Personajul istoric Vlad Ţepeş este permanent în atenţia cercetătorilor istoriei medievale şi a presei. Istorie şi legendă, studiul vieţii lui Vlad Ţepeş, are ca obiectiv prezentarea veridică pe baza documentelor istorice şi a altor înscrisuri ale vieţii şi activităţii acestui domnitor, apreciat de istorici, crud, dar drept şi îndeosebi de a delimita precis diferenţa între personajul istoric Vlad Ţepeş Dracula şi Contele Dracula din romanul scris de irlandezul Bram Stoker (1847-1912).

Din punct de vedere al adevărului istoric, în anii 1448, 1456-1462 şi 1476, în Ţara  Românească a domnit voievodul cunoscut în istoriografie ca Vlad Ţepeş, căruia i s-a spus Dracula, nume derivat de la cel al tatălui său Vlad Dracul, domn al Ţării Româneşti şi membru al Ordinului Dragonului.

În perioada cât a domnit, Vlad Ţepeş s-a dovedit a fi o personalitate puternică, un duşman declarat al dezordinii, anarhiei şi necinstei. S-a remarcat prin refuzul de a se supune turcilor, prin lupta antiotomană şi în mod deosebit prin severitatea cu care pedepsea încălcarea legii prin tragerea în ţeapă. Între anii 1442 şi 1448 a fost ostatic la turci, iar în perioada 1448- 1456 a fost pribeag în Moldova şi Transilvania. În anul 1456 a devenit domn al Ţării Româneşti. Pentru a pregăti lupta antiotomană, a trecut la reorganizarea armatei, „oastea ce mică” formată din slugile şi curtenii domnului şi marii boieri şi „oastea cea mare”, întreg poporul înarmat. Şi-a pregătit o gardă personală din mercenari.

În anul 1459 a refuzat să mai plătească tributul anual de 10.000 galbeni, echivalentul a 222 de sate.

Papa urma să susţină războiul cu 100.000 de ducaţi, iar Matei Corvin cu 40.000 de galbeni, sumă suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni şi 10 nave de război.

În anul 1460 Vlad Ţepeş încheie o alianţă cu regele Ungariei. Prin diacul Porţii Otomane, Catavolinos, Vlad Ţepeş este chemat la Constantinopol , în vreme ce Hamza Paşa din Vidin are misiunea să-l prindă, „fie cu vicleşug” fie cu alt chip.

Între anii 1461-1462, Vlad Ţepeş a organizat campania antiotomană surpriză din sudul Dunării. La început a fost devastată o întreagă regiune între Obluciţa şi Novoe Selo şi de la vărsarea Dunării până la Rahova. Prin vicleşug cetatea Nicopole şi-a deschis porţile, în luptă au pierit peste 20.000 turci, ceea ce face explicabilă groaza produsă de această campanie de pedepsire.

În scrisoarea din 11 februarie 1462, Vlad Ţepeş recunoaşte că „a călcat pacea cu turcii” şi că sultanul a stins toate neînţelegerile cu ceilalţi, căci „toată furia şi mânia şi-o îndreaptă asupra noastră”.

În urma ajutorului cerut, Matei Corvin l-a asigurat că-i va veni în sprijin, la 4 martie 1462. A părăsit Buda la sfârşitul lui august când campania era de mult încheiată.

La începutul lui mai 1462, Mehmed al II-lea se îndrepta spre a cuceri Chilia cu un efectiv de 60.000 luptători şi o trupă navală transportată de 150 de vase. Efectivele domnului valah nu depăşeau 30.000 oşteni.

La 15 mai 1462, în dreptul cetăţii Turnu, Vlad Ţepeş încerca

să oprească transbordarea trupelor turceşti, fără a reuşi, după care oştile otomane se îndreaptă spre Târgovişte. Vlad a pustiit totul în calea invadatorilor, silindu-i să sufere de foame şi de sete. În această situaţie Vlad declanşează celebrul atac nocturn din 16-17 iunie, al cărui scop era să suprime pe Mehmed al II-lea şi să-i înfricoşeze oastea. Victoria consacra independenţa statului valah. Se deschideau două opţiuni: continuarea luptei împotriva turcilor sau acceptarea supunerii.

