Sindicatul Naţional al
Funcţionarilor Publici şi Personalului Contractual din Arhivele
Naţionale, precum şi federaţia Arhiviştilor din România,
luând notă de avizul favorabil dat, în şedinţa din 8
martie 2011, de către Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor
proiectului de lege PL.x. 27/2010 pentru modificarea Legii Arhivelor Naţionale
nr. 16/1996, protestează şi aduce la cunoştinţa
opiniei publice implicaţiile aprobării acestuia. Proiectul
modifică art. 19 al Legii 16/1996, adăugând posibilitatea
retragerii din proprietatea Statului român (Arhivele Naţionale) a
fondurilor documentare „preluate abuziv”, cu invocarea decretelor
153/1950 şi 472/1971. Documentele ar urma să fie reclamate
şi preluate de structurile de conducere ale diferitelor culte din România.
Primul decret priveşte preluarea registrelor parohiale de născuţi/botezaţi,
cununaţi şi morţi, iar al doilea, republicat ca legea
20/1974, a fost chiar legea
arhivelor româneşti
între 1971-1996.
Prin
acest proiect de lege sunt vizate două categorii de documente create
de culte:
1.
Actele ce dovedesc statutul civil si religios al persoanei (născuţi/botezaţi,
cununaţi, morţi) - prerogativă a statului modern - sunt
anterioare anului 1895 (Ardeal) şi 1865/1866 în Regatul României, când
s-a introdus sistemul laic de stare civilă. Anterior, statul încredinţase
această atribuţie diferitelor culte existente, de obicei mai
multe în aceeaşi localitate. Conform proiectului, aceste acte, cu
valoare genealogică, istorică, dar şi juridic-practică,
păstrate acum unitar
la
Arhivele Naţionale
,
pe servicii judeţene şi localităţi componente, după
actuala împărţire teritorială, ar urma să fie
separate iarăşi pe culte şi distribuite, centralizat,
structurilor de conducere ale cultelor (ortodox, greco-catolic,
romano-catolic, reformat, evanghelic etc.), în prejudiciul publicului
interesat.
2.
Documentele
istorice ale
episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor, şcolilor confesionale,
instituţii de caritate etc. sunt de mare valoare istorică.
Acestea acoperă întregul teritoriu al ţării, cuprind întreaga
societate şi adesea au informaţii mai vechi decât cele oferite
de arhivele altor instituţii publice sau ale familiilor. Chiar luate
în parte fiecare, arhivele marilor culte „istorice” depăşesc
interesul îngust de grup şi au semnificaţie publică mult
mai amplă, regională şi chiar naţională.
Din
perspectiva celor enumerate mai sus considerăm că:
•
Proiectul de lege în speţă, ce urmează a fi supus votului
în Camera Deputaţilor, cameră decizională, ridică o
serie de inconveniente majore şi este de natură a aduce
prejudicii grave Statului român, prin instituţia Arhivelor Naţionale,
şi tuturor beneficiarilor din ţară şi de peste hotare,
prin trecerea unui patrimoniu
destinat prin excelenţă uzului public şi
reglementat de o lege specifică, în proprietate privată, sub un
regim juridic neclar din punct de vedere arhivistic.
•
Proiectul aduce o gravă
ştirbire a prerogativelor Statului român şi
a responsabilităţii sale privind administrarea patrimoniului
cultural-arhivistic al ţării. El nu propune altceva decât să
deposedeze Arhivele Naţionale - instituţie profesionistă în
domeniu - de o parte foarte importantă a patrimoniului său
şi să întemeieze arhive de drept privat pe lângă
episcopiile unor instituţii cu un rol social total diferit, instituţii
pe care, în parte, le finanţează din buget chiar Statul român!
Iniţiatorii legii şi susţinătorii ei, dacă ar fi
determinaţi de interesul general şi ar înţelege rostul
Arhivelor în societate, ar fi fost de aşteptat să susţină
acte legislative de consolidare a instituţiei publice a Arhivelor Naţionale
şi nu de debilitare a acesteia şi, implicit, a Statului român
în acest domeniu.
•
Cu unele excepţii, organizaţiile de culte nu pot să ofere
documentelor protecţia şi publicului cercetător accesul
liber, nediscriminatoriu şi asistenţa profesională de care
sunt capabile Arhivele Naţionale şi nici mijloacele pe care
acesta le poate mobiliza, în această privinţă, opinia cea
mai obiectivă o pot avea cercetătorii din universităţi
şi institutele academice, cei mai asidui utilizatori ai Arhivelor.
•
Punerea în discuţie a Decretului 472/1971, considerat „abuziv”,
desfiinţează 25 de ani de arhivistică românească
şi constituie un
precedent funest pentru
instituţia Arhivelor Naţionale. Republicat ca Legea nr. 20/1974,
acest act a stat la baza constituirii a cel puţin 50% din patrimoniul
actual al Arhivelor Naţionale!
•
Proiectul legislativ, întemeiat pe principiul democratic ale restituirii
proprietăţii, ignoră suveran un fapt esenţial:
categoria de bunuri care se cere restituită. Aici nu este vorba de clădiri,
terenuri, aur sau valută, ci de bunuri culturale cu valoare identitară
pentru comunităţi şi mase mari de oameni, însumate, pentru
întreaga naţiune. Arhivele sunt, cum se ştie, element
esenţial de identitate pentru
o naţiune şi, din acest punct de vedere, Statul nu are voie să
cedeze nepermis interesului privat, oricare ar fi acela, fără să
se anuleze pe sine.
Doamnelor
şi domnilor deputaţi,
Ţinând
cont de argumentele exprimate mai sus, conducerea Sindicatului şi a
Federaţiei arhiviştilor din România vă solicită să
nu votaţi acest proiect de lege, ce poate duce la pierderea sau
scoaterea din cercetarea publică a unei părţi semnificative
din patrimoniul arhivistic naţional.
Preşedinte
al F.A.R., dr. Bogdan-Florin Popovici
Vicepreşedinte
al Sindicatului, Dr. Ioana Grigorie
|
|