România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Limba noastră cea română - buchetul comun de merinde

 

 

       Acolo, la Chişinău , în parohiile ploii am îngenunchiat în faţa Limbii Române, urcată buchet de merinde în barda lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. De acolo deschidea porţile istoriei, zidurile cetăţilor de pe Prut şi Nistru, număra gloanţele amestecate cu furci şi topoare, cu glodul politicii nefaste, ţinând în palme zborul unui porumbel alb, şi  el Fiu al Limbii Române. La poalele dârzeniei sale flori şi vârste, îmbrăţişări şi cerul revărsându-se-n fiecare picătură, răsuna imnul unei ţări surori, estompat din când în când de aducerile aminte ale ocupaţiei rusofile din 1812, 1940, impunându-i-se legi potrivnice derulării, tradiţiei, a doinei şi dorului, a veghii la hotare. Şi ca un rotisor, vremea cobora în sânge, în persecuţii şi exodul dureros siberial, în execuţiile repetate prin sate şi oraşe, pe hotare, prin păduri, şi lacrima cât un ochi uriaş ce nu mai putea plânge, deportată şi ea prin lagăre şi răstălmăcire.Preşedintele a Republicii, şefi ai guvernului, parlamentului şi primăriei, lideri ai Alianţei pentru Europa, ai instituţiilor democratice, partidelor politice, tineri şi vârstnici au lăsat un semn al credinţei prin surâsul multicolor al florilor, al cântecelor grupului de tineri şi al speranţei tricolore.

 Pe aceleaşi rafale ale ploii calde, albe ca un fruct al încrederii şi nădejdilor, cu mic şi mare am întors paşi şi culori prin Grădina Centrală a Chişinăului, acolo unde sub formă de cruce îşi dau mâna alei străjuite de arbori seculari, mulţi dintre ei trataţi şi îngrijiţi  ca monumente ale naturii, cu zecile de busturi ale unor renumiţi scriitori, aşteptând cu îngrijorare un zâmbet al florilor să le netezească tăcerea, fruntea şi eternitatea, ceea ce s-a şi întâmplat cu bucurie şi recunoştinţă. Acolo, pe Aleea Centrală, flancată de bustul lui Eminescu, dintr-o filigorie de lemn construită pe vremea fostului primar Urecheanu, acad. Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, i-a chemat pe conducătorii Republicii, pe unii scriitori şi invitaţi să rostească răspicat cuvinte care să meargă la inima sărbătorii Naţionale: „Limba noastră cea română”. Fiecare dintre ei, responsabil şi mândru – aşa ni s-a părut nouă – a izbucnit frumos şi îngândurat din interiorul limbii comune, iar eu vedeam prin picăturile de ploaie alaiul de frunze de tei, care nu erau altceva decât litere ale Limbii strămoşeşti. Printre delegaţii, cea de la Alba Iulia trăia emoţia înzecită a primei prezenţe la o asemenea aniversare, prin Ion Dumitrel, Gheorghe Şinca, dar şi Ion Mărgineanu, Ioan Bâscă, cei doi şoferi, ceea ce l-a făcut pe Preşedintele Consiliului Judeţean, chemat în filigorie, să recunoască profund mişcat, că se află aici pentru că “suntem fiii devotaţi al limbii noastre comune”. Au răsunat chemări la memorie, poezii şi recitări susţinute de unii dintre cei peste 100 de creatori invitaţi, alături de Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Valeriu Matei, de-un Vasile Tărâţeanu, Vicol etc. La finalul acestui moment, prin care de fapt, s-a şi deschis Ziua Naţională, scriitorului Ion Mărgineanu i-a fost înmânat premiul pentru poezie, premiul revistei „Viaţa Basarabiei” un buchet de flori şi-un plic timid peste care căzuseră câteva picături de ploaie, despre care acelaşi Mihai Cimpoi a spus răspicat: „Ne bucurăm că este membru al Uniunii Scriitorilor noştri, al Scriitorilor români din Ucraina, şi el, albaiulianul, suplineşte oricând, în orişice condiţii, absenţa lui Adrian Păunescu, care ieri a fost ales membru de onoare al Academiei de ştiinţe a R. Moldova. Auziţi şi bucuraţi-vă de prezenţa albaiuliană”.

