În curând se vor împlini 3 ani de zile de când într-o zi frumoasă din luna mai 1928 pe piaţa istorică a libertăţii din Alba Iulia, soseau rânduri-rânduri de plugari români de pretutindeni, din şesurile Banatului, ţara cântărilor, ţara iubirilor de aci de pe holdele grâului de aur a pustei Ardealului, de la Nădlac şi Macea, plugarii cu sumanele cusute în fir roşu de la Ineu, Cermeienii cu cămăşile scurte şi zoboanele negre, moţii pletoşi de la Abrud, din văile celor trei Crişuri, Sătmăreni cu gluga sură, feciori din ţara Oaşului care joacă cântând, veneau pâlcuri-pâlcuri plugari români de pretutindeni şi alături de ei, regimentele disciplinate ale săpătorilor de cărbuni din  văile Jiului şi de la Petroşani, cu steaguri roşii în fruntea lor, cântând cântarea revoluţiei muncitoreşti.

Veneau de pretutindeni plugari şi muncitori preaslăvind ,,ROATA” ca semn al mântuirii, pe drumurile prăfuite, prin umbra pădurilor, trecând dealuri şi văi şi stigând din adâncurile sufletului muncit de nădejdea fericirii:,,Trăiască Iuliu Maniu!” Strigau din răsputeri:,,La 6 mai, la Alba Iulia!”

Omuleţul Iuliu Maniu care de zece ani de zile, tăcea, tăcea, dar în numele căruia se sloboziseră de 10 ani de zile printre plugarii români şi printre muncitorii cu privirile ţintă la steagul roşu, legiuni de viespi care făgăduiau mulţimilor mierea fericirii, belşugul mulţumirii, marea şi sarea, munţii, pădurile, libertate şi bani, numai să vină ROATA la guvern şi va veni raiul pe pământ pentru plugarii români.

...Trăiască Iuliu Maniu!”

Nu au trecut de atunci tocmai trei ani plini de zile. Dulcea lună mai n-a sosit încă. Parcă se înteţeşte iarna, zăpezile se năpustesc asupra ţării, dar mai vârtos plugarii români sunt năpăstuiţi de iarna grea a desperării...

Pe vremea rea, prin ploaie şi vânt, înfruntând crivăţul şi noroiul greu al drumurilor, plugarii se adună iar. Nu i-a chemat acum ROATA. Mântuitorul de acum trei ani se plimbă în limuzina lui de lux pe ţărmul dulce şi însorit al mării de la Nisa. Nu i-a chemat la adunare omuleţul tăcut de la Blaj, i-a chemat numai mizeria lor, sărăcia lor, amarul lor, durerea omului înşelat, cu feţele posomorâte, cu pumnii strânşi, plugarii se adună deocamdată nu la Alba Iulia, oraşul unde a fost tras pe ROATĂ Horia, ci s-au adunat în ţara celuilalt martir al plugarilor, la Craiova, în oraşul lui Tudor Vladimirescu, pe care l-a ucis iataganul fanarioţilor, cum l-a ucis pe Horia ROATA ungurilor.

Plugarii lui Tudor de la Vladimiri s-au adunat acum pe iarnă grea, să ceară socoteală celor ce au prostit pe fraţii lor, în oraşul lui Horia acum trei ani de zile.

Şi...acum, la Craiova,n-a mai fost bucurie, nici strigăte de preaslăvire pentru vreun mântuitor de la Blaj.(...)

Sus la munte ninge, plouă, dar la Craiova pică roua noilor nădejdi româneşti. Plugarii români se trezesc din beţia de minciuni de zece ani, unde-i prăvălise ceata demagogilor omuleţului taciturn de la Blaj.

