România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

IULIU COROIANU

 

 

Iuliu Coroianu s-a născut la 14 iunie 1847 în comuna Craidorolţ, judeţul Satu Mare, din părinţii Demetriu Coroianu, preot protopop în localitate şi Iuliana Pop, fiica preotului protopop din Craidorolţ (foto 1).

Familia Coroianu a dat naţiunii române mai multe personalităti marcante, care s-au implicat în evenimentele din Ardeal, culminând cu organizarea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia în ziua de l decembrie 1918 .

La 15 mai 1848, Demetriu Coroianu a participat alături de cei peste 40.000 de români ardeleni, la Marea Adunare de la Blaj , ţinută pe Câmpia Libertăţii, pentru apărarea drepturilor naţionale şi sociale, susţinând cu ardoare programul revoluţionar.

Demetriu Coroianu s-a căsătorit cu Iuliana Pop, fiica preotului protopop din comuna Craidorolţ. Această localitate străveche este aşezată pe malurile râului Crasna şi a fost punct de vamă pentru transporturile de mărfuri, în special a sării, aduse din cetatea Castrum Zothmar. In atestarea documentară din anul 1421, aşezarea Craidorolţ apare sub denumirea de Opidum Daroch, iar la Muzeul Judeţean Satu Mare se păstrează sigiliul “Oraşului de Câmpie”.

După instalarea ca mitropolit al Ardealului al lui Alexandru Sterca Suluţiu, Demetriu Coroianu este numit în funcţia de vicar al Silvaniei. Această funcţie a fost îndeplinită de-a lungul timpului de  Georgiu Tatu (1810-1824), Georgiu Abraham (1824-1828), Isidor Alpini (1828-1835), Alexandru Sterca Suluţiu (1836-1850), Demetriu Coroianu (1850-1873), Olimpiu Barboloviciu (1873-1913), Alexandru Gheţe (1914-1922), Petre Cupcea (1923).

În calitate de Vicar al Silvaniei, Demetriu Coroianu, prin atitudinea sa patriotică, prin munca plină de răspundere şi devotament, a continuat activitatea marilor săi înaintaşi. La Şimleul Silvaniei s-a ocupat cu zidirea Bisericii din piatră şi a participat activ la înviorarea vieţii naţionale, culturale şi spirituale româneşti. A fost primul director al societăţii culturale “Astra” şi primul preşedinte al Reuniunii învăţătorilor Sălăjeni. După decesul lui Iosif Pop Sălăjeanu, episcop de Oradea, ministrul cultelor din Ungaria, Trefort l-a invitat pe Demetriu Coroianu pentru a-i propune Scaunul Episcopal, cerându-i în schimb “servicii şi supuneri politice faţă de Ungaria”. Acesta a refuzat şi s-a reîntors la funcţia de vicar al Sălajului, fiind conştient că numai aşa va rămâne cu conştiinţa împăcată, ca luptător neobosit în slujba neamului românesc. La 29 decembrie 1891 a trecut în eternitate şi a fost înmormântat în cimitirul Bisericii din Gherla.

Demetriu Coroianu şi Iuliana Pop au avut trei copii: Iuliu, Sabin şi Clara.

Clara Coroianu s-a căsătorit cu Ioan Maniu, devenind “Matroana din Dealul Ţârnei de la Bădăcin ”. Socrii ei au fost Teodor Maniu şi Elena Bărnuţiu, sora ideologului Revoluţiei de la 1848-1849 din Ardeal, Simion Bărnuţiu, născut în localitatea Bocşa Sălajului. Clara şi Ioan Maniu au avut şase copii: Sabina, Cornelia, Cecilia, Casiu, Elena şi Iuliu. Ultimul, Iuliu Maniu, avea să devină avocat şi mare luptător pentru Unirea cea mare de la l Decembrie 1918.

