România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

MONUMENTUL

martirilor români din cartierul Lipovenii Bălgradului, 

ucişi în timpul Revoluţiei Române din Transilvania – 

1848/1849

 

   În această perioadă, se împlinesc 160 de ani de când în Europa de la Atlantic la Marea Neagră, au avut loc procese revoluţionare de diferite proporţii, care s-au desfăşurat în Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Imperiul Habsburgic, Polonia precum şi în Ţările Române.

Revoluţia română din Transilvania de la 1848/1849 a avut o importanţă deosebită în istoria neamului românesc, şi mai ales pentru istoria judeţului nostru.

Pentru noi, locuitori ai acestui judeţ şi ai municipiului Alba Iulia, importanţa este cu atât mai mare, cu cât evenimentele principale care s-au petrecut în perioada anilor 1848/1849 au fost şi pe meleagurile Albei. Aproape toate localităţile judeţului Alba au participat şi au fost implicate într-un fel sau altul în această revoluţie. Documentele timpului, consemnează faptul că în localităţile judeţului nostru au fost ucişi 970 de români civili nevinovaţi (copii, femei, vârstnici şi adulţi) pe care noi îi considerăm martiri ai neamului românesc.

După Ocna Mureş cu cei 125 de martiri, a urmat Alba Iulia cu cei 100 de martiri (cu suburbiile actuale); oraşul Aiud cu 53 de martiri; comuna Şard cu 44; Abrud cu 39; Zlatna 36; Teiuş 32; Gombut 31; Aiudul de Sus 29; Noşlac 26; Sebeş 25; Stremţ 23; Sâncrai 20; Cricău 18, Ighiu 18; Bărăbanţ 18; Geomal 17; Livezile 17; Lopadea Veche 16; Cuci 16; Ţelna 14; Pătrânjeni 13; Miceşti 13; Poiana 13; Mihalţ 25; Presaca 13; Alecuş 12; Sântimbru 11; Petrilaca 11; Miraslău 10; Vinţu de Jos 10 etc.

Din documentele existente, rezultă clar că în oraşul nostru au avut loc un număr însemnat de crime monstruoase împotriva românilor nevinovaţi, paşnici, din cartierele curat româneşti, Lipoveni şi Maieri.

Din documentele „CETĂŢII” prezentate de către regretatul prof. Nicolae Josan şi Liliana Popa, în cartea Cetatea Alba Iulia în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849, completate ulterior de către istoricul, prof. dr. Gheorghe Anghel, rezultă fără echivoc eforturile deosebite desfăşurate de insurgenţii unguri, pentru cucerirea acesteia.

Rezistenţa celor asediaţi, la care au participat în mare măsură şi românii de pe meleagurile Albei, nu a putut fi înfrântă. Generalul Bem a somat Consiliul militar de conducere al Cetăţii, de a preda fortăreaţa încă din 10 martie 1849. Asediul cetăţii, a început în ziua de 25 martie 1849, fiind încercuită de 8000 de insurgenţi maghiari. Ulterior asediatorii şi-au concentrat la Bărăbanţ şi Partoş un „corp de asediu” care cuprindea cca. 15.000 de insurgenţi.

Generalul Bem, comandantul insurgenţilor la data de 5 aprilie 1849, a trimis un „parlamentar” pentru a soma din nou pe comandantul militar al cetăţii să se predea sub ameninţarea de măsuri „neîndurătoare”.

După şedinţa consiliului militar al cetăţii, răspunsul dat, a fost demn şi clar: „garnizoana nu se va abate cu nici un fir de păr de la decizia exprimată cu fermitate deja de mai înainte, de a apăra Cetatea până la ultimul om”.

Cetatea Alba Iulia, împreună cu cetatea naturală a Munţilor Apuseni, cu toate măsurile deosebite luate, nu au putut fi cucerite de insurgenţii unguri.

După ultimul atac nereuşit asupra cetăţii , din ziua de 24 iunie (stil vechi, 9 iulie, stil nou), insurgenţii unguri în mare disperare şi din dorinţă de răzbunare, au săvârşit un adevărat masacru asupra românilor civili, nevinovaţi din Alba Iulia, dintre care majoritatea au fost omorâţi la ordinul comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny, el însuşi fiind localnic, albaiulian.

