Continuare din DACOROMANIA nr. 43

Urmând practica de până în prezent, procesul de delimitare maritimă România c. Ucraina beneficiază de o durată a audierilor publice de 3 săptămâni, în perioada 2-19 septembrie 2008, organizate în două tururi (runde) de pledoarii, într-un mod care să asigure contradictorialitatea şi egalitatea procedurală a părţilor.

Primul stat care pledează în primul tur este reclamantul (România), având la dispoziţie 4 zile (3 ore pe zi, de la 10 la 13, ora Olandei/de la 11 la 14, ora României) în prima săptămână a fazei orale, în perioadă 2-5 septembrie 2008.

În a doua săptămână a fazei orale, pledează pârâtul (Ucraina), având la dispoziţie un timp identic (în perioadă 9-12 septembrie 2008).

La finalul primului tur, judecătorii pot pune părţilor întrebări, la care se aşteaptă răspuns în timpul celui de-al doilea tur sau ulterior finalizării pledoariilor orale, într-un termen dat, în scris.

Urmează un al doilea tur de pledoarii în a treia săptămână, primul care pledează, în perioada 15-16 septembrie 2008, fiind din nou România (reclamantul), pe parcursul a 2 zile (3 ore pe zi), urmat de pârât, care dispune de un timp identic (în perioada 18-19 septembrie 2008).

În acest ultim tur, agenţii prezintă şi concluziile, conţinând soluţia (linia de delimitare) pe care fiecare stat o solicită CU.

Pe parcursul celor două tururi, argumentaţia părţilor a fost susţinută şi de avocaţii şi consilierii străini ai părţilor, în prezentări individuale succesive.

Pledoariile au fost susţinute în engleză şi franceză.

Pledoariile au fost publice, ele fiind deschise (publice) participării - cu respectarea regulilor stabilite de CIJ In acest sens - a presei scrise şi radio-TV, precum şi a oricărei persoane interesate.

Echipa României care a gestionat procesul de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră a avut două componente — una românească (Bogdan Aurescu. Agentul României, co-Agenţii Cosmin Dinescu - director general pentru afaceri juridice în MAE şi Călin Fabian - ambasadorul României la Haga; echipa tehnică - 5 diplomaţi - Liviu Dumitru, Ioana Preda, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Irina Niţă; din echipă au mai făcut parte Olivia Horvath - ofiţerul de presă al echipei, şi Rodica Vasile - expert al Direcţiei Tehnologia Informaţiei din MAE, precum şi experţii lt.comandor (r) Octavian Buzatu, contra-amiral (r) Eugen Laurian şi căpitan Ovidiu Neghiu - de la Direcţia Topografică a Ministerului Apărării şi doi experţi din Ministerul Economiei (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) - director general Gicu Boroşi şi director general adjunct Mihai Gherman (membru în Comisia ONU pentru Limitele Platoului Continental) şi alta străină (James Crawford - Universitatea din Cambridge, Alain Pellet -Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Defense şi Vaughan Lowe -Universitatea din Oxford, Daniel Muller şi Simon Olleson; din echipa României a mai făcut parte, în calitate de judecător ad-hoc profesorul francez Jean Pierre Cot - preşedinte al Societăţii Franceze de Drept Internaţional si judecător la Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Mării de la Hamburg), ceea ce corespunde modului în care sunt alcătuite în mod obişnuit aceste echipe în procedurile care au loc în faţa CIJ.

Conducerea echipei a fost asigurată de componenta română, prin Agentul României în proces (numit anterior sesizării CIJ), care a avut responsabilitatea reprezentării ţării noastre în relaţia cu CIJ pe parcursul derulării procedurilor,

Diferendul dintre România şi Ucraina adus în faţa CIJ se referă exclusiv la stabilirea exactă a suprafeţei de platou continental şi de zonă economică exclusivă a României şi, respectiv, a Ucrainei, în partea de nord-vest a Mării Negre.

În mod concret, CIJ urmează să stabilească o linie unică de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două părţi din partea de nord-vest a Mării Negre, prin indicarea coordonatelor geografice concrete ale punctelor care o formează, definite prin latitudine şi longitudine. Această linie va determina stabilirea exactă a suprafeţei de platou continental şi de zonă economică exclusivă a României şi, respectiv, a suprafeţei de platou continental şi de zonă economică exclusivă care aparţine Ucrainei.

O a doua precizare importantă se referă la faptul că problema delimitării nu a implicat revendicări teritoriale sau probleme de suveranitate.

În 1997, prin Tratatul politic de bază şi Acordul conex (art.4 litera “h”), România şi Ucraina au stabilit competenţa CIJ doar pentru soluţionarea „problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive”, fără a fi prevăzută şi o a doua clauză, privind posibilitatea ca acest tribunal să decidă asupra apartenenţei Insulei Şerpilor. Pe cale de consecinţă CIJ nu putea să soluţioneze în cadrul procesului iniţiat în 2004 mai mult decât s-a convenit de către părţi în 1997 că acest for jurisdicţional poate să soluţioneze.

Finalizarea, la 19 septembrie 2008, a fazei orale a procedurilor a fost urmată de deliberările Curţii şi de pronunţarea unei hotărâri, cu caracter definitiv, obligatoriu şi executoriu pentru părţi.

Conform practicii CIJ, pronunţarea unei hotărâri într-un caz supus soluţionării are loc într-un interval de 3 până la 6 luni de la încheierea pledoariilor, în funcţie de complexitatea cazului.

Între momentul finalizării deliberării (19 septembrie 2008), respectiv cel al adoptării hotărârii şi pronunţării (3 februarie 2009), soluţia diferendului a rămas confidenţială, ea nefiind comunicată părţilor. Soluţia a fost aflată de către părţi şi de către public doar în momentul pronunţării ei în şedinţă publică.

Potrivit procedurilor în ur, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) anunţă public data pronunţării Hotărârii cu 2 - 3 săptămâni înaintea pronunţării.

