Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei româneşti” şi unul dintre cei mai mari lirici ai literaturii universale a văzut lumina zilei, a copilărit, a cunoscut natura înconjurătoare, lumea şi obiceiurile poporului român pe meleagurile botoşănene, meleaguri binecuvântate de Dumnezeu,  cum avea poetul să scrie mai târziu.

Nu multe locuri din ţara noastă se pot mândri cu personalităţi ale culturii, artei şi ştiinţei româneşti, ca Botoşaniul, care ni l-a dat pe Eminescu, Enescu, Iorga şi Luchian. Dar cel mai tare a strălucit şi străluceşte pe bolta culturii româneşti Mihai Eminescu, despre care s-a scris şi se va mai scrie, încă mult, în literatura română şi universală. S-au împlinit în acest an 160 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, prozator şi publicist. A fost al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, descendent al unei familii de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi, din familia micilor boieri Iuraşcu din Joldeşti. Copilăria şi-o petrece la Ipoteşti , unde-şi începe studiile în casă, cu un profesor german. În anul 1858 s-a înscris la Nazional Hamptschule din Cernăuţi în clasa a treia. Absolvă şcoala primară în 1860. Urmează apoi „K.K Ober-Gimnasum”-ul din Cernăuţi, dar în clasa a doua fuge de la şcoală şi se întoarce la Ipoteşti , neputând suporta rigorile disciplinei şcolare.

Revine la gimnaziu, ca „privatist”, dar e tentat mereu de noi evadări. În 1864 era copist la Tribunalul din Botoşani, după ce în primăvară abandonase Cernăuţiul urmând trupa Tardini-Vlădicescu. Simptom al puternicei atracţii pe care lumea teatrului o va exercita asupra sa. Încearcă astfel, intermitent şi fără succes să recupereze examenele pierdute, până când moartea lui Aron Pumnul, în 1866, magistrul iubit şi stimat, îl îndepărtează definitiv de Cernăuţi, dar îi prilejuieşte şi debutul literar cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”.

În 25 februarie 1866 debutează la „Familia” cu poezia „De-aş avea”, entuziast salutată de directorul revistei Iosif Vulcan, care şi schimbă numele poetului din Eminovici în Eminescu.

Părăsind Bucovina, ajunge în Transilvania, încercând să-şi completeze studiile liceale la Sibiu , Blaj. În această călătorie e preocupat deopotrivă, să culeagă material şi să vadă locuri legate de momente cruciale din istoria românilor.

În toamna anului 1866 trece în Muntenia, unde e sufleor şi copist în trupele lui Iorgu Caragiale (1866-1868), Pascali (1868), apoi la Teatrul Naţional din Bucureşti, până când aceste peregrinări sunt întrerupte  prin intervenţia tatălui său. Îl trimite pentru studii la Viena , deşi situaţia studiilor gimnaziale pare neclarificată. La Viena audiază între 1869 şi 1872 cursurile de filozofie ale lui H. Zimmermann şi Th. Vogt, cursuri de limbi romanice, medicină, economie politică. Desfăşoară o activitate entuziastă, agitatoare – naţională, în Societatea “România Jună” şi leagă câteva prietenii trainice, ca acea cu Slavici. După o perioadă de colaborare la “Familia” încearcă o apropiere de cercul junimist, în care lucrările sale sunt primite cu sentimentul descoperirii marelui poet al epocii.

În 1872, Eminescu revine în ţară. Dorind să-l pregătească pentru o carieră universitară, Titu Maiorescu îl determină să-şi continue studiile, la Berlin , cu un ajutor bănesc acordat de “Junimea”. Între 1872-1874 urmează la Universitatea din Berlin, cursuri de filozofie, istorie, limba sanscrită şi mitologia comparată, fără a-şi încheia însă studiile şi fără a-şi lua doctoratul. Reîntors la Iaşi , lucrează ca director al Bibliotecii Centrale (1874), de unde e înlocuit de D. Petrino, care-l dă în judecată pentru imaginare lipsuri de cărţi. Între anii 1875-1876 funcţionează ca profesor la Institutul Academic şi ca revizor şcolar, perioadă când îl cunoaşte pe Ion Creangă. Odată cu căderea guvernului liberal din care făcea parte Maiorescu, Eminescu pierde postul de revizor şi devine redactor la “Curierul de Iaşi”. Participarea la şedinţele “Junimii” prietenia cu Creangă şi iubirea furtunoasă pentru Veronica Micle marchează anii petrecuţi la Iaşi. Urmează şase ani de epuizantă activitate jurnalistică, încheiată prin izbucnirea bolii, care marchează destinul tragic al Eminovicilor şi pune capăt istovitoarei tensiuni a gândului.