Între cei 57 de martiri identificaţi până în prezent în oraşul Alba Iulia (fără suburbiile adăugate ulterior) au fost: 4 copii, 10 femei şi 43 adulţi şi bătrâni.Din aceştia, 49 de martiri (majoritatea) au fost români din cartierul Lipoveni, grup format din 4 copii, 6 femei şi 39 adulţi şi bătrâni.

Numele lor de familie: Câmpean, Muntean, Mărginean, Limbean, Vinţan, Cetean, Berghian, Dăian, Totoian, Ordean, Bărbănţan, Păcurar, Bugneriu etc. confirmă cele menţionate mai sus, fiind familii curat româneşti care sigur şi-au avut originea de la denumirea satelor din jurul Albei: Câmpeni, Limba, Vinţ, Cetea, Berghin, Daia, Totoi, Oarda, Straja, Hăpria.

Calităţile deosebite ale românilor, de cetăţeni corecţi şi harnici, au fost recunoscute de Curtea de la Viena, încă din perioada lucrărilor de construire a cetăţii tip VAUBAN din Alba Iulia, iar „graţia împărătească s-a revărsat asupra lor, făcându-i „libertini” după ce au participat efectiv timp de 24 de ani la construcţia fortăreţei.

În zona actualei biserici „Adormirea Maicii Domnului” a funcţionat pe atunci şi una din cele trei cărămidării necesare construirii cetăţii care se afla în apropierea cursului vechi al râului Ampoi (vezi azi strada Ampoiului şi a Iazului).

Trebuie să amintim faptul că după căderea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic după pacea dela Carlowitz (26 iun. 1699), Alba Iulia, care a fost capitala Principatului Transilvaniei, iar anterior şi capitala Daciei, a decăzut cumplit în toate domeniile de activitate. Oraşul Sibiu a devenit centrul principal, deoarece populaţia majoritară a fost formată din colonişti saşi şi germani aduşi din Apus. Printre măsurile draconice luate imediat de Dieta Transilvaniei (românii deşi erau majoritatea populaţiei nu erau consideraţi decât ca „toleraţi”) în anul 1714, a fixat regimul de obligaţii al ţărănimii faţă de stăpânii de pământ astfel: „iobagii sânt obligaţi să presteze săptămânal o robotă de 4 zile, iar jelerii de 3 zile”.  

      Românii din acest cartier – Lipoveni – s-au grupat în jurul acestei biserici strămoşeşti la începutul sec. 18-lea, după ce au fost alungaţi din zona actuală a străzii Vasile Alecsandri, prevăzută pentru glacisul cetăţii, deşi această zonă nu s-a folosit niciodată, în acest scop. Cu aceeaşi „justificare” s-a dărâmat şi cea mai veche biserică ortodoxă a românilor, existentă în oraşul de jos, odată cu clădirile vechii Mitropolii Ortodoxe a Bălgradului precum şi noua clădire construită de primul unificator al neamului românesc, domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul (1597-1599), devenită şi Arhiepiscopia Ortodoxă a Ţării Ardealului, luate de către grecocatolici cu sprijinul Primatului Catolic unguresc de la Estergon (Strigoniu) şi a Curţii procatolice de la Viena. De fapt „justificarea” dată privind demolarea bisericilor ortodoxe strămoşeşti din Alba Iulia, „pentru construirea cetăţii” preluată de fapt şi de unii istorici până în zilele noastre reprezintă o minciună, aşa după cum de altfel rezultă din evenimentele desfăşurate ulterior care au fost bine consemnate în decursul timpului în diverse documente, confirmată de evoluţia ulterioară, reală a evenimentelor.  

Clădirile Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului şi Arhiepiscopiei Ţării Ardealului, împreună cu tipografia mitropoliei, a tuturor documentelor istorice (f. importante) a odoarelor bisericeşti, cu toate proprietăţile existente au fost luate de greco-catolici după trădarea credinţei străbune de către mitropolitul ortodox Athanasie Anghel devenit imediat episcop unit cu sprijinul Primatului Catolic din Ungaria şi al Curţii de la Viena.

