În această perioadă, se împlinesc 160 de ani de când în
Europa de la Atlantic la Marea Neagră, au avut loc procese revoluţionare
de diferite proporţii, care s-au desfăşurat în Franţa,
Italia, Elveţia, Germania, Imperiul Habsburgic, Polonia precum şi
în Ţările Române.
Revoluţia română din Transilvania de la 1848/1849 a avut o
importanţă deosebită în istoria neamului românesc, şi
mai ales pentru istoria judeţului nostru.
Pentru noi, locuitori ai acestui judeţ şi ai municipiului Alba
Iulia, importanţa este cu atât mai mare, cu cât evenimentele
principale care s-au petrecut în perioada anilor 1848/1849 au fost şi
pe meleagurile Albei. Aproape toate localităţile judeţului
Alba au participat şi au fost implicate într-un fel sau altul în
această revoluţie. Documentele timpului, consemnează faptul
că în localităţile judeţului nostru au fost ucişi
970 de români civili nevinovaţi (copii, femei, vârstnici şi
adulţi) pe care noi îi considerăm martiri ai neamului românesc.
După Ocna Mureş cu cei 125 de martiri, a urmat Alba Iulia cu cei
100 de martiri (cu suburbiile actuale); oraşul Aiud cu 53 de martiri;
comuna Şard cu 44; Abrud cu 39; Zlatna 36; Teiuş 32; Gombut 31;
Aiudul de Sus 29; Noşlac 26; Sebeş 25; Stremţ 23; Sâncrai
20; Cricău 18, Ighiu 18; Bărăbanţ 18; Geomal 17;
Livezile 17; Lopadea Veche 16; Cuci 16; Ţelna 14; Pătrânjeni
13; Miceşti 13; Poiana 13; Mihalţ 25; Presaca 13; Alecuş
12; Sântimbru 11; Petrilaca 11; Miraslău 10; Vinţu de Jos 10
etc.
Din documentele existente, rezultă clar că în oraşul nostru
au avut loc un număr însemnat de crime monstruoase împotriva românilor
nevinovaţi, paşnici, din cartierele curat româneşti,
Lipoveni şi Maieri.
Din documentele „CETĂŢII” prezentate de către regretatul
prof. Nicolae Josan şi Liliana Popa, în cartea Cetatea Alba Iulia
în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849, completate ulterior de
către istoricul, prof. dr. Gheorghe Anghel, rezultă fără
echivoc eforturile deosebite desfăşurate de insurgenţii
unguri, pentru cucerirea acesteia.
Rezistenţa celor asediaţi, la care au participat în mare măsură
şi românii de pe meleagurile Albei, nu a putut fi înfrântă.
Generalul Bem a somat Consiliul militar de conducere al Cetăţii,
de a preda fortăreaţa încă din 10 martie 1849. Asediul cetăţii,
a început în ziua de 25 martie 1849, fiind încercuită de 8000 de
insurgenţi maghiari. Ulterior asediatorii şi-au concentrat la Bărăbanţ
şi Partoş un „corp de asediu” care cuprindea cca. 15.000 de
insurgenţi.
Generalul Bem, comandantul insurgenţilor la data de 5 aprilie 1849, a
trimis un „parlamentar” pentru a soma din nou pe comandantul militar
al cetăţii să se predea sub ameninţarea de măsuri
„neîndurătoare”.
După şedinţa consiliului militar al cetăţii, răspunsul
dat, a fost demn şi clar: „garnizoana nu se va abate cu nici un
fir de păr de la decizia exprimată cu fermitate deja de mai înainte,
de a apăra Cetatea până la ultimul om”.
Cetatea Alba Iulia, împreună cu cetatea naturală a Munţilor
Apuseni, cu toate măsurile deosebite luate, nu au putut fi cucerite
de insurgenţii unguri.
După ultimul atac nereuşit asupra cetăţii , din ziua de
24 iunie (stil vechi, 9 iulie, stil nou), insurgenţii unguri în mare
disperare şi din dorinţă de răzbunare, au săvârşit
un adevărat masacru asupra românilor civili, nevinovaţi din
Alba Iulia, dintre care majoritatea au fost omorâţi la ordinul
comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny, el însuşi fiind
localnic, albaiulian.
Între cei 57 de martiri identificaţi până în prezent în oraşul
Alba Iulia (fără suburbiile adăugate ulterior) au fost: 4
copii, 10 femei şi 43 adulţi şi bătrâni.Din aceştia,
49 de martiri (majoritatea) au fost români din cartierul Lipoveni, grup
format din 4 copii, 6 femei şi 39 adulţi şi bătrâni.
Numele lor de familie: Câmpean, Muntean, Mărginean, Limbean, Vinţan,
Cetean, Berghian, Dăian, Totoian, Ordean, Bărbănţan, Păcurar,
Bugneriu etc. confirmă cele menţionate mai sus, fiind familii
curat româneşti care sigur şi-au avut originea de la denumirea
satelor din jurul Albei: Câmpeni, Limba, Vinţ, Cetea, Berghin, Daia,
Totoi, Oarda, Straja, Hăpria.
Calităţile deosebite ale românilor, de cetăţeni corecţi
şi harnici, au fost recunoscute de Curtea de la Viena, încă din
perioada lucrărilor de construire a cetăţii tip VAUBAN din
Alba Iulia, iar „graţia împărătească s-a revărsat
asupra lor, făcându-i „libertini” după ce au
participat efectiv timp de 24 de ani la construcţia fortăreţei.
În zona actualei biserici „Adormirea Maicii Domnului” a funcţionat
pe atunci şi una din cele trei cărămidării necesare
construirii cetăţii care se afla în apropierea cursului vechi
al râului Ampoi (vezi azi strada Ampoiului şi a Iazului).
Trebuie să amintim faptul că după căderea Transilvaniei
sub stăpânirea Imperiului Habsburgic după pacea dela Carlowitz
(26 iun. 1699), Alba Iulia, care a fost capitala Principatului
Transilvaniei, iar anterior şi capitala Daciei, a decăzut
cumplit în toate domeniile de activitate. Oraşul Sibiu a devenit
centrul principal, deoarece populaţia majoritară a fost formată
din colonişti saşi şi germani aduşi din Apus. Printre
măsurile draconice luate imediat de Dieta Transilvaniei (românii deşi
erau majoritatea populaţiei nu erau consideraţi decât ca
„toleraţi”) în anul 1714, a fixat regimul de obligaţii al
ţărănimii faţă de stăpânii de pământ
astfel: „iobagii sânt obligaţi să presteze săptămânal
o robotă de 4 zile, iar jelerii de 3 zile”.
Românii din acest cartier – Lipoveni – s-au grupat în jurul acestei
biserici strămoşeşti la începutul sec. 18-lea, după
ce au fost alungaţi din zona actuală a străzii Vasile
Alecsandri, prevăzută pentru glacisul cetăţii, deşi
această zonă nu s-a folosit niciodată, în acest scop. Cu
aceeaşi „justificare” s-a dărâmat şi cea mai veche
biserică ortodoxă a românilor, existentă în oraşul
de jos, odată cu clădirile vechii Mitropolii Ortodoxe a Bălgradului
precum şi noua clădire construită de primul unificator al
neamului românesc, domnitorul Ţării Româneşti, Mihai
Viteazul (1597-1599), devenită şi Arhiepiscopia Ortodoxă
a Ţării Ardealului, luate de către grecocatolici cu
sprijinul Primatului Catolic unguresc de la Estergon (Strigoniu) şi a
Curţii procatolice de la Viena. De fapt „justificarea” dată
privind demolarea bisericilor ortodoxe strămoşeşti din Alba
Iulia, „pentru construirea cetăţii” preluată de fapt
şi de unii istorici până în zilele noastre reprezintă o
minciună, aşa după cum de altfel rezultă din
evenimentele desfăşurate ulterior care au fost bine consemnate
în decursul timpului în diverse documente, confirmată de evoluţia
ulterioară, reală a evenimentelor.
|

