I. SCURT ITINERAR ÎN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA DE CERCETARE ISTORICĂ A ACADEMICIANULUI ALEXANDRU BORZA

 Intervenţia noastră se vrea ca un act de dreptate făcut savantului român Alexandru Borza care a adus contribuţii importante la studierea istoriei antice a locuitorilor de pe meleagurile Banatului, mărturii omise de Academia Română(1 dar şi de cei care au întocmit la vremea respectivă,, Enciclopedia istoriografiei româneşti”(2

 Alexandru Borza s-a născut la 21 mai 1887, la Alba Iulia. A urmat şcoala săsească şi liceul din localitate. Acesta regăseşte dimensiunea istorică a oraşului de la aşezarea dacică Tharmis, cunoaşte amănunţit Cetatea construită pe ruinele fostului castru roman al Legiunii a XIII-a Gemina, Colegiul, cazarma, locul de detenţie a lui Horea, Cloşca şi Crişan, monetăria veche, reşedinţa Episcopiei Romano-Catolice şi cea a Principilor transilvani unde locuise Mihai Viteazul în 1600, fosta Mănăstire paulină,, Bathyaneum” cu observatorul astronomic şi biblioteca vestită. Îl va ajuta în cunoaşterea tainelor arheologiei, în special al celei romane, dr. Adalbert Czerny, directorul primului muzeu de istorie din Alba Iulia(1893), un împătimit arheolog. Va mărturisi: „Ruinele intinse, sălile frumos pardosite, cu mozaicuri felurite şi încălzite, hypocausturile minunate, erau impresionante pentru orice vizitator şi cu atât mai vârtos pentru un licean de 12 ani”. (3 În străvechiul Apulum i s-a cimentat pasiunea de arheolog amator. Călătorind la Roma în anul 1900, va lega imaginile locurilor natale cu cele din Cetatea Eternă, mândru de înaintaşi. Deşi activitatea sa fundamentală a fost axată pe studiul botanic, ajungând savant cu reputaţie mondială, pe timpul deselor călătorii de studii a acordat atenţie şi cunoaşterii vestigiilor istorice, îndeosebi a celor antice. Microbul înoculat de mentorul său, dr. A. Czerny, nu l-a părăsit nici o clipă a vieţii.

 În timpul când Universitatea din Cluj, din cauza Dictatului de la Viena din 30 august 1940, şi-a mutat facultăţile la Sibiu şi Timişoara (sept. 1940-octombrie 1944), profesorul Alexandru Borza a găsit în Banat un climat propice studiului istoriei dacilor şi romanilor care au locuit pe aceste meleaguri. În demersul său a fost ajutat de prof. Cornel Grofşorean, preşedintele Institutului Social Banat Crişana, de prof. univ. dr Constantin Daicoviciu, dr. Victor Motogna, dr. Ioachim Miloia, dr. I. Boroş, M. Moga ş. a. În cercetarea sa n-a omis studiul lucrărilor „Istoria Banatului Timişan” (Francisc Griselini-1780), „Anticele Romanilor” (Damaschin Bojincă, I, 1832 şi II, 1833, Buda), „un adevărat curs complet de antichităţi romane” (4 dar şi însemnările arheologilor amatori bănăţeni: Ioanescu (Berzovia-1855), Nemoianu (Slatina-1881), Diaconovici (Bocşa), generalii Cena, Domăşneanu şi Dragalina (în primele decenii ale sec. XX) dar şi a celor profesionişti de talia lui G. G. Mateescu, Ioachim Miloia, Traian Simu, Adam Cucu, Al. Bărăcilă, R. Paribeni şi Constantin Daicoviciu (toţi după Marea Unire).