Martirii din cartierul Lipoveni, care au fost arestaţi, torturaţi, decapitaţi şi împuşcaţi, au fost duşi şi îngropaţi de ţiganii din Alba Iulia într-o groapă comună din grădina comandantului gărzii ungureşti din Alba Iulia – Fogoroşi Iony. Numărul celor ucişi în Alba Iulia a fost mult mai mare, adăugându-se şi cei ucişi în satele din apropierea oraşului: Bărăbanţ, Miceşti, Partoş, Pâclişa etc., date ce rezultă din rapoartele preoţilor din registrele cu evidenţa morţilor din cele patru parohii româneşti existente în oraşul de jos – Alba Iulia.

Până în prezent nu se cunoaşte în întregime situaţia centralizată a românilor maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi de rebelii unguri în timpul Revoluţiei române din Transilvania 1848/1849 şi nici a distrugerilor de localităţi prin devastări, incendieri etc., deşi Curtea de la Viena, prin noul guvernator al Transilvaniei, gen. Ludwig Wolgemuth (1849 – 1851), a dat ordin de a se cerceta şi a se întocmi situaţii cât mai complete pentru a se cunoaşte în întregime, consecinţele dezastruoase ale acestei revoluţii maghiare.

Considerăm că acest eveniment deosebit de important pentru Istoria Naţională, având în vedere mai ales documentele existente în instituţiile de specialitate de la Viena, Budapesta etc., ele trebuie să fie teme de cercetare pentru lucrări ale specialiştilor şi ale studenţilor de la facultăţile de istorie, cu prioritate ale celor din Transilvania, printr-o largă conlucrare a acestora.

Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” pentru cinstirea şi în memoria martirilor români, ucişi de rebelii unguri în Revoluţia de la 1848/1849, a organizat începând cu anul 2003, momente evocatoare cu slujbe de pomenire cu parastas la Biserica Ortodoxă de la Mihalţ, unde a avut loc primul masacru al ţăranilor români, precum şi la bisericile din cartierele oraşului de jos din Alba Iulia, unde au avut loc astfel de acţiuni monstruoase. De asemenea, fundaţia noastră a depus la Consiliul Municipal Alba Iulia o documentaţie cu rugămintea de a se analiza posibilităţile construirii unui monument al oraşului, potrivit importanţei evenimentului, precum şi a numărului însemnat al martirilor.

Locul ales şi aprobat de Consiliul Municipal Alba Iulia pentru amplasarea acestui monument este cel mai potrivit şi se află şi în apropierea locului masacrului.

      Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, la împlinirea a 160 de ani de la monstruoasele acţiuni săvârşite de insurgenţii unguri asupra cetăţenilor civili, nevinovaţi, din cartierul Lipoveni, a reuşit să construiască în memoria acestor martiri, un monument care a fost dezvelit şi sfinţit duminică 12 iulie 2009 după o slujbă de parastas oficiată de preotul Urdă Ştefan şi pr. Hriţac Ghe., la care, pe lângă enoriaşii bisericii, au luat parte oficialităţi din partea Prefecturii Alba Iulia, prof. I. Bâscă şi d-nul Tuhuţ Cornel, ai Primăriei şi a Consiliului Municipal Alba Iulia, d-nul viceprimar, ing. Paul Voicu, Bărdaş Horea, Popa Pavel şi prof. Puican Ioan, col.(r) Miron Vasile împreună cu ing. Mircea Abdrudean, ing. I. Pocan din partea Cultului Eroilor precum şi reprezentanţi ai unor ONG şi instituţii locale, care au depus şi coroane cu flori la monumentul martirilor.  

