Ziua Naţională a României este suma unor virtuţi plămădite cu greu de-a lungul şi de-a latul istoriei prin care răzbat deopotrivă iubirea de moşie, doina şi dorul, datinile şi obiceiurile, demnitatea şi înţelepciunea, răbdarea, visele şi speranţa. Nu întâmplătoare a fost alegerea localităţii Alba Iulia ca o demnă Cetate de scaun a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, prin care transpar evenimente, victorii şi înfrângeri de la formarea poporului român şi-a Limbii Române, a întâlnirii pe o anumită scară cu imperiul roman de neoprit în cucerirea lumii cunoscute sau necunoscute, a unor teritorii de pe care adunau bogăţiile solului şi subsolului, trimiţându-le Romei, cu alte popoare şi etnii mânate de aceeaşi sevă de cuceritori printre care turcii, tătarii, slavii ungurii etc., din care am ieşit nu odată pârjoliţi, furaţi, puşi în robie, care ne-au întărit solidaritatea, spiritul de jertfă şi libertatea. Unirea dintâi a lui Mihai Viteazul are la temelie tocmai acest buchet de victorii şi speranţe, la Alba Iulia încrucişându-se drumuri europene, existenţa unor instituţii diverse, ale comerţului, schimbului de mărfuri, învăţământului şi culturii, ea numindu-se Apoulon, Apulum, Bălgrad, Alba Carolina...., în care îşi recunosc biografia, segmente ale acesteia, români de pretutindeni - Alba Iulia este însuşi lungul drum al poporului român spre el însuşi - Unirea de la 1 Decembrie 1918 n-a fost un moft, ci efectul, corolarul acestui drum. Ziua Naţională a României 2009 este continuarea acestei opţiuni a poporului român, ce-şi promovează rădăcinile, contemporaneitatea, frumuseţea şi rolul său, inimitabil printre naţiunile lumii. Programul „Serbările Unirii” au rămas, de fapt, sinteza unor mari manifestări culturale, religioase, politice, literare, de la sesiuni de comunicări şi referate ştiinţifice, expoziţii multiple de carte şi artă plastică, lansări de carte ce poartă semnături ale membrilor Uniunii Scriitorilor din România şi alte ţări, ai Filialei „Alba-Hunedoara”, spectacole muzicale pentru tineri şi vârstnici, muzeale, activităţi sportive, religioase la care au participat nu doar albaiulieni, ci şi invitaţi, colaboratori din ţară şi străinătate.

Ca preambul al Zilei Naţionale a României, la Alba Iulia s-a desfăşurat cea de a XIII-a Ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti, prin prezenţa a peste 200 de participanţi din 39 de ţări ale lumii, printre care: SUA, Rusia, Anglia, Franţa, Spania, Italia, Austria, Germania, Polonia, Cehia, Ungaria, Serbia, Grecia, Turcia, Bulgaria, Albania, Ucraina, Republica Moldova, Tadjichistan etc. Lucrările în plen, cele pe secţiuni, prezentările şi lansările de carte, expoziţiile de artă plastică, întâlnirile cu cititorii, creatori au consolidat o atmosferă benefică promovării valorilor românităţii,  a problemelor cu care se confruntă în unele ţări ale lumii luându-se atitudine într-o serie de probleme stringente, prin rezoluţii, chemări, hotărâri în care românitatea îşi recunoaşte luminile, contribuţiile la emanciparea planetei, prin invenţii, inovaţii, propuneri, exemplul personal, dar şi umbrele, adică şi ceea ce le barează drumul spre cultură şi civilizaţie, spre unitate şi speranţă.

