România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Aurel A. Sîntimbrean la 80 de ani

   

      S-a născut în 3 ianuarie 1931, în satul Sântimbru, judeţul Alba, din părinţii Aurel şi Elena, ţărani harnici, cinstiţi, creştini şi iubitori de frumos. Între anii 1938- 1942 a făcut şcoala primară în sat. În toamna anului 1942, susţine examenul de admitere la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, pe care l-a absolvit în anul 1950. Prin concurs, în toamna anului 1950, reuşeşte la Facultatea de Geologie-Geografie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj. Din motive social-politice este obligat să întrerupă cursurile primului an universitar, 1950-1951, reluând studiile universitare în toamna anului 1951. A terminat facultatea în anul 1955, obţinând diploma universitară în specialitatea Geologie-Geografie, fiind repartizat de o Comisie guvernamentală la Trustutul Minier din Brad. A lucrat în industria minieră, din Munţii Apuseni ca geolog, şef serviciu geologic, geolog şef, inginer şef şi inspector general, la Întreprinderea Minieră Bucium Izbita, Exploatarea Minieră Roşia Montană, Trustul Aurului Brad şi Inspectoratul Geologic Minier Deva, secţia Alba Iulia. Cel mai mult, 29 de ani, a lucrat la E.M. Roşia Montană, din care 22 de ani a fost inginer şef.

     Munca de geolog a făcut-o cu pasiune, ceea ce l-a obligat să-şi însuşească cunoştinţe temeinice economice, miniere, de prepararea minereurilor, materializate în rezultate economice şi publicarea de cărţi, studii şi cercetări, diferite articole, inovaţii şi invenţii.

     

 În paralel, a îndrăgit istoria, în special arheologia montanistică, valorificarea vestigiilor trecutului pe care le-a adăpostit în Muzeul Mineritului din Roşia Montană. A acordat interviuri la radio, TV şi în presa scrisă, a fost consultant ştiinţific la realizarea filmelor „Chemarea aurului” regizor Sergiu Nicolaescu şi „Flăcări pe comori” regizor Nicolae Mărginean, iar pentru munca depusă a fost răsplătit cu distincţii.

Santimbru - Troita eroilor construita in 1995 dupa modelul cele din anul 1943

 Bustul lui Ioan de Hunedoara

Printre cărţile publicate se numără: „Aurarii din Munţii Apuseni”, 1982, cu B. Roman şi V. Wollmann, „Muzeul mineritului din Roşia Montană”, 1989; „Roşia Montană – Alburnus Maior”, ed. I şi II, 2002, 2004, cu Horea Bedelean, „Aurul şi Argintul Roşiei Montane”, ed. I şi II, 2006, 2009, cu Horea şi Aura Bedelean, „Bazil Roman, fotograful aurarilor din Ţara Moţilor – Munţii Apuseni”, 2008, cu Horea şi Aura Bedelean.

În cadrul Exploatării miniere Roşia Montană pe lângă funcţia de inginer şef a fost şi preşedintele Comisiei de inovaţii şi invenţii. Este deţinătorul certificatului de inventator nr. 68561 acordat de OSIM Bucureşti în 23.03.1978, pentru invenţia cu titlul „Dispozitiv de recoltat probe geologice”, ce s-a aplicat în cercetarea zăcământului din anul 1970 şi până la închiderea minei în anul 2006.

Fiii satului la serbarea "Intalnire cu fiii satului" din 1995 in fata bustului lui Ioan de Hunedoara.

După ce a fost transferat la Inspectoratul geologic-minier, se stabileşte cu domiciliul în satul natal, Sântimbru, unde în anii 1982-1987, şi-a construit o locuinţă lângă părinţi.

Revoluţia din decembrie 1989 îl găseşte în Sântimbru. Adunarea cetăţenilor din comună, în 24 decembrie 1989, îl alege în funcţia de preşedinte al FSN şi în continuare al CPUN. Din anul 1992 a fost ales şi reales până în 2008, consilier în Consiliul Local Sântimbru. Ca fiu al satului s-a implicat în viaţa social-economică şi culturală a comunei, participând la introducerea gazului metal, a apei potabile, canalizarea şi tratarea apelor reziduale, organizarea de serbări cultural-istorice la Sântimbru , Galtiu, Totoi şi Dumitra, organizarea unei expoziţii etnografice la Galtiu. Împreună cu primarul comunei, Popa Ioan Iancu, a organizat şi a realizat în 1995, bustul lui Ioan de Hunedoara în curtea Şcolii Generale, care a primit numele acestuia, restaurarea cimitirului simbolic al eroilor din judeţul Alba inaugurat la Sântimbru în anul 1943, înălţarea şi sfinţirea unei troiţe din lemn, în anii 1999- 2000, a eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, la Galtiu , Coşlar, Totoi şi Dumitra, dezvelirea în Galtiu la 29 noiembrie 2003, a bustului lui Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia , iar în 2005 inaugurarea monumentului eroilor martiri ai Revoluţiei române din Transilvania de la 1848-1849, din satele Sântimbru, Galtiu, Coşlar, în cimitirul simbolic.

Bustul lui Samoila Marza si troita din Galtiu.

În afară de cele prezentate mai sus s-a preocupat şi a realizat lucrări cu caracter cultural-istoric cum ar fi: „Sântimbru, schiţă monografică”, 1995, cu Virginia Corb, Cornelia Hălălai, Serbarea cultural naţională „Întâlnire cu fiii satului”, Sântimbru-Alba, 23-24 septembrie 1995, în 1997, „Biserica şi şcoala în viaţa satului Sântimbru-Alba”, 2005, cu pr. Florin Croitoru.

Cimitirul simbolic al eroilor din al II-lea razboi mondial din jud. Alba, reamenajat in anul 1995 in care s-a ridicat un monument inchinat eroilor revolutiei romane de la 1848/1849 din Santimbru, Galtiu, Coslar.

Este căsătorit cu Rodica Sântimbrean, profesoară de română şi germană, pensionară. Au 3 copii şi 4 nepoţi.

Muzeul mineritului Rosia Montana - "Intrarea in galeriile romane din Orlea."

Aurel Sîntimbrean, s-a născut şi crescut într-o familie frumoasă de ţărani, unde a „studiat” cei şapte ani de acasă, de unde şi-a luat zborul în viaţă. De la sat a plecat, la sat s-a reîntors. Aici îşi petrece, alături de soţie, anii frumoşi ai bătrâneţii pe care i-a dăruit Dumnezeu. Într-adevăr veşnicia şi frumuseţea s-au născut la sat.

La mulţi Ani!

Ec. Ioan STRĂJAN