În anul 2012 se vor împlini două secole de la ruperea Basarabiei din trupul vechii Moldove.

Două secole de nedreptate.

Două secole de străinie.

Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova vine cu un proiect pe care îşi propune să-l realizeze în următorii 3 ani cu ajutorul membrilor lui, cu ajutorul societăţii civile, al partidelor, cu ajutorul tuturor concetăţenilor noştri, dar care nu va putea fi înfăptuit decât cu concursul nemijlocit al celor două guverne, al României şi al Republicii Moldova, şi anume: înlăturarea consecinţelor Tratatului de la 1812 dintre Kutuzov şi marele-vizir Ahmet-Paşa, devenit în 1939 Tratatul semnat de Ribbentrop şi Molotov.

Toate statele lumii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, fără să se recurgă la lichidarea consecinţelor acestei înţelegeri de sfârtecare a României de către Hitler şi Stalin.

Iar înlăturarea acelor consecinţe depinde doar de noi, de cei despărţiţi şi siliţi să locuiască în state diferite.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost scos din actualitate. Dar el mai zace înfipt în noi. De acolo trebuie scos mai întâi. Pentru că noi suntem cei care îi permitem şi în continuare să ne conducă destinele.

Nu Hitler şi Stalin, ci noi îi dăm viaţă acestui Pact mort.

Istorici „de-ai noştri”, şi nu străini, sar în apărarea acestui Pact criminal, cu afirmaţii bizare ca cea inserată în enciclopedia „Republica Moldova”, apărută în 2008 (la pagina 185): „… 28 iunie 1940 e un an de restabilire a statalităţii moldoveneşti”.

De aceea FDRM propune să fie creată o comisie româno-română sau, dacă vreţi, moldo-română, la nivel guvernamental, care s-ar numi: Comisia guvernamentală de înlăturare a consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.

Care să înceapă să funcţioneze începând cu sfârşitul acestui an.

Ca să reuşim către anul 2012 să fim ce-am fost înainte de acest Pact.

Nu cred că trebuie să aşteptăm de la alţii să ne facă dreptate.

Dreptatea trebuie să ne-o facem chiar noi.

Mereu se vor găsi argumente pentru ca să nu fim împreună.

De vreo 20 de ani ni se spune că momentul reunirii încă n-a sosit. Că conjunctura politică nu ne este favorabilă. Dar care state, atunci când s-au reunificat, au avut conjuncturi favorabile?!

Conjuncturile le fac popoarele care vor să-şi schimbe destinul. Şi nu cele care doresc să perpetueze o nedreptate.

Momentul a sosit.

Şi el nu mai poate fi amânat.

Conform sondajelor, 80 % dintre basarabeni se vor în Uniunea Europeana, acolo unde se află şi România.

Conform aceloraşi sondaje, 70 % dintre ei îşi doresc cetăţenia României. Un milion de basarabeni au şi depus cerere de redobândire a cetăţeniei româneşti.

Românii moldoveni alcătuiesc circa 82 % din totalul populaţiei.

Copiii români deţin 86% în ponderea şcolară.

Zeci de mii de tineri şi-au făcut sau îşi fac studiile în România.

Aproape un milion de basarabeni lucrează în afara republicii, ei convingându-se că în ţările UE e mai bine de trăit decât într-o republică izolată de restul lumii.

România a devenit atractivă, ea este pentru basarabeni ceea ce a fost U.E. pentru români înainte de 1 ianuarie 2007: salarii mai mari, pensii decente, locuri de lucru, demnitate, siguranţă, egalitate a şanselor...

S-au reunit cele două Germanii, cele două Vietnamuri, cele două Yemenuri, şi doar cele două Corei şi cele două Românii mai stau haşurate pe hărţile lumii în culori diferite.

Dar o nedreptate nu poate continua la nesfârşit.

Ea nu poate fi ţară.

Chiar dacă-i „recunoscută” de 180 de state ale lumii.

Nu e vorba de unirea a două ţări diferite, ca Cehia şi Slovacia, sau Irak şi Kuweit, e vorba de revenirea unui teritoriu înstrăinat în trupul propriei ţări, la locul de unde a fost rupt.

