România este patria noastră şi a tuturor românilor.
     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

REACTIVAREA LA BLAJ , ÎN PERIOADA POSTMEMORANDISTĂ, A CLUBULUI POLITIC CENTRAL AL ROMÂNILOR DIN COMITATUL ALBA INFERIOARĂ

 

După studierea bibliografiei mai vechi şi mai noi, care mi-a stat la îndemână, referitoare la crearea şi activitatea Partidului Naţional Român din Transilvania, am ajuns la concluzia că istoriografia noastră nu s-a ocupat în mod special, ci doar incidental şi tangenţial, cu problemele organizării teritoriale ale acestuia şi cu cele care privesc potenţialul uman şi activitatea organizaţiilor sale locale.1

Chestiunea creării unor organe locale active în teritoriul de competenţă s-a pus încă din faza de înfiinţare a partidului naţional. Astfel, în rezoluţia adunării naţionale a românilor bănăţeni, care s-a ţinut în 7 februarie 1869 la Timişoara , punctul 9 prevedea înfiinţarea de comitete naţionale în toate comitatele în care acestea nu existau, care, la rândul lor, aveau să înfiinţeze comitete cercuale în toate cercurile electorale şi, în măsura posibilităţilor, comitete comunale. Toate aceste comitete urmau să stea în legătură atât cu cel comitatens, cât şi cu cel central, scopul comun fiind înscrierea în liste a tuturor românilor cu drept de vot, organizarea şi privegherea participării lor la alegeri în interesul “partidei naţionale”, organizarea de adunări electorale şi rezolvarea altor “trebuinţe”.

Pentru a se înţelege şi mai clar care erau intenţiile acestui sistem organizatoric local, Alexandru Mocioni publică, în ziarul “Telegraful român” Nr. 9-10/1869, o scrisoare, prin care face apel la toţi cei ce doreau să acţioneze în interesul naţional, îndemnându-i ca în toate locurile, chiar dacă nu sunt mai mult de 3 persoane, să se constituie într-un club politic naţional, care să stea în legătură cu altele similare şi cu cel central, în scopul conlucrării la elaborarea unui program pentru toate chestiunile politice şi la găsirea unor căi comune în întreaga politică naţională.2

În ce priveşte Transilvania, problema înfiinţării cluburilor politice (electorale) locale este controversată. După unele păreri, încă înainte de conferinţa naţională de la Miercurea (7-8 martie 1869), care a marcat înfiinţarea Partidului Naţional Român din Transilvania, prin lunile ianuarie – februarie, deci înainte, în timpul şi după evenimentul constituirii partidului politic naţional al românilor bănăţeni, s-au înfiinţat cluburi electorale în întreaga provincie.3 Ar fi interesant dacă această afirmaţie s-ar dovedi, documentar, ca fiind reală, întrucât în scrisoarea sa din 28 martie 1869, adresată comisarului regesc Péchy Mano din Cluj, ca răspuns la comunicarea de către acesta a ordinului Nr. 986 din 18 martie 1869 al ministrului de interne de la Budapesta , prin care activitatea Partidului Naţional Român, recent înfiinţat, şi a “comitetelor sale filiale” a fost interzisă. Elie Măcelariu (ca preşedinte al partidului) afirmă că reală este numai înfiinţarea comitetului naţional român central, dar că acele filiale nici nu s-au înfiinţat, nici nu există.4

Ulterior, însă, aşa cum o dovedesc sursele documentare, acolo unde au existat forţe umane, combativitate şi condiţii locale favorizante, sub pretextul pregătirii campaniilor electorale şi imitând exemplul celorlalte naţionalităţi, au apărut câteva cluburi electorale (politice) ale românilor. Astfel, până în prezent, am găsit atestate documentar pe cele din comitatul Bihor (1871), pe cel municipal din Cluj (1875), pe cel cercual din Deva (1881), pe cel comitatens de la Blaj (1895-1896) şi pe cel orăşenesc de la Sebeşul Săsesc (1900-1919).5

O dovadă a existenţei unor asemenea cluburi, sunt şi instrucţiunile trimise acestora, la l martie 1881, de către Comitetul Central Electoral din Sibiu (cel ales de către Conferinţa generală electorală din anul 1878), cu referire la modul de organizare a alegerilor de delegaţi la adunarea generală din 12 mai 1881, de la Sibiu , precum şi dispoziţiile Comitetului PNR din 8 iunie 1881, trimise pe adresa preşedinţilor şi a membrilor cluburilor subordonate, cu referire la activitatea ce trebuia desfăşurată în viaţa publică, la nivelul municipiilor (comitatelor) şi comunelor.6

Un alt adevăr, de necontestat, este şi acela că nu existau peste tot, în teritoriul de competenţă al PNR, comitete sau cluburi locale, deci o reţea teritorială completă, motiv pentru care în faţa comitetului de conducere a stat mereu în atenţie înmulţirea acestora şi, deci, completarea reţelei teritoriale. Astfel, la 13 februarie 1880, Comitetul Electoral Central Român din Sibiu, adresându-se unor fruntaşi din comitate, cere ca în toate comitatele şi în toate cercurile electorale să se formeze, „Subcomitete electorale”, cu misiunea de a urmări şi raporta ierarhic înscrierea românilor cu drept de vot în listele electorale şi numărul alegătorilor români, comparativ cu cel al celorlalte naţionalităţi, în vederea întocmirii raportului pentru viitoarea conferinţă naţională.

La 1 noiembrie 1880, acelaşi for central revine cu o circulară prin care cere ca în fiecare cerc (colegiu) electoral, în care se află alegători români, fie ei mulţi sau puţini, să se formeze („de pe acum”) cluburi, conduse de comitete formate din 3-7 membri, precum şi un club comitatens, de asemenea, condus de către un comitet. Se indica o discreţie totală, mijloacele de acţiune să rămână secrete, „scopul final fiind cunoscut”. Se mai preciza că, după conferinţa naţională, comitetul clubului comitatens va executa cele ordonate de la centru, va convoca adunarea clubului ori de câte ori va fi nevoie şi va organiza alegerile de delegaţi la conferinţele naţionale. De asemenea, din raportul prezentat la conferinţa naţională din 23-24 iulie 1893 de către Comitetul Central Electoral al PNR din Transilvania şi Ungaria, rezultă că printre misiunile sale din perioada analizată a fost şi aceea de se ocupa de “completarea organizării partidului naţional”, pentru organizarea unei opoziţii active în municipii (comitate). Se făcea apoi constatarea că existau „comitete bine organizate în mai multe părţi ale ţării” şi că în cercurile electorale existau mulţi oameni de încredere. Apreciindu-se că prin politica excesiv de şovină a guvernului s-a creat o situaţie grea pentru români, se arăta că organizarea unei opoziţii naţionale la nivelul municipiilor abia s-a putut începe cu ocazia alegerilor suplimentare, prin candidarea unor fruntaşi români, dintre care unii au reuşit să fie aleşi, alţii au fost eliminaţi prin violenţa stăpânirii şi abuzurile de putere ale organelor sale administrative locale.

În sfârşit, în circulara sa din 8 octombrie 1896, trimisă lui Augustin Bunea la Blaj , Ioan Raţiu, preşedintele PNR, arăta că iminenţa alegerilor parlamentare impune organizarea urgentă a cluburilor centrale şi a subcluburilor în toate cercurile electorale. Se cerea organizarea acestora acolo unde lipseau şi completarea celor existente dacă este necesar. Pentru control, se cerea lista cu preşedinţii tuturor cluburilor şi adresele acestora.7

În ce priveşte clubul politic al românilor din comitatul Alba Inferioară, apreciem că trebuie să fi fost unul dintre cele mai vechi şi mai puternice din zona de influenţă a PNR. Ne bazăm pe faptul că el activa într-un teritoriu cu o populaţie în majoritate covârşitoare românească, cu puternice tradiţii revoluţionare şi de luptă pentru drepturile sociale şi naţionale, cu o numeroasă şi foarte combativă intelectualitate aflată în fruntea tuturor acţiunilor şi care cuprindea zone şi centre cu vechi state de servicii în lupta de afirmare a naţiunii române, cum erau Blajul (aflat în fruntea emancipării culturale şi politice a românilor transilvăneni încă de pe vremea episcopului Inochentie Micu Clain), Alba Iulia, localităţile din zona Munţilor Apuseni şi altele. Din păcate, în baza documentar istorică cunoscută în prezent nu s-au găsit informaţii privind înfiinţarea, modul de organizare şi activitatea acestui club până la reactivarea lui, în perioada postmemorandistă la 28 decembrie 1895.8 Termenul de reactivare, utilizat de către preşedintele său, Dr. Augustin Bunea, în raportul său din 10 octombrie 1896 adresat Dr. Ioan Raţiu, preşedintele PNR, la Sibiu , demonstrează că el a mai avut anterior o perioadă de activitate, întreruptă, probabil, după interzicerea activităţii PNR de către guvernul maghiar (ordinul Nr.321 din 16 iunie 1894 al ministrului de interne).9

Mişcarea naţională românească din Transilvania, ajunsă la apogeu în perioada cunoscutului proces al Memorandumului (luna mai 1894), avea să traverseze, în continuare, o perioadă de reflux, atât datorită frământărilor din interiorul partidului naţional (determinate de confruntările dintre adepţii pasivismului şi cei ai activismului politic, care spre sfârşitul anului 1895 vor deveni făţişe, fiind cunoscute sub denumirea de „criza Tribunei”), cât şi măsurilor dure şi abuzive ale guvernului prezidat de Wekerle Sandor, care îi interzice activitatea.

