România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Statuia lui Avram Iancu din Câmpeni un monument pentru o ţară: Ţara Moţilor

 

Câmpeni, vatră de istorie a Moţilor. De această localitate se leagă multe evenimente râmase în istoria neamului românesc.

De aici a început mişcarea religioasă a călugărului Sofronie de la Cioara.

Horea şi Avram Iancu au avut la Câmpeni cartierul general, centrul de comandă al tuturor acţiunilor revoluţionare.

La Câmpeni a venit Nicolae Bălcescu mânat de dorul de a înfăptui prietenia româno-maghiară. De Câmpeni se leagă numele tribunilor Nicolae Corcheş, Clement Aiudeanu şi Mihai Andreica.

Mărturii ale trecutului istoric al Moţilor şi al oraşului Câmpeni, la loc de cinste sunt: pivniţa de unde a pornit răscoala lui Horea, clădirea, azi muzeul „Avram Iancu”, unde în anii 1848-1849 marele tribun şi-a instalat cartierul general, tribunul Avram Iancu.

La Câmpeni, pe locul unde în timpul revoluţiei de la 1848-1849 din Ardeal, Avram Iancu, prefectul „Legiunii Auraria Gemina”, şi-a avut cartierul general s-a înălţat statuia ecvestră a marelui patriot şi luptător pentru drepturile românilor ameninţaţi în însăşi fiinţa lor naţională de către asupritori străini.

Statuia lui AVRAM IANCU din Campeni, opera a sculptorului Dimitrie Barlad (1927)

În dorinţa de a cunoaşte istoricul acestui monument de suflet şi de simţire românească, din respect pentru „adevărul istoric”, îndrăznim cu emoţie a aduce în actualitate „istoria zbuciumată” a acestei statui, care se identifică cu a acelui ce o reprezintă, Avram Iancu, „Craiul Munţilor Apuseni”.

Ridicarea unui monument în memoria lui Avram Iancu, care să amintească peste veacuri de „dăruirea de sine” pentru cei dintr-un neam cu el, moţii, a fost o veche şi stăruitoare dorinţă a românilor ardeleni.

Prima iniţiativă a pornit la începutul anului 1894 din partea gazetarului Ioan Rusu Şirianu. În timp ce se afla întemniţat în închisoarea de la Seghedin, pentru apărarea cauzei naţionale, consătenii săi - şirienii, organizează o colectă bănească de 8 florini şi 70 de crăiţari. Primind banii, Şirianu se hotărăşte să nu-i folosească în scop personal. Îi întregeşte la 10 florini şi îi trimite ziarului „Tribuna” din Sibiu, drept început al unui fond din care să se ridice un monument lui Avram Iancu.

În acest scop, împărtăşind gândul nobil al lui Şirianu, la 5 aprilie 1894 „Tribuna” lansează chemarea pentru o subscripţie publică - care cât poate - şi sumele să fie trimise pe adresa redactorului său, Tit Liviu Albim din Sibiu. La acest apel au răspuns un mare număr de români din Transilvania, Banat, Bucovina, România şi studenţi români din diferite centre universitare europene.

Sesizate de amploarea pe care a luat-o în rândul românilor problema ridicării unui monument lui Avram Iancu, autorităţile maghiare a luat măsuri pentru a i se pune capăt, Astfel la 15 martie 1895 ministrul de interne, Dezideriu Perczel, prin ordinul nr.462/ 1895, interzice colecta publică pentru plănuitul monument al lui Iancu.

Comitetul de iniţiativă din Sibiu, bănuind intervenţia guvernului de a confisca banii colectaţi în scop naţional, transferă, prin intermediul lui Ion Slavici, 4430 florini de la o bancă din Bucureşti.

Autorităţile au încercat să confişte banii. Dar negăsindu-i, 1-au arestat pe Tit Liviu Albini timp de 13 luni la închisoarea din Alba Iulia. Fondul de 4701 florini, adunat pentru monumentul lui Avram Iancu, a fost readus de la Bucureşti şi depus la Banca „Victoria” din Arad, apoi confiscat. Studenţii români din Cluj au protestat împotriva profanării memoriei lui Iancu şi a poporului român. Au trimis pe tinerii studenţi Ioan Scurtu, George Novacovici şi Coriolan Steer, să depună o coroană de flori, cu panglici tricolore îndoliate, pe mormântul lui Iancu din cimitirul de la Ţebea. Au cântat trei strofe din „Deşteaptă-te, române!” (12 Decembrie 1899). Autorităţile şi de data aceasta au intervenit brutal, confiscă coroana, îi elimină din învăţământul universitar pe cei trei studenţi, li s-a făcut proces şi sunt condamnaţi.