Amplasarea acestui monument istoric, la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, care este, de asemenea, un monument istoric religios (biserica provine din cea mai veche biserică românească ortodoxă din Oraşul de Jos din Alba Iulia), se adaugă la monumentul Sf. Sofronie construit recent, tot de fundaţia noastră, în amintirea organizării Sinodului Naţional Bisericesc, la această biserică de călugărul Sofronie, împreună cu alţi preoţi şi ţărani români ortodocşi din Ardeal (Mărginimea Sibiului, Apuseni, Zărand, Valea Mureşului Superior etc.) în perioada 14-18 februarie 1761, şi care a avut o importanţă istorică deosebită până în zilele noastre pentru existenţa neamului românesc din Transilvania. Prezentarea istoriei evenimentului şi justificarea construirii munumentului martirilor a fost susţinută de către prof. Ioan Pleşa, ec. Ioan Străjan şi scriitorul Ion Mărgineanu.

Construirea acestui monument la locul normal de veci al acestor martiri, reprezintă o reparaţie morală, deoarece, după 160 de ani, au fost aduşi simbolic, în memoria noastră cu numele şi prenumele prin paginile cărţii de marmură albă fixată nu întâmplător pe o „stâncă” de granit.

La această ceremonie s-a desfăşurat slujba religioasă strămoşească, de care au fost privaţi aceşti martiri, la data când au fost aruncaţi în mod barbar într-o groapă comună din grădina comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny.

Realizarea monumentului martirilor de la 1848/1849, din acest cartier, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, faţă de posibilităţile financiare şi materiale, s-a efectuat cu mari greutăţi şi numai datorită sprijinului acordat de către unele persoane, familii şi conducători ai unor societăţi particulare, cărora le mulţumim şi pe această cale, rămânându-le profund recunoscători. Îi menţionăm în continuare:

Cele trei generaţii ale familiei Străjan (din Lipoveni) care şi-au adus contribuţia principală la realizarea acestui monument:  

Ec. Mirela, student Vlad, ec. Ioan, arh. Nelutu - cele trei generatii ale familiei Strajan.

Ideea construirii şi amplasării monumentului martirilor de la 1848/1849 în cartierul Lipoveni aparţine ec. Ioan Străjan care din anul 2003 (după datele cercetate şi constatate la filialele Arhivele Naţionale din Alba Iulia), s-a preocupat de cele necesare realizării monumentului;

Schiţa cu forma monumentului aparţine lui Vlad Străjan, student la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, Bucureşti.

Sprijinul principal, moral, financiar precum şi în privinţa intervenţiilor la diferiţi reprezentanţi ai unor societăţi de specialitate, pentru a se realiza acest monument a aparţinut familiei ec. Mirela şi arh. Neluţu Străjan.

Eforturile deosebite, privind transformarea acestui bloc de granit, într-un monument istoric de valoare, precum şi amplasarea lui au aparţinut d-lui Liviu Berki ajutat de Olteanu I., Cernea Marius, ing. Vali Paşca, Gavrilă Ioan, Lazăr Ioan şi Stoia Nicolae.

În aceeaşi măsură mulţumim pentru sprijinul financiar acordat până în prezent de către:

- Parohia Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” pr. Ştefan Urdă şi epitrop, prof. Nicolae Mărginean.

- fam. dr. Mariana şi ing. Bărdaş Marcel de la Constanţa (născut în Lipoveni)

- fam. prof. Elisabeta şi prof. Nicu Mărginean

- fam. dr. Emilia şi dr. Mircea Ludoşan  

Liviu Berki ajtat de Olteanu I., Cernea Marius, ing. Vali Pasca, Gavrila Ioan, Lazar Ioan si Stoia Nicolae

- fam. procuror Nicolae Doţiu

- fam. ec. Steluţa şi ec. Ananie Gârbovean

- fam. Ileana şi Simion Stanciu

- ing. I. Pocan

- fam. ing. Alexandru Duca

- prof. Minodora Jurcă

- ec. Maria Ghenescu

- fam. Marinică Gheorghe

- Tripşa Tudorel.

În mod deosebit, mulţumim patronilor şi reprezentanţilor unor societăţi care ne-au sprijinit sub diverse forme (utilaje, mijloace de transport, diverse scule şi materiale) după cum urmează:

- ing. Luca Anversa – S.C. POMPONIO S.R.L.

- ing. Limbean Cosmin – S.C. POMPONIU S.R.L.

- ing. Pichio Nazareno – SIT INDUSTRIAL Sebeş

- ing. Florean Aron de la CMC Baia-Mare

- ing. Todea Gheorghe de la START CONSTRUCT S.R.L.

