România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Marea adunare de la Alba - Iulia 

   

Pentru întâia dată de la 1848, s-au întrunit reprezentanţii poporului român din Transilvania şi Banat, pentru a spune cuvântul cel mai mare, pe care l-a spus vreodată istoria neamului nostru.

Şi au venit cuvântătorii voinţei neamului să pecetluiască opera atâtor generaţii, să împreune membrele trupului nostru naţional, ferecate în cătuşele barbariei maghiare, austriece şi ruseşti.

Veacuri neîntrerupte, naţii straie au pus la mijloc bărbăţia românului pentru interesele străine nouă şi oare este vreo culme de deal, vreun şes pe întinsul Europei, care să nu cunoască suspinul nostru, vreun râu care să nu fie roşit de sânge românesc?

Popor de ţărani, care a muncit cu braţul blînd, sfios şi supus până la nemărginit, nu cunoştea ce înseamnă organizaţia modernă şi de răsfirarea lui s-au folosit atât de bine străinii.

Cât adevăr exprimă cuvintele unui ţăran, care a venit ca întotdeauna, când l-au chemat mai marii lui: “N-am cetit gazetă, dar am venit aduşi de Duhul Sfânt”. Acest fior sfânt al dragostei de neam a fost pavăza sufletului romanesc, care l-a ferit de pornirile duşmănoase îndreptate în contra fiinţei noastre naţionale.

Grupuri mai mici, convoiuri lungi, într-un elan cum nu se închipuia la acest popor, crezut zdrobit de loviturile duşmane, încă de Vineri seara străbăteau stradele şi piaţa principală.

Vorbeşte atât de mult faptul că, în afară de comitatele luate în considerare, s-au prezentat delegaţi din comitatele Treiscaune, Ciuc, Ung, Szaaboki, Cenad, Bekes şi Ugocsa. În loc de 700 s-au prezentat 1 228 delegaţi oficiali. Încă Vineri noaptea numărul celor sosiţi se urca la 40000. Jurul până la Orăştie-Aiud a sosit abia Sâmbătă, aşa că numărul celor sosiţi trecea peste 100000 de români. Intelectualii din toate păturile sociale, ţărani, militari în fiecare moment soseau cu cântece, steaguri şi aclamări.

Locul de întâlnire era cafeneaua Hungaria, în al cărei etaj îşi avea biroul C.N .R.C. Până noaptea târziu, muzica însoţea veselia bătrânilor şi ce e mai firesc, ca tineretul să dea mesele la o parte şi să încingă hora.

Era atâta chiu şi cânt, atâta viaţă româneasca.

Dumineca dimineaţa! Cea mai strălucită dimineaţă a neamului românesc.

După vechiul obicei românesc, a premers Sfânta rugăciune. În biserica gr. or. serviciul divin s-a celebrat de Episcopul I.I. Papp, iar P.S. Sa Dr. M. Cristea din scaunul archieresc a adresat poporului o caldă cuvântare.

În biserica gr. cat. a servit Episcopul Dr. V. Frentiu cu asistenţa P. S. Lor Dr. Radu şi Dr. Iuliu Hossu.

Pe la orele 8 1/2 şiruri lungi se îndreptau spre cetatea atât de scumpă şi atât de bogată în amintiri istorice.

Pe zidurile cetăţii sentinele române în portul naţional din munţii apuseni, în straiele albe, căciula, opinci îşi prezentau ochilor un tablou fermecător. Pe poarta Carol - de azi înainte, Mihai - atârna tricolorul român şi grupurile închegate de bănăţeni, bihoreni, grăniţeri şi toată oastea asta mândră se opreau închinându-se înaintea zăbrelelor, luminate de para plăpândă a unei candele şi care astupau chinuita suferinţelor marelui martir Horea. Un şir de moţi din munţii lui Iancu, cu sumanele albe, cu puşca pe umăr, îţi atingea privirile pierdute şi câţi ochi nu lăcrimau privind aceşti iobagi invitaţi.

Cordonul îl ţineau gardiştii din diferitele centre, închizând intrarea localului Casinei ofiţereşti, unde avea să se ţină marea adunare naţională.

La orele 9 1/2 sala de şedinţe era deja tixită de lume, galeria ocupata de dame. Într-un târziu soseşte mama poetului Octavian Goga la braţ cu fiul ei Eugen şi în lipsa biletului de legitimaţie, a fost de ajuns să zică: “Sunt mama lui Goga”, pentru ca să i se deschidă intrarea în mijlocul mulţimii, care aplaudă însufleţit.

În sala de şedinţă, pe păretele din dosul podiului prezidenţial, atârnau steagurile antantei: tricolorul francez, englez, american, belgian, italian, iugoslav etc. etc. iar la stânga şi dreapta tricolorul nostru.

La masa ziariştilor ocupa locul reprezentanţii presei romane:

“Românul”: I. Clopoţel.

“Gazeta Poporului”: I. Broşu.

“Revista Economica”: C. Popp.

“Drapelul”: A. Vasile.

“Foaia Poporului Roman”: L. Paukerow.

“Unirea”: Dr. Coltor.

“Glasul Ardealului”: Ov. D. German. Biroul de presa al gardelor romane:

I. Montani.

“Biserica şi şcoala”: Dr. Botiş.

“Lumina”: Dr. Cornean.

“Opinca”: Dr. Molin.

“Telegraful roman”: Dr. Regman.

“Glasul Bucovinei”: Alecu Procopovici.

Ziarele maghiare “Vilag”, “Az Est”, “Deli Hirlap”, “Pesti Hirlap”, “Aradi Hirlap” încă şi-au avut corespondenţii lor.

La orele 9 şi 50 urca podiul V. Goldiş, N. Ivan, Dr. V. Saftu, Dr. A. Lazăr, deputaţii Vaida, Damian şi rând pe rând întreg comitetul naţional. Mulţimea aplaudă îndelungat pe Goldiş, Vaida, ba şi pe Şerban. Apare persoana impunătoare a Episcopului Dr. Radu, urmat de Dr. Frentiu şi Dr. Hossu. Lumea izbucneşte în urale puternice. După câteva minute sosesc episcopii Papp şi Dr. Cristea. O duioasă scenă a fost îmbrăţişarea şi sărutul Episcopilor de ambe confesiuni. Toţi ocupă locul la masa prezidenţială. Deodată se ridică un uragan de aplauze “Traiască Maniu”. Silueta elegantă, în redinngotă, a iubitului Maniu apare în faţă mulţimii. Ropotul de aplauze, urale însufleţite nu se mai sfârşeau şi de pe galerie damele fluturau batistele.

Se aştepta venirea prezidentului Ştefan C. Pop. La 10 şi un sfert, asemenea însufleţire însoţeşte pe C. Pop, care ocupa locul lângă Badea George Pop de Băseşti, la dreapta şi stânga episcopii (Strigate “Trăiască Ferdinand - Mihai al II-lea. Trăiască regina Maria, Wilson, Franţa. Brătianu, România mare”, isbucneau într-un clocot asurzitor).

 

 1918 Decembrie 4-6, Brasov

 Relatarea despre "Marea adunare de la Alba Iulia" din ziarul "Glasul Ardealului", cuprizand aprecieri istorice, desfasurarea evenimentelor si a Adunarii, pana la momentul aparitiei in sala a prezidiului.