|
Clădirile Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului şi
Arhiepiscopiei Ţării Ardealului, împreună cu tipografia
mitropoliei, a tuturor documentelor istorice (f. importante) a odoarelor
bisericeşti, cu toate proprietăţile existente au fost luate
de greco-catolici după trădarea credinţei străbune de
către mitropolitul ortodox Athanasie Anghel devenit imediat episcop
unit cu sprijinul Primatului Catolic din Ungaria şi al Curţii de
la Viena.
Martirii din cartierul Lipoveni, care au fost arestaţi, torturaţi,
decapitaţi şi împuşcaţi, au fost duşi şi îngropaţi
de ţiganii din Alba Iulia într-o groapă comună din grădina
comandantului gărzii ungureşti din Alba Iulia – Fogoroşi
Iony. Numărul celor ucişi în Alba Iulia a fost mult mai mare,
adăugându-se şi cei ucişi în satele din apropierea oraşului:
Bărăbanţ, Miceşti, Partoş, Pâclişa etc.,
date ce rezultă din rapoartele preoţilor din registrele cu
evidenţa morţilor din cele patru parohii româneşti
existente în oraşul de jos – Alba Iulia.
Până în prezent nu se cunoaşte în întregime situaţia
centralizată a românilor maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi
şi împuşcaţi de rebelii unguri în timpul Revoluţiei
române din Transilvania 1848/1849 şi nici a distrugerilor de localităţi
prin devastări, incendieri etc., deşi Curtea de la Viena, prin
noul guvernator al Transilvaniei, gen. Ludwig Wolgemuth (1849 – 1851), a
dat ordin de a se cerceta şi a se întocmi situaţii cât mai
complete pentru a se cunoaşte în întregime, consecinţele
dezastruoase ale acestei revoluţii maghiare.
Considerăm că acest eveniment deosebit de important pentru Istoria
Naţională, având în vedere mai ales documentele existente
în instituţiile de specialitate de la Viena, Budapesta etc., ele
trebuie să fie teme de cercetare pentru lucrări ale specialiştilor
şi ale studenţilor de la facultăţile de istorie, cu
prioritate ale celor din Transilvania, printr-o largă conlucrare a
acestora.
Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”
pentru cinstirea şi în memoria martirilor români, ucişi de
rebelii unguri în Revoluţia de la 1848/1849, a organizat începând
cu anul 2003, momente evocatoare cu slujbe de pomenire cu parastas la
Biserica Ortodoxă de la Mihalţ, unde a avut loc primul masacru
al ţăranilor români, precum şi la bisericile din
cartierele oraşului de jos din Alba Iulia, unde au avut loc astfel de
acţiuni monstruoase. De asemenea, fundaţia noastră a depus
la Consiliul Municipal Alba Iulia o documentaţie cu rugămintea
de a se analiza posibilităţile construirii unui monument al oraşului,
potrivit importanţei evenimentului, precum şi a numărului
însemnat al martirilor.
Locul ales şi aprobat de Consiliul Municipal Alba Iulia pentru
amplasarea acestui monument este cel mai potrivit şi se află
şi în apropierea locului masacrului.
Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”,
la împlinirea a 160 de ani de la monstruoasele acţiuni săvârşite
de insurgenţii unguri asupra cetăţenilor civili, nevinovaţi,
din cartierul Lipoveni, a reuşit să construiască în
memoria acestor martiri, un monument care a fost dezvelit şi sfinţit
duminică 12 iulie 2009 după o slujbă de parastas oficiată
de preotul Urdă Ştefan şi pr. Hriţac Ghe., la care, pe
lângă enoriaşii bisericii, au luat parte oficialităţi
din partea Prefecturii Alba Iulia, prof. I. Bâscă şi d-nul Tuhuţ
Cornel, ai Primăriei şi a Consiliului Municipal Alba Iulia,
d-nul viceprimar, ing. Paul Voicu, Bărdaş Horea, Popa Pavel
şi prof. Puican Ioan, col.(r) Miron Vasile împreună cu ing.
Mircea Abdrudean, ing. I. Pocan din partea Cultului Eroilor precum şi
reprezentanţi ai unor ONG şi instituţii locale, care au
depus şi coroane cu flori la monumentul martirilor.
|