După demisia din luna ianuarie 1895 e guvernului Wekerle, puterea este preluată de către unul nou, aflat sub preşedinţia lui Banffy Dezsó. Şovin şi intolerant, la 18 ianuarie 1895, acesta avea să-şi declare poziţia politică în faţa parlamentului, subliniind caracterul unitar al statului maghiar, hotărârea sa de a reprima orice încercare de subminare a unităţii statului şi intenţia de a lua în considerare „pretenţiile juste” ale naţionalităţilor, însă, „fără restrângerea caracterului naţional unitar”. În cei 4 ani de guvernare ce au urmat (până în 1899) el îşi va respecta cu cinism şi fanatism aceste angajamente, pricinuind multe suferinţe populaţiei româneşti şi altor naţionalităţi.

În aceste condiţii deosebit de vitrege, cel care şi-a asumat riscul de a reactiva clubul politic al românilor din comitetul Alba Inferioară a fost Dr. Augustin Bunea, istoric şi publicist reputat, pe atunci secretar al Mitropoliei greco-catolice din Blaj. Cunoscut şi ca fruntaş politic al românilor transilvăneni, el a luat parte la toate acţiunile de interes naţional din timpul său, fiind prezent şi ca apărător al acuzaţilor în procesul Memorandumului.11

Aprecierea de care se bucura în cadrul intelectualităţii din comitatul Alba Inferioară este reflectată în două scrisori pe care i le adresează preotul Ioan Pop Păcurariu din localitatea Tiur şi avocatul Alexandru Velican din Alba Iulia.

În prima, exprimându-se admiraţia pentru inteligenţa şi poziţia socială a celui care a fost „iniţiatorul atâtor întreprinderi salutare româneşti” şi „regeneratorul vieţii noastre comitatense”, se făcea remarca că, de fapt, „în lupta extinsă ce purtăm pe toate terenele vieţii noastre publice”, „unicul teren pe care ne mai putem afirma, făcându-şi fiecare datoria, este terenul administraţiunii comitatense”.12 În cea de a doua, după ce se aminteşte perioada de aşteptare şi de dorinţă ca cineva să preia „cârma” pentru unirea tuturor forţelor în lupta pentru drepturile naţionale, se apreciară iniţiativa organizării activităţii viitoare a românilor în „congregaţiunea comitatului”.13 Iniţiativa organizării unei puternice opoziţii politice româneşti în consiliul comitatului Alba Inferioară şi cu diferite alte prilejuri a fost, fără îndoială, un act de mare curaj al lui Augustin Bunea şi al celorlalţi fruntaşi români din Blaj care l-au sprijinit şi încurajat, în condiţiile în care PNR fusese scos în afara legii, încă din 16 iunie 1894, iar întreaga acţiune s-a desfăşurat în secret, fără ştirea şi aprobarea organelor de stat maghiare.14 Se pare că legăturile prin corespondenţă dintre fruntaşii români se făceau prin curieri, întrucât doar o carte poştală şi două telegrame poartă însemnele oficiilor de poştă. Pe unele acte conceptate de către Clubul central din Blaj, apar menţiuni de expediere, fără însă a se putea stabili sub ce formă s-au făcut expedierile. Dacă, totuşi, conducătorii blăjeni s-au folosit de serviciile poştale pentru corespondenţa lor cu caracter confidenţial, în condiţiile severei cenzuri practicate în perioada postmemorandistă de către organele de stat, aceasta reprezintă încă o dovadă a curajului şi a hotărârii lor.15

Toate acţiunile politice care au fost desfăşurate în perioada 31 octombrie 1895 – 18 octombrie 1896 de către români din comitatul Alba Inferioară, au purtat amprenta unei cunoaşteri perfecte a tacticii şi strategiei partidului naţional, stabilite încă la conferinţa naţională de la Miercurea şi cuprinse, mai apoi, în 1881, în programul acestuia. Este vorba de continuarea „rezistenţei pasive” a românilor, prin neparticiparea la alegerile parlamentare, întrucât nu li se asigurau posibilităţile de a trimite în organul legislativ un număr corespunzător de deputaţi, proporţional cu ponderea lor în stat, aceasta neînsemnând, însă, renunţarea la viaţa politică, ci, dimpotrivă, intensificarea luptei pentru recâştigarea poziţiilor pierdute în perioada dualismului, orientată spre „inferioarele sfere ale vieţii publice, anume prin municipalităţi şi comune”. În anul 1881 şi în perioada care a urmat, conducerea PNR a recomandat, în mai multe rânduri, ca în cadrul consiliilor comitatense şi comunale să se dezvolte, în limitele legii, „cea mai zeloasă şi energioasă activitate pentru susţinerea şi apărarea drepturilor naturale şi pozitive ale naţiunii noastre”. Astfel, centrul de greutate al activităţii politice concrete se va deplasa spre organele teritoriale, care vor avea rolul de a mobiliza mase tot mai largi de cetăţeni în această direcţie.16

Fruntaşii români din Blaj şi din restul comitatului Alba Inferioară, s-au conformat întrutotul acestor orientări, deşi unii dintre ei (spre exemplu, Ludovic Ciato, avocat arhidiecesan la Blaj şi deputat la Conferinţa naţională din anul 1881 ca reprezentant al cercului electoral din Aiud), s-au pronunţat împotriva pasivităţii.17 În aceste condiţii şi în preajma alegerilor pentru consiliul comitatului Alba Interioară, programate a avea loc la 14 noiembrie 1895, la 31 octombrie Augustin Bunea lansează o scrisoare circulară către fruntaşii români din principalele centre ale comitatului, corespundând circumscripţiilor electorala stabilite de către autorităţile comitatense de la Aiud. Deşi nu s-a găsit încă un exemplar al acestei scrisori, conţinutul său îl putem deduce după circulara asemănătoare (sau poate identică) lansată o zi mai târziu, la l noiembrie 1895, din Alba Iulia, de către protopopul ortodox Nicolae Ivan şi avocatul Ioachim Fulea, pentru intelectualii din cercul lor de activitate.

„În comitatul nostru, se arăta în circulară, de o vreme încoace, românii au dat puţine semne de viaţă. În cercuri cu mare majoritate românească au fost aleşi reprezentanţi municipali străini de limba şi neamul nostru. Aşa am ajuns că limba română azi nu mai e limbă protocolară în sala comitatului. Ca să ştergem pata aceasta e datoria noastră să luptăm şi să ne prezentăm la alegerile municipale, pe ziua de joi, 14 Nov. a.c. şi să alegem români independenţi, care să stăruie pentru dreptul limbei noastre şi pentru afacerile ce ne privesc pe noi. P.T. D-ta eşti rugat a stărui ca să se prezenteze toţi alegătorii români, pe ziua defiptă, la locul central de alegere în …. şi acolo să se combineze o listă în care să fie puşi numai fruntaşi de ai noştri şi fără de a intra la învoială ori pact cu alte partide străine, să asiguraţi triumful listei române. În ziua de alegere, un bărbat de încredere de aici ori din Blaj se va presenta la locul de alegere şi vă rugăm a primi poveţele ce vi se vor da, ca să nu se facă împerecheri în detrimentul cauzei române”.18 Pentru a cunoaşte componenţa comisiilor electorale din circumscripţii şi de la comitat, structura lor etnică, listele cu persoanele din comitat care aveau cele mai mari venituri şi, deci, puteau să apară în listele cu „viriliştii”, precum şi listele electorale, Augustin Bunea îi cere avocatului aiudean Emil Gherasim să le procure de la sediul comitatului. Deşi întâmpină dificultăţi, până la urmă acesta procură listele solicitate, mai întâi pe cele din perioada 1893-1895, iar, mai apoi, pe cele prevăzute pentru anul 1896, şi le trimite la Blaj.19