S-a aceptat a doua situaţie prin venirea la tron a lui Radu cel Frumos. La 15 august 1462 era acceptat şi de Transilvania. Vlad Ţepeş este arestat şi întemniţat la Buda. Îşi reia tronul ajutat de Ştefan cel Mare, pentru o lună, la 26 noiembrie 1476, după care o conspiraţie boierească a pus capăt domniei şi vieţii lui Vlad Ţepeş.

Până în zilele noastre, multă lume face confuzie între cele două personaje, unul istoric, iar celălalt fictiv.

Legenda lui Dracula a incitat imaginaţia publicului mai bine de un secol, fiind introdus în literatura universală de către Bram Stoker cu romanul de ficţiune intitulat „Dracula”. Romanul a avut succes deosebit, fiind tradus în toată lumea, iar prima ecranizare a romanului s-a realizat în Germania şi s-a întitulat „Nosferatu”. Mai târziu cartea a inspirat zeci de filme şi de materiale publicitare de tot felul. Personajul principal al romanului, Contele Dracula din Transilvania, este o creatură a răului şi a întunericului, un vampir. În acelaşi timp, romanul lui Bram Stoker a creat numeroase confuzii şi tendinţe de a amesteca personajul istoric cu personajul de ficţiune, Contele Dracula.

Recenet a fost tradusă în limba română cartea scriitoarei americane Elisabeth Kostova intitulată „Colecţionarul de istorie”. Cartea este de fapt o sinteză a tot ce s-a scris despre Vlad Ţepeş, preluând şi stilul lui Bram Stoker, în care sunt prezentate diferite episoade din viaţa şi activitatea domnitorului. Din păcate şi în această carte se fac multe greşeli şi confuzii amestecând mitul lui Dracula cu personajul istoric. Probabil tocmai această enigmă a lui Dracula incită un număr atât de mare de scriitori şi regizori de film. Actori celebri din lumea întreagă se înghesuie pentru a prinde un rol într-un film despre Dracula. Asemenea filme se realizează şi în România, iar locaţiile preferate sunt Castelul Bran şi Cetatea Poienari, de care se leagă numele lui Vlad Ţepeş. Astfel a apărut brandul Dracula, care într-o economie de piaţă are rolul şi importanţa lui.

Crcetătorii şi istoricii români au făcut şi fac eforturi pentru a lămuri şi clarifica multe din ceea ce nu se cunoaşte despre Vlad Ţepeş. Faptele lui, aşa cum rezultă şi din documentele cancelariei domneşti, arată multă inteligenţă, în centrul preocupărilor sale find ridicarea şi apărarea ţării sugrumată de imperiile vecine.

Faptul de a se fi opus lui Mehmed al II-lea, Cuceritorul Constantinopolului, i-a adus faima în întreaga Europă Centrală şi de Vest, numele lui fiind pus alături de ceilalţi apărători ai creştinismului ca Sigismund de Luxemburg, Iancu de Hunedoara, Scandenberg, Matei Corvin şi alţii.

Aşa se explică faptul că zugravii bizantini au imortalizat chipul lui Vlad Ţepeş în mănăstiri şi biserici, aşa cum au făcut-o şi pictorii de la curţile regale şi castelele nobiliare. Dacă la noi multe din icoanele şi frescele ce înfăţişau figura marelui voievod au fost distruse de la Curtea de Argeş, Snagov şi altele, pe motiv că Vlad, aflat în detenţie ungară, a trecut la religia catolică, în Austria se află trei portrete originale.

Faptul că la campania „Mari Români”, iniţiată de Televiziunea Română în anul 2006, Vlad Ţepeş ocupă locul 13, demonstrează personalitatea marelui voievod şi că este iubit în continuare de către români.

Cu toată confuzia creată, mai ales în afara ţării, în jurul personajului istoric Vlad Ţepeş şi legenda Dracula de ficţiune din romanul lui Bram Stoker, figura domnitorului rămâne vie în conştiinţa poporului nostru.

În zilele noastre este dorit un „Ţepeş” modern pentru a lupta cu corupţia şi nedreptatea din societatea românească. Sunt de actualitate versurile:

„Cum nu vii tu, Ţepeş-Doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”,

scrise de poetul Mihai Eminescu cu mai bine de 130 de ani în urmă.