Va consemna: „Aş dori să nu se ia în nume de rău că un ardelean refugiat pe aceste plaiuri se ocupă ocazional de probleme arheologice bănăţene, când este pe deasupra de profesie şi botanist. Chiar această specialitate a mea ştiinţifică şi preocuparea continuă de a cerceta flora acestei provincii mi-a dat toiagul de drumeţ în mână şi mi-a oferit ocazia unică, de a cerceta întregul Banat cu toate muzeele lui bogate, de a mă opri la ruinele sau urmele fiecărui castru roman, de a vedea drumurile romane şi acele enigmatice „valuri” sau „iarcuri”, cum puţini arheologi de profesie au avut norocul să le cerceteze.”(5 Şi va continua:,, Mi-am putut în plin satisface pasiunea mea, din copilărie, pentru arheologie, câştigată la casa părintească din Alba Iulia, unde am asistat ani de-a rândul, zi cu zi, la săpăturile arheologice ale oraşului Apulum făcute de dr. Cserny într-o vastă grădină erarială de sub Cetate, pe care o administra tatăl meu şi unde locuiam. Am crescut deci în atmosfera sfântă a urmelor civilizaţiei romane şi îndrăznesc pentru aceea a mă socoti printre puţinii arheologi amatori, „născuţi” iar nu „făcuţi” prin situaţii oficiale”. Alexandru Borza avea o temeinică cultură istorică, în special pe probleme antice. Studiase Tabula Peutingeriană (redactată de Castorius şi redescoperită de Peutinger la Viena ), opera lui Claudius Ptolemaeus referitoare la geografia Daciei, lucrările geografului Ravennat, Istoria Banatului Timişan (Francesco Griselini), Das Wetreich der Caesaren (Theodor Mommsen), Der Kamph um den Donauraum unter Domiţian und Trajan(Karl Patsch), Historisch-kartographische Darstelungen der,, Romer-Schanzen” im Banat(E. Nischer), Drumuri şi cetăţi romane în Banat(Traian Simu), La Transylvanie dans l’antiquité (Constantin Daicoviciu), Cercetări arheologice în Banatul de sud(Ioachim Miloia), Tibiscum. Date referitoare la trecutul lui şi îndemn la căutarea rămăşiţelor istorice ale acestuia(Elemer Jakabffy), Getica(Vasile Pârvan), Oltenia Romană(Dumitru Tudor ) şi multe altele. A redactat studii de istorie antică:,, Dr. Adalbert Cserny(schiţă biografică), Apulum, Buletinul Muzeului Regional Alba Iulia, I, 1939-1942, pag. 251-354, „Valul roman de la Timişoara ” în revista Institutului Social Banat-Crişana, vol. X, (1942) pag. 373-380, „Descoperiri arheologice în Banat din timpul dacilor” serial publicat în,, Dacia”, anul IV, 1942, nr. 213-215, „Sanctuarul dacilor Kogaionon” în revista Institutului Social Banat-Crişana, vol. X, 1942, pag. 649-672

 II. PE URMELE ROMANILOR ÎN BANAT

 Alexandru Borza consideră că urmele romanilor în Banat se găsesc în primul rând în siturile arheologice, în drumurile, valurile şi ruinele castrelor şi localităţilor romane care se întâlnesc pretutindeni şi care,, ne vorbesc atât de viu despre timpurile de glorie romană”. (6 Apoi muzeele din Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Reşiţa, Băile Herculane sunt pline de obiecte romane de la pietre funerare, altare votive, statui, sarcofage, cărămizi cu inscripţii ale legiunilor, fibule, vase şi obiecte de podoabă ş. a.

Cunoscător al epigrafiei romane Alexandru Borza va descifra multe din inscripţiile lăsate de romani în piatră sau argilă. La Vârşeţ , se va întâlni în anul 1941, cu prof. nonagenar Bodog Milleker, directorul muzeului şi autorul multor lucrări despre perioada antică a istoriei Banatului. Va vizita castrul Arcidava (Vărădia) considerat unul din cele mai mari din Banat, fost centru militar puternic pentru apărarea şoselei militare şi a districtului minier din răsărit, cu centrele Oraviţa şi Ciclova iar spre nord Dognecea. Alexandru Borza considera că pe acest castru se rezima apărarea de vest a Banatului, la linia unui,, val roman”. La Surducul Mare va cerceta castrul Centum Putea, cel de la Berzovia (Jidovin) unde arheologii Borlea Sigismund şi ing. Diaconovici Adrian din Bocşa au executat cercetări cu încuviinţarea Academiei Române. La Fârliug va urca pe dealul,, Gruiu cu cremene”unde se presupune că ar fi fost castrul Aizi(Azizis).