- ing. Furdui Iustin Vasile împreună cu S.C. ALBA CONS SRL

- d-şoara Gina Pădurean de la S.C. ALBA CONS SRL

- ing. Dan Nemeş de la S.C. VOX SRL

- ing. Pleşa Călin de la S.C. MATEX SRL  

Etapele dezvelirii Monumentului

 

 

 

Sfiintirea Monumentului

Discursul dl. prof. dr. Plesa Ioan

 

 

Discursul dl. ec. Ioan Strajan.

Discursul scriitorului Ioan Margineanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

`

 

 

            Pentru recunoaşterea adevărului ISTORIC, PRIVIND O PARTE DIN EVENIMENTELE TRAGICE PETRECUTE PE MELEAGURILE ALBEI, în perioada Revoluţiei Române din 1848/1849 redăm în continuare documentele respective.

   

 

Situaţia românilor maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi de ,,rebeli unguri” în Alba Iulia în

timpul ,,Revoluţiei Române din Transilvania 1848-1849”

Parohia ortodoxă Alba Iulia – centru

Dosar 148/1814-1880- Registru pag. 80, 81 şi 82 de la Arhivele Naţionale filiala Alba Iulia

Nr.

Data morţii

Numele şi prenumele

Vârsta

Modul de ucidere

1

19.04. 1849

Păcurariu Anica

40

A fost împuşcată de rebelii unguri în timp ce împlânta pari de vie în Valea Popii

2

29.04.1849

Florea Iosif

76

A fost dus de unguri la Bărăbanţ şi împuşcat în Gilău. Neîngropat în Alba Iulia

3

29.04.1849

Florea Gheorghe

17

Împuşcat odată cu tatăl său,Iosif-Deto ca mai sus

4

25.06.1849

Ordean Nicolae

42

Împuşcat de unguri în grădina Klinesii. În grădina Fogoroşi l-au îngropat ţiganii.

5

25.06.1849

Câmpian Ioan

40

Împuşcat de unguri în grădina lui ,,Hodorogea”.

Îngropat în progadie.

6

25.06.1849

Câmpian Nicolae

16

Împuşcat de rebelii unguri cu tatăl său.

7

25.06.1849

Andrei Limbean

82

A fost împuşcat de rebeli unguri. L-au chinuit, l-au tăiat, apoi l-au împuşcat.L-au îngropat lângă drum în grădina lui Yany Fogoroşi

8

25.06.1849

Bercariu Ioasif

50

Mergând către casă, l-au prins rebelii unguri, l-au dus în grădina lui cpt. Fogoroşi, unde l-au tăiat, apoi l-au împuşcat.

9

25.06.1849

Botă Manoilă

29

A fost tăiat cu socrul său Iosif şi împuşcat în grădina lui Fogoroşi.

10

25.06.1849

Bercariu George

36

A fost luat noaptea din curtea lui Varoy.

11

25.06.1849

Dadeş Tănase

54

A fost luat de la un vecin şi dus în grădina lui Fogoroşi. Acolo a fost împuşcat şi îngropat.

12

25.06.1849

Câmpean Vasile

29

De acasă l-au dus în grădina vecinului şi l-au împuşcat

 13

25.06.1849

Mărginean Nicolae

37

L-au luat de acasă şi l-au sus în grădina cpt. Fogoroşi unde l-au împuşcat. A fost îngropat de ţigani

14

25.06.1849

Dudaş Nicolae

30

L-au luat de la casa ,,sinatorului” KRONEZ ELMAN, ducându-l în grădina lui Fogoroşi unde l-au împuşcat

15

25.06.1849

Miclea Petru

40

De acasă l-au dus în ,,ulice” şi l-au împuşcat

16

25.06.1849

Mărginean Nicolae

61

De acasă l-au dus în grădina Jager unde i-au tăiat capul.

17

25.06.1849

Mărginean Samoilă

43

De acasă l-au dus în grădina Fogoroşi.Acolo i-au tăiat grumazul.

18

25.06.1849

Cirlea Mihail

25

Mergând pe uliţă a fost împuşcat de rebelii unguri.A fost îngropat în progadie.