Curtea Internaţională de Justiţie a anunţat, printr-un comunicat difuzat pe site-ul instituţiei, la 16 ianuarie 2009, că pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) urma să aibă Ioc pe data de 3 februarie 2009, în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii, începând cu ora 10.00 (ora Olandei, ora 11.00 - ora României).

Anunţul datei pronunţării Hotărârii CIJ marca încheierea fazei deliberărilor Curţii cu privire la soluţia diferendului, fază declanşată imediat după finalizarea audierilor publice în proces, care au avut loc în perioadă 2-19 septembrie 2008.

Conform practicii CIJ, în şedinţă publică solemnă (cu durata de cca.2 ore), în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la deliberări şi la adoptarea hotărârii, a reprezentanţilor părţilor, a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a tuturor celor interesaţi, Hotărârea este citită (cf. Cap. II. Competenţa Curţii.Art.58 din Statutul CIJ) de către Preşedintele Curţii.

Delegaţia română care a luat parte la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii a fost formată din Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu, cei doi co-Agenţi, Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian, ambasadorul României la Haga, şi ceilalţi membri ai echipei române care a gestionat procedurile în faţa CIJ în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră „ (România c. Ucraina).

Presa a fost invitată să participe la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii CIJ. Ceremonia a putut fi transmisă în direct de către televiziuni.

(Hotărârea CIJ are trei părţi.

Prima parte este introducerea, care menţionează numele judecătorilor care au luat parte la proceduri (cel puţin 9 din cei 15 judecători permanenţi, plus ale judecătorilor ad-hoc) şi ale reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), o sinteză a derulării procedurilor în faţa CIJ, precum şi poziţiile fiecărei părţi la diferend cu privire la soluţia de delimitare pe care o propune spre adoptare CIJ (pe scurt metoda de delimitare propusă şi traseul liniei de delimitare).

A doua parte este dispozitivul hotărârii, care conţine sinteza elementelor de fapt şi de drept ale cazului supus spre soluţionare - contextul geografic al delimitării, poziţiile părţilor cu privire la interpretarea contextului geografic şi referitoare la normele care, în viziunea fiecărei părţi, ar trebui aplicate şi la interpretarea care ar trebui, în opinia părţilor, să fie dată acestora, inclusiv modul de aplicare a acestora şi, în special, ceea ce Curtea reţine în privinţa elementelor de fapt şi de drept. Declaraţiile sunt scurte şi indică doar susţinerea sau dezacordul judecătorului respectiv cu soluţia. Opiniile separate sunt redactate de judecătorii care au votat pentru soluţia din hotărâre, dar care nu sunt de acord cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie. Opiniile dizidente sunt redactate de judecătorii care nu sunt de acord nici cu soluţia, nici cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie.

A treia parte este paragraful operativ, care conţine soluţia pe care o dă Curtea, adică modul de trasare a liniei de delimitare a spaţiilor maritime, definită - conform celor solicitate de părţile la diferend - prin coordonate geografice. De asemenea, menţionează cum a votat fiecare judecător.

Totodată, în astfel de hotărâri este inclusă şi o hartă care ilustrează modul în care CIJ trasează linia de delimitare a spaţiilor maritime).

In finalul prezentării, preşedintele CIJ, judecătoarea britanică Rosalyn Higgins, a dat citire paragrafului operativ, cel care conţine hotărârea Curţii, prezentând coordonatele geografice (latitudine, longitudine) ale punctelor prin care va trece linia de delimitare: “In its Judgment, which is final, banding and withoul appeal, the Court unanimously “Decides that starting front Point l, as agreed by the Parties in Article l ofthe 2003 State Border Regime Treaty, the line of the single maritime boundary delimiting the continental shelf and the exclusive economic zones of România and Vkraine in the Black Şea shall follow the 12-nautical-mile arc ofthe territorial şea of Vkraine around Serpents’ island until Point 2 (with co-ordinates 45° 03' 18.5” N and 30° 09' 24.6” E) where the arc intersects with the line equidistint from România’s and Ukraine’s adjacent coasts. From Point 2 the boundary line shall follow the equidistince line through Points 3 (with co-ordinates 44°46’38.7” N and 30°58’37.3"E) and4 (with co-ordinates 44°44' 13.4"Nand31° 10' 27.7” E) until it reaches Point 5 (with co-ordinates 44° 02' 53.0” N and 31° 24' 35.0” E). From Point 5 the maritime boundary line shall continue along the line equidistint from the opposite coasts of România and Vkraine in a southerly direction starting at a geodetic azimuth of 185°23' 54.5” until it reaches the area where the rights of third States may be afected”(în partea de sud delimitarea a rămas/rămâne un deziderat!).

Linia de delimitare stabilită de Curtea Internaţională de Justiţie (3 februarie 2009)

Grefierul CIJ a citit coordonatele geografice în limba franceză, cea de-a doua limbă oficială a IJU, întrucât Preşedintele Curţii a folosit limba engleză.

Originalele hotărârii, semnate de preşedinte şi grefier şi având sigiliul CIJ, au fost înmânate Agenţilor.

Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga - 3 februarie 2009

Textul hotărârii a fost distribuit apoi jurnaliştilor şi publicului prezent, fiind postat la scurt timp pe site-ul Curţii.

De asemenea, Grefa CIJ a făcut public un comunicat de presă şi un sumar al hotărârii, care au fost transmise şi Secretariatului General al ONU.

Secretarul General ONU a fost informat direct cu privire la hotărâre.

