Acolo,
la Chişinău
, în parohiile ploii
am îngenunchiat în faţa Limbii Române, urcată buchet de
merinde în barda lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. De acolo
deschidea porţile istoriei, zidurile cetăţilor de pe
Prut şi Nistru, număra gloanţele amestecate cu furci
şi topoare, cu glodul politicii nefaste, ţinând în palme
zborul unui porumbel alb, şi
el Fiu al Limbii Române. La poalele dârzeniei sale flori
şi vârste, îmbrăţişări şi cerul revărsându-se-n
fiecare picătură, răsuna imnul unei ţări
surori, estompat din când în când de aducerile aminte ale ocupaţiei
rusofile din 1812, 1940, impunându-i-se legi potrivnice derulării,
tradiţiei, a doinei şi dorului, a veghii la hotare. Şi
ca un rotisor, vremea cobora în sânge, în persecuţii şi
exodul dureros siberial, în execuţiile repetate prin sate
şi oraşe, pe hotare, prin păduri, şi lacrima cât
un ochi uriaş ce nu mai putea plânge, deportată şi
ea prin lagăre şi răstălmăcire.Preşedintele
a Republicii, şefi ai guvernului, parlamentului şi primăriei,
lideri ai Alianţei pentru Europa, ai instituţiilor
democratice, partidelor politice, tineri şi vârstnici au lăsat
un semn al credinţei prin surâsul multicolor al florilor, al cântecelor
grupului de tineri şi al speranţei tricolore. |

|
Pe
aceleaşi rafale ale ploii calde, albe ca un fruct al încrederii
şi nădejdilor, cu mic şi mare am întors paşi şi
culori prin Grădina Centrală a Chişinăului, acolo unde
sub formă de cruce îşi dau mâna alei străjuite de arbori
seculari, mulţi dintre ei trataţi şi îngrijiţi
ca monumente ale naturii, cu zecile de busturi ale unor renumiţi
scriitori, aşteptând cu îngrijorare un zâmbet al florilor să
le netezească tăcerea, fruntea şi eternitatea, ceea ce s-a
şi întâmplat cu bucurie şi recunoştinţă. Acolo,
pe Aleea Centrală, flancată de bustul lui Eminescu,
dintr-o filigorie de lemn construită pe vremea fostului primar
Urecheanu, acad. Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din
Moldova, i-a chemat pe conducătorii Republicii, pe unii scriitori
şi invitaţi să rostească răspicat cuvinte care să
meargă la inima sărbătorii Naţionale: „Limba noastră
cea română”. Fiecare dintre ei, responsabil şi mândru – aşa
ni s-a părut nouă – a izbucnit frumos şi îngândurat din
interiorul limbii comune, iar eu vedeam prin picăturile de ploaie
alaiul de frunze de tei, care nu erau altceva decât litere ale Limbii strămoşeşti.
Printre delegaţii, cea de
la Alba Iulia
trăia emoţia înzecită
a primei prezenţe la o asemenea aniversare, prin Ion Dumitrel,
Gheorghe Şinca, dar şi Ion Mărgineanu, Ioan Bâscă,
cei doi şoferi, ceea ce l-a făcut pe Preşedintele
Consiliului Judeţean, chemat în filigorie, să recunoască
profund mişcat, că se află aici pentru că “suntem
fiii devotaţi al limbii noastre comune”. Au răsunat chemări
la memorie, poezii şi recitări susţinute de unii dintre cei
peste 100 de creatori invitaţi, alături de Nicolae Dabija,
Arcadie Suceveanu, Valeriu Matei, de-un Vasile Tărâţeanu, Vicol
etc. La finalul acestui moment, prin care de fapt, s-a şi deschis
Ziua Naţională, scriitorului Ion Mărgineanu i-a fost înmânat
premiul pentru poezie, premiul revistei „Viaţa Basarabiei” un
buchet de flori şi-un plic timid peste care căzuseră câteva
picături de ploaie, despre care acelaşi Mihai Cimpoi a spus răspicat:
„Ne bucurăm că este membru al Uniunii Scriitorilor noştri,
al Scriitorilor români din Ucraina, şi el, albaiulianul, suplineşte
oricând, în orişice condiţii, absenţa lui Adrian Păunescu,
care ieri a fost ales membru de onoare al Academiei de ştiinţe a
R. Moldova. Auziţi şi bucuraţi-vă de prezenţa
albaiuliană”.
Şi
Ion Mărgineanu a spus: „Am urcat spre Chişinău, aşa
cum răsăritul de soare urcă în înaltul cerului pentru a
echilibra linişte şi nelinişte, să nu fie ziua mai
grea într-o parte. Am venit să vă reamintim că Avram
Iancu, cel ce-a murit
la Baia
de Criş – acum 138
de ani – copac răsturnat în cale cu ochii albaştri, a spus
pentru tot ce mişcă, râu şi ram: „Unicul dor al vieţii
mele este să-mi văd naţiunea mea fericită”, iar
delegaţia albaiuliană prezentă, cu aroma Unirii de la 1
Decembrie 1918, vă repetă: „Unicul dor al vieţii este să
ne vedem naţiunea noastră reîntregită”. Limba unui popor
este chiar seva care urcă şi coboară, purtând în spate
desăgi nesfârşite cu pământ pentru cer, nestăvilită
desagă cu cer pentru pământ, aşa cum palmele noastre ating
literele ca pe nişte clape şi le face să freamăte
precum brazdele în care întunericul îşi coace lumina în seminţe,
aşa cum sângele umple mereu cu vase comunicante, cu făină
proaspătă, pentru a le asigura bucuria încolţirii şi
a speranţei. Şi, astfel, îşi dau mâna în noi aceleaşi
palme ale curcubeului ondulate de-un izvor de dumnezeire, de însăşi
crucea izvorului, care nu-i altceva decât inima Limbii Române, acest
buchet de seminţe ce ne naşte şi maturizează mereu ca
stâlpi de casă părintească, de aceeaşi casă părintească,
care-i chiar această sărbătoare nesfârşită.