Studiul acestor documente avea să scoată în relief nedreptăţile sistemului electoral practicat de către statul maghiar faţă de populaţia românească, de departe majoritară, din comitatul Albei Inferioare, ca de altfel şi din celelalte comitate. Astfel, în cele 12 circumscripţii electorale stabilite pentru comitat 20, în comisiile lor electorale, din 190 de persoane, doar 43 erau români (22,63%).21 În afară de cercul Blaj, care avea 12 români din 14 membri şi cercul Bărăbanţ care avea 5 români din 12 membri, celelalte cercuri, cu comisii formate din 10 (Zlatna) la 24 de membri (Alba Iulia, Vingard), abia aveau de la 1 (Vingard) la 4 români (Ighiu, Aiud-comune). Semnificativ este cazul oraşului Aiud care între cei 18 membri nu avea nici un român. Se mai practica şi metoda „plantării” în comisiile electorale cercuale de persoane străine de zonele respective. Astfel, la Alba Iulia era un membru din Aiud, la Aiud unul din Orăştie (comitatul Hunedoara); la Ocna Sibiului doi, din Budapesta şi Alba Iulia, la Vinţul de Jos unul din Sebeş, la Bărăbanţ doi membri din Vinţul de Jos, la Ocna Mureş unul din Aiud, iar la Vingard patru, din Aiud, Budapesta, Stremţ şi Blaj. În ce priveşte listele cu „viriliştii”, care stabileau un „cens” foarte ridicat, pentru a înlătura de la urne majoritatea populaţiei cu venituri şi cu impozite mai mici, cea întocmită la 26 noiembrie 1894 pentru anul 1895 cuprindea 190 de persoane cu impozite între 6735,50 florini (episcopul romano-catolic de Alba Iulia) şi 129,54 florini (preotul reformat din Sânbenedic), dintre care doar 23 erau români (Cirlea Ioan, măcelar din Alba Iulia cu 381,05 florini, până la Boţian Francisc , preot greco-catolic din Bărăbanţ cu 144,92 florini). În această listă figurează şi Ioan Micu Moldovan, canonic din Blaj, cu suma de 329,93 florini; în schimb, memorandistul Rubin Patiţia din Alba Iulia a fost eliminat, fiind la închisoare. Lista cu viriliştii pentru anul 1896, întocmită la 31 octombrie 1895, cuprindea tot 190 de persoane, cu sume cuprinse între 8569,85 şi 147,45 florini, între care 27 de români. Dintre aceştia se remarcă mitropolitul greco-catolic Dr. Victor Mihaly din Blaj, cu suma de 2749,05 florini (locul 5 în listă), Ioan Micu Moldovan cu 687,97 florini (locul 26) şi avocatul Rubin Patiţia din Alba Iulia, reîntors de la închisoare în luna septembrie 1895, cu 283,56 florini (locul 86).22 În raportul pe care, la 8 noiembrie 1895, îl trimite lui Augustin Bunea la Blaj , protopopul greco-catolic din Zlatna, Iuliu M. Montani, arată că a luat toate măsurile necesare pentru alegerile din 14 noiembrie, dar că în notariatul cercual Zlatna între cei 118 alegători sunt numai 28 de români. Pentru a câştiga în alegeri era nevoie de sprijinul românilor din celelalte notariate cercuale ce ţineau de cercul electoral Zlatna. El cerea numirea unor candidaţi din Blaj pe care să-i aleagă în cercul său. Pe raport Bunea notează cu creionul numele lui Ştefan Pop, Alesiu Viciu şi Pascu(?).23

La 9 noiembrie 1895, sub semnăturile lui Augustin Bunea şi I. Brut Hodosiu (probabil fostul preşedinte şi, respectiv, fostul secretar al vechiului club electoral comitatens desfiinţat), se convoacă prima adunare a fruntaşilor români din Blaj, pentru data de 10 noiembrie, în localul băncii „Patria”. În listă figurează 6 canonici, între care şi Ioan Micu Moldovan, pe acea vreme vicar general al Mitropoliei greco-catolice locale şi preşedinte al Astrei, precum şi 73 de „domni” (profesori, preoţi, avocaţi etc.). Deşi obiectul convocării nu este menţionat iar protocolul încheiat cu acel prilej încă nu este cunoscut, se poate deduce că s-au discutat probleme referitoare la organizarea alegerilor comitatense din 14 noiembrie.24

Măsurile iniţiate au dat primele roade. Din rapoartele întocmite, după 15 noiembrie 1895, de către cei însărcinaţi să conducă alegerile în cercuri, rezultă că românii şi-au putut alege în totalitate sau parţial reprezentanţii în cercurile Bărăbanţ, Ighiu, Ocna Sibiului, Zlatna, Vingard şi Blaj. În lipsa rapoartelor de la celelalte cercuri electorale din comitat, deducem că în acestea nu s-au obţinut aceleaşi succese.

Din motive numai de ele ştiute, organele comitatului vor anula însă toate alegerile victorioase ale românilor, cu excepţia celor din cercul Bărăbanţ, fixând termenul de repetare a lor pe 27 ianuarie 1896. La 6 decembrie 1895, preotul Isaia Popa din Ocna Sibiului raporta la Blaj că a fost informat despre sosirea la sediul comitatului din Aiud, după anularea alegerilor din cele 5 cercuri electorale, a unei personalităţi cu funcţii mari de la Budapesta , care a reproşat conducerii comitatului anularea, considerând că activitatea electorală înviorată a românilor era un semn al dorinţei lor de a-şi schimba atitudinea politică faţă de alegerile parlamentare.

Din rapoartele preoţilor greco-catolici Teodor Fodor din satul Băgău şi Aureliu Pascu din Aiudul de Sus, care şi-au condus alegătorii la cercul electoral Aiud-comune, aflăm câteva dintre abuzurile organelor administraţiei de stat, precum şi neajunsurile pricinuite de către unii români, din cauza cărora s-au pierdut alegerile în acest cerc.

Astfel, alegerile au fost anunţate în sate doar în seara zilei precedente şi în dimineaţa zilei stabilite, motiv pentru care o bună parte dintre alegatori nu s-au putut prezenta la vot. Mulţi dintre românii ce s-au prezentat la urne nu au fost înştiinţaţi că trebuie să voteze cu lista românilor „independenţi”, astfel că au votat lista prezentată da către autorităţi. Unii dintre ei, din păcate, au ascultat mai mult de sfaturile domnilor maghiari cu influenţă din cercul electoral şi nu de preoţii români care îi îndemnau să voteze lista românilor. Ba, mai mult chiar, unii români cu funcţii în organele de stat comunale, au candidat pe listele prezentate de către autorităţi, au împărţit bilete cu numele celor de pe aceste liste şi i-au îndemnat pe români să le voteze. Printre aceştia sunt numiţi Crişan Nicolae, notar din Geomal, Anghel Iosif notar şi Monea Ioan „scriitor” (secretar), ambii din Lopadea Românească. Primii doi au şi fost aleşi în final, însă fiind dependenţi de putere, românii i-au renegat.

Din rapoarte rezultă că lupta la cercul electoral Aiud-comune au dus-o preoţii români greco-catolici, mai numeroşi în zonă, şi cei ortodocşi, precum şi “un respectabil domn român”, care nu putea fi altul decât avocatul Emil Gherasim din localitate. În context, se reproşează preoţimii că lucrează mai mult pentru binele propriu decât pentru binele comun, ea având „o grea responsabilitate înaintea lui Dumnezeu şi a naţiunii”.