|
Amplasarea acestui monument istoric, la Biserica Ortodoxă „Adormirea
Maicii Domnului”, care este, de asemenea, un monument istoric religios
(biserica provine din cea mai veche biserică românească ortodoxă
din Oraşul de Jos din Alba Iulia), se adaugă la monumentul Sf.
Sofronie construit recent, tot de fundaţia noastră, în
amintirea organizării Sinodului Naţional Bisericesc, la
această biserică de călugărul Sofronie, împreună
cu alţi preoţi şi ţărani români ortodocşi
din Ardeal (Mărginimea Sibiului, Apuseni, Zărand, Valea Mureşului
Superior etc.) în perioada 14-18 februarie 1761, şi care a avut o
importanţă istorică deosebită până în zilele
noastre pentru existenţa neamului românesc din Transilvania.
Prezentarea istoriei evenimentului şi justificarea construirii
munumentului martirilor a fost susţinută de către prof.
Ioan Pleşa, ec. Ioan Străjan şi scriitorul Ion Mărgineanu.
Construirea acestui monument la locul normal de veci al acestor martiri,
reprezintă o reparaţie morală, deoarece, după 160 de
ani, au fost aduşi simbolic, în memoria noastră cu numele
şi prenumele prin paginile cărţii de marmură albă
fixată nu întâmplător pe o „stâncă” de granit.
La această ceremonie s-a desfăşurat slujba religioasă
strămoşească, de care au fost privaţi aceşti
martiri, la data când au fost aruncaţi în mod barbar într-o groapă
comună din grădina comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny.
Realizarea monumentului martirilor de la 1848/1849, din acest cartier, la
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, faţă de posibilităţile
financiare şi materiale, s-a efectuat cu mari greutăţi
şi numai datorită sprijinului acordat de către unele
persoane, familii şi conducători ai unor societăţi
particulare, cărora le mulţumim şi pe această cale, rămânându-le
profund recunoscători. Îi menţionăm în continuare:
Cele trei generaţii ale familiei Străjan (din Lipoveni) care
şi-au adus contribuţia principală la realizarea acestui
monument:

|
Ec. Mirela, student Vlad, ec. Ioan, arh. Nelutu -
cele trei generatii ale familiei Strajan. |
Ideea construirii şi amplasării monumentului martirilor de la
1848/1849 în cartierul Lipoveni aparţine ec. Ioan Străjan care
din anul 2003 (după datele cercetate şi constatate la filialele
Arhivele Naţionale din Alba Iulia), s-a preocupat de cele necesare
realizării monumentului;
Schiţa cu forma monumentului aparţine lui Vlad Străjan,
student la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”,
Bucureşti.
Sprijinul principal, moral, financiar precum şi în privinţa
intervenţiilor la diferiţi reprezentanţi ai unor societăţi
de specialitate, pentru a se realiza acest monument a aparţinut
familiei ec. Mirela şi arh. Neluţu Străjan.
Eforturile deosebite, privind transformarea acestui bloc de granit, într-un
monument istoric de valoare, precum şi amplasarea lui au aparţinut
d-lui Liviu Berki ajutat de Olteanu I., Cernea Marius, ing. Vali Paşca,
Gavrilă Ioan, Lazăr Ioan şi Stoia Nicolae.
În aceeaşi măsură mulţumim pentru sprijinul financiar
acordat până în prezent de către:
- Parohia Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” pr. Ştefan Urdă
şi epitrop, prof. Nicolae Mărginean.
- fam. dr. Mariana şi ing. Bărdaş Marcel de la Constanţa
(născut în Lipoveni)
- fam. prof. Elisabeta şi prof. Nicu Mărginean
- fam. dr. Emilia şi dr. Mircea Ludoşan

