România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Piatra Cinzaiului (a chinului) de la Hălmagiu

   

În istoria neamului nostru se cunosc mai multe metode prin care cei “puternici” luau viaţa oamenilor. Între acestea amintim:

- ţeapa

- roata

- spânzurătoarea etc.

Dar au existat şi alte mijloace de tortură şi chin, ca de exemplu întinderea “vinovaţilor” pe lespezi de piatră în târguri şi ţintirime ale bisericilor. O astfel  de piatră a “Cinzaiului” – a chinurilor, se păstrează la intrarea în curtea bisericii ortodoxe voievodale din Hălmagiu (în partea dreaptă, la intrare), ce datează din sec. XII, cu unele atestări din sec. XIV, pe care cei ce nu se supuneau legii stăpânirii erau bătuţi exemplar în faţa mulţimilor ce frecventau biserica în duminici şi sărbători.

Pe această piatră au fost întinşi şi bătuţi cu biciul prin lovirea corpului gol cu mai multe lovituri cei mai înverşunaţi apărători ai ortodoxiei din Ţara Hălmagiului, care pentru nimic în lume n-au cedat presiunilor propagandei catolice de a-i trece la Biserica Unită cu Roma – greco-catolică.

De atunci, această piatră fără nici o inscripţie, de dimensiunile unui om, s-a numit “Piatra Cinzaiului”, adică a chinurilor.

Practica supliciului, a chinurilor pe această piatră a devenit o practică şi în timpul răscoalei lui Horea, cât şi după această dată.

În acest sens, monograful Kozma Pal scria într-un document că Simion Moldovan şi Şotroc Ghiurchi, din Hălmagiu, au primit câte 25 de lovituri de bâtă fiecare, pe corpurile goale, pe această piatră, fiindcă ar fi răspândit vestea că în părţile Bradului iobagii se pregătesc de o nouă răscoală.

De atunci, înfruntând intemperiile şi timpul, această piatră a rămas, ca o mărturie dureroasă a chinurilor strămoşeşti, istoria ei, cu lacrimi şi sânge, transmiţându-se astfel din generaţie în generaţie.

Dar pe teritoriul Hălmagiului se află multe locuri şi monumente istorice din piatră şi bronz, în amintirea suferinţelor, dar şi a gloriei fiilor acestor locuri.

Unele date, cât şi fotografierea “Pietrei Cinzaiului”, a chinului, au fost posibile cu acordul şi prin bunăvoinţa preotului Viorel Nan din localitate, care ne-a deschis incinta şi însoţit într-o scurtă vizită făcută la biserica (acum) ortodoxă voievodală din Hălmagiu.

Extras din cartea “Zarandul – ţară de voievozi cneji şi nobili români”,

autor Teodor PAG,

la editura Napoca Star.