Plugarii olteni cer: 1.Să se scadă impozitul agricol cu 30 la sută. 2.Să se desfiinţeze toate taxele de export pentru produsele plugăreşti. 3. Să se desfiinţeze toate taxele adiţionale cu care ne-a fericit guvernul rotarilor. 4.Reducerea impozitului pentru drumuri la 2 la sută, cu posibilitatea pentru omul sărac să se poată desplăti prin munca lui.5.Reducerea taxelor de transport cu 60 la sută pentru toate produsele plugăreşti. 6. Să se dea premii la export pentru cereale de calitate superioară. 7. Să se stabilească un preţ minimal pentru consumul intern (noi am propus minimul de 600 lei pentru grâu). 8.Tarif vamal protecţionist pentru toate ce ţăranul este nevoit să cumpere din străinătate. 9. Înfiinţarea unui institut de amortizare cu dobânzi mici (propunerea nostră din articolul,,Datoriile plugarilor”). 10. Reducerea scontului Băncii Naţionale. 11. Plata despăgubirilor de război (aceasta are importanţă mai vârtos pentru olteni, unde plugarii au fost prădaţi în averea lor de armata germană). 12. Reducerea cheltuielilor şi o politică sănătoasă de economii.

Nu este în aceste cereri nimic ce nu s-ar putea îndeplini, dacă vrea guvernul. Orice întârziere ar fi fatală. Nu vorbe, nici planuri pe cinci ani, nici noi făgăduieli nebune, nici împrumuturi ruşinoase, ci 4 milioane de plugari poruncesc să se trezească conştiinţele şi numaidecât guvernul să fie dat oamenilor, care ştiu că Ţara Românească este Ţara plugarilor, şi că în Ţara aceasta, cererile plugarilor sunt poruncile lui Dumnezeu!

Acum trei ani de zile, ziarul ,,Cuvântul” vedea în omuleţul tăcerii de la Blaj pe Mesia României şi în partidul naţional ţărănesc instrumental de fericire a naţiei româneşti. Astăzi acelaşi ziar întreabă:

,,Care a fost metoda acestei guvernări? Cu ce s-a stimulat producţia? Cum s-a urmărit ieftinirea transportului? Cu ce mijloace s-a înlesnit scurgerea produselor noastre în străinătate? Care sunt convenţiunile vamale, care să fi adus foloase plugărimii? Ce s-a făcut pentru binele ţării? Cum s-au combătut privilegiile industriei, care a  supt toată vlaga acestei ţări? Care sunt mijloacele pentru aducerea capitalului străin? Unde a dispărut banul din ţară?

Ce s-a împlinit din făgăduielile demagogilor omuleţului de la Blaj?”

Nimic, nimic şi iar nimic! În toate domeniile un haos desăvârşit, o totală nepricepere, o lisă criminală de orientare, care a dezorganizat ţara şi ne-a făcut de ruşine în lume!   

Şi în faţa acestei stări de lucruri, hilariantul personaj, care a ajuns ministru al agriculturii în Ţara Românească, îşi bate joc de noi şi de ţară, spunând că peste zece ani găinile din România vor oua 5 miliarde de ouă şi atunci naţia va fi fericită!

Să nu glumiţi! Plugarii de la Craiova, pandurii lui Tudor Vladimirescu, au strigat:,,Lăsăm plugurile să ruginească! Să nu aşteptaţi ca ţăranii de la 1918 şi cei de la 1928 să se adune a treia oară la Alba Iulia, fiindcă atunci ei vor aduce şi morţii cu dânşii,martorii minciunilor voastre, iar voi, mincinoşi şi profitori, Christoşi să fiţi, nu veţi scăpa nici în mormânt!!”

Este plată şi răsplată!

(Voinţa poporului , Timişoara, IX, 1931, 14 martie, p.1)

      Notă: Din cauza evenimentelor istorice petrecute în vara anului 1928, aniversarea unui deceniu de la Marea Unire a tuturor românilor, 1 Decembrie 1918, nu a mai avut loc în acel an jubiliar, fiind amânată şi sărbătorită în anul 1929.