După 4 ani, 4 luni şi 18 zile, CIJ de la Haga a făcut publică oficial decizia privind diferendul româno-ucrainean legat de delimitarea zonelor economice exclusive şi a platoului continental al celor două ţări în Marea Neagră. [Eforturile echipei României în cei 4 ani, 4 luni şi 18 zile, s-au concretizat în:

•  1713 de pagini au avut pledoariile scrise depuse de România în 2005 şi 2006

•  18 ore, în 6 zile - durata pledoariilor orale ale României în procesul de la Haga - 3 ore pe zi, 4 zile în primul tur, 2 zile în al doilea tur

•  aproape 400 de pagini au avut textele pledoariilor orale susţinute de România în septembrie 2008

•  20 de membri a avut echipa României care a susţinut faza orală a procesului în faţa Curţii de la Haga, dintre care 5 consilieri străini, experţi în domeniul dreptului internaţional

•  7 dintre membrii echipei României au susţinut pledoarii în faţa completului Curţii - Agentul, co-Agentul şi cei 5 experţi străini

•  peste 4 ore şi jumătate din totalul de 18 ore al pledoariilor României au însumat pledoariile Agentului şi co-Agentului

•  13 discursuri prezentate în prima rundă de pledoarii şi 10 în a două rundă

•  7 discursuri au fost susţinute în limba franceză, iar 16 în limba engleză

•  36 de exemplare ale Dosarului judecătorilor, cuprinzând elemente de probă care au susţinut argumentaţia României, au fost transmise Grefei în fiecare zi a pledoariilor părţii române. Aceste dosare s-au aflat în faţa fiecărui judecător în timpul susţinerii pledoariilor

•  200 de documente (dintre care 147 în prima rundă şi 53 în cea de-a două) a cuprins în total fiecare dosar transmis Curţii; din cele 200 de documente, 92 au fost grafice special elaborate pentru etapa orală a procedurilor (restul fiind extrase din documentele pertinente şi copii ale unor hărţi)

•  peste 100 de proiecţii în primul tur şi aproape 70 în al doilea tur au fost prezentate pe ecran, în faţa judecătorilor CIJ

•  România a cheltuit, în final, 628.500 € pentru procesul privind delimitarea platoului continental al Mării Negre, desfăşurat în perioadă 2004-2009; suma reprezintă mai puţin de jumătate din prognozele iniţiale]

   Prin decizia Curţii, din cei 12.200 km2 aflaţi în dispută, României i-au revenit 9.730 km2, adică 79,34% (cea mai mare parte a platoului continental, spaţiile maritime ale României/NATO/UE extinzându-se spre est), iar Ucrainei 2.500 km2, adică 20,66%.

Apud “Libertatea” din 4 februarie 2009

Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, a ţinut să sublinieze că este vorba de o decizie avantajoasă pentru ţara noastră.

România a obţinut la Curtea de Justiţie de la Haga recunoaşterea a aproximativ 80% din pretenţiile exprimate - cu privire la platoul continental şi zona economică exclusivă din Marea Neagră - încă din perioada negocierilor cu sovieticii.

Teritorial (maritim) nu am câştigat nimic nou! La Haga ne-au fost recunoscute de către CIJ o parte din drepturile noastre istorice! Este impropriu spus ca am câştigat ceva în plus, pentru că, istoric vorbind, Ucraina a rămas cu Insula Şerpilor, şi o parte din zona economică exclusivă şi platoul continental care, dacă nu ar fi existat Protocolul din 4 februarie 1948 şi “succesiunea” Ucrainei din 1991, totul ne-ar fi aparţinut nouă, în întregime, fără nici un proces la Haga!

Am câştigat ceva ce era/este al nostru, din ceea ce ni s-a luat abuziv!

Efectiv am câştigat un proces important. Meritele revin echipei care a dus această bătălie încrâncenată timp de mai mulţi ani. Diplomaţia românească a dovedit că poate funcţiona eficient. De fapt, aceasta este marea victorie: o demonstraţie de forţă în domeniul dreptului internaţional, încununată de o victorie evidentă.

Hotărârea pronunţată de către Curte este prima într-un caz contencios inter-statal în care a fost implicată România şi, în acelaşi timp, cea de-a 100-a hotărâre a CU.

Hotărârile CIJ sunt obligatorii (Carta ONU, art.94), definitive (nu pot fi contestate sau atacate cu apel sau recurs) şi executorii, fiind imediat aplicabile, fără nici un fel de alte formalităţi, ceea ce înseamnă că părţile trebuie să se conformeze exact şi prompt, pentru că ele fac parte din obligaţiile internaţionale asumate prin Carta O.N.U. şi vizează asigurarea ordinii publice internaţionale. Pe plan intern, nu sunt necesare niciun tip de demersuri - de genul promulgării sau aprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcar cerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau a traducerii în limba română a hotărârii. Pe plan internaţional, de asemenea, nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentru punerea în executare a hotărârii.

În plus, acest tip de hotărâri prevăd soluţii clare, care nu sunt de natură să necesite acorduri speciale de punere în aplicare.

Nerespectarea unei hotărâri a CIJ - care este unul dintre cele şase organe principale, cel judiciar, al ONU -, ar constitui un fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrage consecinţe foarte serioase pentru statul în cauză, inclusiv izolarea internaţională a acestuia.

În cazul excepţional al nerespectării hotărârii, cap. XIV din Carta ONU (art.94§2) prevede că „Dacă oricare dintre părţile la o cauză nu va executa obligaţiile ce-i revin în temeiul unei hotărâri a Curţii, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz că socoteşte necesar, să facă recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii”.

Nu s-a întâmplat niciodată ca hotărârile CIJ să nu fie respectate.

Această Hotărâre marchează finalul unui diferend complicat, derulat pe parcursul a 42 de ani (1967-2009) - 20 de ani de negocieri (1967-1987) cu URSS (10 runde) şi 6 ani (1988-2004) cu Ucraina (34 de runde).

“Este finalul unui diferend complicat ce a durat patru decenii. Linia obţinută este mai avantajoasa decât o soluţie ce ar fi putut fi obţinută prin negociere. Decizia Curţii confirmă munca echipei şi a strategiei pe care partea română a manifestat-o în faţa Curţii. Este un succes diplomatic, un succes al aplicării dreptului internaţional”, a declarat Agentul României, Bogdan Aurescu.