Cu siguranţă, ziua de 30 Decembrie 2009 rămâne una de referinţă, pentru că la Alba Iulia din iniţiativa lui Ion Dumitrel, Preşedintele Consiliului Judeţean, în spatele căruia stă şi delegaţia ce-a participat la înmormântarea lui Grigore Vieru, la Chişinău , în frunte cu Ioan Bodea, Ioan Bâscă, Mioara Pop şi scriitorul Ion Mărgineanu, s-a dezvelit primul bust de bronz al poetului român, la care au participat: soţia, Raisa, conducerea Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, acad. Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, muzicieni, istorici şi critici literari, conducerea Societăţii Scriitorilor Români din Ucraina: T. Ilie Zegrea, Simion Goci, Vasile Tărâţeanu, dar şi Adrian Păunescu, Victor Crăciun, generalul Mircea Chelaru, Carolina Ilica, Ioana Ungureanu, cei 300 de studenţi români din Republica Moldova ce învaţă la universităţi din România. Triunghiul Dumitrel - Ştefan Bardan (prefect) - Mircea Hava, prezenţa arhiepiscopului Andrei Andreicuţ, a rectorului Achim Moise, a unor creatori valoroşi, a participanţilor la unele concursuri ale elevilor şi studenţilor, a făcut din clipa dezvelirii bustului un front al unităţii, al solidarităţii pentru hrana noastră comună, cea de toate zilele: Limba Română. Cuvintele rostite, gândurile înflăcărate, recitările, premiile acordate, diplomele şi mai ales tipăriturile: „Grigore Vieru - omagiul Albei Iulii”, revistele „Alba Iulia”, „Dacoromania”, „Taina care mă apără”, cărţile semnate de Mihai Cimpoi, mai mulţi scriitori participanţi la congres, dedicate lui Vieru, cântecele, amintirile au arătat că mai presus de toate este felul în care ne dăruim valorilor naţionale, felul în care suntem locuiţi de-o iubire unică şi tulburătoare: Limba Română, poporul român.

Cu atât mai mult cu cât tot ce-i românesc trebuie să aibă prioritate, să fie transmis din generaţie în generaţie ca sentimentul cel mai curat. Cadourile în cărţi, albume, reviste, hărţi oferite, frumuseţea expoziţiei de artă populară, de etnografie mirifică românească, au întărit acest nucleu al unităţii românităţii. Toţi cei ce participă la Congresul Spiritualităţii Româneşti trebuie să fie persoane credibile, ce au ceva de spus şi înfăptuit, purtători ai geniului poporului român, care întorşi în ţările lor adoptive să fie îmbrăcaţi în tricolor, în culorile gândului curat că nu sunt singuri pe lume, că avem o fereastră comună, neîntreruptă prin care ne privim toţi ca fii ai planetei. La Alba Iulia , Ziua Naţională a României, Congresul Spiritualităţii Româneşti şi-au dat mâna într-o respiraţie aparte: a unităţii şi responsabilităţii, chiar dacă, Unirea în sine, ridică noi şi noi probleme atât în România cât şi în alte ţări. Un lucru e cert: Alba Iulia trebuie ajutată să-şi păstreze măreţia de Cetate a Unirii, să-şi construiască un centru civic pe măsură, să facă din vechea cetate cu „iz austriac” un platou administrativ, cultural şi de civilizaţie, să fie aduse aici unele instituţii de rang naţional, să facă din Aleea Scriitorilor un sanctuar, în care să aducă alţi scriitori, personalităţi religioase, politice, culturale, nu să fie marginalizată, iar ponderea sărbătorii să fie vizibilă din capitală şi alte mari centre ale ţării. Până când la Alba Iulia nu vor fi prezenţi de la „vlădică la opincă” nu putem vorbi de o armonie multiplicată în inimi - Românii de pretutindeni trebuie să fie mândri, conştienţi că venind aici au ce vedea şi simţi, ce povesti. Altă alternativă nu există. Numai cu promisiuni, fragmente de valori nu putem menţine o identitate benefică a cetăţii de scaun a Marii Uniri. Să ne dăm mâna  conştienţi că noi românii am avut şi avem ce spune lumii în toate domeniile şi mai ales într-un domeniu delicat, înălţător, de nenegociat: IUBIREA DE MOŞIE - în care Unirea este şi rămâne mereu un răsărit de soare, hrana noastră cea de toate zilele.

Ion MĂGINEANU