Deşi ambii raportori au făcut parte din comisia electorală a cercului, în cadrul căreia au lucrat până la sfârşitul scrutinului, nu au putut împiedica insuccesul, românii „picând tot prin români”. Ei au plecat spre casă seara târziu „deprimaţi pentru indolenţa unora şi impertinenţa altora”.25

Constatând că la alegeri nimeni nu se îngrijeşte de alegătorii români, mai ales de ţăranii care altădată erau baza succeselor şi a speranţelor naţionale, astfel că aceştia sunt atraşi, cu băutura, mâncare şi cadouri de către partea adversă, „devenind uneltele cele mai mizerabile în mâna inamicilor noştri”, preotul Ioan Pop Păcurariu din Tiur, propunea lui Augustin Bunea la 5 decembrie 1895, lansarea unei liste de contribuţie pentru crearea unui fond, din care, la alegeri, să se dea alegătorilor un prânz şi, după împrejurări, ceva băutură.26

Ca urmare a anulării rezultatelor alegerilor din 14 noiembrie 1895 în cercurile Blaj, Ighiu, Ocna Sibiului, Vingard şi Zlatna, Augustin Bunea convoacă pe 22 de fruntaşi români din localitate, în ziua de duminică, 8 decembrie 1895, în localul băncii Patria, cu scopul de a hotărî, cum să se procedeze în continuare.27

Tot în 8 decembrie, Pr. Vasile Fodor din Abrud, care fusese ales ca delegat la „congregaţia comitatului” în cercul electoral Zlatna, îi scrie lui Augustin Bunea despre măsurile ce le-a luat după anunţarea anulării alegerilor, ca la repetarea lor românii să fie şi mai combativi. Fiind departe de centrul comitatului, el cerea să fie ţinut la curent cu evenimentele, iar lupta românilor din comitat să se dea cu puteri unite. În încheiere, Bunea este întrebat ce hotărâri a luat cu privire la organizarea cluburilor din comitat.28

Înfiinţarea, de fapt reactivarea, Clubului electoral al comitatului Alba Inferioară, a avut loc la 28 decembrie 1895, în Aiud, cu ocazia conferinţei confidenţiale a membrilor români ai „congregaţiunii comitatului”. În cuvântul său introductiv, Augustin Bunea a arătat că scopul acestui club era să conducă pe românii din comitat în „afacerile lor comunale şi municipale”. Au fost aleşi apoi preşedintele şi notarul şedinţei, în persoanele lui Augustin Bunea şi, respectiv, Ioan P. Păcurariu. Protocolul şedinţei ne arată că la discuţiile îndelungate au participat protopopul ortodox Nicolae Ivan şi avocatul Rubin Patiţia din Alba Iulia, Nicolae Florescu proprietar din Ighiu, avocatul Alexandru Filip din Abrud, învăţător pensionar Ştefan Crişan din Teiuş, Gavril Pop din Blaj şi alţii. S-a hotărât ca pentru alegerile în consiliul comitatului să se constituie următoarele cercuri electorale, separat de cele pentru alegerile „dietale” (parlamentare): Blaj, Zlatna, Ighiu, Ocna Mureş, Vingard, Bărăbanţ, Abrud, Ocna Sibiului, Alba Iulia împreună cu Vinţul de Jos şi Aiud-oraş împreună cu comunele din jur, în total 10. În fiecare dintre acestea urma să se constituie câte un club electoral. Ca preşedinţi ai acestora au fost stabiliţi următorii: la Blaj Augustin Bunea; la Ighiu Nicolae Florescu; la Ocna Mureş (Uioara) Vasile Crişan, preotul greco-catolic din Sân-Iacob; la Aiud Ştefan Crişan; la Vingard Constantin Colbazi, proprietar din Spring; la Alba Iulia – Vinţul de Jos Nicolae Ivan; la Bărăbanţ Iosif Muntean, proprietar; la Zlatna Iuliu M. Montani, protopop greco-catolic; la Ocna Sibiului Ioan Vinţeler, preot ortodox, iar la Abrud Alexandru Filip, avocat.

Preşedinţii numiţi urmau să formeze în cercurile lor câte un club electoral, întregind comitetele de conducere ale acestora cu câte 4 membri, cu acordul alegătorilor, iar la fiecare comună să numească câte un om de încredere, care să se îngrijească ca alegătorii să-şi plătească impozitele şi de întocmirea listelor „viriliştilor”. Pentru comitetul central al Clubului electoral comitatens din Blaj s-au ales următorii: Dr. Augustin Bunea, ca preşedinte, Ioan Micu Moldovan, Gavrilă Pop, Dr. Vasile Hossu, Brut Hodoşiu, Dr. Alexandru Pop, Ioan Fechete Negruţiu, George Bărbat şi Teodor Onişor, ca membri. Din comitetul central urmau să facă parte şi cei 10 preşedinţi ai cluburilor electorale cercuale, astfel că el număra, în total, 18 persoane (Augustin Bunea era preşedinte şi la cercul electoral Blaj).

În sfârşit, pentru alegerile parţiale din 27 ianuarie 1896, din cercurile electorale la care cele din 14 noiembrie 1895 au fost anulate de către organele comitatului, s-au hotărât listele candidaţilor, mai puţin pentru cercul Blaj, căruia i se lăsa libertatea de a alege pe cine vor dori alegătorii. De altfel, şi celorlalte cercuri li s-a dat libertatea de a modifica, după dorinţele alegătorilor, listele cu candidaţi.29

Studiind listele cu alegătorii din cercurile în care urmau să se repete alegerile, comitetul clubului comitatens avea să constate că românii erau majoritari astfel că puteau nădăjdui într-un succes, dacă s-ar fi prezentat toţi la vot şi ar fi votat listele românilor. Cifric, situaţia se prezenta astfel în cercurile respective: Blaj (9 comune) - 142 alegători, 83 români, 59 alte naţionalităţi (+24); Ighiu (18 comune) - 272 alegatori, 156 români, 116 alte naţionalităţi (+40); Vingrad (25 comune) – 446 alegători 273 români, 173 alte naţionalităţi (+100); Zlatna (14 comune) – 261 alegători, 161 români, 100 alte naţionalităţi (+61). Pentru cercul Ocna Sibiului nu s-au găsit listele respective.30

Reîntorşi la Blaj , conducătorii clubului central comitatens, vor adresa, la 30 decembrie 1895, o circulară preşedinţilor cercurilor electorale subordonate, prin care, reamintindu-se cele hotărâte la consfătuirea de la Aiud , li se cerea acestora, ca în înţelegere cu alegătorii, să constituie cluburile electorale cercuale, fiecare din câte 5 membri (preşedintele ales, plus încă 4 membri), cel târziu, până la 17 ianuarie 1896, şi să raporteze executarea. De asemenea, se cerea preşedinţilor respectivi să discute cu alegătorii listele cu candidaţii propuşi pentru alegerile parţiale din 27 ianuarie 1896, să le modifice, dacă va fi cazul, iar după definitivare să le trimită la Blaj (până la 15 ianuarie 1896), în vederea multiplicării lor în atâtea exemplare câte vor fi necesare pentru a acoperi numărul alegătorilor. Circulara a fost semnată de către Augustin Bunea, ca preşedinte, şi de către A.C. Domşa, ca notar (secretar). Circulara va primi numărul de înregistrare 1, semn că la clubul central s-a introdus evidenţa de registratură a actelor. Înregistrarea actelor, după Anul Nou 1896, va continua cu Nr. 2 din 4 ianuarie şi va putea fi urmărită (numai după actele ce s-au păstrat în fond) până la Nr. 49 din 18 octombrie. Dintre cele 49 de acte înregistrate, în prezent se mai păstrează 40, restul de 9 fiind lipsă.31

Este interesant faptul că într-o scrisoare de răspuns la circulară, preşedintele cercului electoral Abrud numeşte adresantul: „Comitet central al Partidului Naţional Român din comitatul Alba Inferioară”, o dovadă vie, deci, venită dintr-o sursă sigură,32 că aşa numitele cluburi electorale, erau de fapt, organe locale ale partidului naţional.