Într-un comunicat al MAE (03.02.2009) se subliniază: “Hotărârea CIJ recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile suverane ale României - în principal de exploatare a resurselor -pentru o suprafaţă de 9730 km2 de platou continental şi zonă economică exclusivă, adică 79,34% din zona de 12.200 km2 aflată în dispută cu Ucraina (circa 70 de miliarde de metri cubi de gaz şi 12 milioane de tone de petrol din estimările de până în prezent). Hotărârea pune punct final unei dispute bilaterale complexe care durează de 42 de ani şi care nu a putut fi rezolvată prin niciun alt mijloc. România şi-a îndeplinit astfel obiectivul strategic în acest dosar: trasarea unei linii echitabile, nesusceptibilă de interpretări şi care permite trecerea la exploatarea resurselor de hidrocarburi din zona alocată părţii române prin soluţia CIJ. Soluţia CIJ reprezintă un succes al aplicării dreptului internaţional, fiind o decizie corectă şi echitabilă, favorabilă României.

Ministerul Afacerilor Externe reiterează poziţia României de respectare a hotărârii CIJ, care este o obligaţie ce decurge din Carta ONU pentru ambele părţi la diferend. MAE român reaminteşte că şi autorităţile din Ucraina au declarat în repetate rânduri că vor respecta hotărârea Curţii, cel mai recent cu prilejul vizitei domnului Cristian Diaconescu, ministrul afacerilor externe, la Kiev, la data de 23 ianuarie 2009. MAE îşi exprimă speranţa că pronunţarea Hotărârii CIJ va permite trecerea la dezvoltarea mai departe a relaţiilor bilaterale, spre beneficiul ambelor ţări şi al cetăţenilor lor. MAE reaminteşte faptul că Hotărârea CIJ este direct aplicabilă, obligatorie, definitivă (nu poate fi atacată) şi executorie imediat, nefiind nevoie de demersuri de punere în aplicare a hotărârii nici pe plan intern, nici internaţional, în plan bilateral (nu sunt necesare acorduri de aplicare subsecvente la nivel interstatal!). Linia de delimitare a fost trasată de CIJ pornind de la aplicarea metodei sale de delimitare dezvoltată în zeci de ani de jurisprudenţă consolidată, conform regulilor relevante ale Dreptului Mării, aşa cum au fost acestea aplicate de Curte la contextul geografic particular al zonei. Poziţia României a fost apărată profesionist, cu toate argumentele disponibile şi toate elementele de probă care puteau susţine interesele şi soluţia propusă de România. Hotărârea permite României să înceapă demersurile pentru exploatarea directă a resurselor de hidrocarburi din zona în dispută care au fost alocate de CIJ României, care până acum erau „ blocate” de la exploatare, ceea ce constituie o contribuţie directă la consolidarea independenţei energetice a României, cu atât mai importantă în actualul context energetic european. MAE reiterează convingerea sa că Hotărârea CIJ va avea un impact pozitiv în plan bilateral şi regional, prin exemplul pe care îl oferă ca mod de soluţionare a diferendelor în regiunea extinsa a Mării Negre”.

Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României (03.02.2009): “Am fost informat în legătură cu conţinutul deciziei Curţii Internaţionale de la Haga în ce priveşte litigiul pentru platoul continental între România şi Ucraina. Sigur că avem multe argumente să fim satisfăcuţi de această hotărâre. In primul rând se stinge un litigiu între ţări vecine, care durează de 42 de ani. în al doilea rând se confirmă faptul că poziţia părţii române a fost întemeiată din punctul de vedere al dreptului internaţional, cată vreme instituţia care reprezintă comunitatea internaţională în astfel de litigii a dat o decizie de câştig de cauză părţii române în proporţie de 80%. (...). Aceste decizii sunt definitive şi executorii. Vreau să fac precizarea că, în baza dreptului internaţional, supravegherea aplicării unei astfel de hotărâri revine Consiliului de Securitate al ONU. Nu a existat până în acest moment niciun caz în care o astfel de hotărâre dată de Curtea de la Haga să nu fie aplicată şi respectată în litera şi spiritul ei. Face parte din argumentul de comportament normal în cadrul comunităţii internaţionale. Totodată vreau să sper că din punct de vedere politic scoatem de pe agenda bilaterală a raporturilor româno-ucrainene o temă care trenase foarte mult timp şi putem să ne concentrăm pe aspectele politice ale unor relaţii bilaterale de bună vecinătate în continuare.(...). Deocamdată se va face marcarea corespunzătoare a teritoriului. Sunt mai multe categorii de drepturi şi obligaţii care revin părţii, funcţie de distanţa de la ţărm, după ce se face marcarea pe baza coordonatelor de longitudine şi latitudine pe care le-a decis Curtea Internaţională; sunt începând de la dreptul de pasaj al navelor până la accesul la posibilităţile de exploatare. Vreau sa vă spun că deocamdată trebuie sa fim rezervaţi şi prudenţi în ceea ce priveşte încurajarea unor abordări privind o exploatare extraordinară în acea zonă. în mod clar, vreau să vă spun că nu s-au făcut prospecte extrem de detaliate din acest punct de vedere. Există rezerve de hidrocarburi, dar urmează să vedem în ce cantitate şi în ce măsură putem să ajungem la ele”.

