România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

ARON COTRUŞ

 

 

„O, plecările, plecările, plecările

din toate porturile şi din toate gările,

pe toate mările, spre toate depărtările,

spre toate ţintele şi aşteptările

spre marginile lumii şi ale gândului,

spre marginile sufletului meu – flămândului!…

 

Ieie-şi, încotro le place, zborurile

Ca un stol neobosit de paseri albe dorurile…

Cruţe-şi ceasurile cine-o vrea, şi de primejdii scapă

Ale mele-s drumurile lumii toate, munţii şi-apele…

Moartea umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le,

Suflete, deschide-ţi pentru-nalturi, pentru depărtări, pentru depărtări

Şi vecinicii, aripele!…”

(O, plecările, plecările…)

 

Socotit de criticii străini un  mare rapsod al latinităţii, Aron Cotruş, una dintre vocile cele mai puternice şi distincte ale liricii româneşti din veacul al XX-lea, ocupă un loc de cinste în galeria personalităţilor ilustre ale Ardealului. Viaţa şi opera sa sunt marcate de adânci contradicţii obiective şi subiective.  De la lirismul social şi mesianic la poezia în care domină problematica eului, înfiorarea în faţa firii, recluziunea şi sacrul, de la cultul pentru marii eroi ai gândului şi faptei, din istoria naţională şi universală, la eroul anonim, omul simplu, creator de istorie, limbă şi cultură naţională, truditor al pământului cu suflet curat şi viteaz, poezia lui Cotruş este experienţă transformată în conştiinţă.

Aron Cotruş s-a născut la 2 ianuarie 1891 în Haşag, lângă Sibiu, tatăl lui fiind preot. Urmează clasele gimnaziale la Blaj , Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi apoi cursurile Facultăţii de Litere din Viena.  Este redactor la revista „Românul” din Arad şi „Gazeta Transilvaniei” din Braşov. În timpul războiului de reîntregire a neamului din 1916-1918 ajunge în Italia, unde lucrează pe lângă Legaţia României din Roma. Întors în ţară, în 1919, îşi continuă activitatea publicistică şi devine membru al Societăţii Scriitorilor Români.

Lucrează pe rând ca ataşat de presă la Roma , Varşovia, iar în timpul celui de al doilea război mondial, este secretar de presă la Madrid şi Lisabona. După război, se refugiază politic în Spania, devenind preşedinte al Comunităţii Românilor şi director la revistei “Carpaţii”. În anul 1957 se stabileşte în Statele Unite, în localitatea Long Beach din California, unde trăieşte până la sfârşitul vieţii. S-a bucurat de popularitate şi respect în lumea exilului românesc, fiind recunoscut ca un poet talentat şi un mare luptător anticomunist.

A plecat la cele veşnice pe 1 noiembrie 1961, fiind înmormântat într-un cimitir din Cleveland.

Omul şi opera au străbătut un lung drum al exilului, având un singur vis: acela al întoarcerii acasă.

Şi iată cum, în chip minunat, prin strădania unor oameni deosebiţi precum scriitorul Ion Mărgineanu, criticul şi istoricul literar Ion Buzaşi, profesoara Silvia Pop, regretatul istoric literar Mircea Cenuşă, cărora de ani buni li s-au alăturat prof. Mioara Pop şi Felicia Colda de la Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” Alba, dimpreună cu  cadrele didactice şi oficialităţile comunei Cergău, Aron Cotruş se întoarce mereu acasă, la mijloc de ianuarie.

Colocviile literare “Aron Cotruş” – punte de minte şi inimă între Alba Iulia, Blaj şi Cergău -  au ajuns la cea de-a  XVI-a ediţie în acest an.

Miercuri, 12 ianuarie 2011, şcoala ce poartă numele lui Aron Cotruş din comuna Cergău Mare a găzduit simpozionul aniversar dedicat împlinirii a 120 de ani de la naşterea poetului. Manifestarea organizată de Despărţământul “Timotei Cipariu” Blaj şi Cercul “Aron Cotruş” Cergău Mare ale ASTRA, împreună cu Primăria Cergău Mare a avut ca parteneri Consiliul Judeţean Alba, Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” Alba şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba. Au participat membri ai despărţămintelor şi cercurilor ASTRA din judeţul Alba şi din Sibiu, în frunte cu preşedintele Dumitru Acu, scriitori, oameni de cultură, preoţi, cadre didactice, oficialităţi.

Poet de mare viziune şi de profunde vibrări universal-umane,  Aron Cotruş a dat operei sale un caracter larg, ce depăşeşte cu mult graniţele naţionale. Ar fi potrivit, credem noi, ca opera sa să intre în circuitul internaţional printr-un proiect de traducere asemănător celui care pune în valoare creaţia blagiană.

Atmosfera de sărbătoare a colocviilor, comunicarea devenită comuniune prin şi întru poezie atestă faptul de netăgăduit că poezia lui Aron Cotruş este unul din acele izvoare ale sufletului unui popor ce nu secătuiesc şi nu-şi pierd rostul niciodată, oferindu-se cu generozitate marilor însetaţi ai vieţii.

 

                        Felicia COLDA

 

 

Dai şi dai din neam în neam...

 

Dai şi dai din neam în neam, -

şi tot tu să zici: mulţam?!...

 

Dat-ai, dat pită la hoţi

şi-acum sar pe tine toţi...

 

Rob la coasă, rob pe-ogor,

Mânci mălai din mila lor...

 

Şi de cum ţi-l dau, şi cât,

ţi s-opreşte parcă-n gât...

 

Pusu-ţi-au muscalii bir,

pe lobodă şi pe ştir,

 

pe podmoale şi copaci

şi pe paşii cari îi faci...

 

Pân‘ce sama îţi vei da,

ţi-or fura şi Dunărea...

 

De-unde, Doamne, atâţi haihui?

E oar‘ coada veacului?...

 

De-unde-atâţia hoţi şi hoţi,

tăbărâţi pe ţară toţi?...

 

Vin şi vin, lihniţi şi goi,

şi smulg ţundra de pe noi...

 

Vai şi-amar, rumân sărac, -

grâu-l duc, pita-i de leac...

 

Iau din plin şi din puţin,

şi tot ei spun că te ţin...

 

Iau şi duc cât pot, cât vor,

şi tot tu rămâi dator...

 

Bate-i, Doamne, crunt şi du-i

spre fundul pământului!

 

Să mai vie înapoi,

când chema-i-om noi de noi!...

 

de Aron Cotruş