse numai la aceea ce diplomaţia a numit
impropriu suzeranitatea Porţii. Corespondentul ziarului panslavist -
arată Eminescu, introduce în discuţie teze infirmate de
documentele istorice. Demonstrează acest lucru în editorialul
„Venim încă odată asupra scrisorii din 22 februarie/6 martie
1878”. Aici întocmeşte o schiţă, pe bază de
documente, a unităţii statale a Moldovei înainte de 1812.
Polemica lui Eminescu cu ziarele panslaviste „Le
Nord” şi „Viedmosti” în problema Basarabiei este continuată
în editorialul „Argumentul de căpetenie din 1 martie 1878”.
„Basarabia nu însemnează, scria Eminescu, decât ţara
Basarabilor, precum Rusia însemna ţara ruşilor, România ţara
românilor”. Pornind de aici poetul respinge teza ziarelor panslaviste
privind suzeranitatea Imperiului Otoman şi dreptul său de a
dispune de teritoriul ţării noastre.
Studiul „Basarabia” se înscrie în contextul
dezbaterii din presa europeană, privind nu numai situaţia celor
trei judeţe, ci a provinciei întregi, anexată de imperiul
ţarist în 1812. Este un studiu polemic cu documentele pe masă.
Eminescu mută discuţia de pe terenul demersurilor din
cancelariile diplomaţiilor europene şi al revendicărilor
oamenilor politici ţarişti pe cel al realităţilor
istorice.
Studiul se susţine pe o armătură ştiinţifică
încă neegalată în desfăşurarea discursului critic.
Studiul este o demonstraţie polemică, însă şi un
memoriu politic, menit să servească diplomaţiei româneşti
la Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878. Dar delegaţia română
nu este primită la lucrările acestui congres.
Eminescu este acuzat de către conservatori, nu
numai de presa liberală, că transformă „Timpul” în
organul său de presă. Nimic nu ilustrează mai bine acest
lucru decât angajarea cotidianului bucureştean în problema
Basarabiei. Provinciile româneşti de sub stăpânirea imperiilor
vecine sunt prezentate şi în însemnările din manuscrise. Este
mai cunoscut poemul „La arme”, în care sunt evocate Basarabia,
Bucovina şi Transilvania.
Eminescu se angajează în apărarea Basarabiei
cu toată capacitatea intelectuală a geniului său şi
face din situaţia acestei provincii româneşti o problemă
internaţională. „Am răsfoit cărţi, scrie el în
30 aprilie 1878”, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi şi
am arătat că poporul român nu a renunţat la drepturile
sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are
dreptul de a renunţa.
Lucilia DINESCU
scriitor, publicist - Arad
|
|