La întâlnirea cu membrii Comisiei pentru politica externă a Camerei Deputaţilor, Cristian Diaconescu a declarat: „În opinia noastră, cifrele avansate în diverse adresări publice sunt extrem de relative. Nu mă feresc să spun că sunt uneori chiar hazardate. Nu am nici un fel de evaluare. Nu am avut-o niciodată şi vreau să vă spun că nici nu ne interesează acest lucru. Ceea ce însă a fost important şi argumentează ceea ce încerc să vă spun este că, practic, din 1997, prin Tratatul politic de bază între România şi Ucraina şi Acordul conex, ambele părţi au interzis executarea oricărui fel de activitate de exploatare în acea zonă”. El a argumentat că datele care se vehiculează sunt relative, având în vedere că prospectarea ştiinţifică a zonei, deşi posibilă, nu s-a făcut de companii sau de una din părţi (profesorul geolog Nicolae Panin, fost director al GEOECOMAR, care s-a ocupat cu studierea platformei continentale româneşti a Mării Negre, afirma că în zona respectivă nu este vorba de rezerve mari de gaz si petrol: „Tot ce s-a spus în ultimul timp au fost nişte cifre fără nici un fel de acoperire”. Panin a mai spus că nu există o evidenţă foarte clară a posibilelor zăcăminte din Marea Neagră).

„Aceste cantităţi uriaşe de gaze, de petrol ar urma sa fie constatate dacă există sau nu abia după ce se intră în operaţiuni petroliere serioase, care presupun nu doar o prospectare, ci şi o activitate economică destul de laborioasă, pentru că zona de exploatare este destul de dificilă. Este necesară, din câte am înţeles (...), prezenţa unor companii internaţionale cu experienţă şi foarte mari, pentru a putea pune în aplicare un bun proiect”, a adăugat Cristian Diaconescu. El a admis că în zonă există rezerve de hidrocarburi, dar cantitatea şi posibilitatea de exploatare ale acestora sunt deocamdată incerte

Agentul României în procesul de la Haga, Bogdan Aurescu, a declarat presei (03.02.2009):

„Hotărârea pe care a pronunţat-o astăzi CIJ în cazul delimitării maritime în Marea Neagră, România contra Ucraina, recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile suverane - în principal, de exploatare - ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 km2, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina, de 12.200 km2. De asemenea, în această zonă sunt estimate a fi alocate prin linia trasată de Curte aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaz şi 12 milioane de tone de petrol.

Soluţia CIJ este un succes al aplicării dreptului internaţional. Caracterul său corect şi echitabil nu poate să fie pus sub semnul întrebării. Este, prin urmare, o soluţie avantajoasă pentru România, care a susţinut permanent o formulă de delimitare conformă cu dreptul internaţional şi, evident, o soluţie echitabilă, care este avantajoasă şi pentru Ucraina. Este finalul unui diferend complicat, care a presupus, de mai bine de 40 de ani, de când a luat naştere, negocieri cu Uniunea Sovietică de 20 de ani, şase ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina, patru ani, patru luni şi 18 zile - care se împlinesc astăzi - de confruntare juridică în faţa CIJ, şi putem spune că la finalul acestui proces obiectivul nostru a fost atins: obţinerea unei linii echitabile, clare, nesusceptibile de interpretări şi care deschide accesul la resursele de hidrocarburi care se găsesc în această zonă alocată de hotărârea Curţii României.

România va respecta hotărârea Curţii, este o obligaţie care decurge pentru ambele părţi din Carta ONU. Sentinţa pronunţată astăzi de către Curte, care este prima într-un caz contencios interstatal în care este implicată România - şi, în acelaşi timp, cea de-a 100 hotărâre a CIJ -, este o hotărâre obligatorie, definitivă, direct aplicabilă şi executorie imediat, nefiind necesare demersuri pe plan intern de punere în executare sau demersuri la nivelul relaţiilor dintre cele două state. Este o linie care a fost obţinută, aşa cum aţi văzut, din argumentaţia Curţii, prin aplicarea metodei pe care Curtea a aplicat-o în mod constant în jurisprudenţa sa, este o linie care a ţinut seama de dreptul internaţional aplicabil, aşa cum a fost acesta ajustat în funcţie de contextul geografic particular al zonei în care a avut loc delimitarea. Din acest moment, indiferent de percepţiile subiective ale părţilor, care au fost exprimate prin liniile pe care le-au propus în faţa Curţii, - percepţii care sunt, evident, anterioare soluţiei Curţii -, soluţia Curţii este cea care exprimă adevărul juridic cu privire la soluţia corectă în acest caz. Linia de delimitare împarte ceea ce are dreptul efectiv România, respectiv Ucraina. Este o linie clar mai avantajoasa decât o soluţie care ar fi putut sa fie obţinută prin negociere. Este o linie mai bună decât orice propunere pe care cealaltă parte, de-a lungul întregului proces, îndelungatului proces de negociere, a propus-o părţii române. In sfârşit, este o soluţie care confirmă munca pe care echipa României care a reprezentat interesele statului nostru în faţa Curţii a depus-o în aceşti ani. De asemenea, confirmă în mare parte strategia pe care partea română a adoptat-o în faţa Curţii, şi vreau să mulţumesc în mod deosebit colegilor mei care au făcut acest efort. Este, practic, un rezultat care ridică nu doar profilul internaţional al României, dar şi al scolii româneşti de drept internaţional (...). Cred că este un succes diplomatic important, cred că este un succes al aplicării dreptului internaţional”.

William Worster, profesor de drept internaţional la Universitatea din Haga, le atrăgea atenţia românilor într-un interviu pentru Newsln: „Nu deschideţi încă şampania”, fiindcă „până nu extrageţi aceste resurse, nici nu simţiţi că sunt ale voastre”. Profesorul Worster nu le ţinea oficialilor români o lecţie de diplomaţie şi nici nu le vorbea despre riscurile imprudenţelor discursive, dar observa că între lege şi politică este o distanţă foarte mare şi că este important cum va fi pusă în practică decizia Curţii de la Haga. Cu alte cuvinte, diplomaţii români - şi nu numai ei! - ar trebui să depăşească optimismul euforic şi să afle cum poate intra România în mod concret în posesia teritoriului alocat, cum îl va delimita, dar mai ales cum va negocia eficient cu Ucraina exploatarea zonelor economice comune.