Poşta Română s-a înscris şi ea în campania de ilustrare a personajului istoric şi a personajului de legendă din romanul „Dracula”.

„500 de ani de existenţă documentară a oraşului Bucureşti” este prima emisiune filatelică dedicată lui Vlad Ţepeş. Hrisovul său din 1459 reprezintă prima atestare documentară a Bucureştiului. Emisiunea este formată din şase mărci poştale şi o coliţă ce-l reprezintă pe Vlad Ţepeş şi Hrisovul din 1459. Între timp, coliţa a ajuns o „raritate filatelică”, fiind apreciată şi căutată de colecţionarii din ţară şi din străinătate.

În anul 1976 a apărut emisiunea filatelică „Aniversări”, formată din patru mărci poştale. Timbrul cu valoarea nominală de 55 bani îi este dedicat lui Vlad Ţepeş.

Pe data de 5 mai 1997, Poşta Română a pus în circulaţie emisiunea filatelică „Europa - Poveşti şi legende - Dracula”, formată din două mărci poştale şi două viniete. Pe un timbru apare Vlad Ţepeş, iar pe celălalt o reprezentare artistică a lui Dracula. Pe viniete sunt reprezentate Castelul Bran şi Cetatea Poienari, de care se leagă numele lui Vlad Ţepeş.

La 21 mai 2004, Poşta Română a pus în circulaţie emisiunea filatelică „Dracula”, formată din patru mărci poştale machetate în două blocuri, unul dantelat şi altul nedantelat. Primul timbru al blocului reproduce portretul scriitorului Bram Stoker, iar celelalte trei timbre îl înfăţişează pe Dracula în diferite ipostaze ce se regăsesc în roman şi care subliniază natura sa malefică.

În anul 2006, 6 iunie, a apărut emisiunea filatelică „Centenarul Expoziţiei Generale şi al Parcului Carol I din Bucureşti - 1906” , formată din şase timbre şi o coliţă dantelată. Timbrele emisiunii au apărut şi în bloc. Pe timbrul cu valoarea nominală de 50 bani, este reprezentat „Castelul Ţepeş”, reconstituit cu material adus de la Poienari şi care a fost una din vedetele expoziţiei.

În anul 2007, 15 mai ,a apărut emisiunea filatelică „Vechiul Bucureşti”, formată din şase timbre şi o coliţă dantelată. Timbrele emisiunii au apărut şi în bloc. Pe timbrul cu valoarea nominală de 30 bani apar Vlad Ţepeş, Hrisovul său din 20 septembrie 1459 şi Curtea Veche domnească.

În anul 2009, 18 septembrie, a apărut emisiunea filatelică „Bucureşti - 550 de ani”, formată din patru timbre şi o coliţă dantelată. Timbrele emisiunii au apărut şi în bloc. Pe manşeta blocului dantelat apare Vlad Ţepeş şi înscrisul „Cel mai vechi document care menţionează existenţa oraşului Bucureşti, poartă data de 20 septembrie 1459 şi sigiliul domnitorului Vlad Ţepeş” în limba română şi engleză. Au mai apărut: carton filatelic, album filatelic şi timbru gravat în tiraje foarte mici.

Farmecul şi fascinaţia mărcilor poştale cu Vlad Ţepeş şi cu Dracula stau la baza enormului succes avut pe piaţa filatelică din ţară şi străinătate. Epuizate rapid din stocul de vânzare, astăzi se găsesc cu greutate pe piaţa filatelică iar preţul acestora este foarte mare. Produsele filatelice cu Vlad Ţepeş şi Dracula sunt în topul emisiunilor de mărci poştale româneşti căutate de filatelişti din întreaga lume.

Numai aşa se poate explica faptul de ce confuzia între cele două personaje, unul istoric Vlad Ţepeş, iar celălalt fictiv, Dracula, este menţinută în prezent şi dorită şi în continuare.

Toate mărcile poştale cu Vlad Ţepeş şi Dracula, precum şi cărţile poştale, ilustratele (vederile), ilustratele maxime, întregurile poştale, plicurile speciale, ştampilele speciale şi ocazionale, cartoanele filatelice, sunt apreciate şi căutate de colecţionari atât pentru îmbogăţirea colecţiilor personale, cât şi pentru realizarea de exponate filatelice.

Ioan GALDEA