La data de 6 septembrie 2009, s-a împlinit un deceniu de când, prin sentinţa publică Nr. 693/1999 a Tribunalului  Judeţean Alba, au fost recunoscute constituirea şi statutul Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, precum şi caracterul său de persoană juridică. Era momentul de deplină satisfacţie a membrilor săi, după încordata perioadă de organizare desfăşurată în lunile mai-august 1999.

De la bun început, fundaţia s-a declarat apolitică, nonguvernamentală şi nonprofit, dar cu scopul bine precizat de apărare a unităţii Naţiunii Române, a unităţii şi integrităţii Statului Naţional Român.

Istoriceşte vorbind, un deceniu, ca timp, pare neînsemnat, dar el poate reprezenta mult în viaţa unei organizaţii umane, ca şi în viaţa membrilor săi, atunci când rezultatele activităţilor sunt apreciate ca bune sau, măcar, mulţumitoare.

Nu ne-am propus ca la acest moment aniversar să reamintim cauzele şi împrejurările politico-sociale în care a luat fiinţă fundaţia noastră, întrucât acestea sunt reflectate în bilanţul ei din anul 2005, privind activitatea pe 5 ani (vezi revista „DACOROMANIA” nr. 21/2005, p. 21-22 sau site-ul ei pe internet). Trebuie însă să constatăm, cu regret, că acele cauze care ameninţau atunci din interior şi din exterior unitatea poporului român, unitatea şi integritatea Statului Naţional Român şi care ne-au determinat să ne organizăm întru apărarea lor, nu numai că nu au dispărut sau diminuat, ci au luat proporţii îngrijorătoare. Pe scurt, nu s-a realizat statul de drept şi democratic la care am aspirat cu toţii, destrămarea unităţii poporului român este în plin proces de desfăşurare sub aspect politic, social, economic, cultural şi religios, resursele economice ale ţării s-au înstrăinat, corupţia, hoţia şi minciuna au cuprins toate domeniile de activitate, ţara nu este guvernată după aspiraţiile legitime ale poporului român, iar ura fratricidă, sărăcia, lehamitea şi disperarea ne cuprind încetul cu încetul pe toţi. Şi toate acestea spre mulţumirea şi bucuria duşmanilor poporului român, din interiorul şi exteriorul Patriei noastre, care trăiesc clipe de imense satisfacţii.

Între aceştia, în prim plan, se situează extremiştii maghiari care îşi intensifică pe zi ce trece acţiunile iredentiste asupra teritoriului şi suveranităţii Statului Român. Recentele lor „isprăvi” demonstrează că ei au trecut la atac pe faţă şi în mod oficial. Nu mai miră pe nimeni, deci, afirmaţia U.D.M.R. că ţelul „ungurimii” din România este Ardealul; nici pretenţia autonomizării zonei secuieşti (aici trebuie să reamintim că vechile scaune autonome secuieşti şi săseşti din Transilvania şi-au pierdut privilegiile prin legile statului maghiar din anul 1876, când teritoriile lor au fost transformate în comitate subordonate direct guvernului de la Budapesta). În continuare, toate naţionalităţile din Transilvania, inclusiv secuii au fost supuse unui intens proces de maghiarizare. Numai aşa ne putem explica de ce, la ultimul recensământ al populaţiei României, cel din anul 2002, doar câteva sute de indivizi s-au declarat secui, restul din zonă declarându-se maghiari. Şi atunci, de ce ar avea nevoie această infimă minoritate de autonomie. Concluzia nu poate fi decât una şi anume: refacerea fostei Regiuni Autonome Maghiare din perioada comunismului – 1952-1965 – instaurate în România cu sprijinul statului sovietic; cu atât mai puţin „invenţia istorică” a „mileniului”. Arhiepiscopiei romano-catolice din Alba Iulia (a cărei prezenţă în localitate, dar numai cu rangul de episcopie, nu poate fi dovedită documentar înainte de sfârşitul secolului al XI-lea – începutul secolului al XII-lea, întrucât Transilvania nu era încă cucerită de regalitatea ungurească, iar pe meleagurile Albei – fostul Voevodat al Bălgradului – nu existau locuitori de acest cult şi încă atât de numeroşi încât să necesite organizarea unei asemenea înalte instituţii ierarhice).