La Valea Denii va vedea ruinele unui mic castel de pământ presupus a fi Caput Bubali. Se va opri mai mult timp la Tibiscum (Jupa). Aici va afla rezultatele cercetărilor metodice executate de prof. dr. G. G. Mateescu, cu concursul preşedintelui Comisiunii Monumentelor Istorice din Banat, dr. J. Boroş, vicarul Episcopiei unite din Lugoj. Cu amărăciune va consemna:,, Rezultatele acestei merituoase opere, trimise la Bucureşti , n-au fost tipărite nici azi (1943 n. n.) spre paguba ştiinţei româneşti”. (7 Pe întinsul câmp de ruine de la Jupa-Tibiscum , savantul va constata că aici a fost nu numai un centru militar puternic ci şi un însemnat oraş, care ţinea întâi de teritoriul Sarmisegetuzei Ulpiei Traiana, dar pe urmă a obţinut statutul de municipiu, însă abia sub Gallienus spre sfârşitul stăpânirii romane. Însoţit de asistenţii P. Pteancu şi Gh. Popa, va vizita castrul de lângă comuna Zăvoi înspre Cireşu. Va considera că acesta, ridicat din valuri de pământ, a trebuit să servească în anii 101-102 pentru adăpostirea ori hibernarea oastei lui Traian care luptase la Tapae. Lângă comuna Voislova a cercetat urmele castrului Ponce Augusti descoperit la 1881, de J. Nemoianu, prof. la Şcoala normală din Caransebeş.

A străbătut şi a doua şosea militară romană din Banat ce pleca de la Dierna (Orşova) spre Tibiscum. Aici s-au găsit ziduri, cărămizi cu sigiliul Ardiana, DRP Dierna (cărămidăria oraşului Dierna) şi Leg. V M, pietre funerare cu inscripţii, coloane, statui, vase, un basorelief cu Mithras, opaiţe cu sigilii, monete, sarcofage. Multe obiecte au luat calea Budapestei şi Vienei. Borza considera că şoseaua militară cea mai importantă şi mai mult utilizată pe timpul romanilor în Banat pleca spre nord la Mehadia , lăsând în dreapta Băile Herculane, importantă staţiune balneară şi pe timpul romanilor(altarele votive „Numinibus Aquarum”, „Aesculapio et Hygiae”, „Herculi invincito” amintesc de acest loc) . La Mehadia-Ad Mediam va cerceta castrul şi va constata că multe din obiectele de artă descoperite au întrat în colecţiile generalilor Cena şi Domăşneanu.

La Plugova va trece pe la Praetorium cercetat de Constantin Daicoviciu şi Ioachim Miloia în 1930 apoi de Marius Moga de la Institutul de Studii Clasice. A achiziţionat două monede, piese imperiale, unde a staţionat Cohorta I Ubiorum şi Cohorta III Dalmatarum. A trecut şi pe la Dalboşeţ în locul numit,, Dragomirna” unde Constantin Daicoviciu şi I. Miloia au semnalat în anul 1930 urmele unei aşezări militare romane de dimensiuni mai mici. La Teregova găseşte urmele castrului Gaganis, la Slatina , lângă valea Sadovei va cerceta cetatea Masclianas.

Va urma şi drumul roman paralel cu valea Mureşului poposind la Cenad , unde mai exista ruinele unui castru al Leg. XIII-a Gemina, la Bulci (plasa Birchiş) a văzut cărămizi cu sigiliul aceleiaşi legiuni, la Aradul Nou , cărămizi cu sigiliul Leg. V Macedonica. La Vârşeţ , în Banatul Sârbesc este convins că pe Dealul Viilor, Cula a fost ridicată în evul mediu pe temeliile unei,, specule ” romane. Între Deta şi Denta crede că ar fi existat aşezarea Potula găsindu-se cărămizi cu ştampila Leg. IV Flavia. Vizitând, pe vechiul drum roman, Clisura Dunării, a trecut pe la castrul de la Pojejena Sârbească , cu ruinele termelor romane şi cărămizi cu ştampila Cohortei V Gallorum. La Moldova Veche a identificat urmele exploatării romane de fier, aramă şi argint şi drumul roman spre Sasca Montană. Consideră că districtul roman minier principal din Banat era în regiunea Oraviţa-Ocna de Fier-Dognecea-Ciclova-Bocşa Montană, cu vestitele mine de la,, Cracu de aur”. Castrele romane de la Arcidava , Centum Putea, Berzobis şi Aizis păzeau acest centru important. Spălatul aurului se făcea în regiunea Caransebeşului (Vârciorova-Bolovaşniţa-Borlova-Turnu Ruieni, Valea Mare şi de la Ohaba –Bistra până la Marga. Dar şi la Dubova , Valea Marconia precum şi în nisipurile Văii Nerei.