La vârsta de 42 de ani, Iuliu Coroianu era un avocat celebru. La procesul din anul 1889, intentat părintelui dr. Vasile Lucaciu de către Tribunalul regal ungar Satu Mare, Iuliu Coroianu a avut o prestaţie de excepţie şi, în urma unei pledoarii pe cât de curajoase pe atât de elaborate, a reuşit să obţină achitarea inculpatului, în acel moment, Iuliu Coroianu nu ştia că peste 5 ani avea să stea el însuşi în aceeaşi boxă a acuzaţilor, în celebrul Proces al memorandiştilor.

Iuliu Coroianu a fost un lider marcant al Partidului Naţional Român din Transilvania, fiind al 9-lea din cei 25 de membri ai Comitetului Executiv, condamnaţi la Procesul memorandiştilor. El a fost considerat unul dintre principalii vinovaţi deoarece a primit însărcinarea din partea Partidului Naţional Român din Transilvania ca, împreună cu părintele dr. Vasile Lucaciu, să redacteze, să tipărească şi să răspândească Memorandumul în România şi în ţările europene. Acel document urma să fie prezentat împăratului de la Viena , pentru a lua la cunoştinţă despre revendicările naţionale, politice şi sociale ale românilor din Ardeal - Crişana, Maramureş, Banat şi din Părţile ungurene.

Pe tot parcursul Procesului memorandiştilor, Iuliu Coroianu a manifestat un curaj şi o tenacitate ieşite din comun. Era pregătit în orice moment să răspundă la obiecţiile formulate de către judecători şi să riposteze eficient la intervenţiile acuzaţiei. Când preşedintele completului de judecată, marcat de tensiunea procesului, i-a interzis lui Iuliu Coroianu să ia cuvântul, acesta a rămas în picioare şi a continuat să-­şi formuleze imperturbabil apărările, cu o logică impecabilă, fapt ce i-a iritat şi i-a derutat, în acelaşi timp, pe judecători. Fiind un om temperamental, dar bine educat, Iuliu Coroianu reuşea să-şi controleze reacţiile la provocările şi la invectivele proferate de către acuzatorii unguri. Zbuciumul său interior era trădat numai de gesturile de lehamite ale mâinilor şi de expresia feţei, care trădau revolta şi dezgustul faţă de un proces trucat, în care inculpaţii aveau să fie condamnaţi înainte să fie judecaţi.

Datorită prestaţiei liderilor Partidului Naţional Român din Transilvania, procesul de presă al Memorandumului a fost transformat într-un proces politic, scoţându-se în evidenţă revendicările naţionale, sociale şi politice ale românilor oprimaţi de către Statul ungar.

Sintetizând idealurile memorandiştilor, Ion Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român din Transilvania, a declarat la procesul de la Cluj : “Ceea ce se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa Poporului Român. Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă! De aceea, domnilor, nu ne dă în gând să venim înaintea dvs. să dovedim că avem dreptul la existenţă, într-o asemenea chestiune nu ne putem apăra în fata dvs., nu putem decât să acuzăm, în faţa lumii civilizate, sistemul asupritor care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump, legea şi limba. De aceea, aici nu mai suntem acuzaţi, suntem acuzatori!”

Iuliu Coroianu a fost condamnat la 2 ani şi 8 luni temniţă grea, pentru delictul de uneltire împotriva orânduirii Imperiului Austro-Ungar. În închisoarea de la Seghedin a îndurat privaţiunile detenţiei, împreună cu ceilalţi luptători pentru cauza românilor, care, prin spiritul lor de sacrificiu, au pregătit împlinirea visului de aur - Unirea cea Mare de la l Decembrie 1918.

Guvernul regal ungar nu a putut tolera deznodământul ruşinos al Procesului memorandiştilor şi prin Ordinul din 1894 a dispus dizolvarea Partidului Naţional Român din Transilvania, iar în acest document se arăta, printre altele: “...prin urmare, oricine participă la întrunirile ori la convocarea acestora, ce răspund direcţiunii numitului partid (Partidul Naţional Român din Transilvania, n.n.) va fi pedepsit în conformitate cu paragraful 16 al articolului de lege XL din 18 79 şi în temeiul acestui ordin cu închisoare până la 15 zile şi cu o amendă de până la 100 de florini”.