La toate acestea, autorităţile Statului Român, de toate nivelele, au rămas pasive şi suspect de nepăsătoare (cauzele nu pot fi decât interesele politice), fapt cu care românii s-au obişnuit de 20 de ani încoace.

Întrucât majoritatea problemelor ridicate de iredenţa maghiară din România sunt de sorginte istorică, ne surprinde însă tăcerea aproape absolută (întreruptă doar ici-acolo prin atitudini de complicitate şi servilism) a cercetătorilor, istoricilor şi a oamenilor de ştiinţă din instituţiile româneşti avizate în mod direct, fie ele de stat s-au cu caracter independent, particular, respectiv Academia Română, institutele de istorie, Universităţile, biserica românească de ambele confesiuni, muzeele şi celelalte instituţii de cultură cu tangenţă la problematică, care, prin această atitudine îşi neagă, de fapt, propriile cercetări şi propriile concluzii, materializate, de ani şi ani, în publicaţiile de specialitate.

Ca popor băştinaş, pe teritoriul lor etnic, sedentar şi credincios de la formarea sa, românii vor să cunoască adevărul, şi numai adevărul, despre originea, continuitatea şi trecutul lor istoric, raportate la convieţuirea cu popoarele vecine şi cu celelalte popoare de pe bătrânul continent european. În acest context, orice neadevăr, fie el şi istoric, care atentează la drepturile lor de a se prezenta ca o Naţiune Liberă şi Suverană în Patria sa, trebuie combătut prompt, de către oamenii de ştiinţă cei mai competenţi, pe baza documentelor ce ilustrează adevărul.

În acest, să-i zicem „curent al adevărului istoric”, a intenţionat să se încadreze, încă de la înfiinţarea sa, şi Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” şi sperăm, că, în bună măsură a reuşit, atât prin ceea ce şi-a propus în statutul său, cât şi prin acţiunile  întreprinse şi realizate în cei 10 ani de existenţă. Ea s-a raliat astfel, frontului comun al tuturor asociaţiilor şi societăţilor cultural-patriotice din ţară, mai vechi sau mai noi, care luptă pentru cauza românismului, front reprezentativ al societăţii civile româneşti.

De la bun început, fundaţia s-a străduit să-şi editeze o revistă proprie, ca tribună a românilor şi a drepturilor lor de a-şi cinsti strămoşii, limba, credinţa, tradiţiile şi obiceiurile, de a-şi apăra glia străbună, de a fi mândri de trecutul lor istoric şi de a strânge legăturile de suflet cu fraţii lor răspândiţi pe întregul mapamond. Şi acest lucru s-a reuşit în luna noiembrie 1999, când a apărut primul număr al revistei „DACOROMANIA”. Cu numărul ei 46, împlineşte şi ea un deceniu de existenţă.