Lucru acceptat şi de Actul Final din 1975 de la Helsinki , care consfinţeşte dreptul popoarelor la autodeterminare.

Dacă poporul basarabean va spune: vrem să revenim de unde am plecat şi România va accepta, Uniunea Europeană va fi pusă în faţa unui fapt împlinit, pe care nu va avea decât să-l accepte.

Se spune că e nevoie de un referendum al Reunirii. Sunt de acord. Cu condiţia ca la el să participe nu doar cetăţenii Republicii Moldova, dar şi cetăţenii României, care au fost cei mai afectaţi de ciuntirea Ţării lor. Ei şi descendenţii acestora trebuie întrebaţi dacă doresc ca acea bucată de moşie ruptă cu forţa armelor în 1940 de la Ţara lor, care a fost şi a noastră, să revină la loc sau să rămână şi în continuare înstrăinată.

E drept că şi unii basarabeni nu doresc Reunirea. Dar mai întâi să facem Reîntregirea şi, după ce o vom realiza, sunt convins că o vor dori şi cei care acum n-o doresc. Pentru că nu poţi iubi ceva ce nu cunoşti.

În 1940 mulţi dintre cei dispuşi să apere Basarabia cu arma în mână de invazia sovietică erau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale.

Nimeni nu ne poate sili să facem altfel decât aşa cum dorim.

Dacă două state cu istorii şi cu limbi diferite doresc să facă Uniunea Rusia-Belarusi, atunci ce ne împiedică pe noi să facem Uniunea Republica Moldova-România?!

Ca un prim pas în înlăturarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.

Dacă landurile germane s-au unit într-o federaţie, ce ne împiedică pe noi să le urmăm exemplul şi să scoatem zidul care mai stă între noi ca o sfidare a istoriei şi a bunului-simţ?!

Azi, într-o Europă fără graniţe, constatam cu tristeţe ca unica valabilă mai e doar cea dintre români şi români.

Iar graniţa de pe Prut trebuie mutată cât mai curând într-un muzeu. Acolo e locul ei.

De vreo zece ani oamenii politici din România şi Republica Moldova ne promit că ne vom reuni în Uniunea Europeană.

Dar comisarul Uniunii Europene Gunter Werheugen acum doi ani afirmase: „Şansele de integrare în U.E. ale Ucrainei, Belarusului şi Republicii Moldova sunt egale cu cele ale Tanzaniei”.

Adică n-avem nici o şansă să ne întâlnim în U.E. în următoarea o sută de ani.

Şi-atunci ce facem ca să ne regăsim mai devreme, în chiar timpul vieţilor noastre?!

Proiectul de integrare în U.E., de fapt, de reunire cu Ţara, al FDRM este simplu.

El trebuie să întrunească 2 condiţii:

1) asumarea naţionalităţii române de către toţi românii basarabeni;

2) acordarea cetăţeniei române tuturor basarabenilor.

Şi atunci va putea fi aplicat şi în cazul nostru scenariul reunirii celor două Germanii.

Se va reuni un popor european cu o aşchie de popor european, rămasă în afara Europei, în urma unor calamităţi ale istoriei.

Niciodată nu se va putea realiza scenariul care a fost aplicat în cazul celor două Germanii, dacă le vom spune europenilor că naţiunea „moldovenească” vrea să se unească cu naţiunea română.

Noi ştim: drumul nostru cel mai scurt către U.E. trece prin România (chiar dacă Voronin ne căuta căi lăturalnice, prin Bulgaria, Ungaria sau Estonia).

Numai reunindu-ne cu Ţara, adică cu o parte a Uniunii Europene, vom putea ajunge în Europa mai devreme decât peste 50 sau 100 de ani .

În 1989, când RDG a fuzionat cu RFG, Uniunea Europeană a acceptat fără nici un comentariu acest gest de dreptate istorică.

De ce acum U.E. ar avea să ne reproşeze ceva?!