Au rămas de la Eminescu 43 de caiete cu manuscrise, conţinând 15.000 de pagini, ce au fost donate de Titu Maiorescu, în 1902, Academiei Române. Opera sa, fără egal în literatura română, a fost publicată integral în cele 16 volume de “Opere”.

În cei 121 de ani ce au trecut de la moartea poetului, viaţa şi opera lui Eminescu au constituit obiect de studiu pentru mulţi scriitori români şi străini, teme preferate pentru artiştii plastici, muzicieni, dar şi pentru colecţionarii de filatelie, cartofilie şi numismatică.

În filatelie, Eminescu şi opera sa au fost frecvent reprezentate realizându-se peste 20 de mărci poştale, numeroase înreguri poştale, cărţi poştale, plicuri speciale, ilustrate (vederi), ilustrate maxime, ştampile publicitare şi ocazionale şi altele.

În anul 1939 s-au comemorat 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu. Cu acest prilej, în cadrul manifestărilor intitulate “Luna Bucureştilor” s-a amenajat un Pavilion “Eminescu” conţinând exponate diverse despre viaţa şi opera poetului, precum şi o serie de creaţii ale artiştilor plastici. Prin grija Primăriei Municipiului Bucureşti s-a editat un volum omagial ilustrat cu lucrări ale pictorilor: C. Ressu, J. Al.  Steriadi, Scheletti etc. cu o postfaţă de Ludovic Dauş. La jumătatea lunii iunie 1939 apare primul volum din ediţia naţională a operei lui Eminescu: “Mihai Eminescu – Opere “, ediţie îngrijită de Perpessicius.

Cu această ocazie, Poşta Română, la 22 mai 1939, a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu”. Emisiunea cuprinde două timbre, cu valori nominale de 5 lei şi 7 lei, primele timbre cu Eminescu ce aveau să apară în România. Desenele timbrelor au fost realizate de Ioana Basarab şi au fost tipărite în două variante: dantelate şi nedantelate.

În iunie 1947, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Institutul de Studii Româno-Sovietic”, formată din 8 timbre. Pe primul timbru al seriei este redat chipul lui Eminescu.

În anul 1950, 26 februarie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Centenarul naşterii lui Mihai Eminescu”, formată din 5 timbre, cu valoarea nominală de 11 lei fiecare. Pe unul din timbre apare penultima fotografie a poetului, iar pe celelalte 4 timbre apar alegorii la poeziile “Împărat şi proletar”, “Înger şi demon”, “Viaţa” şi “Scrisoarea III”.

În anul 1952 timbrele emisiuni “Centenarul naşterii lui Mihai Eminescu” au fost supratipărite cu valoarea de 10 bani, în cadrul reformei monetare.

În anul 1958, 31 martie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Scriitori români”, formată din 6 timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală de 55 bani apare Mihai Eminescu.

În anul 1961, 16 februarie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Sculptori din Arta Naţională”, formată din 9 timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală de 50 bani apare Eminescu, sculptură de C. Baraschi.

În anul 1964, 20 iunie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Aniversări Culturale”, formată din 6 timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 bani apare Mihai Eminescu.

În anul 1975, 15 mai, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “125 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”, formată dintr-un timbru cu valoarea nominală de 55 bani. Pe timbru apar portretul poetului şi casa din Ipoteşti.

În anul 1982, 30 noiembrie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Basme Româneşti”, formată din 6 timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,50 lei apar desene din basmul “Făt-Frumos din lacrimă”.

În anul 1989, 18 august, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Aniversări, Comemorări”, formată din trei timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei apare Mihai Eminescu.

În anul 1994, 8 aprilie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Basme populare româneşti”, formată din 6 timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală 70 lei apar desene inspirate din basmele lui Eminescu.

În anul 1995, 20 aprilie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “Basme populare”, formată din 6 timbre. Timbrul cu valoarea nominală de 90 lei, reprezintă desene inspirate din basmele lui Eminescu.

În anul 2000, 15 ianuarie, Poşta Română a introdus în circulaţie emisiunea filatelică “150 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu”. Emisiunea a fost editată în bloc de patru timbre, fiecare cu valoarea nominală de 3400 lei, pe care sunt ilustrate fotografii cu Mihai Eminescu.

În anul 2005, 1 iulie, a apărut emisiunea filatelică “Leul nou”, formată din 20 timbre. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei este ilustrată bancnota de 500 lei, pe care apare Mihai Eminescu.

Toate mărcile poştale cu Eminescu, precum şi cărţile poştale, ilustratele (vederile), ilustratele maxime, întregurile poştale, plicurile speciale, ştampilele speciale şi ocazionale, sunt apreciate şi căutate de colecţionari atât pentru îmbogăţirea colecţiilor personale, cât şi pentru realizarea de exponate filatelice.

                                                                                                                                                                                                                           Ioan GALDEA