În acest sens, ţinând cont şi de prevederile statutare, precum şi de obiectivele stabilite în şedinţele săptămânale, fundaţia a organizat (singură sau în colaborare cu organele de stat ori cu alte instituţii şi asociaţii) manifestări publice şi ştiinţifice menite să reliefeze istoria adevărată a meleagurilor Albei, a Transilvaniei şi a întregii Românii, precum şi rolul poporului român, al naţionalităţilor conlocuitoare şi al unor personalităţi în această istorie. Având în vedere faptul că multe dintre aceste manifestări au fost consemnate în revista „DACOROMANIA”, în presa locală şi în unele organe de presă centrale şi regionale, la timpul potrivit, iar activitatea fundaţiei noastre pe primii 5 ani a fost detaliat expusă în numărul 21/2005 (pag. 21-31) al revistei noastre, nu intenţionăm să le reamintim, ci doar să punctăm câteva dintre cele mai importante direcţii de acţiune. Una dintre ele este cea a contactării şi colaborării cu românii din diaspora. După un început timid în Canada şi SUA (Philadelphia) ne-am îndreptat atenţia spre teritoriile desprinse din trupul ţării prin tratatul Ribentrop-Molotov, spre Bucovina de Nord şi spre Basarabia, unde procesele de deznaţionalizare erau în plin avânt. Aici s-au creat relaţii de prietenie, colaborare şi ajutor, s-au făcut vizite reciproce, s-au creat mici biblioteci cu carte românească (la liceul Gheorghe Asachi din Herţa şi la şcolile din Cireş, Crasna şi Ciudei), apoi cea mare de la Chişinău purtând numele „Alba Iulia” (cu contribuţia Consiliului Judeţean Alba, a primăriei Municipiului Alba Iulia şi a  Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” din Alba Iulia), s-a sprijinit material redacţia ziarului „Plai Românesc” din Cernăuţi, precum şi studenţii din Basarabia şi Bucovina de la Universitatea albaiuliană, s-au oferit premii în bani unor tineri poeţi (concursurile internaţionale „Veronica Micle” şi „Lucian Blaga”) iar, începând din anul 2003, s-au primit, găzduit şi îndrumat câteva sute de tineri elevi, studenţi şi cadre didactice, în cadrul Taberelor de Cultură şi Civilizaţie Românească „Acasă la noi”, iniţiate de Despărţământul „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, condus cu multă competenţă şi dăruire de preşedinta prof. Reta MOŞU, care s-au desfăşurat şi cu sprijinul „ASTREI” din Blaj, Zlatna şi Câmpeni. Menţionăm că la ediţiile din 17-24 iulie 2003, între cei 23 de tineri din Bucovina de Nord, au fost şi premiaţii Olimpiadei de Limba şi Literatura Română desfăşurată la Cernăuţi.

În afară de acestea şi de multe altele asemănătoare, trei momente realizate de fundaţia noastră, ni se par demne de a fi remarcate separat şi anume: Micul Congres românesc internaţional (numit astfel de presa locală) din 30 noiembrie – 1 decembrie 2000, cu reprezentanţi ai asociaţiilor cultural patriotice din ţară şi din afara ei, din Basarabia şi Bucovina şi ai mai multor instituţii din domeniul istoriei, artei şi culturii; aniversarea la 27 martie 2002, în Alba Iulia, a Unirii Basarabiei cu România (84 de ani) în prezenţa studenţilor basarabeni şi bucovineni din localitate şi a redactorului şef al publicaţiei „Plai Românesc” din Cernăuţi (în aceiaşi zi, reprezentantul fundaţiei era prezent la simpozionul de la Chişinău „Geopolitica şi istoria”) şi, în sfârşit, succesul din noiembrie 2002, când şi datorită intervenţiilor fundaţiei la unele foruri locale şi centrale (2000-2002), Congresul Spiritualităţii Româneşti (ediţia a VI) a fost mutat de la Băile Herculane la Alba Iulia, localitatea cea mai autorizată de ai găzdui lucrările. Începând din anul următor, 2003, fundaţia a fost acceptată între organizatorii Congresului, care anul acesta va marca ediţia a XIII-a. Şi tot aici, trebuie să menţionăm manifestarea „Deniile Eminescu”, la care fundaţia noastră colaborează de câţiva ani încoace, alături de tineri, cadre didactice şi cercetători din Republica Moldova, Bucovina de Nord, Serbia, Bulgaria, etc. şi „Astra” din România.