Hotărârea CIJ a generat în Ucraina acuzaţii grave, insinuări, inclusiv afirmaţii nelalocul lor!

Preşedintele Viktor luşcenko a calificat drept „strălucit” efortul diplomaţilor ucraineni. „Sunt convins că decizia reprezintă un compromis sănătos. Noi nu am pierdut nimic”; „Diplomaţia noastră a prădat în mod strălucit România” (sic!); el este convins că decizia este de 2,1: l în favoarea Ucrainei!

Premierul Ucrainei, Iulia Timoşenko, i-a acuzat de eşecul Ucrainei la Haga personal pe preşedintele Viktor Iuşcenko şi ministrul de externe Vladimir Ogrâzko.

Ministrul de Externe Volodimir Ogrizko a dat asigurări că Ucraina „nu a pierdut niciun centimetru din teritoriul său” (a fost demis marţi 3 martie 2009 de Rada Supremă, din cauza modului în care a gestionat disputa cu România la CIJ!).

Adjunctul ministrului ucrainean de externe, Oleksandr Kupcişin: „Suntem mulţumiţi de această decizie a CIJ. (...)”; „Este puţin ciudat că CIJ a stabilit linia de demarcaţie ignorând circumstanţele relevante”.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Vasili Kirilici: „După o primă analiză, considerăm decizia obiectivă”.

Agentul Ucrainei la Haga, Volodimir Vasilenko: „Este prematur de apreciat verdictul Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga în litigiul privind delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră ca fiind o victorie fără echivoc a României”; „(...) consider că atât România, cât şi Ucraina pot fi considerate câştigătoare. (...) majoritatea argumentelor pe care partea română şi-a construit poziţia a fost respinsă de Curtea Internaţională de Justiţie”; nu este cazul ca Ucraina să se considere înfrântă în disputa cu România; „în partea platoului care a revenit Ucrainei se află practic toate zăcămintele de petrol şi gaze prospectate până acum”.

Rectorul Academiei de ştiinţe juridice din Odessa, Serghei Kivalov aprecia că principala eroare a autorităţilor ucrainene a fost aceea că au acceptat desfăşurarea procesului la CU. „Nu trebuiau să accepte. Fără justiţie, se putea negocia mult şi bine, şi, cine ştie, poate ca Ucraina ar fi câştigat în fata ţării vecine”.

Opoziţia ucraineană tună şi fulgeră, vorbind despre trădare la cel mai înalt nivel!

Partidul comuniştilor a solicitat Procuraturii deschiderea unei acţiuni penale îndreptate împotriva preşedintelui Viktor Iuşcenko, pentru „trădarea de patrie în legătură cu pierderea de facto de Ucraina a unei părţi considerabile a teritoriului economic strategic şi a platoului continental în zona Insulei Şerpilor”. Liderul comuniştilor ucraineni Piotr Simonenko a declarat că decizia Curţii Internaţionale de Justiţie „poate avea consecinţe catastrofale pentru Ucraina”’, „ acţiunea criminală a ministerului de Externe stabileşte astfel un precedent care poate duce la încălcarea integrităţii teritoriale a Ucrainei de către alte state”.

Politologul ucrainean Vladimir Skaciko (în publicaţia rusă „Pravda”) avertiza că după decizia din 3 februarie 2009S Ucraina ar putea pierde şi alte dispute teritoriale, inclusiv cu Rusia (făcând trimitere la Sevastopol). Decizia reprezintă un eşec pentru Kiev şi deschide calea către noi revendicări teritoriale ale Bucureştilor.

Analistul ucrainean (prorus şi anti-NATO) Dmitri Zaborin: „Mâine vom putea ajunge intr-o situaţie similară cu Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud, (...)”.

 Deputatul Valentin Kolesnicenko (Partidul Regiunilor), consideră că „Ucraina a pierdut 14 mii de km pătraţi de teritoriu cu imense rezerve de petrol şi gaze de miliarde de dolari”; eşecul Ucrainei în disputa cu România privind delimitarea platoului continental reprezintă o trădare a oficialilor Ucraineni: „Orice măsură de pedeapsă pentru această infracţiune va fi prea mică, în comparaţie cu prejudiciul adus ţării şi viitorului poporului ucrainean. Este o trădare de stat şi răspunzătorii ar trebui traşi la răspundere”.

Scriitoarea ucraineană Oles Buzina într-un articol publicat în cotidianul Segodnya (21 septembrie 2008), eronat şi fără o minimă decenţă, afirma că „niciun stat din lumea care se respectă nu ţine cont de această prăvălie”  [Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga!]. Pentru „a închide gura lacomă a României”, ea propunea autorităţilor statului ucrainean să facă aluzie Bucureştilor că Ucraina ar putea recunoaşte independenţa Transnistriei.

Presa rusa sau ediţia ucraineană a unor ziare ruseşti, au intervenit şi ele pe această temă: „Ucraina a suferit o înfrângere geopolitică şi economică pe frontul de Vest”; „Meciul din Insula Şerpilor, la final: 1-0 pentru România. Ucraina a pierdut bătălia pe frontul de vest” (Pravda).

Legat de Insula Şerpilor şi audierile/Hotărârea de la Haga, credem necesare câteva sublinieri de principiu:

•   problema delimitării nu a implicat revendicări teritoriale sau probleme de suveranitate din partea României; prin demersul la CIJ ţara noastră nu a cerut înapoierea Insulei Şerpilor, chestiunea validităţii titlului originar rămânând deschisă!