Din corespondenţa purtată cu Ştefan Crişan, preşedintele cercului electoral Aiud, rezultă că, în ce priveşte constituirea clubului electoral, trebuia păstrată discreţia, pentru a nu fi recunoscută de către „adversarii politici”, cu atât mai puţin de către primpretorii plăşilor Aiud şi Teiuş, ca aceştia să nu „ne zădărnicească lucrarea patriotică”. Se indica preşedintelui Crişan, ca prin „epistole private”, să convoace la propriul domiciliu din Teiuş o consfătuire confidenţială cu alegătorii din localitate şi cu câţiva fruntaşi din comunele aparţinătoare cercului electoral, în vederea constituirii clubului şi a luării unor hotărâri privind colectarea de fonduri băneşti pentru nevoile clubului propriu şi pentru cele ale clubului central comitantens.33

Primul club electoral cercual înfiinţat a fost cel din Ighiu, la 12 ianuarie 1896, fiind alcătuit din preşedintele Nicolae Florescu şi patru preoţi: Chiriac Raţiu din Oiejdea, Aurel Hulea din Galda de Jos, George Muncuş din Cricău şi Vasiliu Davidescu din Mogoş-Mămăligani. Cu prilejul constituirii s-a aprobat şi lista candidaţilor la alegerile parţiale, cu o singură modificare, constând în înlocuirea lui Iosif Nestor cu Vasiliu Davidescu.34

Apoi, rând pe rând, la comitetul clubului central din Blaj vor sosi rapoarte cu referire la înfiinţarea celorlalte cluburi electorale cercuale. Astfel, la 14 ianuarie 1895, a fost constituit cel de şa Vingard, având ca preşedinte pe Constantin Colbazi, iar ca membri pe Simion Alămoreanu, preot din Alămor, Ioan Popasu, Teofil Bărbat, învăţător din Sprig şi Nicolae Mărginean, care a fost numit notar al clubului. Din protocolul de şedinţă şi din raport rezultă că, deşi au fost prezenţi numai 15 alegători, majoritatea preoţi, întrucât dintre mireni puţini aveau acest drept cetăţenesc, dezbaterile au fost vii şi entuziaste. După alegerea membrilor clubului, s-au ales candidaţii la alegerile din 27 ianuarie, modificându-se lista propusă în circulara clubului central. În raport se cerea multiplicarea listelor cu candidaţi şi trimiterea lor în plicuri cu antetul băncii „Patria” sau al Casei Centrale Arhidiecezane din Blaj, probabil pentru a deruta autorităţile. În adresa de răspuns a clubului central din Blaj s-au făcut cunoscute înlocuirile candidaţilor Petru Suciu cu Aurel C. Domşa şi Ioan Mureşan cu Nicolae Pop, profesor din Blaj, precum şi faptul că toţi preoţii din cerc au fost solicitaţi ca, pe baza listelor cu alegătorii din propriile comune, să-i aducă pe toţi la votare.35

La 16 ianuarie 1896 s-a constituit clubul electoral cercual Bărăbanţ, format din Iosif Muntean, preşedinte, Teodosiu Lobonţiu, vicepreşedinte, Nicolae Anca, casier, Iuliu Moldovan, controlor şi Francisc Boţianu, preot, notar. Verificatori ai protocolului au fost aleşi Filip Pojar şi Ioan Moldovan. Şedinţa de constituire s-a ţinut în Alba Iulia.36

Clubul electoral cercual Blaj s-a constituit în şedinţa confidenţială ţinută în ziua de 19 ianuarie 1896, în localul Băncii „Patria”. Pentru şedinţă conducerea clubului central din 1ocalitate a lansat un convocator cu 70 de persoane, toate cu drepturi de alegători, între care şi floarea intelectualităţii locale. Preşedintele fiind ales încă în şedinţa de constituire de la Aiud din 28 decembrie 1895, în persoana Dr. Augustin Bunea, s-a trecut la alegerea unei comisii de propuneri (Vasile Oltean, George Vancea ; George Bărbat) şi a unui notar pentru redactarea protocolului (A.C. Domşa), iar apoi a membrilor clubului (Vasile Oltean, George Vancea, Dr. Izidor Marcu şi A.C. Domşa, ca secretar şi casier) şi a candidaţilor pentru alegerile parţiale din 27 ianuarie (Ioan P. Păcurar, Dr. Izidor Marcu, Ştefan Pop, Aron Deac, Dr. Ambroziu Cheţan, Iuliu Nestor, Dr. Sebastian P. Radu). Pentru reuşita în alegeri, s-a hotărât să se ceară şi sprijinul „bărbaţilor cu influenţă” din cercul electoral.37

A urmat, la 20 ianuarie 1896, constituirea clubului electoral din Ocna Sibiului, alcătuit din Ioan Vinţeleriu ca preşedinte, Isaia Popa, preot, ca secretar, Isaia Henteş, preot, Ion Ghişoiu, preot şi Ioan Moise Muntean, econom, ca membri. În raportul adresat lui Augustin Bunea s-a făcut remarca că în cercul Ocna Sibiului clubul s-a constituit „din nou”, ceea ce confirmă faptul că, înainte vreme, în comitatul Alba Inferioară au mai existat şi au funcţionat asemenea cluburi.38

La 21 ianuarie 1896, Vasiliu Orăşan, preşedintele cercului electoral Ocna Mureş, raporta că încă nu este dumirit cum să procedeze, dar că ar fi buni ca membri ai clubului local preoţii Nicolae Gherman din Găbud, Ioan Moldovan din Ciunga (Uioara de Jos), Nicolae Micu din Alecuş şi Ioan Stângu din Fărău. Comitetul central îi răspunde cam în acelaşi sens cum a făcut-o şi în cazul cercului Aiud (vezi textul cu nota 33). Întrucât preşedintele Vasiliu Orăşanu nu a mai revenit cu alte rapoarte, presupunem că în clubul său au rămas ca membri cei propuşi.39

La 27 ianuarie 1896 s-au numit provizoriu membrii clubului cercual din Zlatna; Iovu Băbut şi Aurelian Dancu din Bucium, Nicolae Cristea din Pătrânjeni şi Gedeon Radeş din Şard, pe lângă preşedintele Iuliu M. Montani, sub rezerva ca ulterior să se facă constituirea definitivă. Întrucât, după această dată nu au mai apărut rapoarte cu referire la componenţa clubului, presupunem că el a rămas în componenţa mai sus amintită. Prin corespondenţă cu comitetul clubului central s-a stabilit apoi lista candidaţilor la alegerile parţiale din 27 ianuarie, care s-a multiplicat spre difuzare.40

Din corespondenţa care s-a păstrat în arhiva clubului central din Blaj, rezultă că celelalte cluburi cercuale s-au constituit mai târziu şi anume: cel de la Aiud după 1 februarie, iar cel de la Alba Iulia după 23 martie 1896. De la cel din Abrud nu s-au păstrat informaţii, dar el figurează ca fiinţând în raportul din 10 octombrie 1896 al comitetului clubului central, adresat Dr. Ioan Raţiu, preşedintele PNR.41

Din sursele documentare şi bibliografice care ne-au stat la îndemână nu am putut stabili cu cine au stat de vorbă la Blaj „tinerii tribunişti” (G. Bogdan-Duică, I. Rusu-Şirianu şi T. L. Albini) atunci când s-au deplasat acolo (în primele săptămâni ale lunii decembrie 1895) pentru a lua contact cu persoanele ce le împărtăşeau orientarea politică (spre activism) şi nici ce persoane au participat la întrunirea de la Braşov (22 decembrie 1895) organizată de către aceştia.

Este posibil însă ca Augustin Bunea să fi participat şi la una şi la alta. Rezultatul s-a văzut ulterior, prin intensul „activism politic local”, desfăşurat la nivelul comitatului Alba Inferioară şi al comunelor (urbane şi rurale) acestuia, dar şi prin faptul că s-a respectat, în continuare, conform rezoluţiei de la Braşov , tactica pasivităţii faţă de alegerile parlamentare stabilită în programul de la 1881 al Partidului Naţional Român.42

Şi, iarăşi, o părere personală: dacă acest „activism politic local” a cuprins toate comitatele din teritoriul de competenţă al PNR sau numai o parte dintre ele, el a reprezentat o “şcoală” a unor mase tot mai mari de alegători români în luptele electorale, ceea ce va face foarte uşoară trecerea ulterioară la activismul politic. După înfiinţarea cluburilor electorale cercuale, următorul obiectiv al comitetului clubului central din Blaj a fost mai buna organizare a alegerilor parţiale din 27 ianuarie 1896 şi, eventual, repetarea succesului din 14 noiembrie 1895. Listele candidaţilor fiind deja definitivate cu ocazia constituirii cluburilor, s-a trecut la multiplicarea şi difuzarea lor într-un număr suficient faţă de cel al alegătorilor. Pentru cercul Vingard s-au întocmit liste pentru fiecare localitate şi s-au difuzat, cu circulara din 16 ianuarie 1896, prin preoţi. Acestora li s-a cerut, ca o „datorinţă naţionala”, să se prezinte la urne cu toţi alegătorii şi să-i îndrume a vota listele românilor.43