O altă preocupare a fundaţiei, pe care o considerăm ca o datorie de onoare, este aniversarea Zilei Naţionale a României – 1 Decembrie – şi omagierea generaţiei de la 1918 care a înfăptuit unitatea naţională a românilor şi România Mare. În această privinţă, amintim editarea în fiecare an (1999-2009) a unui număr omagial al revistei „DACOROMANIA” cu documente şi studii din perioada Marii Uniri (cele mai reuşite ni se par Nr. 33/2007 şi Nr. 40/2008). Totodată, membrii fundaţiei au participat activ la manifestările omagiale, cum sunt lucrările Congresului Spiritualităţii Româneşti, ale unor sesiuni ştiinţifice şi simpozioane, la depuneri de coroane şi slujbe de pomenire.

Asemenea manifestări au fost consacrate anual şi pentru alte evenimente şi personalităţi din istoria poporului român, cum sunt: prima unire înfăptuită de Mihai Viteazul, Unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Revoluţia de la 1848/1849; Răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga şi altele. Fundaţia a contribuit la organizarea şi buna lor desfăşurare, alături de organele de stat, de Astra şi despărţămintele sale, de o seamă de asociaţii cultural-patriotice din ţară şi din diaspora.

Printre datoriile statutare ale fundaţiei noastre, o greutate aparte a avut-o înaintarea către organele centrale legislative şi executive ale Statului Român sau publicarea în presă a unor memorii privitoare la probleme de interes naţional cum au fost: necesitatea de a se corecta Stema României, în sensul înlăturării emblemei Transilvaniei istorice, care reprezintă doar naţionalităţile privilegiate din principat – unguri, saşi şi secui şi înlocuirea ei cu emblema care îi reprezintă pe români, ca naţiune autohtonă şi majoritară; dorinţa albaiulienilor de a fi reinstituită în oraşul lor (măcar simbolic) vechea Mitropolie a Bălgradului şi Arhiepiscopie a Ardealului de până la 1721 (când a fost transformată abuziv în episcopie greco-catolică şi mutată la Făgăraş); protestul împotriva constituirii aşa numitelor „consilii secuieşti” (formă de  iredentism maghiar); sprijinirea Apelului „Astrei” din Iaşi privind dreptul la folosirea limbii române a confraţilor din Republica Moldova, precum şi protestul (15.02.2002) împotriva procesului de rusificare a românilor din Republica Moldova.

Din dorinţa de a cunoaşte mai bine civilizaţia strămoşilor noştri daci şi de a o face cunoscută şi altora, am sprijinit cercetările în siturile arheologice din judeţele Alba şi Hunedoara, am publicat o parte din rezultatele acestor cercetări în revista „Dacoromania” iar din luna iunie 2005, am organizat anual împreună cu Muzeul Unirii din Alba Iulia, în cadrul „Zilelor Municipiului Alba Iulia”, simpozionul „Civilizaţia dacică din sud-vestul Transilvaniei”. De fiecare dată simpozionul a fost urmat de excursii şi vizite la siturile arheologice de la Piatra Craivei, Costeşti-Blidaru, Ardeu, Teleac, Cugir, Căpâlna, Pianu de Jos şi Alba Iulia, ocazii cu care s-au făcut constatări asupra stării lor şi s-au luat legături cu administratorii lor pentru asigurarea pazei şi siguranţei vestigiilor.

Legate de acest subiect au fost şi simpozioanele ocazionale „Zilele dacilor” (Orăştie); „Roşia Montană la 1875 de ani de la atestare” şi chiar: „Limba română nu se negociază”.

O altă direcţie, pe care noi o considerăm importantă, este cea a marcării unor locuri istorice sau urme ale unor personalităţi de interes naţional, regional şi local prin amplasarea de plăci inscripţionate, prin construirea de busturi sau monumente. Amintim aici monumentul consacrat călugărului Sofronie aşezat în incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Alba Iulia, cartierul Lipoveni şi tot aici monumentul martirilor români din cartier ucişi de armatele ungureşti în anul 1849, precum şi la monumentul lui Mihai Viteazul din incinta bisericii „Sfânta Treime” din cartierul Maieri (II).