|
Liviu Berki ajtat de Olteanu I., Cernea Marius,
ing. Vali Pasca, Gavrila Ioan, Lazar Ioan si Stoia Nicolae |
- fam. procuror Nicolae Doţiu
- fam. ec. Steluţa şi ec. Ananie Gârbovean
- fam. Ileana şi Simion Stanciu
- ing. I. Pocan
- fam. ing. Alexandru Duca
- prof. Minodora Jurcă
- ec. Maria Ghenescu
- fam. Marinică Gheorghe
- Tripşa Tudorel.
În mod deosebit, mulţumim patronilor şi reprezentanţilor
unor societăţi care ne-au sprijinit sub diverse forme (utilaje,
mijloace de transport, diverse scule şi materiale) după cum
urmează:
- ing. Luca Anversa – S.C. POMPONIO S.R.L.
- ing. Limbean Cosmin – S.C. POMPONIU S.R.L.
- ing. Pichio Nazareno – SIT INDUSTRIAL Sebeş
- ing. Florean Aron de la
CMC
Baia-Mare
- ing. Todea Gheorghe de la START CONSTRUCT S.R.L.
- ing. Furdui Iustin Vasile împreună cu S.C. ALBA CONS SRL
- d-şoara Gina Pădurean de la S.C. ALBA CONS SRL
- ing. Dan Nemeş de la S.C. VOX SRL
- ing. Pleşa Călin de la S.C. MATEX SRL

|
|
Etapele dezvelirii Monumentului
|
|
|

|

|
|
Sfiintirea Monumentului |
Discursul dl. prof. dr. Plesa Ioan |
|
|
|

|

|
Discursul dl. ec. Ioan Strajan. |
Discursul scriitorului Ioan Margineanu. |
|
|