Istoria cunoaşte precedente asemănătoare: în 1957 Franţa a intrat în U.E. împreună cu … Algeria, ţară africană care a rămas neoficial membră a U.E. şi după ce şi-a obţinut independenţa în 1962. Sau Antilele Olandeze, din Marea Caraibilor, care au intrat în U.E. odată cu Olanda, deşi fac parte din alt continent, ele sunt membre ale U.E.

Un ziar bucureştean scria acum câţiva ani că „Unirea Basarabiei cu România ne va ruina Ţara. Mai bine renunţăm”, propunând chiar ca Guvernul Român să creeze un program antiunire.

E o diversiune antiromânească în a cărei cursă au căzut şi unii politicieni.

Dar noi, basarabenii, suntem capabili să ne suportăm singuri nota de plată, cheltuielile legate de unificarea sistemelor energetice, economice, monetare, salariale, de sănătate şi celelalte.

Sunt convins că ne vom descurca şi singuri, ceea de ce avem nevoie sunt altfel de subvenţii: subvenţiile morale, care la ora actuală sunt cele mai importante şi pe care de douăzeci de ani nu le-am avut decât la modul declarativ din partea oamenilor politici.

Aceştia din urmă au ironizat cel mai mult Podurile de Flori, declarând solemn că ei vor construi peste Prut poduri de piatră, care însă nu prea se văd.

Dar, îmi zic, mai bine poduri de flori nepăzite pe Prut, pe care le-am trece fără vize, decât poduri de piatră cu vameşi, grăniceri, câini, vize, pe care să nu se poată trece.

Iar acel eveniment din 1990 a fost unic în lume. Prin el am spus mapamondului că noi, basarabenii, suntem parte a naţiunii române, că vrem să fim împreună.

Au venit atunci peste un milion de români, de o parte şi de alta a acelui zid de pe Prut, nu cu cazmale sau cu ciocane ca nemţii, ci fiecare cu câte o floare. Noi am încercat să-l spargem cu nişte buchete de flori. Şi am reuşit.

Să nu uităm că era anul 1990, când URSS mai era o supraputere, iar România abia-şi revenise din dictatură.

De la acel eveniment în luna mai 2010 se vor împlini 20 de ani.

FDRM a propus noii guvernări de la Chişinău : către acest eveniment să scoată toată sârma ghimpată de pe tot tronsonul de graniţă de 684 km dintre noi şi Uniunea Europeană.

Ar fi un gest simbolic, după care pot veni celelalte: negocierile de integrare europeană, de aderare la NATO , cetăţenie românească pentru basarabeni ş.a.m.d.

În privinţa acordării cetăţeniei române, de la Bucureşti ni se spune de vreo câţiva ani, la fiecare 2-3 luni, că „legea a fost îmbunătăţită”.

Dar noi nu vrem îmbunătăţirea legii.

Răul nu poate fi îmbunătăţit.

Art. 7 al Constituţiei României menţionează că îţi poţi pierde cetăţenia României numai în două cazuri: a) dacă te dezici de ea şi b) dacă Statul Român ţi-o retrage.

Or, când e vorba de basarabeni şi bucovineni, statul nu le-a retras cetăţenia românească şi nici ei nu s-au dezis de aceasta.

Conform dreptului internaţional, noi, copiii părinţilor noştri, suntem cetăţeni români fără paşapoarte. Nu dorim nimic altceva decât să ni se recunoască acest drept. Inclusiv acela de a le avea.

La ora actuală Basarabia este copilul furat şi abandonat.

Care nu e nici cu cea care l-a furat (Rusia), nici cu cea de la care a fost furată (România).

Casa pe care încearcă să şi-o înjghebe – Republica Moldova – este ca o casă de vădană, fără gard, cu acoperişul spart, în care tavanul curge, geamurile-s sparte şi soba nu trage.

Vrem să vă anunţăm cu tristete că acest proiect politic, numit R. Moldova, după aproape două decenii de experimentări, a dat faliment şi nu mai are nici o perspectivă.

FDRM vede renaşterea Republicii Moldova prin promovarea valorilor româneşti.

Europenizarea Basarabiei poate avea loc doar prin reromânizarea ei.

Prin rusificare poate avea loc doar asiatizarea ei.

