|
|
„O,
plecările, plecările, plecările
din
toate porturile şi din toate gările,
pe
toate mările, spre toate depărtările,
spre
toate ţintele şi aşteptările
spre
marginile lumii şi ale gândului,
spre
marginile sufletului meu – flămândului!…
Ieie-şi,
încotro le place, zborurile
Ca
un stol neobosit de paseri albe dorurile…
Cruţe-şi
ceasurile cine-o vrea, şi de primejdii scapă
Ale
mele-s drumurile lumii toate, munţii şi-apele…
Moartea
umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le,
Suflete,
deschide-ţi pentru-nalturi, pentru depărtări, pentru
depărtări
Şi
vecinicii, aripele!…”
(O,
plecările, plecările…)
|

|
Socotit
de criticii străini un mare
rapsod al latinităţii, Aron Cotruş, una dintre vocile cele
mai puternice şi distincte ale liricii româneşti din veacul al
XX-lea, ocupă un loc de cinste în galeria personalităţilor
ilustre ale Ardealului. Viaţa şi opera sa sunt marcate de adânci
contradicţii obiective şi subiective.
De la lirismul social şi mesianic la poezia în care domină
problematica eului, înfiorarea în faţa firii, recluziunea şi
sacrul, de la cultul pentru marii eroi ai gândului şi faptei, din
istoria naţională şi universală, la eroul anonim, omul
simplu, creator de istorie, limbă şi cultură naţională,
truditor al pământului cu suflet curat şi viteaz, poezia lui
Cotruş este experienţă transformată în conştiinţă.
Aron
Cotruş s-a născut la 2 ianuarie 1891 în Haşag, lângă
Sibiu, tatăl lui fiind preot. Urmează clasele gimnaziale
la
Blaj
,
Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi apoi cursurile
Facultăţii de Litere din Viena.
Este redactor la revista „Românul” din Arad şi „Gazeta
Transilvaniei” din Braşov. În timpul războiului de reîntregire
a neamului din 1916-1918 ajunge în Italia, unde lucrează pe lângă
Legaţia României din Roma. Întors în ţară, în 1919, îşi
continuă activitatea publicistică şi devine membru al
Societăţii Scriitorilor Români.
Lucrează
pe rând ca ataşat de presă
la
Roma
,
Varşovia, iar în timpul celui de al doilea război mondial, este
secretar de presă
la
Madrid
şi Lisabona. După război, se refugiază politic în
Spania, devenind preşedinte al Comunităţii Românilor
şi director la revistei “Carpaţii”. În anul 1957 se stabileşte
în Statele Unite, în localitatea Long Beach din California, unde trăieşte
până la sfârşitul vieţii. S-a bucurat de popularitate
şi respect în lumea exilului românesc, fiind recunoscut ca un poet
talentat şi un mare luptător anticomunist.
A
plecat la cele veşnice pe 1 noiembrie 1961, fiind înmormântat într-un
cimitir din Cleveland.
Omul
şi opera au străbătut un lung drum al exilului, având un
singur vis: acela al întoarcerii acasă.
Şi
iată cum, în chip minunat, prin strădania unor oameni deosebiţi
precum scriitorul Ion Mărgineanu, criticul şi istoricul literar
Ion Buzaşi, profesoara Silvia Pop, regretatul istoric literar Mircea
Cenuşă, cărora de ani buni li s-au alăturat prof.
Mioara Pop şi Felicia Colda de
la
Biblioteca Judeţeană
“Lucian Blaga” Alba, dimpreună cu
cadrele didactice şi oficialităţile comunei Cergău,
Aron Cotruş se întoarce mereu acasă, la mijloc de ianuarie.
Colocviile
literare “Aron Cotruş”
– punte de minte şi inimă între Alba Iulia, Blaj şi Cergău
- au ajuns la cea de-a
XVI-a ediţie în acest an.
Miercuri,
12 ianuarie 2011, şcoala ce poartă numele lui Aron Cotruş
din comuna Cergău Mare a găzduit simpozionul aniversar dedicat
împlinirii a 120 de ani de la naşterea poetului. Manifestarea
organizată de Despărţământul “Timotei Cipariu”
Blaj şi Cercul “Aron Cotruş” Cergău Mare ale ASTRA, împreună
cu Primăria Cergău Mare a avut ca parteneri Consiliul Judeţean
Alba, Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” Alba şi
Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba. Au participat membri ai despărţămintelor
şi cercurilor ASTRA din judeţul Alba şi din Sibiu, în
frunte cu preşedintele Dumitru Acu, scriitori, oameni de cultură,
preoţi, cadre didactice, oficialităţi.
Poet
de mare viziune şi de profunde vibrări universal-umane,
Aron Cotruş a dat operei sale un caracter larg, ce depăşeşte
cu mult graniţele naţionale. Ar fi potrivit, credem noi, ca
opera sa să intre în circuitul internaţional printr-un proiect
de traducere asemănător celui care pune în valoare creaţia
blagiană.
Atmosfera
de sărbătoare a colocviilor, comunicarea devenită comuniune
prin şi întru poezie atestă faptul de netăgăduit că
poezia lui Aron Cotruş este unul din acele izvoare ale sufletului
unui popor ce nu secătuiesc şi nu-şi pierd rostul niciodată,
oferindu-se cu generozitate marilor însetaţi ai vieţii.
Felicia COLDA
|
Dai
şi dai din neam în neam...
Dai
şi dai din neam în neam, -
şi
tot tu să zici: mulţam?!...
Dat-ai,
dat pită la hoţi
şi-acum
sar pe tine toţi...
Rob
la coasă, rob pe-ogor,
Mânci
mălai din mila lor...
Şi
de cum ţi-l dau, şi cât,
ţi
s-opreşte parcă-n gât...
Pusu-ţi-au
muscalii bir,
pe
lobodă şi pe ştir,
pe
podmoale şi copaci
şi
pe paşii cari îi faci...
Pân‘ce
sama îţi vei da,
ţi-or
fura şi Dunărea...
De-unde,
Doamne, atâţi haihui?
E
oar‘ coada veacului?...
De-unde-atâţia
hoţi şi hoţi,
tăbărâţi
pe ţară toţi?...
|
Vin
şi vin, lihniţi şi goi,
şi
smulg ţundra de pe noi...
Vai
şi-amar, rumân sărac, -
grâu-l
duc, pita-i de leac...
Iau
din plin şi din puţin,
şi
tot ei spun că te ţin...
Iau
şi duc cât pot, cât vor,
şi
tot tu rămâi dator...
Bate-i,
Doamne, crunt şi du-i
spre
fundul pământului!
Să
mai vie înapoi,
când
chema-i-om noi de noi!...
de
Aron Cotruş
|
|
|