•   chestiunea apartenenţei Insulei Şerpilor nu a făcut şi nu putea face, în mod obiectiv, obiectul procesului - Curtea nu se putea pronunţa asupra apartenenţei Insulei Şerpilor, pentru că nu avea în competenţă să facă acest lucru (în 1997, prin Tratatul politic de bază şi Acordul conex - art.4 litera “h”-, România şi Ucraina au stabilit competenţa CIJ doar pentru soluţionarea „problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive”,   fără a fi prevăzută şi o a două clauză, privind posibilitatea ca acest tribunal să decidă asupra apartenenţei Insulei Şerpilor)

•   Agentul României Bogdan Aurescu, în timpul audierilor, a descris istoricul ocupării ilicite a Insulei Şerpilor, demonstrând nedreptăţile create deja de această situaţie - contrară dreptului internaţional (mai precis Tratatului de Pace de la Paris din 1947) - în zona gurilor Dunării şi în proximitatea formaţiunii geografice în cauză. Aurescu a evidenţiat şi efectele inechitabile pentru România ale modului arbitrar de stabilire a frontierei maritime în 1949, cu încălcarea regulilor de drept în materie. “Deşi România, ca stat european responsabil nu înţelege să ceară în cadrul procesului de la CIJ anularea acestei situaţii ilegale la momentul producerii ei - ca dovadă stând chiar Tratatul de baza din 1997 - şi nici nu pretinde Curţii să acţioneze după principiul unei „justiţii compensatorii”, aşa cum a încercat să acrediteze Ucraina în documentele fazei scrise, România nu acceptă ca aceste situaţii ilegale şi efectele lor profund inechitabile să afecteze suplimentar drepturile teritoriale ale României în contextul prezentei delimitări”’, “România nu poate accepta extinderea consecinţelor inechitabile produse deja de nedreptatea istorică prin care formaţiunea geografică Insula Şerpilor a fost ocupată ilicit de către URSS în 1948”, a subliniat Agentul României, Bogdan Aurescu, în faţa CIJ.

Cei 15 jurişti ai Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, cu unanimitate de voturi (!), au decis că Insula Şerpilor:

•     nu poate fi considerată punct de bază în trasarea liniei de delimitare; Insula Şerpilor nu este considerată ca fiind integrată în coasta Ucrainei şi deci nu poate fi considerat un punct de bază pentru trasarea liniei de delimitare;

•  nu poate fi considerată ţărm

•  nu poate influenţa linia de demarcaţie; Decizia CIJ poate fi considerată o victorie a României, pentru că excluderea Insulei Şerpilor de pe lista punctelor de demarcaţie luate în considerare creează premisele unei normalităţi maritime între cele două ţări

•   nu este relevantă pentru delimitarea între Ucraina şi România; zonele economice exclusive vor fi atribuite conform principiului echitabilităţii

•   “Având în vedere că nu influenţează decizia, Curtea nu consideră necesar să se pronunţe asupra naturii formaţiunii”

•   Insulei Şerpilor i se menţine o mare teritorială de 12 mile marine

Potenţialul economic al celor 9730 km2 ce au revenit României în urma hotărârii de la Haga din 3 februarie 2009, a stârnit interesul marilor companii de pe piaţa mondială a petrolului. Potrivit agenţiei Reuters, şi-au făcut publică intenţia contactării României în vederea participării la licitaţiile de concesiuni din platoul continental al Mării Negre: Total (Franţa), Royal Dutch Shell (Anglia-Olanda), British Petroleum (Olanda) dar şi concerne locale precum OMV (Austria - deţine 51,011% din Acţiunile Petrom). Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a primit deja scrisori de intenţie şi semnale din partea unor companii - Petrom, Rompetrol, Marahton Oil, Valhalla Oil&Gas, Grinby Oil&Gas, Nexus Energy, Romgaz şi LukOil România (membră a grupului rus LukOil) - care intenţionează să participe la viitoarele licitaţii pentru concesionarea perimetrelor de pe platoul continental al Mării Negre.

Procedurile de concesionare durează cel puţin un an şi jumătate şi includ: delimitarea perimetrelor; elaborarea pachetelor de date; publicarea anunţului în Monitorul Oficial al României şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - etapă care durează cel puţin trei luni; depunerea şi evaluarea ofertelor; negocierea acordurilor petroliere (şi, în final); aprobarea acestora prin hotărâri de guvern, după obţinerea avizelor ministerelor abilitate.

Companiile care au deja perimetre concesionate în Marea Neagră pot relua activităţile de explorare şi exploatare, perimetrele neconcesionate (cea. 1000 km2 fiecare) urmând a fi scoase la licitaţie internaţională.

Procedurile şi operaţiunile petroliere necesar a fi efectuate până la punerea efectivă în exploatare a unui nou zăcământ pot dura câţiva ani. Potrivit experţilor, prospectarea zonei ar putea dura până la 10 ani, abia după această perioadă începând exploatarea efectivă a zonei.

Platforma continentală românească a Mării Negre şi resursele ei constituie obiectiv strategic naţional, aparţin statului, iar Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este autoritatea desemnată să le valorifice (prin concesionare) în interesul poporului român.

Bucuria câştigării acestui diferend internaţional la CIJ a fost serios umbrită de o serie de dezvăluiri care, în ansamblu, se subsumează „scandalului Sterling”, care atestă că foştii guvernanţi ai României au concesionat o anume suprafaţă din ceea ce ne-a revenit în urma delimitării, înainte ca Hotărârea CIJ să fie pronunţată!

Este incredibil - s-a concesionat înainte de 3 februarie 2009 o suprafaţă care, parţial, se suprapune peste suprafaţă obţinută de România prin amintita decizie a CU! (pe lângă faptul că actul normativ a fost promovat la nici două luni de la prezentarea pledoariilor României în faţa Curţii de la Haga, documentul a fost semnat de către demnitari care nu aveau legătură cu acel act. Aflând de hotărârea semnată de guvernul Tăriceanu, Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev a declarat sec: „România a pierdut în zadar 22 de ani”! l...)

Potrivit paginii de internet a companiei Sterling Resources perimetrul XV Pelican se suprapune, parţial cu suprafaţa de 9.730 km2 de platou continental pe care le-a câştigat România prin decizia Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, din 3 februarie 2009!

