România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

AVRAM IANCU - SPAIMA MAGHIARILOR RETARDAŢI

 

 

E mare Iancu al nostru, dacă bântuie şi azi printre călăi. Dacă se simt hăituiţi de Iancu, înseamnă că spiritul lui cere răspuns la întrebarea: ce căutau maghiarii în Munţii Apuseni? Ei nu ştiau că acolo stâncile, apa, pădurea erau soldaţii tribunilor lui Iancu? Moţii au luptat pe pământul lor contra invadatorilor, n-au căsăpit locuitori în propria ţară. A fost o luptă pentru apărarea teritoriului care le aparţinea.

Domnilor maghiari, dacă nu mai puteţi să-i spânzuraţi pe cei vii, vă răzbunaţi pe chipurile trecutului, pe vitejii români care v-au dat o aspră lecţie de bărbăţie pentru o cauză dreaptă. Dacă nu mai puteţi să ardeţi de vii pe românii de azi, ardeţi chipurile eroilor care vă urmăresc. Aţi ajuns să vă luptaţi cu fantomele care vă tulbură somnul. Dar nu-i veţi învinge nici morţi! Până unde coborâţi în bicisnicie? Sfâşiaţi, sfârtecaţi, spânzuraţi, incendiaţi - toate aceste orori au devenit un mod de viaţă al naţiei voastre.

O lume întreagă vă cunoaşte crimele şi vă condamnă pentru cele mai odioase acţiuni fasciste faţă de români. Ruşinea vă acoperă ţara prin hidoşenia imaginii lui Albert Wass, aflat pe lista ucigaşilor care alimentau lagărele lui Hitler. Sub comandă ungurească, au fost ucişi 40.000 de români în Revoluţia de la 1848/1849. Dacă socotiţi că e o mândrie să fii criminal, au dreptate cei care consideră că aţi rămas la nivelul civilizaţiei hunice, chiar dacă a trecut destulă vreme de când o invazie barbară v-a aruncat în centrul Europei.

Suferiţi că vi s-a strâmtorat ţara, că popoarele vecine şi-au luat înapoi ce li s-a răpit. Sunteţi o naţie venetică, sălbatică, arogantă, continuu pusă pe gâlceavă în toate punctele cardinale ale propriului teritoriu. Imperiul din care aţi făcut parte a murit. Vă zbateţi ca peştele pe uscat. Astăzi nu vă mai sprijină nimeni dorinţa de rapt.

Voi nu sunteţi capabili să trăiţi în bună înţelegere cu alte popoare. Tot timpul cereţi de la alţii ce nu vi se cuvine, iniţiaţi motive de ceartă, cultivaţi ură în propriul popor, semănând ideea primejdioasă de popor superior. Superior în ce? În bestialitatea cu care ucideţi, în intensificarea dispreţului faţă de alţii, în minciuni josnice, în ameninţări satrapice, în ipocrizie spurcată? Marko Bela, doctor în autonomie, declară că se simte bine în România. Dar cere autonomie. Şi îl urmaţi cu fidelitate pe mentorul vostru cu şapte feţe. În fond, cine sunteţi voi să cereţi autonomie pe teritoriul altei ţări, împotriva legislaţiei respectivei ţări? Vorbiţi de drepturile omului. Au fost proclamate undeva nişte drepturi aparte, unice pentru maghiari, prin care să vă consideraţi superiori? Se ştie că doctrina hitleristă suna la fel.

Fierbe în voi iar pofta de a ucide şi v-o potoliţi arzând întruchipări ale morţilor noştri. Uitaţi că astăzi fiecare ardelean este un IANCU. Nu aveţi sorţi de a vă satisface simţurile strămoşeşti de criminali, pentru că Iancu există. Dovadă că aţi încercat să-l ucideţi a doua oară. Atât de negru vă e sufletul, încât vă educaţi copiii din faşă în spiritul urii faţă de alte naţii, aşa cum acel scelerat le-a oferit lecţia copiilor prezenţi la locul demonstraţiei de ucidere a morţilor. Este înspăimântător!

S-a stins vremea lui Horthy şi Wass. Nu vă mai trudiţi s-o readuceţi în relaţiile voastre cu alte popoare! E scris pe fruntea voastră: ucigaş. Şi toată lumea vă acuză. Păcat de maghiarii cuminţi! Sunteţi vinovaţi şi faţă de ei!

Vă temeţi şi de morţi. Vă războiţi cu ei în cea mai neagră nemernicie umană. Fiţi siguri că gestul cinic şi batjocoritor, care a umplut sufletele românilor nu numai de durere, dar şi de multă revoltă, intensifică tăria spiritului lui Iancu. Vocea şi fapta lui vor fi mai puternice în amintirea şi conştiinţa poporului român. Aţi pierdut şi de data aceasta. Aţi coborât şi mai jos decât v-au plasat propriile fapte.

Noi nu urâm alte popoare. Ne e milă de voi pentru felul în care reprezentaţi propria naţiune în faţa lumii. Noi, românii, ne mândrim că ne-am dovedit îngăduitori şi suportăm, de 93 de ani, această baltă de otravă în centrul ţării, dovadă certă a omeniei care ne caracterizează, a răbdării şi cumpătării. Ospitalitatea este un certificat al caracterului românilor. Am arătat-o de atâtea ori în existenţa noastră. Voi, însă, nu puteţi să vă lăudaţi cu vreo latură de omenie în caracterul vostru, pentru că cine n-are caracter, n-are ce etala. Aţi şters de pe faţa voastră orice semn de seninătate şi căldură umană.

În cei 93 de ani, ar fi trebuit, măcar o dată, să vă adresaţi românilor cu un cuvânt de recunoştinţă pentru atitudinea pacifistă cu care v-au tratat: „Mulţumim, popor român, pentru toleranţa şi spiritul de frăţietate!”. Măcar aşa mai ştergeaţi din urgia crimelor pe care înaintaşii voştri le-au săvârşit. N-aţi spus niciodată: „Iertaţi, români, acel trecut!”, dar aţi cerut „să uităm istoria” - a crimelor voastre. Noi n-am uitat, dar tăcem, pentru că vrem bună înţelegere, iar voi vă lăfăiţi în drepturi, proclamându-vă propriile legi, prin meschinărie şi şantaj.

Aţi semănat pe teritoriul ţării noastre statui ale criminalilor, cărora le cântaţi osanale şi-i invocaţi să vă dea putere să faceţi ce-au făcut ei. Românii nu s-au atins de „monumentele” voastre, deşi iese sânge din pământul pe care-l apasă. O altă dovadă de toleranţă. Noi n-am ridicat monumente criminalilor.

Noi nu am avut criminali. Noi slăvim pe eroii care au murit pentru popor şi pentru pământul strămoşesc. Voi profanaţi, murdăriţi tot ce avem sfânt în istoria noastră, pentru că nu vibrează în voi nicio fibră de omenie.

Vă sperie IANCU! AVEŢI TOATE MOTIVELE. Nu degeaba îi spunem noi „IANCULE MARE...!” în cântecele prin care îl păstrăm veşnic în suflet.

Fii slăvit, Voievod al Ardealului!

           prof. Georgeta CIOBOTĂ