Succesul din noiembrie 1895 nu a mai putut fi repetat însă, decât în cercurile Vingard (13 români), Zlatna (5 români) şi probabil, Blaj (de unde nu s-au păstrat informaţii). Au pierdut alegerile românii din cercurile Ighiu şi Ocna Sibiului. O parte din motive au fost expuse în raportul din 28 ianuarie 1896 al preşedintelui cercului Ighiu, adresat lui Augustin Bunea. Lăsând la o parte cunoscutele presiuni ale organelor de stat locale (comisia de alegeri fără români; folosirea de băutură şi ţigări; manevrarea listelor şi a buletinelor de vot), raportul se referă la românii care s-au pretat a sluji interese străine, unii pentru băutură şi ţigări (Ex. Ciorbea, ginerele lui Nistor şi judele din Ponor cu fratele său), iar alţii pentru a-şi menţine funcţiile de notari, juzi, birăi şi altele (cei din Ponor, Cricău, Benic, Ighiel, Ţelna, Galda de Jos, Galda de Sus, Bucerdea Vinoasă). Mai mulţi nu s-au prezentat la urne, astfel că din 210 alegători doar 91 au votat cu lista românilor, pierzându-se alegerile din cauza a 28 de voturi date adversarilor politici. Pe aceştia preşedintele Florescu nu-i mai consideră români, fiind mai periculoşi decât străinii. La toate acestea, preşedintele cercului Zlatna mai adaugă acţiunile pretorilor din Zlatna şi Roşia Montană, care au ademenit cu ospeţe şi cu bani pe alegătorii români, dar nu au avut succes, datorită bunei organizări şi supravegherii făcute de către fruntaşii români, în special de către cei din Bucium. El combate şi neadevărurile apărute în ziarul Közerdek, lucru pe care îl face, de altfel, şi ziarul „Unirea” din Blaj, cum că românii i-au ospătat înainte de votare pe propriii lor alegători şi că un număr mare de unguri nu s-au prezentat la urne. Preşedintele cercului Zlatna semnalează faptul că, dimpotrivă, pentru a figura în listele de alegători, ungurilor li se cerea să-şi achite la timp impozitele, iar pentru cei săraci se puneau banii datoraţi, din anumite fonduri disponibile, numai ca aceştia să figureze în liste şi să poată fi folosiţi ca alegători.44

Apropierea sesiunii de primăvară a consiliului comitatens Alba Inferioară, determină comitetul „clubului naţional” comitatens să convoace o şedinţă de pregătire cu membrii săi şi ai cercului electoral Blaj, pe ziua de 16 martie 1896, în localul Casinei Române din localitate.

În cadrul şedinţei s-a hotărât să se înainteze vicecomitelui din Aiud un memoriu prin care, motivându-se cu numărul mare al membrilor români aleşi în „congregaţia comitatensă”, să se ceară acceptarea limbii române în tranzacţiile protocolare, alături de limba oficială maghiară. Înainte de a fi prezentat, memoriul urma să circule prin comitet pentru a fi semnat de către toţi membrii aleşi.

Totodată s-a discutat şi aprobat, în vederea difuzări, o circulară adresată preşedinţilor cluburilor cercuale şi „bărbaţilor de încredere” din comunele aparţinătoare acestora, precum şi instrucţiunile asupra modului cum trebuie să se acţioneze în sistemul de organizare teritorial şi asupra sarcinilor fiecăruia dintre părţi. Între sarcinile preşedinţilor de cluburi şi ale bărbaţilor de încredere din comune s-au stabilit: promovarea permanentă a intereselor românilor; cunoaşterea temeinică a legii comunale (XXII – 1886) şi a celei municipale (XXI – 1886) pentru a le putea folosi atunci când va fi nevoie; stabilirea celor care îndeplinesc condiţiile de „virilişti”, înscrierea lor în liste şi grija ca aceştia să participe în reprezentanţa comunală; promovarea în organele reprezentative comunale a acelor persoane care dovedesc interes faţă de soarta poporului român şi sunt gata să-i apere drepturile, inclusiv cele bisericeşti şi şcolare; urmărirea atentă ca locuitorii români care au dreptul de alegători „dietali” (parlament) să-şi plătească obligaţiile de impozite pe anul precedent până la 14 aprilie a anului curent, pentru a nu risca să fie omişi din listele alegătorilor; controlarea activităţii comisiilor electorale locale; determinarea românilor care ajung să plătească dări anuale de peste 150 florini ca, până la 31 august, să ceară comisiei verificatoare comitantese să-i treacă în listele cu „virilişti”, pentru a înmulţi numărul românilor cu acest statut; strângerea de la fiecare comună a sumei de 5 florini pe an şi predarea banilor colectaţi comitetului central pentru a fi folosiţi la acoperirea cheltuielilor necesare.

În cadrul şedinţei s-a mai hotărât convocarea în scris a tuturor celor aleşi în „congregaţiunea comitatului”, pentru a fi prezenţi la sesiunea de primăvară din Aiud a acesteia., precum şi somarea a 15 intelectuali din cercul electoral Blaj să-şi revendice imediat drepturile de „virilişti”. Ca urmare a şedinţei, la 16 martie 1896 s-a difuzat circulara pentru convocarea la Aiud a membrilor din „congregaţia comitatensă”. La aceasta au răspuns că nu vor putea fi prezenţi dr. Vasile Fodor din Abrud şi protopopul Nicolae Ivan din Alba Iulia, din cauza unor treburi profesionale.

La 27 martie, în Aiud, cu ocazia sesiunii de primăvară a „congregaţiei comitatense”, cei 10 reprezentanţi români prezenţi la prima oră se întrunesc sub preşedinţia lui Augustin Bunea pentru a hotărî ce atitudine să ia faţă de problematica pusă la ordinea de zi. După ce s-a stabilit lista celor ce urmau să ia cuvântul la diferite probleme, dintre care Augustin Bunea la folosirea limbii române în afacerile oficiale şi la obstrucţiile organelor de stat în această privinţă, s-a hotărât ca românii să nu participe la şedinţa festivă de aniversare a „mileniului” şi să părăsească cu toţii sala. La acest punct s-a ţinut cont şi de propunerea scrisă a Dr. Vasile Fodor din Abrud, care cerea ca „românii să ia atitudine hotărâtă şi să insinue protest contra mergerii la mileniu. Este pentru noi Românii <o> chestiune de onoare naţională ca aceasta să o facem”. Din lista de prezenţă, întocmită spre sfârşitul zilei, rezultă că la „congregaţie” s-au prezentat 28 de români, din numărul total de 139 membri prezenţi (20,14%).46

După reîntoarcerea la Blaj , comitetul clubului central difuzează, la 31 martie 1896, circulara şi instrucţiunile adresate cluburilor cercuale şi oamenilor de încredere din comune, cu recomandarea să fie puse cât mai repede în funcţiune şi organizează, pentru aceeaşi zi, cu sprijinul notariatelor din cercul electoral Blaj, alegerea medicului român de cerc (pretură) Dr. Alexandru Codarcea. Documentele privind rezultatul acestor alegeri nu s-au păstrat.47

În urma unei consfătuiri confidenţiale cu alegătorii din cercul electoral Aiud, ţinută la 9 mai 1896 în Blaj, a fost ales ca delegat la conferinţa naţională, ce urma să fie convocată la 15 mai, Brut Hodoşiu (director de bancă), în locul lui Csató Ludovic, decedat. În „Litere credenţionale”, pe care le eliberează la 11 mai 1896 pentru cel ales, ca al doilea delegat al cercului electoral Aiud, „clubul politic al cercului Blaj” îl recomandă pentru conferinţa naţională şi „alte afaceri naţionale”.48

La 1 iunie 1896, acelaşi „club politic al cercului Blaj” difuzează românilor din cerc cu posibilităţi materiale mai bune o circulară, prin care, în interesul de a ocupa 1/5 din locurile de „membri municipali” (în congregaţia comitatului) şi, astfel de a impune limba română ca „limbă protocolară”, „nu numai la comitat, ci şi la celelalte oficii inferioare din acest comitat”, li se cerea celor ce plăteau impozite de peste 150 florini să se anunţe la „comisiunea verificatoare comitatensă” pentru a fi trecuţi în lista viriliştilor, ca astfel să se poată folosi de drepturile ce le incumbă această calitate (evident, în interes naţional).49

Ultimele documente din arhiva clubului central comitatens Blaj, datează din toamna anului 1896. Este vorba de scrisoarea pe care Dr. Ioan Raţiu, preşedintele PNR, o trimite, la 8 octombrie, lui Augustin Bunea, cerându-i ca, în vederea iminentelor alegeri, să organizeze cât mai urgent clubul central şi „subcluburile” din cercurile electorale, sau, dacă acestea există, să le completeze unde este cazul, în strânsă colaborare cu fruntaşii români din comitet. Se mai cerea pregătirea alegerilor de delegaţi la conferinţa naţională ce va fi convocată, iar la 14 octombrie să se înainteze lista cu preşedinţii cluburilor electorale, în care să se precizeze şi adresele lor. În raportul pe care îl întocmeşte la 10 octombrie comitetul central al clubului electoral comitatens Blaj face precizarea că acesta s-a reactivat încă din luna decembrie 1895, iar cluburile cercuale s-au structurat nu pe cercurile electorale de deputaţi „dietali”, ci pe cele de alegere a membrilor în „congregaţia comitatensă”. În continuare, s-a trecut lista preşedinţilor cluburilor cercuale, cu precizarea profesiunilor lor.