19

25.06.1849

Adam Gligor

58

Într-o grădină l-au împuşcat,deunde,văzându-l, l-au dus un fecior al său şi l-au îngropat.

l-20

25.06.1849

Berghian Maria

57

Ducându-se la o unguroaică, anume:Blohoanca, în gârliciul pivniţei au împuşcat-o

21

07.07.1849

Ribila Dionisie

41

În capul oraşului de jos l-au împuşcat.Acolo l-au îngropat.

22

07.07.1849

Ribila Ioan

16

L-au aflat tăiat în cap, de a rămas mut şi amurit de supărare.

23

25.07.1849

Solomon Samoilă

37

L-au arestat rebelii unguri şi l-au dus în grădina Fogoroşi şi acolo l-au împuşcat.

 

Biserica ortodoxă – centru aparţinea românilor ortodocşi din cartierul Lipoveni şi Hăieuş.

 

 

Situaţia românilor maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi de ,,rebeli unguri” în Alba Iulia în

timpul ,,Revoluţiei Române din Transilvania 1848-1849”

Parohia greco-catolică Lipoveni Alba Carolina

Nr.

Num      Numele şi prenumele

Vârsta

Modul de ucidere

1

Boncea Maria – muierea lui Oancea Nicolae

45

Fu ucisă prin rebeli în Uliţa Şurilor (Vasile Alecsandri) dinordinaţiunea lui Fogoroşi Ioni din loco.

2

Luca Vasile

40

Însuratu. Fu ucisu în casa sa proprie totu din ordinaţiunea lui FOGOROŞI IONI. De acesta au rămasu una văduvă care s-a măritatu şi una orfană mică şi în mizerie

3

Bercariu Georgiu

39

Însuratu.A servit ca soldatu împărătescu. Fu ucisu la grădina lui FOGOROŞI IONI prin rebeli.De acesta a rămas una văduvă, tănără şi harnică, şi doi orfani needucaţi de câte 6 şi 4 ani care se aflau în cea mai mizeră şi ticăloasă stare.Nemica avându.

4

Bercariu Vasile

47

Văduv.Fuucis în grădina lui Fogoroşi Ioni prin rebeli unguri.De acesta a rămas un orfanu de 11 ani care în stare mizeră se află în Drâmbaru

5

Mimilian Samoilă

46

 De un meru (măr) în Lipoveni prin rebelli.

6

Solomon Samoilă

37

Soldat însuratu. Fu ucis prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.De acesta au rămas una văduvă care a muritu de supărare şi una orfană de doi ani care se află în cea mai mizeră şi ticăloasă (situaţie) şi trăieşte în misericordie.

7

Bota Mamilu

23

Însuratu Fu ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni. De acesta au rămas una văduvă şi una orfană psthumă de una săptămână care se află în stare mizeră şi ticăloasă.

8

Berecariu Nicolae

15

June.Fu ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.

9

Dumitru a lui Toader Orbu

45

 

Însuratu.Fu ucis de rebelli unguri.De acesta a rămas una văduvă şi doi orfani de câte 3 şi 5 ani care se află în stare mizeră şi ticăloasă.

10

Ioan Vintianu

45

Însuratu.Fu ucis prin rebeli unguri în propria curte. De acesta au rămas una văduvă care a murit de supărare şi un orfan care se află în stare bunişoară.

11

Şerban Gheorghe

19

June.Fu măcelărit prin rebelu SALVABAAUER de aici.

12

Limbean Andreiu

50

Însuratu.Fu ucis prin rebelli unguri. De acesta au rămas una văduvă şi un fiu june care se află în stare bunişoară.

13

AldeaMaria,muierea lui Suciu Onica

50

Fu ucisă prin rebelli venindu de la Fortăreaţă

14

Ioan Mutu

39

Fu ucisu prin fiul cel mare a lui Samuel, de aici (Alba Iulia)

15

Neamţiu Dumitru

35

Însuratu.Fuucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.De acesta au rămas una văduvă şi doi orfani prunci care se află în cea mai miseră şi ticăloasă stare.