Se spune că R. Moldova ar fi „al doilea stat românesc”. Câteodată însă, am impresia, confruntat cu sacrificiul de aproape două secole al Basarabiei, în care ea, deşi era ameninţată cu moartea, şi-a păstrat limba, memoria, credinţa, că acesta nu ar fi al doilea, ci primul.

Şi el poate cu adevărat deveni primul, aşa cum a fost în martie 1918, când a făcut totul ca din două ţări, una mică şi alta trunchiată, să facă o Ţară mare, aşa cum au visat-o moşii noştri, dacă vom reuşi ca Podul Unirii să fie început pe malul nostru.

În 1940 şi 1944 România a plecat din Basarabia. Dar din noi ea nu a plecat niciodată.

Î. P. S. Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, acum 15 ai constata cu regret: „Nu ne merge bine în Ţară pentru că n-am realizat Reunirea!”

Atâta vreme cât nu ne vom reîntregi, nu-i va merge bine nici uneia dintre ţările noastre.

Noi, basarabenii, am visat dintotdeauna să avem la Bucureşti un preşedinte care să fie şi al nostru şi care să ne ajute să ne regăsim cât mai curând drumul către Casă.

Acum eu şi colegii noştri din FDRM am vrea să aflăm care dinte cei doi candidaţi la Preşedinţia României are curajul să afirme: „Voi face tot posibilul ca pe parcursul mandatului meu Basarabia să revină la trupul Ţării!”

Îi rugăm să ne facă acest anunţ până la 6 decembrie, pentru ca noi, românii din afara Ţării, să ştim pentru care dintre ei ar trebui să votăm.

Avem o singură istorie, un singur Eminescu, o singură Dunăre şi un singur Dumnezeu.

Avem o singură Ţară, şi ea se cheamă Limba Română.

Ar fi un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i frontierele despărţitoare.

De poporul român depinde pe unde vor trece mâine graniţele U.E.: pe râul Prut sau pe dincolo de Nistru.

Este o misiune a istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru şi pe deplin responsabil!

Să ne regăsim mai întâi în România, iar împreună cu ea – şi-n Uniunea Europeană.

E unica noastră şansă

  Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Rezoluţia celui de-al XIII-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti Alba Iulia, 28 noiembrie - 1 decembrie 2009

Congresul Spiritualităţii Româneşti, aflat la cea de-a XIII-a ediţie a reunit peste 200 reprezentanţi din 37 de ţări din Europa, America de Nord şi Asia.

Participanţii adresează mulţumiri autorităţilor din Alba Iulia pentru sprijinul acordat la buna lui desfăşurare.

Congresul şi-a axat lucrările pe dezbaterea unei teme stringente a actualităţii: Europenizarea României şi Românii Europeni. În acest context al dialogului interactiv internaţional s-a relevat, încă o dată. Importanta deosebită a celor peste 10 milioane de români, implicarea activă a comunităţilor româneşti şi disponibilitatea acestora de a-şi armoniza interesele specifice cu interesele generale naţionale.

Participanţii la Congres au reafirmat necesitatea elaborării şi promovării cu consecvenţă a unei strategii coerente a statului român care să consolideze legăturile acestuia cu cetăţenii săi din vecinătate şi de pe toate continentele şi, pe aceste baze, a unei legi generale privind românii de pretutindeni, care să le sprijine aspiraţiile, identitatea etno-culturală şi unitatea spirituală.

Congresul solicită Preşedintelui României să acorde cu prioritate, în continuare, atenţia cuvenită nu numai cunoaşterii, dar şi promovării active în relaţiile cu aliaţii şi partenerii statului român a problemelor comunităţilor româneşti.

Congresul s-a pronunţat pentru o analiză sistematică a problemelor acestor comunităţi în vederea susţinerii învăţământului şi culturii în limba maternă şi pentru apropierea spirituală cu Ţara-mamă.

Participanţii la Congres au salutat normalizarea relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, considerând necesară elaborarea unui mecanism eficient de acordare a redobândirii şi a cetăţeniei celor care au dreptul legitim la ea, susţinerea în continuare a aspiraţiilor europene ale românilor basarabeni.