După câteva zile, la 15 octombrie 1896, Dr. Ioan Raţiu revine cu o circulară de convocare a „conferinţei electorale generale a alegătorilor români din Transilvania şi Ungaria”, pe ziua de 24 octombrie. Se cerea trimiterea la conferinţă a câte doi bărbaţi de încredere din fiecare cerc electoral. Comitetul din Blaj se conformează şi, după ce convoacă o şedinţă a cluburilor din localitate, se adresează şi preşedinţilor celorlalte cluburi, cerându-le să procedeze la alegerea delegaţilor la conferinţa naţională, ţinându-se cont de aria cercurilor electorale pentru „dieta ţării”, care erau: Abrud, Aiud, Alba Iulia, Ighiu, Ocna Mureş, Ocna Sibiului şi Vinţul de Jos.

Apoi, în şedinţa din 18 octombrie 1896 a „clubului central politic din comitatul Albei” - s-a hotărât convocarea, la 21 octombrie, a alegătorilor români „dietali” din cercul electoral al Aiudului, în sala hotelului din localitate, pentru alegerea delegaţilor. Protocolul acestei şedinţe este ultimul act ce s-a păstrat şi se cunoaşte până în prezent din arhiva creată de către clubul comitatent din Blaj.50

Din lipsă de documente nu am putut stabili când şi în ce împrejurări şi-au încetat activitatea clubul politic central comitatens din Blaj şi cluburile cercuale subordonate.

Faptul că în următorii ani, în comitat, au apărut noi oameni politici (spre exemplu: din 14 noiembrie 1898 Iuliu Maniu, care şi-a preluat funcţia de avocat arhidiecezan în Blaj)51, că tactica PNR a evoluat rapid spre „activism” şi că acţiunile de mare interes naţional, în care, pe lângă fruntaşi, au fost antrenate segmente tot mai largi ale populaţiei româneşti, au devenit tot mai dese şi mai ferme, ne face să credem că ele şi-au continuat activitatea, chiar dacă, din motive tactice şi din prudenţă, putem presupune că nu au mai creat documente scrise. Să nu uităm că după reluarea, la 1905, a activismului politic, misiunile cluburilor electorale au sporit, prin necesitatea de a organiza şi alegerile parlamentare. Or, se ştie că, în anul 1906, în cercurile electorale Ighiu şi Vinţul de Jos, ele au fost victorioase, două mari personalităţi politice: Alexandru Vaida Voevod şi Iuliu Maniu fiind promovate în parlamentul maghiar.

Posibil ca şi acel comitet de acţiune format în Blaj la 21 octombrie 1918 (deci după citirea în Parlamentul de la Budapesta a Declaraţiei de la Oradea a PNR din 12 octombrie 1918 şi cu puţin înainte de realizarea unităţii naţionale), pomenit în presa timpului („Românul” din Arad, Nr. 11 din 20 nov. 1918), să nu fi fost altceva decât clubul politic local, reactivat din nou, în acele momente hotărâtoare pentru naţiune română.52

Această ipoteză este sprijinită de menţiunea din procesul verbal al şedinţei de constituire a Consiliului Naţional Român al comitatului Alba Inferioară, desfăşurată la Blaj , în 11 nov. 1918, ca în acest consiliu să fie aleşi toţi membrii de până atunci ai “clubului comitatens”.53

Dintre personalităţile din comitatul Alba Inferioară, la care ne-am referit în studiul de faţă, doar 6 au avut fericirea şi satisfacţia de a vedea împlinit idealul pentru care au luptat. Astfel, printre delegaţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia , din 1 Decembrie 1918, au fost prezenţi şi blăjenii Dr. Ambroziu Cheţianu, Dr. Izidor Marcu şi Aurel C. Doma (de drept), precum şi Av. Ioachim Fulea din Alba Iulia, preotul Francisc Boţianu din Bărăbanţ şi preotul Isaia Popa din Ocna Sibiului (aleşi în cercurile electorale).54

De aceea, studiul de faţă nu se vrea altceva decât un modest omagiu adus miilor de români (fruntaşi şi poporeni) rămaşi încă anonimi, dar care, în timpurile vitrege ale stăpânirilor străine, n-au pregetat să-şi rişte situaţiile profesionale şi sociale, averile, libertatea şi, uneori, chiar viaţa, pentru a-şi aduce aportul lor concret la realizarea idealului naţional.

Ioan PLEŞA

 

NOTE

1) Teodor V. Păcăţian, Cartea de Aur sau luptele politice naţionale ale românbilor de sub coroana ungară, vol. V-VII, Sibiu, 1909 - 1913; Liviu Maior, Mişcarea naţională românească din Transilvania 1900-1914, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 10; Bujor Surdu, Conferinţa naţională de la Mercurea (1869), în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, vol. VIII, Cluj, 1965, pp. 173-211; Bujor Surdu, Conferinţa de constituire a Partidului Naţional Român din Ungaria (1881), în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, vol. XI, Cluj, 1968, Ed. Academiei Române, pp. 312-320; Lucian Boia, Contribuţii privind criza Partidului Naţional Român şi trecerea de la pasivism la activism (1893-1905), în Studii - revistă de istorie, tom 24/1971, Nr. 5, Editura Academiei Române, pp. 963-984; Liviu Botezan, Contribuţii la studiul vieţii politice a Tranbsilvaniei din anii 1890-1898,  în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, vol. XIII, Cluj, 1970, Editura Academiei României, pp. 213-242 şi altele.

2) Teodor V. Păcăţian, op.cit., vol. V, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1909, pp. 36, 46-47.

3) Liviu Maior, op.cit., p. 10.

4) Teodor V. Păcăţian, op.cit., vol. V, pp. 125-126.

5) Ibidem, pp. 571-572; Bujor Surdu, Conferinţa de constituire a PNR din Ungaria (1881), p. 312; Nicolae Josan, Judeţul Alba - prezenţă de prin rang în lupta pentru libertate şi unitate naţională (1849-1914), în Alba Iulia - 2000, Alba Iulia, 1975, p. 320; Direcţia Arhivelor Naţionale Judeţul Cluj (în continuare DAN jud. Cluj), fondul familiei Hossu Longin, Nr. 251/8, fila 34 (manuscris); Direcţia Arhivelor Naţionale Judeţul Alba (în continuare DAN jud. Alba), fond Clubul Politic Cenral al românilor din comitatul Alba Inferioară, Blaj, dos. Nr. 1/1895-1896; fond Consiliul Naţional Român Sebeşul Săsesc, Nr. 77/1918-1919 (registrul de procese verbale al consiliului a fost iniţial al Clubului şi al comitetului Clubului Naţional Român Sebeşul Săsesc, începând cu data de 29 noiembrie 1900), fond Clubul Naţional Român Sebeşul Săsesc, actele Nr. 1-3/1919 (din acte rezultă că în localitatea exista şi un club similar săsesc).

6) Teodor V. Păcăţian, op.cit., vol. VI, pp. 6, 159 204; DAN jud. Cluj fond cit., Nr. 251/8, fila 26.

7) Teodor V. Păcăţian, op.cit., vol. VII, filele 563-564; DAN jud. Cluj, fond cit., Nr. 251/8, filele 2 şi 16; DAN jud. Alba, fond Clubul politic Central al românilor din comitatul Alba Inferioară, Blaj, dos. Nr. 1/1895- 1896, f . 128.

8) A se vedea procesul verbal de constituire în arhiva proprie, păstrată la DAN jud. Alba, dos. 1/1895-1896, filele 44-45.

9) Liviu Botezan, op.cit., p. 214.

