România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

REZOLUŢIE

PRIVIND CONSTRUIREA MONUMENTULUI UNIRII LA ALBA IULIA

 

Noi, participanţii la cel de al XII-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti, 29 XI - 30 XII, 2008, ne exprimăm profunda nemulţumire şi regretul că în acest templu sfânt de zămislire a neamului românesc nu străluceşte emblema de apoteoză a celui mai măreţ eveniment din istoria ţării - Marea Unire - care a constituit cheia deschiderii României spre modernitate, prin dobândirea dreptului la demnitate naţională, primind recunoaşterea de amploare în lume.

Duhul adevăraţilor făuritori ai României Mari aşteaptă de 90 de ani să se vorbească generaţiilor tinere despre neastâmpăratul suflet al vrednicilor înaintaşi care nu şi-au stins speranţa până nu şi-au văzut visul realizat.

Monumentul Unirii, purtând aureola evocatoare a luptei şi sacrificiilor pentru reîntregirea tării, are menirea de a chema în jurul său românimea de pretutindeni asemenea unui far călăuzitor şi va glăsui prin vreme că poporul român este suveran şi majestate în ţara sa.

Emoţionanta lecţie de patriotism , pe care românii bucovineni au oferit-o tuturor conaţionalilor, construind de două ori în 23 de ani un impunător monument al Unirii la Cernăuţi , dărâmat de fiecare dată de sovietici, ar trebui să fie un îndemn spre împlinirea unei datorii a autorităţilor române faţă de măreţia acestui pisc de istorie al României -Alba Iulia.

Noi nu-1 mai putem construi şi a treia oară , pentru că ne aflăm sub poruncă străină , la fel ca fraţii din Basarabia , care sunt independenţi dar nu sunt liberi pe deplin. De aceea, noi, românii rămaşi în afara graniţelor ţării, formulăm solicitarea de a se ilustra marca bucovineană şi basarabeană în ansamblul monumentului de la Alba Iulia.

Apelul nostru, la care speram că aderă toţi românii, din ţară şi de pretutindeni, se adresează primilor decidenţi ai acestui leagăn de românitate şi conducerii centrale să nu poarte mai departe povara vinovăţiei că nu şi-au făcut datoria de a aprinde CANDELA în altarul sfânt al Ardealului.

Călăuziţi de cele mai înalte sentimente patriotice, ne exprimăm convingerea ca autorităţile romane vor răspunde dorinţei românilor de a înălţa la Alba Iulia monumentul Unirii pe măsura măreţiei înfăptuirii istorice.

Alba Iulia, 3 XII 2008    

CÂNTUL CETĂŢII

 Mulţi ne pustiiră Ţara

Şi-ar mai pustii-o încă,

Dacă n-ar fi în Carpaţi

Veghea codrilor adâncă.

 

Plin de limbile-otrăvite,

Ce-ar fi gata să ne vândă,

Văi şi deal ar fi sortite

Lupilor mereu la pândă.

 

Bate ceasul în cetate -

Pasul românesc egal.

Nicio haită nu-şi va stinge

Setea-n ape din Ardeal.

 

Fraţii noştri ne-ntind mâna,

Mii de chipuri dinspre Prut,

Dinspre Tisa, sunt lumina,

Mladă din acelaşi lut.

 

Dinspre Bazargic, el, grâul,

Ne vorbeşte despre buni,

Dimineaţa lăcrimează

Pe maci roşii în cununi.

 

Geaba trag nădejde spurcii

Că credinţa ne-o doboară,

Dinspre Sarmizegetusa,

Veghea e înalt de ţară.

 

        Lucilia DINESCU

 

ETERNIZAŢI ÎN MONUMENTE

 Suntem aici de mii de ani

Şi ne-am înscris durata în tablete;

Suntem un neam de-oşteni şi de ţărani

Şi ne-am eternizat în monumente.

 

Câţi n-am murit pe câmpul pâinii,

Jertfiţi în lupta pentru boabe

Am murit în lupta cu stăpânii,

Să nu ne mai fie neamurile roabe.

 

De mii de ani aici ne consumăm

Viaţa între clipă şi durată...

De mii de ani tot aşteptăm

Din cer răsplata binemeritată...

 

Ne-am îngropat în plaiul mioritic

Şi-am aşteptat să vie vremi mai bune,

Să vie iar eroul nostru mitic,

Cu tulnicu’de-alarmă să ne-adune.

 

Răsplata pentru jertfa milenară

Noi...am pierdut-o-ntre evenimente

Şi ne-am sfidat viaţa cea amară

Eternizându-ne eroii-n monumente,

 

Eroi ce-au fulgerat pe cer meteoritic

Şi şi-au plătit curajul cu viaţa şi cu moartea.

Noi am rămas aici, în spaţiul nostru mitic,

Să ne luptăm...cu traiul şi cu soartea...

 

                             Prof. I.CIOARA