De asemenea, ei şi-au exprimat îngrijorarea profundă faţă de lichidarea reţelei de învăţământ în limba română în şcolile din Ucraina, în zonele Cernăuţi şi sudul Basarabiei, ca şi faţă de manifestarea unor acţiuni extremiste şi administrative care urmăresc ştergerea identităţii românilor care locuiesc aici dintotdeauna.

Participanţii la Congres au reafirmat cu tărie solidaritatea cu fraţii lor din sudul Dunării şi au solicitat intervenţia hotărâtă a statului român pentru respectarea drepturilor fundamentale la învăţământ în limba maternă, la oficierea serviciului religios în Serbia în limba enoriaşilor, ţinând cont de standardele europene, în spiritul bunei vecinătăţi şi al credinţei creştine comune.

S-a reiterat în acest context necesitatea promovării adevărului ştiinţific privind denumirea limbii vorbite de români, fie că se numesc moldoveni, vlahi, vlaşi etc.

Participanţii la Congres şi-au manifestat disponibilitatea constantă pentru comunicare şi conlucrare activă cu naţiunile şi ţările unde locuiesc, în spiritul multicultural de dialog şi cooperare.

S-a apreciat că, în acest scop, constituirea de filiale ale Ligii Culturale în centrele reprezentative ale românilor din afara frontierelor naţionale poate contribui substanţial la realizarea obiectivelor Congresului.

Participanţii au cerut autorităţilor române, în mod imperativ, instituţionalizarea Congresului Spiritualităţii Româneşti, ca organ reprezentativ al românilor dinăuntru şi din afara graniţelor actuale ale Ţării.

Adoptată la 30 noiembrie 2009  

Declaraţia Congresului Spiritualităţii Româneşti cu privire la starea morală a societăţii româneşti

1. Accederea României în Uniunea Europeană a fost un moment de împlinire istorică a devenirii naţiunii noastre.

Aşteptările ulterioare acestui eveniment crucial aveau să fie exprimate în mod public de întreaga societate românească şi, indiferent de tema enunţată, numitorul comun a fost acelaşi:

Construcţia unei Românii europene.

2. Analiza sintetică a societăţii româneşti din ultimii ani conduce la o serie de concluzii îngrijorătoare, în mod deosebit asupra deprecierii grave a comportamentului şi moralei publice.

Prejudiciul moral - social este imens. Actul educaţional familial şi cel instituţional sunt viciate de neglijenţă, improvizaţie şi corupere emoţională.

În spaţiul vizualului public se practică vulgaritatea, pornografia, scandalul, grotescul şi bădărănia.

Au fost eliminate, cu mici excepţii, temele formative, artele frumoase, manifestul iubirii, duioşia, tandreţea, frumuseţea ca stare de spirit, caritatea, buna-cuviinţă, smerenia şi toleranţa.

Strada a devenit o junglă umană. Agresivitatea trotuarului, nesimţirea automobilistului, insolenţa omului de ordine, kitchul omniprezent, extravaganţa şi exhibiţionismul agresează la tot pasul bunul simţ, schilodesc emoţia şi pudoarea.

Taraba publică este ocupată de speculanţi, interlopi şi clienţii abrutizaţi ai reţelelor de droguri.

Omul cuminte este scuipat, agresat, umilit pe stradă, în tramvai, la şcoală, la piaţă, în magazin, în propria-i ogradă sau în scara de bloc.

El este furat, minţit, manipulat, înjosit şi lipsit de dreptate.

Omul cuminte a fost asasinat!

Schilodirea fiinţei publice reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa viitoarelor generaţii educaţionale.

3. Înţelegând că patrimoniul cel mai de preţ al unei naţiuni este tocmai capitalul imaterial, în care este inclusă şi morala cetăţii, Congresul Spiritualităţii Româneşti ia act cu profundă îngrijorare de alterarea fondului formativ al noii generaţii şi îndeosebi a modelului de viaţă tradiţional românesc.