După numeroase procese de presă, la 16 aprilie 1903 şi „Tribuna Sibiului” este nevoită să-şi înceteze apariţia.

Aceste umilinţe şi prigoană au fost îndreptate împotriva tuturor românilor care apărau memoria lui Iancu şi a cauzei naţionale. Ideea cinstirii memoriei lui Avram Iancu, prin ridicarea unui monument a devenit posibilă de abia după l Decembrie 1918.

Intelectualii din Tg. Mureş, în vara anului 1925, hotărăsc să ridice o statuie ecvestră lui Avram Iancu pe care s-o aşeze în centrul oraşului.

Un mare român, în care a bătut o „inimă de moţ”, a fost rânduit de Dumnezeu să înfăptuiască ridicarea unui monument închinat lui Avram Iancu. Acesta este Emil Dandea. Fiu al Munţilor Apuseni, s-a născut în casa bunilor români Simion şi Agaftea din localitatea plină de istorie Bucium-Sat la anul 1893, 23 ianuarie.

Face parte dintr-o familie de moţi revoluţionari activi la marile evenimente legate de Horea, Iancu, Memorandişti.

După studiile gimnaziale, urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj şi Viena. Doctor în drept, Emil Dandea a fost numit ca primar al Tg. Mureşului în două legislaturi, între anii 1922-1926, 1934-1937.

Între anii 1926-1928 reprezintă judeţul Tg. Mureş în Camera Deputaţilor. Luptător pentru cauza românilor - cauza naţională - a rămas în istorie ca cel mai destoinic primar al acestui oraş. Un om de cultură, un om al faptelor.

Multe şi mari sunt realizările lui Emil Dandea în perioada celor 8 ani când s-a aflat în fruntea primăriei de la Tg. Mureş.

Statuia ecvestră a lui Avram Iancu, comitetul de iniţiativă avându-1 în frunte pe primarul Emil Dandea, a încredinţat-o sculptorului I.D. Dimitrie Bârlad. Terminată în primele luni ale anului 1927, statuia, turnată în bronz la Fabrica V.V. Răşcanu, Bucureşti, a fost urcată pe soclu şi înfăşurată într-un lat tricolor, iar la 10 Mai 1930 a fost inaugurată în faţa unei mari mulţimi de oameni veniţi din toată ţara.

La 30 august 1940, când, prin dictatul de la Viena, 11 judeţe din partea de N-V a României au fost ocupate de Ungaria horthystă, românii nu au pierdut din vedere necesitatea salvării operelor de artă legate de trecutul istoric al poporului nostru. Printre acestea, un loc de seamă îl ocupă statuia lui Avram Iancu din Târgu Mureş.

În luna septembrie 1940, prefectul judeţului Turda, colonelul Emil Crişan, împreună cu pretorul plasei Câmpeni, Dr. Motora, au făcut demersurile necesare pentru a obţine de la primăria oraşului Tg. Mureş statuia lui Avram Iancu şi „Santinela română”. Primarul Tg. Mureşului, Generalul Dr. E. Curta a dat ordin unităţilor militare din garnizoană să demonteze cele două statui si să dea concursul la îmbarcarea lor în maşini.

Statuia a fost transportată la Câmpeni - capitala de suflet a Moţilor - în toamna aceluiaşi an, unde a fost aşezată pe un soclu de piatră pregătit din timp. De pe înălţimea soclului, Craiul Munţilor a fost martor al luptelor îndârjite şi faptelor de eroism ale moţilor, ale armatei române în toamna anului 1944, când duşmanul încerca din nou să pătrundă în cetatea Munţilor Apuseni.

În viaţa poporului român, Monumentele întruchipează cinstirea ce se aduce de urmaşi faptelor străbunilor. Sunt icoane sfinte - pietre de hotar care amintesc jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei a fiilor acestui pământ românesc.

Pentru Moţi locuitorii oraşului Câmpeni, statuia lui Avram Iancu are o însemnătate deosebită şi ne bucurăm de prezenţa ei în capitala „Ţării Moţilor”: ea face parte din viaţa noastră.

 

Preot Eugen GOIA

 

          Bibliografie

1. Florian Dudaş - Avram Iancu în tradiţia poporului român, Timişoara, 1989

2. Prof. Petru I. Dan - Statuia lui Avram Iancu din Câmpeni, în „Telegraful român", 1989

3. Fundaţia Culturală Vasile Netea - Un om pentru Tg. Mureş, Enil A. Dandea, Tg.Mureş,1995

4. Emil Dandea - Politică şi administraţie, Tg. Mureş, 1996

5. Gazeta oficială a oraşului Tg. Mureş „Oraşul” - ediţie ocazionată de dezvelirea statuii lui Emil A. Dandea, Pr. Eugen Goia, în ziarul „Unirea", 21 septembrie 1995