Circa jumătate din zona câştigată de România la Haga va fi preluată de Petrom (OMV-Petrom este marele câştigător al deciziei de la Haga!), foarte puţin revenind canadienilor de la Sterling (din cei cca.5000 km2 concesionaţi, 80% revin OMV-Petrom şi 20% firmei Sterling).

De la un contract iniţial de explorare şi împărţire a producţiei de hidrocarburi din perimetrele XIII (Pelican) şi XV (Midia), încheiat în timpul guvernării Stolojan (6 august 1992 - în baza Legii nr.64/1992), pe 30 de ani cu posibilitatea prelungirii cu încă 15 - prin care statul român avea dreptul la 45% din producţie, iar compania Enterprise Oil cu care se încheiase contractul 55% -, prin preluări succesive [în anul 2001 compania Paladin Resources a cumpărat Enterprise Oil Exploration Ltd (Marea Britanie); în 2005, Talisman Energy a achiziţionat Paladin Resources; potrivit informaţiilor publicate de Sterling Resources Ltd, cele două perimetre au intrat în proprietatea companiei în 2006, ele fiind cumpărate în urma unui aranjament financiar realizat cu compania Talisman Energy), s-a ajuns la un contract de concesiune cu Sterling Resources (canadienii plătesc statului român o redevenţă între 3,5%-13,5% din valoarea ţiţeiului extras şi o redevenţa de 3,5%-13% din valoarea gazelor extrase...).

Acest lucru a fost posibil datorită faptului că Guvernul Călin Popescu Tăriceanu a modificat (la sfârşitul mandatului!) prin Ordonanţa de Urgenţă nr.101 din 4 octombrie 2007, atât Legea minelor, cât şi Legea petrolului. Modificările aduse Legii petrolului au permis încheierea unui act adiţional [ce are o anexă secretă de 42 de pagini, ce prevede transformarea licenţei de explorare pentru cele două perimetre într-un contract de concesionarei] între Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi firma canadiană Sterling Resources.

Pe H.G. nr.1446 apar semnăturile şefului Cancelariei premierului, Dorin Marian (fost consilier în cadrul Rompetrol Group pe când compania era încă în proprietatea lui Dinu Patriciu. In februarie 2007, Dorin Marian, devine prim-consilier al lui Popescu Tăriceanu şi din 12 iulie 2007 şef al Cancelariei Primului Ministru, cu rang de ministru), preşedintelui ANRM Bogdan Găbudeanu, ministrului Mediului Attila Korodi, Cătălin Doica, secretar de stat la Ministerul Economiei şi Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor.

Ordonanţa a fost depusă la Senat pe 9 octombrie 2007 şi aprobată în 27 noiembrie 2007, iar la Camera Deputaţilor a ajuns pe 10 decembrie 2007. In 5 mai 2008, actul normativ a primit raport de respingere în Comisia de industrii a Camerei, în 13 mai a fost dezbătut în plenul Camerei şi retrimis Comisiei de industrii.

Legat de aceste aspecte, Primul Ministru Emil Boc a ţinut să precizeze următoarele:

•  acordul în discuţie a fost suspendat în perioada 2003-2008, apoi a fost „repus dintr-o dată pe rol”

•  între 1992-2008 acordului iniţial i s-au adăugat 11 acte adiţionale

•  în contractul cu Sterlin Resources Ltd. există un capitol distinct - „Operaţiuni petroliere în zona aflată în curs de delimitare la CIJ de la Haga” -, care nu se găseşte în niciunul din contractele anterioare

•  „Ordonanţa în baza căreia s-a făcut această diminuare a patrimoniului statului român este încă în Parlament şi avem şansa să o respingem şi să aducem lucrurile la normalitate, pentru ca tot ce înseamnă bogăţie naturală în această ţară să fie utilizat în concordanţă cu interesul naţional, şi nu cu interesul de grup al vechiului guvern”

Primul Ministru a cerut parlamentarilor să trateze „cu maximă responsabilitate” dezbaterile asupra ordonanţei, pe care a catalogat-o drept „o acţiune premeditată a Guvernului Tăriceanu (...). Din 2007, şi-a pregătit mişcarea din 2008, pe final de mandat, pentru a acorda acel contract care prejudiciază financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm acest abuz”!

Primul Ministru a dispus (5 februarie 2009) demararea procedurilor legale în vederea declasificării anexei secrete la H.G. nr.1446/12 noiembrie 2008 privind aprobarea Actului adiţional nr. 11 la Contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia.

INSULA SERPILOR

De asemenea, Emil Boc a sesizat Departamentul de Control al Primului-Ministru în vederea elucidării condiţiilor în care a fost atribuit contractul de concesionare încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi Sterling Resources Ltd.

Preşedintele României a spus că Guvernul trebuie să găsească atât soluţii, cât şi explicaţii în cazul contractului Sterling, chiar dacă acest lucru ar duce la o dispută juridică: “Mi-aş dori mult să clarificaţi disputa legată de concesiunile din Marea Neagră”, a spus Traian Băsescu, cerând totodată să se dea o explicaţie şi o soluţie, chiar dacă “ar fi nevoie să trecem printr-o dispută juridică”.

(Contractul petrolier ar putea fi desfiinţat fără mari complicaţii juridice, asta în condiţiile în care autorităţile doresc cu adevărat acest lucru. Acest lucru ar fi posibil, între altele, în baza faptului că pentru a fi valabil, controversatul contract petrolier avea nevoie şi de avizul Consiliului Concurenţei. Pe el, nu apare şi semnătura/viza Consiliului Concurenţei!)

În contextual geopolitic actual nu putem omite pe istoricul Gheorghe I. Brătianu care, profetic, aprecia că problemele Mării Negre şi ale Caucazului vor veni de la petrol.

La fel de realist şi exact sună vorbele inspiratului politician Take lonescu: “Va veni un timp când se va dovedi că atmosfera grea care apasă România conţine numeroşi vapori de petrol”! ...

prof.univ.dr. Dominut Padureanu