Congresul Spiritualităţii Româneşti se adresează tuturor instituţiilor publice şi organizaţiilor private, cerându-le să recurgă la o atentă şi responsabilă analiză a mediului actual de desfăşurare a vieţii publice. Este absolut necesară intervenţia colectivă şi eliminarea tuturor surselor care pot produce pervertirea simţurilor şi a legilor naturale, programele de orice natură care, prin sugestie şi contaminare imagologică, produc distrugerea simbolică a identităţilor specifice şi falsificarea pattern-urilor tradiţionale.

În faţa pericolului unei depersonalizări a modelului de viaţă românesc, Congresul Spiritualităţii Româneşti cere tuturor reprezentanţilor săi şi, prin extensie, instituţiilor responsabile, de orice natură, angajarea lucidă şi intransigentă într-o MIŞCARE DE REZISTENŢĂ SPIRITUALĂ, CIVICĂ ŞI PROGRESISTĂ, capabilă să respingă insinuările periculoase ale curentelor decadente, anticulturale, excentrice şi imorale.

Congresul Spiritualităţii Româneşti a luat act de voinţa participanţilor la cea de-a XIII-a ediţie în sesiune plenară de a se adresa tuturor bisericilor şi cultelor din România pentru elaborarea unei strategii comune în sensul enunţat mai sus.

* * *

Europenizarea României nu trebuie să fie doar un concept de propagandă guvernamentală. Spiritul novator şi preluarea critică a valorilor aplicabile este o necesitate, dar şi o consecinţă a dialogului între naţiunea română şi celelalte naţiuni europene.

Importul experimentelor ratate şi a derivatelor nocive ale acestora trebuie, însă, eliminat.

Peste spaţiul de prosperitate European trebuie să se suprapună etica naturală şi spiritualitatea unei civilizaţii morale.

Poporul român merită şi este demn de un astfel de destin.

Alba Iulia, 30.11.2009

Rezoluţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti privind relaţiile dintre România şi Republica Moldova

În Republica Moldova, la ora actuală; locuiesc peste 3 milioane de români. Timp de peste 60 de ani populaţia Basarabiei a fost supusă unui continuu proces de deznaţionalizare şi dezrădăcinare. La sfârşitul anilor ’80, cu eforturile intelectualităţii de creaţie în primul rând, s-a revenit la Limba Română ca limbă de stat, la Alfabetul Latin , la Istoria Românilor , la valorile româneşti.

În ultimii opt ani, însă, guvernarea de la Chişinău a promovat o politică antinaţională, vehiculând vechi teze sovietice, privind naţionalitatea, limba şi istoria românilor din stânga Prutului, provocând largi acţiuni de protest din partea tineretului, din partea intelectualităţii republicii.

Sperăm ca noua guvernare de la Chişinău să se sprijine în aprecierile ei privind valorile naţionale pe adevărul ştiinţific şi nu pe interesele politice de moment.

România va continua să ajute Republica Moldova în idealurile ei de integrare europeană, şi să depună eforturi ca Republica Moldova să fie inclusă în pachetul Balcanilor de Vest de aderare la Uniunea Europeană.

In acelaşi timp se cer şi alte acţiuni care ar contribui la apropierea celor două maluri de Prut.

In cadrul Congresului Spiritualităţii Româneşti, care a avut loc la Alba Iulia , în perioada 29 noiembrie - 2 decembrie 2009, a fost înaintată propunerea să fie creată o Comisie Guvernamentală România - Republica Moldova de lichidare a consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.

Ca un prim pas în înlăturarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov ar fi crearea unei Uniuni economice şi culturale Moldova - România.

În acest sens devin importante încheierea unor Acorduri de consultanţă în probleme juridice şi de politică externă, de colaborare în diverse domenii ca cele ale turismului sau sporturilor.

Rugăm cele două guverne, ale României şi Republicii Moldova, să demareze până la sfârşitul acestui an procesul de discuţii în vederea realizării acestor deziderate importante pentru destinul comun al poporului român din cele două state.

Congresul Spiritualităţii Româneşti 30 noiembrie 2009, Alba Iulia

 APEL

Privind informarea noii conduceri a României şi solicitarea de sprijin permanent pentru Congresului Spiritualităţii Româneşti.