În ce privesc plăcile comemorative, în afară de cele menţionate în „Dacoromania” Nr. 21/2005, s-au mai aşezat cele de la Bobâlna (jud. Hunedoara) şi Zlatna privind itinerariile călugărului Sofronie, cea de la Straja, consacrată, prof. dr. preot Ştefan Manciulea şi cele de la Alba Iulia privind pe martira Puia Maria şi pe avocatul dr. Camil Velican, primul primar român al oraşului. Între timp, membrii fundaţiei au mai participat la dezvelirea monumentului de la Tărtăria, privind plăcuţele cu scrisul presumerian şi la dezvelirea plăcilor consemnând 1900 de ani de la războiul daco-roman (2006) din cele 4 localităţi din judeţul Alba – Alba Iulia, Zlatna, Roşia Montană şi Blaj. Multe eforturi s-au depus din partea membrilor fundaţiei pentru omagierea, prin slujbele de pomenire cu parastase şi coroane de flori, prin alocuţiuni şi articole în revistă şi în presa locală şi prin aşezarea de urne cu pământ de la Alba Iulia pe morminte, a numeroase personalităţi româneşti din domeniul politic, religios, al literaturii şi culturii în general, care şi-au consacrat viaţa şi operele cauzei românismului.

Pentru unele dintre aceste personalităţi s-au făcut deplasări în localităţile de baştină, în cele în care îşi dorm somnul de veci sau în care au fost imortalizaţi prin monumente sau statui. Este vorba de Bucureşti, Herţa, Cernăuţi, Chişinău, Putna, Iaşi, Arad, Sinaia, Sibiu, Făgăraş, Dej, Sebeş, Blaj şi încă 20 sate şi comune din judeţele Alba şi Hunedoara. În câteva localităţi manifestările omagiale se repetă an de an (Sinaia – Badea Cârţan; Blaj .- Puia Maria; Râmeţ – parastas Horea, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu; Aurel Vlaicu – Muzeul Aviatorului; Alba Iulia – Aleea Scriitorilor, Mihai Viteazul, Nicolae Iorga şi Lucian Blaga; Ţebea – Avram Iancu).

În afară de personalităţile de pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia şi de cele pomenite mai sus; precum şi în revista Dacoromania nr. 21, fundaţia noastră a mai omagiat pe: martirii români din satele Trăsnea şi Ip; Ştefan Metes, Ion Lăncrănjan, Onisifor Ghibu, Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Aron Cotruş, Silviu Dragomir, Dumitru Prodan, Alexandru Borza, Emil Pop, pictorul Sava Albescu, Iosif Pervain, Nicolae Lascu, Grigore Vieru, Vasile Alecsandri, Ştefan O. Iosif, Aron Pumnul, Iuliu Maniu, protopopul Nicolae Raţiu şi pe alţii.

În afară acestor câteva direcţii principale, fundaţia noastră a participat şi la alte acţiuni, unele în organizare proprie, altele organizate de către instituţiile de stat sau de către diferite organizaţii neguvernamentale (ONG) din Alba Iulia, judeţul Alba şi din alte judeţe.

Parte din ele au fost consemnate în revista „DACOROMANIA” şi în presa locală, altele sunt reflectate în fotografiile din prezentul număr al revistei.

O menţiune aparte merită eforturile noastre de a difuza revista „DACOROMANIA” şi de a o face cunoscută acolo unde este necesară. S-a profitat de fiecare acţiune organizată sau la care am participat ca invitaţi, pentru a o răspândi, inclusiv prin Internet. Un sprijin deosebit am avut din partea Direcţiei Judeţene Alba a Arhivelor Naţionale pentru ca ea să ajungă în bibliotecile documentare ale tuturor unităţilor din ţară. S-au avut în vedere, de asemenea, muzeele, bibliotecile judeţene şi cele subordonate lor, câteva biblioteci universitare, Biblioteca Academiei Române, O.N.G.-urile cu care colaborăm şi publicaţiilor lor (la schimb), diaspora românească din unele ţări, precum şi o seamă de colaboratori şi personalităţi importante. De un număr corespunzător de exemplare au beneficiat şi autorităţile de stat. Menţionăm că revista sponsorizată de către Consiliul Local şi Primăria Municipiului Alba Iulia, se difuzează gratuit. De asemenea, remarcăm că numărul şi, mai ales, calitatea colaboratorilor la revistă au crescut mereu, pe măsura cunoaşterii ei.