 Alexandru Borza va cerceta şi urmele „valurilor romane” din Banat considerând că acestea au fost construite în zonele: Igriş-Saravale –Satchinez, Arad-Bărăteaz-Becicherecul Mic-Cenei, ag-Jadani, Sâmbăteni-Alioş-Fibiş-Cerneteaz-Timişoara-Pădureni-Dejani, Alibunar-Deliblata-Cuvin, Gruni-Remetea Mică-Bencecu de Sus-Ianova-Remetea Mare-Sacoşul Turcesc-Berecuţa-Butin-Jamu Mare-Vârşeţ-Grebenaţ. A studiat pentru o mai bună orientare în teren vechile ridicări topografice militare executate în sec. XVIII, de E. Nischer.

 Peste tot, pe unde l-au purtat paşii, savantul a executat sute de fotografii cu mărturii arheologice, a întocmit schiţe de castre şi aşezări romane, cu valuri de apărare iar în final, a realizat o hartă color cu Banatul în timpul stăpânirii romane. În legenda acesteia va trece: castre şi castele romane, oraşe romane întărite, aşezări romane (cu numele moderne), valuri romane şi preromane, drumuri romane certe şi presupuse, mine şi staţiuni balneare romane.

 III. ARMATA ROMANĂ ÎN BANAT

 Alexandru Borza considera că Banatul n-a servit ca teritoriu de colonizare intensivă romană. „Banatul - scria acesta - a fost numai o regiune de pază militară, o anticameră fortificată a Daciei interioare(Transilvania)”. (8 Unităţile militare constructoare, de luptă şi pază a acestei zone militare de vest a Daciei, atestate prin sigiliile cărămizilor fabricate de detaşamentele lor de lucru, de inscripţiile stelelor funerare sau altarelor votive şi tabelele de aramă ale diplomelor militare sunt numeroase în Banat. Acesta consideră că în Banat au fost următoarele trupe romane, fie ca garnizoane, fie construind castre sau clădiri militare.

LEGIUNI: Leg. XIII Gemina ( la Jupa-Caransebeş , Berzovia, Orşova, Băile Herculane, Bulci şi Cenad). Leg. V Macedonica( la Băile Herculane , Palanca, Orşova şi Aradul Nou). Leg. I Minervia( la Pojejena Sârbească ). Leg. IIII Flavia Felix ( la Surduc , Denta, Berzovia, Jupa, Caransebeş, Palanca, Mehadia, Panciova şi Pojejena Sârbească). Leg. VII Claudia (Panciova, Cuvin, Palanca, Pojejena).

TRUPE AUXILIARE:

În garnizoane mai mici existau cohortele trupelor auxiliare, independente, comandate de câte un praefectus. „Cohortes quinquaginariae” erau compuse din 500 oameni, numai pedestraşi sau şi călăreţi iar „cohortes miliariae” din 1000 ostaşi. Unităţile călări erau „alae” compuse din 16 „turmae” cu 480 şi altele din 24 „turmae” cu 960 călăreţi.

Pe cărămizi cu sigiliu sau monumente epigrafice s-au găsit în Banat următoarele unităţi: Cohors I Ubiorum ( la Jupa , Băile Herculane şi la Plugova ). Cohors II Hispanorum ( la Palanca şi Vârşeţ). Coh. I Brittonum Miliaria ( la Palanca ). Coh. I Cretulorum (Palanca). Coh. III Delmatorum (Plugova şi Moldova Veche). Coh. V Gallorum (Pojejena Sârbească), Coh. I Vindelicorum Miliaria Civium Romanorum (Vărădia, Veţel). Ala I Tungrorum Frontoniana (Vârşeţ). Ala II Pannoniorum (Palanca).

Unităţi mici autohtone neregulate sunt cunoscute din înscripţii, numite Milites, Numerus şi Vexillatio. MID, MILITES I, DECURIAE(Jupa şi Zăvoi), NCR (Numerus Civium Romannorum (Moldova Veche), Numerus Mauretanorum Tibicensium(Jupa).

Alexandru Borza considera că aproape toate urmele de civilizaţie romană din Banat se datorează prezenţei şi activităţii acestor unităţi militare. Ele au produs desigur şi lenta romanizare a populaţiei dacice, ceea ce s-a păstrat tot atât de trainic în toponimia locală, ca şi ruinele de castre şi aşezări . Deşi sunt numai un bun spiritual, păstrarea şi transmiterea acestora presupune o continuitate în prezenţa urmaşilor acelei populaţii romanizate.