Congresul nostru a luat fiinţă în anul 1993, la Băile Herculane şi a devenit, din 2002 întregitorul imaginii Albei Iulia, care este astfel nu numai oraşul Primei Uniri, nu numai Capitala Unirii din l Decembrie 1918, care a făurit România Mare, ci şi aceea a Românilor de Pretutindeni.

Prin Statutele Congresului Spiritualităţii Româneşti, aprobate de reprezentanţii românilor de pretutindeni şi anume peste 6.000 câţi s-au aflat în decursul vremii la întrunirile noastre, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ESTE ALES PREŞEDINTE AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI.

Această calitate îi conferă o datorie în plus în legătură cu cele 13 milioane de români câţi există peste hotarele tării, ceea ce reprezintă, oricât nu s-ar dori a se recunoaşte, încă o jumătate din populaţia României.

Această calitate se răsfrânge în mod firesc asupra viitorului Guvern şi a tuturor instituţiilor primordiale ministeriale şi centrale, care sunt solicitate de Congres să fie alături de politica sa naţională. Problema lor fundamentală este INSTITUŢIONALIZAREA CONGRESULUI, care înseamnă existenţa unui sediu în care să funcţioneze BIBLIOTECA şi MUZEUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI, locul de manifestare, întruniri, secretariat pentru a forma o adevărată coloană vertebrală prin care să se manifeste legăturile cu ţara, să aplice legislaţia, strategia şi tactica întregii noastre etnii.

Solicităm Parlamentului României să prevadă finanţarea acestei instituţii ca organ direct al acestei politici pe care o desfăşoară şi anume aceea a unităţii neamului românesc de pretutindeni care numără circa 35 de milioane de români.

Aşa cum s-a stabilit la manifestările prilejuite de aniversarea a 90 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri şi în conformitate cu documentele avizate anterior de Ministerul Apărării Naţionale, ne readresăm în acelaşi timp PREFECTURII, CONSILIULUI JUDEŢEAN şi PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI ALBA IULIA solicitând să se ofere ASOCIAŢIEI CONGRESULUI SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI sediul necesar desfăşurării activităţii într-unul din spaţiile dezafectate care au aparţinut anterior Armatei Române.

30.11.2009 Congresul Spiritualităţii Româneşti

 Către Consiliul Judeţean Alba, Consiliul Municipal Alba Iulia

De-a lungul anilor, oraşul Alba Iulia a reprezentat un simbol, unul dintre cele mai semnificative şi frumoase ale neamului românesc: simbolul unităţii noastre.

Aici, în 1918, în urma unui proces îndelungat, desfăşurat în toate provinciile româneşti, s-a înfăptuit visul de aur al tuturor românilor: de a fi cu toţii într-o singură Ţară, întreagă şi prosperă căreia vrednicii ei înaintaşi i-au zis pe bună dreptate: România Mare.

În virtutea acestui eveniment epocal cu ample ecouri în sufletul oricărui român, rolul Albei Iulia este şi trebuie să rămână peste veacuri acelaşi: de consolidare a forţelor creatoare ale poporului român în numele unui viitor european cu adevărat pe măsura idealurilor care ne-au animat devenirea şi afirmarea în spaţiu şi timp.

Dat fiind acest deziderat naţional care exprimă şi scopul activităţilor desfăşurate de Liga Culturală Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, noi, participanţii la cea de-a XIII-lea ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti, manifestându-ne recunoştinţa faţă de autorităţile locale pentru sprijinul acordat de-a lungul ultimilor ani la organizarea şi buna desfăşurare a ediţiilor de până acum ale Congresului, ne exprimăm, totodată, şi speranţa că ele vor fi alături şi de participanţii viitoarelor ediţii ale acestui important for al spiritualităţii româneşti în vederea instituţionalizării lui.

În acest scop, ne adresăm Consiliilor Judeţean şi Municipal Alba Iulia, oraşul de suflet şi de credinţă al românilor de pretutindeni cu rugămintea de a găsi spaţiul necesar care să revină Congresului Spiritualităţii Româneşti, instituţie care să funcţioneze permanent în perioada dintre Congrese.

    Alba Iulia, 30.11.2009