Şi Ion Mărgineanu a spus: „Am urcat spre Chişinău, aşa cum răsăritul de soare urcă în înaltul cerului pentru a echilibra linişte şi nelinişte, să nu fie ziua mai grea într-o parte. Am venit să vă reamintim că Avram Iancu, cel ce-a murit la Baia de Criş – acum 138 de ani – copac răsturnat în cale cu ochii albaştri, a spus pentru tot ce mişcă, râu şi ram: „Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită”, iar delegaţia albaiuliană prezentă, cu aroma Unirii de la 1 Decembrie 1918, vă repetă: „Unicul dor al vieţii este să ne vedem naţiunea noastră reîntregită”. Limba unui popor este chiar seva care urcă şi coboară, purtând în spate desăgi nesfârşite cu pământ pentru cer, nestăvilită desagă cu cer pentru pământ, aşa cum palmele noastre ating literele ca pe nişte clape şi le face să freamăte precum brazdele în care întunericul îşi coace lumina în seminţe, aşa cum sângele umple mereu cu vase comunicante, cu făină proaspătă, pentru a le asigura bucuria încolţirii şi a speranţei. Şi, astfel, îşi dau mâna în noi aceleaşi palme ale curcubeului ondulate de-un izvor de dumnezeire, de însăşi crucea izvorului, care nu-i altceva decât inima Limbii Române, acest buchet de seminţe ce ne naşte şi maturizează mereu ca stâlpi de casă părintească, de aceeaşi casă părintească, care-i chiar această sărbătoare nesfârşită. Binecuvântată fie această CASĂ, comoară în pridvorul căreia suntem noi, arborii ei de rezonanţă. De aceea suntem veşnici, pentru că ne hrăneşte aceeaşi lumină: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”.

Întreaga delegaţie a participat, apoi, la Salonul Internaţional de carte, unde au fost prezente peste 300 de edituri, în contextul căruia Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova a conferit ordine şi medalii. Un moment cu totul aparte l-a constituit întâlnirea de la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova unde au fost lansate cărţile: C. Stere şi A.I. Baconschy – apărută la Alba Iulia cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba,  prima fiind editată de Consiliul  Judeţean Prahova. Ion Dumitrel, invitat să vorbească de către acad. Mihai Cimpoi, a făcut o radiografie a vieţii culturale, literare şi editoriale a Judeţului Alba, subliniind mari manifestări ca Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, Colocviile romanului românesc, înfiinţarea Filialei „Alba – Hunedoara” a Uniunii Scriitorilor din România,apariţia unor reviste ca Alba Iulia, Discobolul, Paşii Profetului, Astra blăjeană, Lumina Cărţii etc., a felului în care  sunt sprijinite de instituţia pe care o conduce, reamintind că primul bust al poetului Grigore Vieru a fost pus la Alba Iulia. Clipe de mândrie, de satisfacţie peste o ploaie ce făcuse din bulevardele Chişinăului adevărate râuri. Au urmat întâlniri cu scriitori la Uniunea Scriitorilor , iar miercuri, 1 septembrie, Ion Mărgineanu şi Ioan Bâscă au fost oaspeţii Casei raionale de cultură din Ialoveni, un raion cu peste 100.000 locuitori şi două şcoli de artă, muzee, biserici, crame de interes mondial, orchestre, dar nu înainte de a poposi la Biblioteca „Alba Iulia” de pe bulevardul „Alba Iulia”, unde au lăsat cărţi, albume, revistele „Dacoromania”, „Discobolul”, „Astra blăjeană”, „Alba Iulia”, „Paşii Profetului” etc. De menţionat că Ion Mărgineanu a donat 50 de cărţi la Chişinău şi Ialoveni, la instituţii culturale, invitaţi.

Şi astfel ne-am trezit sub faldurile aceloraşi întrebări: ce vor moldovenii de la noi? Ce vrem noi de la ei? Printre altele: să se termine cu cameleonismul politic, să fim cinstiţi unul faţă de celălalt, să nu mai facem promisiuni deşarte, să sprijinim limba oficială – limba română, să înlesnim, uşurăm şi simplificăm problemele trecerii graniţei, ale cetăţeniei române, să ne reînfrăţim, râu şi ram să fim solidari, să luptăm pentru acelaşi ţel pentru că puterea rusolifă din umbră are urechi multiplicate în văz şi auz, să tipărim aceleaşi manuale, să înfiinţăm edituri comune, să românizăm cu adevărat presa, radioul şi televiziunea. Peste plecare s-a aşternut liniştea unei sărbători unice în lume „Limba noastră cea română”, buchetul sfânt, comun de merinde. Felicitări pentru prospeţimea lui organizatorică!

 Dintre eroii vii care au stat la stânga şi la dreapta limbii române, să rămână mereu un răsărit de soare pe pământul străbătut ca nemoarte de gloria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, întregitorul european al demnităţii şi neatârnării ei dintre care enumerăm şi astăzi ca străjeri ai timpului şi spaţiului românesc: (De la stânga la dreapta, rândul 1)

 prof. Olga Zincan, prof. Claudia Şainus, prof. Svetlana Jitariuc, prof. Isidor Doctoreanu, prof. Eleonora Cercavuschi, prof. Alexei Mocreac, prof. Nina Bacioi; (rândul 2) prof. Viorica Gogoi, prof. Natalia Coica, prof. Mariana Zarfur, prof. Ludmila Tirbul, prof. Svetlana Gazul, prof. Valentina Ctitor, prof. Ana Bulgari,

prof. Ana Bodac, prof. Ana Postolachi.

ei rămân ca şi ceilalţi luptători, ferestre mereu deschise spre frumuseţea şi trăinicia limbii române

prof. Ioan LOPĂDEANU