16

Adam Ioan Nistor

60

Văduv.Fu ucis prin rebellul BARKOTZ IANOŞ de aici (localnic)

17

Comşa Anişca

55

Văduvă.Fu ucisă prin rebeli unguri în piaţa publică.De aceasta a rămasu una orfană neputincioasă şi mizeră de tot.

18

Raţiu Paraschiva,muierea lui Raţiu Gheorghe

30

Fu ucisă prin rebelli,De aceasta a rămsu bărbatusu ei bătrânu şi roibu pe care dânsul nutre(îngrijea)

19

Vinţan Georgiu

30

Fu ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni.De acesta a rămas una văduvă.

20

Manu Ioan Căprariu

50

Fu ucis prin rebelli în grădina lui Fogoroşi Ioni.

21

Dăianu Achimu

40

Văduv.Fu ucisu prin rebelli în grădina lui Fogoroşi Ioni.

22

TodicaCziganu(ţiganu)

40

Fu ucisu prin rebelli. De acesta a rămas o văduvă nenorocită.

23

David Petru Hospotoriu

51

Fu ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogoroşi Ioni

24

Dăianu Andreiu

50

Văduv.Fu ucisu prin rebelli pe locul fortăreţei.

25

Cârlea Nicolae

40

Pielaru. Fu ucisu prin rebelli în pădurea locală.

26

Cetean Petru

40

A fost omorât prin decapitare.

Notă: Afară de aceştia au fost ucişi mai mulţi români a căror nume însă nu se scriu pentru că au fost străini de Alba Iulia.

Datele au fost extrase din dosarul Nr.105/1849 – CONSISTORIUL BLAJ – de la Arhivele Statului filiala Alba Iulia

 

Situa]ia românilor maltrata]i, decapita]i, spânzura]i şi împuşca]i de "rebeli unguri" în Alba Iulia în timpul "Revolu]iei Române din Transilvania 1848-1849"

Parohia greco-catolică din Maieri din Alba Carolina

 

                       

Nr.   Numele şi prenumele 

Vârsta

  Modul de ucidere

1. Vasile Bărăbănţeanul 

                                               

 

40

Însuratu. Fu mai înainte torturatu grozavu apoi spânzuratu şi după aceeia tăiatu în bucăţi prin rebelii unguri pentru că s-au aflat la dânsul arma cu care s-a luptat în contra rebelilor. De acesta a rămas una văduvă bolnavă şi neputincioasă şi patru copii orfani din care celu mai mare este de 8 ani şi care se află în cea mai miseră şi ticăloasă stare. Nemica avăndu.

2. Cosma Totoianu 

41

Însuratu. Fu puşcatu şi aruncatu pe Mureş prin rebelli unguri. Tot în loco. De acesta a rămas una văduvă şi 2 orfani, de 12 şi 18 ani care se află în stare ticăloasă şi miseră şi din cari cel mare, pe lingă acea că nu are nemica, este şi neputinciosu şi bolnavosu.

3.  Ioanu Groza

23

June. Fu ucisu prin rebelli pentru că s-au aflatu la dănsul arma cu care s-au luptat în contra rebellilor.

4. Bugneriu - muierea lui Petru Bugneriu                      

 

45

Alergându să se scape la fortăreaţă (cetate) fu împuşcat de rebeli în cale.

5. Anna - muierea lui Horhatu Ioannu                                                 

 

33

Ducându mâncare la bărbatu care se scutisa, în şan]urile fortăreţei fu împuşcată prin rebeli, îngrecată (însărcinată) fiind.

6. Anna Roşca                         

 

45

Fu ucisă prin bătaie tiran, după care sau ucisu prin rebeli şi bărbatul ei.

7. Adam Gligoriu         

 

 

8.Maria - muierea lui Vasile Crişanu            

36

Alergându-se la cetate ca să se scutească, fu ucisă prin rebeli în cale.

 

Alba Carolina ^n Maieri 9 februarie 1850.

Despre adev@rul acestora garanteaz@ AUGUSTU TOMA ALBANI, VASILE RO{IU - curatoriu, RO{CA PETRU.

ec. Ioan STRĂJAN