Prin scoaterea în afara legii a Partidului Naţional Român din Transilvania, s-a dat o grea lovitură românilor ardeleni deoarece această organizaţie a fost singura formulă de luptă politică împotriva statului opresor ungar. Aşa au ştiut să răspundă ungurii dorinţei legitime de libertate politică şi socială a românilor! De remarcat este faptul că, deşi scos în afara legii, Partidul Naţional Român din Transilvania a continuat activitatea în clandestinitate. În urma presiunilor internaţionale, memorandiştii condamnaţi au fost graţiaţi, iar Partidul Naţional Român din Transilvania a intrat în legalitate şi a continuat să se dezvolte. Consemnăm faptul că, potrivit unui proces verbal din 31 august 1909, întocmit de către dr. Aurel Nylvan şi Vasiliu Ardelean, în judeţul Satu Mare s-a ţinut o conferinţă la care a participat Gheorghe Pop de Băseşti. La ceastă reuniune au participat membrii Partidului Naţional Român din Transilvania din cercurile electorale Baia Mare, Cărăşeu, Csenger, Medieşul Aurit şi Carei.

După eşuarea tratativelor româno-ungare din 13 - 15 noiembrie 1918 de la Arad , în cadrul Partidului  Naţional Român din Transilvania s-a pus problema convocării unei mari adunări naţionale a românilor ardeleni, care urma să decidă unirea tuturor românilor într-un stat unic şi independent. De aceea, Consiliul Naţional Român Central a expediat Consiliilor naţionale şi Gărzilor naţionale din judeţe “Regulamentul pentru alegerea deputaţilor din Adunarea Naţională”. Deputaţilor aleşi în cercurile electorale li s-au alăturat cei aleşi de bisericile greco-catolică şi ortodoxă, de reuniunea învăţătorilor şi de colegiile profesionale. Se dorea să fie reprezentate toate păturile sociale: intelectuali, industriaşi, comercianţi, meseriaşi, muncitori, ţărani etc., respectiv tot Neamul Românesc din Ardeal.

La 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central a lansat convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia pentru ziua de l decembrie 1918. Această adunare, ţinută într-un oraş încărcat de istorie, avea să pecetluiască Unirea cea Mare, visul de aur al românilor.

Iuliu Coroianu s-a implicat cu toată energia în pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. După ce şi-a văzut visul cu ochii, marele luptător va trece la cele veşnice, în anul 1927, la vârsta de 80 de ani şi va fi înmormântat în Cimitirul central din Cluj Napoca.

Iuliu Coroianu a fost aproape uitat de către noile generaţii născute în Craidorolţ. Abia în ziua de 27 mai 1994, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Procesul memorandiştilor, a fost dezvelit în centrul comunei un bust din bronz al celebrului luptător pentru dezrobirea Ardealului, lucrare executată de artistul Radu Ciobanu (foto 2). Monumentul a fost realizat din iniţiativa autorilor prezentului articol cu sprijinul Primăriei din Craidorolţ, a lui Vasile Suciu, prefectul judeţului Satu Mare, Toan Chiş, preşedintele Consiliului judeţean Satu Mare, prof. dr. Viorel Ciubotă, directorul Muzeului judeţean Satu Mare, prof. dr. Lucian Cucuiet, directorul Arhivelor statului Satu Mare şi prof. dr. Bujorel Dulgău, directorul Arhivelor statului Bihor. La dezvelirea bustului au participat locuitorii comunei Craidorolţ şi ai satelor aparţinătoare, Eriu Sâncrai, Satu Mic şi Crişeni. După un Te-Deum săvârşit de PS Justin Sigheteanul, vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, însoţit de protopopul Alexandru Tincu şi de preotul Ştefan Pomian, au fost rostite alocuţiuni,s-au depus coroane de flori, iar elevii Şcolii generale din localitate au prezentat un scurt program artistic.

Prof. dr. Ioan Corneanu

Av. Vasile Moiş

Av. Luska Fanea

Av. Andrada Moiş