|

|
|
|

|

|
|
|

|

|
|
|

|
` |
|
|
 |
Pentru
recunoaşterea adevărului ISTORIC, PRIVIND O PARTE DIN
EVENIMENTELE TRAGICE PETRECUTE PE MELEAGURILE ALBEI, în perioada Revoluţiei
Române din 1848/1849 redăm în continuare documentele respective.
Situaţia
românilor maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi
de ,,rebeli unguri” în Alba Iulia în
timpul
,,Revoluţiei Române din Transilvania 1848-1849”
Parohia ortodoxă
Alba Iulia – centru
Dosar
148/1814-1880- Registru pag. 80, 81 şi 82 de la Arhivele Naţionale
filiala Alba Iulia
Nr.
|
Data
morţii
|
Numele
şi prenumele
|
Vârsta
|
Modul
de ucidere
|
1
|
19.04.
1849
|
Păcurariu
Anica
|
40
|
A
fost împuşcată de rebelii unguri în timp ce împlânta
pari de vie în Valea Popii
|
2
|
29.04.1849
|
Florea
Iosif
|
76
|
A
fost dus de unguri la Bărăbanţ şi împuşcat
în Gilău. Neîngropat în Alba Iulia
|
3
|
29.04.1849
|
Florea
Gheorghe
|
17
|
Împuşcat
odată cu tatăl său,Iosif-Deto ca mai sus
|
4
|
25.06.1849
|
Ordean
Nicolae
|
42
|
Împuşcat
de unguri în grădina Klinesii. În grădina Fogoroşi
l-au îngropat ţiganii.
|
5
|
25.06.1849
|
Câmpian
Ioan
|
40
|
Împuşcat
de unguri în grădina lui ,,Hodorogea”.
Îngropat
în progadie.
|
6
|
25.06.1849
|
Câmpian
Nicolae
|
16
|
Împuşcat
de rebelii unguri cu tatăl său.
|
7
|
25.06.1849
|
Andrei
Limbean
|
82
|
A
fost împuşcat de rebeli unguri. L-au chinuit, l-au tăiat,
apoi l-au împuşcat.L-au îngropat lângă drum în grădina
lui Yany Fogoroşi
|
8
|
25.06.1849
|
Bercariu
Ioasif
|
50
|
Mergând
către casă, l-au prins rebelii unguri, l-au dus în grădina
lui cpt. Fogoroşi, unde l-au tăiat, apoi l-au împuşcat.
|
9
|
25.06.1849
|
Botă
Manoilă
|
29
|
A
fost tăiat cu socrul său Iosif şi împuşcat în
grădina lui Fogoroşi.
|
10
|
25.06.1849
|
Bercariu
George
|
36
|
A
fost luat noaptea din curtea lui Varoy.
|
11
|
25.06.1849
|
Dadeş
Tănase
|
54
|
A
fost luat de la un vecin şi dus în grădina lui Fogoroşi.
Acolo a fost împuşcat şi îngropat.
|
12
|
25.06.1849
|
Câmpean
Vasile
|
29
|
De
acasă l-au dus în grădina vecinului şi l-au împuşcat
|
13
|
25.06.1849
|
Mărginean
Nicolae
|
37
|
L-au
luat de acasă şi l-au sus în grădina cpt. Fogoroşi
unde l-au împuşcat. A fost îngropat de ţigani
|
14
|
25.06.1849
|
Dudaş
Nicolae
|
30
|
L-au
luat de la casa ,,sinatorului” KRONEZ ELMAN, ducându-l în grădina
lui Fogoroşi unde l-au împuşcat
|
15
|
25.06.1849
|
Miclea
Petru
|
40
|
De
acasă l-au dus în ,,ulice” şi l-au împuşcat
|
16
|
25.06.1849
|
Mărginean
Nicolae
|
61
|
De
acasă l-au dus în grădina Jager unde i-au tăiat
capul.
|
17
|
25.06.1849
|
Mărginean
Samoilă
|
43
|
De
acasă l-au dus în grădina Fogoroşi.Acolo i-au tăiat
grumazul.
|
18
|
25.06.1849
|
Cirlea
Mihail
|
25
|
Mergând
pe uliţă a fost împuşcat de rebelii unguri.A fost îngropat
în progadie.
|
19
|
25.06.1849
|
Adam
Gligor
|
58
|
Într-o
grădină l-au împuşcat,deunde,văzându-l, l-au
dus un fecior al său şi l-au îngropat.
|
l-20
|
25.06.1849
|
Berghian
Maria
|
57
|
Ducându-se
la o unguroaică, anume:Blohoanca, în gârliciul pivniţei
au împuşcat-o
|
21
|
07.07.1849
|
Ribila
Dionisie
|
41
|
În
capul oraşului de jos l-au împuşcat.Acolo l-au îngropat.