Binecuvântată fie această CASĂ, comoară în pridvorul
căreia suntem noi, arborii ei de rezonanţă. De aceea suntem
veşnici, pentru că ne hrăneşte aceeaşi lumină:
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”.
Întreaga
delegaţie a participat, apoi,
la Salonul Internaţional
de carte, unde au fost
prezente peste 300 de edituri, în contextul căruia Mihai Ghimpu, preşedintele
interimar al R. Moldova a conferit ordine şi medalii. Un moment cu
totul aparte l-a constituit întâlnirea de
la Academia
de Ştiinţe a
Republicii Moldova unde au fost lansate cărţile: C. Stere şi
A.I. Baconschy – apărută
la Alba Iulia
cu sprijinul Consiliului
Judeţean Alba, prima
fiind editată de Consiliul Judeţean
Prahova. Ion Dumitrel, invitat să vorbească de către acad.
Mihai Cimpoi, a făcut o radiografie a vieţii culturale, literare
şi editoriale a Judeţului Alba, subliniind mari manifestări
ca Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, Colocviile romanului
românesc, înfiinţarea Filialei „Alba – Hunedoara” a Uniunii
Scriitorilor din România,apariţia unor reviste ca Alba Iulia,
Discobolul, Paşii Profetului, Astra blăjeană, Lumina Cărţii
etc., a felului în care sunt
sprijinite de instituţia pe care o conduce, reamintind că primul
bust al poetului Grigore Vieru a fost pus
la Alba Iulia.
Clipe
de mândrie, de satisfacţie peste o ploaie ce făcuse din
bulevardele Chişinăului adevărate râuri. Au urmat întâlniri
cu scriitori
la Uniunea Scriitorilor
, iar miercuri, 1
septembrie, Ion Mărgineanu şi Ioan Bâscă au fost oaspeţii
Casei raionale de cultură din Ialoveni, un raion cu peste 100.000
locuitori şi două şcoli de artă, muzee, biserici,
crame de interes mondial, orchestre, dar nu înainte de a poposi
la Biblioteca
„Alba Iulia” de pe
bulevardul „Alba Iulia”, unde au lăsat cărţi, albume,
revistele „Dacoromania”, „Discobolul”, „Astra blăjeană”,
„Alba Iulia”, „Paşii Profetului” etc. De menţionat că
Ion Mărgineanu a donat 50 de cărţi
la Chişinău
şi Ialoveni, la
instituţii culturale, invitaţi.
Şi
astfel ne-am trezit sub faldurile aceloraşi întrebări: ce vor
moldovenii de la noi? Ce vrem noi de la ei? Printre altele: să se
termine cu cameleonismul politic, să fim cinstiţi unul faţă
de celălalt, să nu mai facem promisiuni deşarte, să
sprijinim limba oficială – limba română, să înlesnim, uşurăm
şi simplificăm problemele trecerii graniţei, ale cetăţeniei
române, să ne reînfrăţim, râu şi ram să fim
solidari, să luptăm pentru acelaşi ţel pentru că
puterea rusolifă din umbră are urechi multiplicate în văz
şi auz, să tipărim aceleaşi manuale, să înfiinţăm
edituri comune, să românizăm cu adevărat presa, radioul
şi televiziunea. Peste plecare s-a aşternut liniştea unei sărbători
unice în lume „Limba noastră cea română”, buchetul sfânt,
comun de merinde. Felicitări pentru prospeţimea lui
organizatorică!
Dintre eroii
vii care au stat la stânga şi la dreapta limbii române, să rămână
mereu un răsărit de soare pe pământul străbătut
ca nemoarte de gloria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, întregitorul
european al demnităţii şi neatârnării ei dintre care
enumerăm şi astăzi ca străjeri ai timpului şi spaţiului
românesc: (De la stânga la dreapta, rândul 1)
prof.
Olga Zincan, prof. Claudia Şainus, prof. Svetlana Jitariuc, prof.
Isidor Doctoreanu, prof. Eleonora Cercavuschi, prof. Alexei Mocreac, prof.
Nina Bacioi; (rândul 2) prof. Viorica Gogoi, prof. Natalia Coica, prof.
Mariana Zarfur, prof. Ludmila Tirbul, prof. Svetlana Gazul, prof.
Valentina Ctitor, prof. Ana Bulgari,
prof.
Ana Bodac, prof. Ana Postolachi.
ei
rămân ca şi ceilalţi luptători, ferestre mereu
deschise spre frumuseţea şi trăinicia limbii române
prof.
Ioan LOPĂDEANU
|
|