 În încheiere se cuvine să apreciem strădania savantului Alexandru Borza de a cerceta urmele strămoşilor noştri în Banat şi de a-i determina pe contemporani şi urmaşi să fie mândri cu asemenea înaintaşi . Iar celor ce studiază trecutul, în special arheologii, să continue cu mijloace moderne, activitatea de cercetare istorică. Banatul mai are multe surprize pentru cercetători.

 CONSTANTIN C. GOMBOŞ

NOTE:

1. Dorina N. Rusu : Membrii Academiei Române -1866-2003, Dicţionar, Ed. Academiei Române, Buc, 2003, pag. 128-129. În lucrare se specifică doar activitatea lui Alexandru Borza pe tărâm ştiinţific, de botanist renumit pe plan naţional şi mondial, devenit membru post-mortem al Academiei Române la 13 nov. 1990. A fost licenţiat în teologie(Univ. din Budapesta) şi în Ştiinţele naturale cu geografie(tot acolo). Doctor în ştiinţe naturale (Budapesta), studii de specialitate în botanică (Breslau şi Berlin). Profesor la Blaj (1911-1919). A participat ca delegat al,, Casinei” din Blaj al cărui secretar a fost, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Prof. univ. la Cluj unde organizează noua Grădină botanică şi clădeşte Muzeul botanic. Întemeiază,, Buletinul Grădinii şi Muzeului Botanic de la Universitatea din Cluj (şi în limba franceză, 23 volume) şi „Flora Romaniae Exicata (25 centurii) amândouă pentru a intensifica cercetarea florei şi vegetaţiei României. A organizat excursiunea fitogeografică internaţională din România(1931) . A întemeiat şcoala românească de geobotanică având în vedere ocrotirea unor specii rare şi asociaţii vegetale decretate monumente ale naturii: Cheile Turzii, Pădurea de castani de la Tismana , Scărişoara-Gheţarul, Râpa Roşie-Lancrăm şi Fâneţele Blajului. Ca preşedinte al Comisiei Monumentelor Naturii a creat numeroase rezervaţii naturale din România. A fost membru al Academiei de Ştiinţe din România, membru corespondent al unor societăţi ştiinţifice din Franţa, Cehoslovacia, Finlanda, China, a participat la congrese internaţionale în SUA, Anglia, Praga, Beijing, a predat la Universităţi din Germania, Elveţia, Italia, Croaţia, China ş. a.  A colaborat la: Apulum, Gazeta Transilvaniei, Transilvania, Unirea, Poporul, Gazeta Poporului, Românul, Vestul, Dacia, Convorbiri Ştiinţifice, Revista ştiinţifică şi literară, Pagini Literare, Revista Institutului Social Banat-Crişana ş. a A trecut la cele veşnice la 3 sept. 1971, la Cluj.

2. xxx,, Enciclopedia istoriografiei româneşti”(sub coordonarea prof. univ. dr. Ştefan Ştefănescu-membru corespondent al Academiei Române), Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1978.

3. Alexandru Borza: Amintiri despre arheologul A. Czerny şi săpăturile de la Apulum ”, Tipografia Naţională  S. A. Cluj, 1936, pag. 9

4. Constantin Moisil: Cronica numismatică, vol. XIII, nr. 110-111, pag. 62

5. Alexandru Borza: Banatul în timpul romanilor, Ed. Fund. Oliviero Varzi, Timişoara, 1943, pag. 12-13.  Va mai sublinia: „Şi este poate chiar bine, că se ocupă de probleme istorice şi cineva, care are contactul intensiv şi permanent cu realităţile din natură, din spaţiul geografic, în care se petrec evenimentele istorice, după norme naturale şi ele; căci istoricii de cabinet uneori prea se bizue pe fetişul slovelor, jurând pe principiul fals:,,Quod non in libris, non est in mundo”.

6. În aducerea la zi a cercetărilor arheologice din perioada ocupaţiei romane a se studia rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate de echipele conduse de prof. univ. dr. Doina Benea. Aceasta a condus cercetările sistematice de pe şantierele arheologice şcoală de la Tibiscum (Jupa) din 1977 până în prezent, de la Praetorium (Mehadia), Dalboşeţ şi de cercetare preventivă de la Criciova , Cioreni-Freidorf, Timişoara, Hodoni şi Dumbrăviţa.

7. Alexandru Borza: Banatul în timpul romanilor, op. cit. pag. 67.

8. Idem, pag. 87