10) Ibidem, pp. 213-214, 225-228, 241; Lucian Boia, op.cit., pp. 972, 981-983, 968; Teodor V. Păcăţian, op. cit., vol. VII, p. 738

11) Minerva - Enciclopedia română, Cluj, 1929, p. 238.

12) DAN Jud. Alba, fond cit., filele 38-39.

13) Ibidem, fila 43.

14) Ibidem, filele 44, 66, 67, 71, 84-86, 106, 117, 124.

15) Ibidem, filele 34, 88, 90, 63, 65, 70, 75, 79, 86, 89, 95, 98 şi altele.

16) Bujor Surdu, Conferinţa naţională de la Mercurea (1869), pp. 195-205; Idem, Conferinţa de constituire a PNR din Ungaria (1881), p. 319-320; Teodor V. Păcăţian, op. cit., vol. VI, pp. 159, 204; Idem, vol. VII, pp. 563-564; Liviu Maior, op. cit., p. 19; Liviu Botezan, op. cit. p. 241

17) Bujor Surdu, Conferinţa de constituire... (1881), p. 320.

18) DAN Jud. Alba, fond cit., filele 3-4, filele 3-4, 16-17, 27, 31, 35-36, 43.

19) Ibidem, filele 3-15, 20-26, 34, 46-62, 68-69.

20) Abrud - Roşia Montană, Aiud - oraş, Alba Iulia, Ocna Sibiului, Vinţul de Jos, Blaj, Bărăbanţ, Ighiu, Ocna Mureş, Aiud - comunele din jur, Vingard şi Zlatna; DAN Jud. Alba, fond cit., filele 3-8.

21) Ibidem, fond cit., filele 5-8.

22) Ibidem, filele 5-15; Nicolae Josan, op. cit., p. 330.

23) Ibidem, fila 17.

24) Ibidem, filele 18-19.

25) Ibidem, filele 27-33, 35-37, 40, 42; (Candidaţii români din cercul Aiud - comune au fost: Dr. Ambroziu Cheţian, Fodor Teodor, Efrem Raţiu, Iuliu Carşai, Beniamin Pop, Ioan Frâncu, Teodor Radu, Aurel Pascu şi Ioan Roşiu; în comisia de alegeri: Ştefan Crişan şi Ioan Neagoe; Românii aleşi în cercul Bărăbanţ: Nicolae Anca, Nicolae Cadar, Nicolae Cadar, Nicolae Muntean, Ioan Moldovan, Teodosiu Lobonţiu (3 preoţi şi 3 proprietari); Românii aleşi în cercul Ighiu: George Muncuş, preot în Cricău, Ioachim Fulea, avocat în Alba Iulia, Silvestru Moldovan, contabil la banca „Iulia”, Iosif Cirlea, proprietar din Alba Iulia, Dionisie Truţa, preot în Ţelna, Basiliu, Basiliu Andrea, preot în Ighiu; Românii aleşi în cercul Ocna Sibiului: Emil Gherasim, avocat din Aiud, Alexiu Viciu, profesor din Blaj, Isaia Popa, preot, Ioan Frâncu, preot în Cetea; din celelalte cercuri nu s-au găsit date).

26) Ibidem, filele 38-39.

27) Ibidem, fila 41.

28) Ibidem, fila 42.

29) Ibidem, filele 28 verso; 39 verso, 44-45 (pentru cercul Ighiu candidaţii: George Muncuşiu, Vasile Andrea, Ioachim Fulea, Iosif Cirlea, Iosif Nestor, Dionisie Truţa; pentru cercul Zlatna candidaţii: Ghedeon Radeşiu, Nicolae Cristea, Nicolae Motora, Dr. Emil Gherasim şi Dr. Vasile Fodor; pentru cercul Ocna Sibiului candidaţii: Isaia Popa, Ioan Frâncu, Isaia Henteş, Ioan Ghişoiu; pentru cercul Vingard candidaţii: Dr. Vasile Szmigelski, Dr. Ioan Sâmpăleanu, Gavril Precup, Mateiu Nicola, Florian Rusan, Ioan Alămoreanu, Ştefan Dancu, Nicolae Mihălţeanu, David Radeşiu, Petru Suciu, George Pop, Ioan Dumitrean, Iosif Roman).

30) Ibidem, filele 46-62.

31) Ibidem, filele 63-134; sunt lipsă actele cu nr. de înregistrare: 3, 5-7, 14-15, 22, 30 şi 44.

32) Ibidem, fila 65; este vorba de avocatul Alexandru Filip, intelectual român din Abrud cu vechi state de serviciu în lupta pentru drepturile naţionale.

33) Ibidem, filele 66-67; comunele în cauză erau: Teiuş, Ciumbrud, Gâmbaş, Păgida, Băgău, Lopadea (Nouă), Ciuguzel, Ocnişoara, Odverem, Beţa, Şoimuş, Căpud, Peţelca, Meşcreac, Lörinţ, Tâmpăhaza (Rădeşti), Uifalău, Sâncrai, Hopârta, Asinip, Turdaş, Şpălnaca, Cetea, Stremţ, Beldiu, Geoagiu, Geogel, Geomal, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbova de Mijloc, Szaboderdö (Râmeţ), Poiana, Cacova (Livezile), Măgina, Aiudul de Sus, Rachiş, Lopadea Veche (Română) şi Miraslău. Vezi aceleaşi recomandări şi pentru cercul electoral Ocna Mure, filele 84-86.

34) Ibidem, fila 70; candidaţii aprobaţi au fost: George Muncuş, Vasiliu Andrea, Ioachim Fulea, Iosif Cirlea, Dionisie Truţa şi Vasiliu Davidescu.

35) Ibidem, filele 76-81; candidaţii cercului au rămas: Dr. Victor Szmigelski, Dr. Ioan Sâmpălean, Gavril Precup, Nicolae Pop, Aurel C. Domşa, toţi din Blaj; Matei Nicola, avocat, Florin Rusan, Preot, Iosif Roman, proprietar, toţi din Alba Iulia; Simion Alămorean, Ştefan Dancu, proprietar din Ungurei, David Radeş din Cenade, Ioan Bitea preot din Cut, Nicolae Velţian din Cut.

36) Ibidem, filele 82-83.

37) Ibidem, filele 71 şi 106.

38) Ibidem, filele 87 şi 129; (în loc de Ioan s-a trecut Nicolae Vinţeleriu, ca preşedinte).

39. Ibidem, filele 84-86; comunele cercului erau: Oroşia, Sân Iacob, Aţintiş, Gheja, Cecălaca, Găbud, Cuciu, Căpud, Căptălan, Noşlac, Uioara de Sus, Uioara-Saline (Ocna Mureş), Ciunga (Uioara de Jos), Cisteiul Maghiar, Micoşlaca, Petrilaca, Silivaşul Român, Iştihaza, Nandra, Gâmbuţ, Ozd, Herepia, Şilea Maghiară, Sânbenedic, Medveş, Fărău, Heria, Alecuş, Cuci, Bichiş şi Batiz.

40) Ibidem, filele 74-75, 91-92.

41) Ibidem, filele 98, 108, 129, 132.

42) Liviu Botezan, op. cit., pp. 225, 227, 241; Lucian Boia, op. cit., p. 968.

43) DAN Jud. Alba, fond. cit., dos. cit., filele 41-42, 70, 72-75, 77, 79-81.

44) Ibidem, filele 88-97, 99-103.

45) Ibidem, filele 104-105, 107-108, 111-116, 119, 126-127.

46) Ibidem, filele 107, 120-124.

47) Ibidem, filele 109-116.

48) Ibidem, filele 118, 124.

49) Ibidem, fila 125.

50) Ibidem, filele 128-131, 133-134.

51) Ioan Pleşa, Câteva prezenţe notabile ale lui Iuliu Maniu la Alba Iulia , în Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 312.

52) Liviu Maior, op. cit., p. 19; Nicolae Josan, op. cit. pp. 333-335; Ioan Pleşa, Contribuţia maselor din judeţul Alba la realizarea actului Unirii Transilvaniei cu România, din 1 Decembrie 1918, în Alba Iulia - 2000, Alba Iulia, 1975, p. 401.

53) Vezi "Dacoromania", Alba Iulia, Nr. 40/2008, documentul de la pagina 20, (aliniatul 2 al primului punct din procesul verbal).

54) Nicolae Josan, Ioan Pleşa, Reprezentanţii românilor din comitatul Alba Inferioară la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, în Apulum, vol. XXVII-XXX, Alba Iulia, 1993, pp. 543-558.