România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Baladă reîncolţirii sfinte si Rezemat de cele sfinte

 

Baladă reîncolţirii sfinte

 

Căpriană, Căpriana -

Am venit să-ţi curăţ rana –

Stau la rând pereţii, strana –

 

Îngerii ce-şi cată lutul

Pentru chip şi începutul –

Dumnezeu să-i dea sărutul –

 

Numai Maica Preacurată

Strânge-un Prunc nemăritată,

Ea şi Mamă, ea şi Tată

 

Alelei, tăcere mută –

În pridvorul Tău se mută

Raza, pâine începută –

 

Şi lumină ne-mprumută

Cât ar fi vremea de slută

Şi minciuna de avută.

 

Şi-o să-Ţi legănăm senină

Inima-Ţi în noi, ce-alină

Pruncul Tău – Limba Română!

 

Căpriană, Căpriană

Storc puroi. Se uscă rana,

Ce mai face pe tirana

 

Doamne, dă-i şi umple-i Strana

Să ierte c-a fost orfana

Ce-a-ncolţit în suflet hrana!

Rezemat de cele sfinte

 

Mai sălăşluieşte rana-n

Mănăstirea Căpriana –

Ea, un prunc beteag, cuminte

Ce tot bea la cele sfinte

 

Şi-ncolţeşte precum hrana –

Lapte mumei – Căpriana

Sărut lacrima! Ea-i mama

Cerului de Căpriana.

 

Verbul îşi ascute pana –

Druţ de pâine-n Căpriana

La intrare stă pomana:

Mâna-ntinsă – Căpriana

 

Sfinţii-şi regrupează strana:

Morţi şi vii în Căpriana –

Mănăstirea plouă, ninge –

Căpriana-n sânge plânge –

 

Încă îşi cârpeşte rana

Şi n-are cine-o încinge –

Bate vânt, chip de nirvană.

Pruncul tău sunt Căpriană.

 

Şi mă plouă şi mă ninge

Şi n-are cine m-astrânge,

Numai sânul Tău de Mamă –

Tulburată Căpriană.

 

Ion Mărgineanu