Pe parcursul deceniului ce a trecut, fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” şi revista „DACOROMANIA” au fost onorate prin acordarea de diplome de onoare şi de excelenţă de către Congresul Spiritualităţii Româneşti, Astra, Prefectura Judeţului Alba, Consiliul Judeţean Alba, Direcţia Judeţeană Alba pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Primăria Municipiului Alba Iulia şi o seamă de ONG-uri din ţară. La rândul său, fundaţia a acordat diplome de onoare unor instituţii şi personalităţi care au sprijinit-o moral şi material (2003; 2004; 2009).

În cei 10 ani pe care i-am parcurs, am stabilit legături frăţeşti şi de colaborare cu o seamă de ONG, din ţară şi din afara ei, dintre care menţionăm: „Astra” din Sibiu (centrală) şi despărţămintele ei din Iaşi, Blaj, Zlatna, Alba Iulia, Făgăraş şi din unele centre din Republica Moldova: Grigoriopol, Criuleni, Căuşeni, Străşeni, Ştefan Vodă, Festeliţa, Ernoclia, Anenii Noi, Coserniţa, Cahul, Edineţ; Societatea cultural-patriotică „Avram Iancu” din Cluj, şi Alba Iulia; „Cultul Eroilor” din Alba Iulia; Asociaţia Veteranilor de război din Alba Iulia; Fundaţia de Cultură Patriotică „Mărăşeşti” Oituz din Focşani; Societatea „Mihai Eminescu” din Cernăuţi; Biblioteca Românească „Alba Iulia” din Chişinău; „Dor bucovinean” – Centrul de artă pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale româneşti din Cernăuţi; Asociaţia românilor „AVE” din Vidin-Bulgaria – filiala Kozlodui, „Ţara Oancului - Iubirea mea” Deva, Asociaţia Culturală Probasarabia şi Bucovina „Columna” - jud. Arad, Asociaţia Judeţeană Satu Mare a românilor refugiaţo, expulzaţi şi deportaţi în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940 şi altele.

De asemenea, am avut o fructuoasă colaborare cu redacţiile unor periodice din aceleaşi zone, printre care: „Astra Română” – Iaşi; „Astra Blăjeană” – Blaj; „Eroica”,; „Oltul” – Direcţia Judeţeană Olt pentru Cultură şi Patrimoniu; „Dor de Basarabia”, „Credinţa Străbună” – Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia; „Măiastra” – Direcţia Judeţeană Gorj pentru cultură şi patrimoniu; „Pe aici nu se trece” – Focşani; „Valahia”; „Plai Românesc” – Cernăuţi şi altele. În aceste momente, pe care le dorim festive, membrii Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” şi Colegiul de redacţie al revistei „DACOROMANIA” mulţumesc tuturor celor care ne-au sprijinit moral şi material (instituţii de stat, ONG, întreprinderi economice private şi persoane fizice, oficiale şi neoficiale) şi le adresează rugămintea de a fi alături de ei şi în continuare. De altfel, majoritatea celor de mai sus, cu sublinierea sponsorilor, se regăsesc pe interiorul coperţilor din spate ale tuturor exemplarelor din revista noastră.

Pentru a marca momentul aniversar de 10 ani al fundaţiei, am decis ca numărul consacrat evenimentului al revistei „DACOROMANIA”, să cuprindă doar fotografiile realizate cu prilejul activităţilor desfăşurate în acest timp, dând astfel un caracter aparte acesteia şi mai puţine texte.

                               Comitetul de conducere