|
22
|
07.07.1849
|
Ribila
Ioan
|
16
|
L-au
aflat tăiat în cap, de a rămas mut şi amurit de supărare.
|
23
|
25.07.1849
|
Solomon
Samoilă
|
37
|
L-au
arestat rebelii unguri şi l-au dus în grădina Fogoroşi
şi acolo l-au împuşcat.
|
Biserica
ortodoxă – centru aparţinea românilor ortodocşi din
cartierul Lipoveni şi Hăieuş.
Situaţia românilor
maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi
de ,,rebeli unguri” în Alba Iulia în
timpul ,,Revoluţiei
Române din Transilvania 1848-1849”
Parohia
greco-catolică Lipoveni Alba Carolina
Nr.
|
Num
Numele şi prenumele
|
Vârsta
|
Modul
de ucidere
|
1
|
Boncea
Maria – muierea lui Oancea Nicolae
|
45
|
Fu
ucisă prin rebeli în Uliţa Şurilor (Vasile
Alecsandri) dinordinaţiunea lui Fogoroşi Ioni din loco.
|
2
|
Luca
Vasile
|
40
|
Însuratu.
Fu ucisu în casa sa proprie totu din ordinaţiunea lui FOGOROŞI
IONI. De acesta au rămasu una văduvă care s-a măritatu
şi una orfană mică şi în mizerie
|
3
|
Bercariu
Georgiu
|
39
|
Însuratu.A
servit ca soldatu împărătescu. Fu ucisu la grădina
lui FOGOROŞI IONI prin rebeli.De acesta a rămas una văduvă,
tănără şi harnică, şi doi orfani
needucaţi de câte 6 şi 4 ani care se aflau în cea mai
mizeră şi ticăloasă stare.Nemica avându.
|
4
|
Bercariu
Vasile
|
47
|
Văduv.Fuucis
în grădina lui Fogoroşi Ioni prin rebeli unguri.De acesta
a rămas un orfanu de 11 ani care în stare mizeră se află
în Drâmbaru
|
5
|
Mimilian
Samoilă
|
46
|
De
un meru (măr) în Lipoveni prin rebelli.
|
6
|
Solomon
Samoilă
|
37
|
Soldat
însuratu. Fu ucis prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi
Ioni.De acesta au rămas una văduvă care a muritu de
supărare şi una orfană de doi ani care se află
în cea mai mizeră şi ticăloasă (situaţie)
şi trăieşte în misericordie.
|
7
|
Bota
Mamilu
|
23
|
Însuratu
Fu ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi
Ioni. De acesta au rămas una văduvă şi una orfană
psthumă de una săptămână care se află în
stare mizeră şi ticăloasă.
|
8
|
Berecariu
Nicolae
|
15
|
June.Fu
ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.
|
9
|
Dumitru
a lui Toader Orbu
|
45
|
Însuratu.Fu
ucis de rebelli unguri.De acesta a rămas una văduvă
şi doi orfani de câte 3 şi 5 ani care se află în
stare mizeră şi ticăloasă.
|
10
|
Ioan
Vintianu
|
45
|
Însuratu.Fu
ucis prin rebeli unguri în propria curte. De acesta au rămas
una văduvă care a murit de supărare şi un orfan
care se află în stare bunişoară.
|
11
|
Şerban
Gheorghe
|
19
|
June.Fu
măcelărit prin rebelu SALVABAAUER de aici.
|
12
|
Limbean
Andreiu
|
50
|
Însuratu.Fu
ucis prin rebelli unguri. De acesta au rămas una văduvă
şi un fiu june care se află în stare bunişoară.
|
13
|
AldeaMaria,muierea
lui Suciu Onica
|
50
|
Fu
ucisă prin rebelli venindu de la Fortăreaţă
|
14
|
Ioan
Mutu
|
39
|
Fu
ucisu prin fiul cel mare a lui Samuel, de aici (Alba Iulia)
|
15
|
Neamţiu
Dumitru
|
35
|
Însuratu.Fuucisu
prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.De
acesta au rămas una văduvă şi doi orfani prunci
care se află în cea mai miseră şi ticăloasă
stare.
|
16
|
Adam
Ioan Nistor
|
60
|
Văduv.Fu
ucis prin rebellul BARKOTZ IANOŞ de aici (localnic)
|
17
|
Comşa
Anişca
|
55
|
Văduvă.Fu
ucisă prin rebeli unguri în piaţa publică.De aceasta
a rămasu una orfană neputincioasă şi mizeră
de tot.
|
18
|
Raţiu
Paraschiva,muierea lui Raţiu Gheorghe
|
30
|
Fu
ucisă prin rebelli,De aceasta a rămsu bărbatusu ei bătrânu
şi roibu pe care dânsul nutre(îngrijea)
|
19
|
Vinţan
Georgiu
|
30
|
Fu
ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.De
acesta a rămas una văduvă.
|
20
|
Manu
Ioan Căprariu
|
50
|
Fu
ucis prin rebelli în grădina lui Fogoroşi Ioni.
|
21
|
Dăianu
Achimu
|
40
|
Văduv.Fu
ucisu prin rebelli în grădina lui Fogoroşi Ioni.
|
22
|
TodicaCziganu(ţiganu)
|
40
|
Fu
ucisu prin rebelli. De acesta a rămas o văduvă
nenorocită.
|
23
|
David
Petru Hospotoriu
|
51
|
Fu
ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni
|
24
|
Dăianu
Andreiu
|
50
|
Văduv.Fu
ucisu prin rebelli pe locul fortăreţei.
|
25
|
Cârlea
Nicolae
|
40
|
Pielaru.
Fu ucisu prin rebelli în pădurea locală.
|
26
|
Cetean
Petru
|
40
|
A
fost omorât prin decapitare.
|
Notă:
Afară de aceştia au fost ucişi mai mulţi români a căror
nume însă nu se scriu pentru că au fost străini de Alba
Iulia.
Datele au
fost extrase din dosarul Nr.105/1849 – CONSISTORIUL
BLAJ – de la Arhivele Statului filiala Alba Iulia
Situa]ia românilor maltrata]i, decapita]i,
spânzura]i şi împuşca]i de "rebeli unguri" în Alba Iulia în
timpul "Revolu]iei Române din Transilvania 1848-1849"
Parohia
greco-catolică din Maieri din Alba Carolina
Nr.
Numele şi prenumele
|
Vârsta
|
Modul de ucidere
|
1. Vasile Bărăbănţeanul
|
40
|
Însuratu. Fu mai înainte
torturatu grozavu apoi spânzuratu şi după aceeia tăiatu
în bucăţi prin rebelii unguri pentru că s-au aflat
la dânsul arma cu care s-a luptat în contra rebelilor. De acesta a
rămas una văduvă bolnavă şi neputincioasă
şi patru copii orfani din care celu mai mare este de 8 ani
şi care se află în cea mai miseră şi ticăloasă
stare. Nemica avăndu.
|
2. Cosma Totoianu
|
41
|
Însuratu. Fu puşcatu
şi aruncatu pe Mureş prin rebelli unguri. Tot în loco. De
acesta a rămas una văduvă şi 2 orfani, de 12
şi 18 ani care se află în stare ticăloasă
şi miseră şi din cari cel mare, pe lingă acea că
nu are nemica, este şi neputinciosu şi bolnavosu.
|
3.
Ioanu Groza
|
23
|
June. Fu ucisu prin rebelli
pentru că s-au aflatu la dănsul arma cu care s-au luptat
în contra rebellilor.
|
4. Bugneriu - muierea lui Petru
Bugneriu
|
45
|
Alergându să se scape la
fortăreaţă (cetate) fu împuşcat de rebeli în
cale.
|
5. Anna - muierea lui Horhatu
Ioannu
|
33
|
Ducându mâncare la bărbatu
care se scutisa, în şan]urile fortăreţei fu împuşcată
prin rebeli, îngrecată (însărcinată) fiind.
|
6. Anna Roşca
|
45
|
Fu ucisă prin bătaie
tiran, după care sau ucisu prin rebeli şi bărbatul
ei.
|
7. Adam Gligoriu
|
|
|
8.Maria - muierea lui Vasile
Crişanu
|
36
|
Alergându-se la cetate ca să
se scutească, fu ucisă prin rebeli în cale.
|
Alba Carolina ^n Maieri
9 februarie 1850.
Despre adev@rul
acestora garanteaz@ AUGUSTU TOMA ALBANI, VASILE RO{IU - curatoriu, RO{CA
PETRU.
ec. Ioan STRĂJAN
|
|