Acum opt decenii,
un desant de peste 50 de sociologi, etnografi, antropologi, filosofi
şi economişti conduşi de profesorul Dimitrie Gusti, a venit
de
la Bucureşti
pentru a cerceta
satul românesc din Basarabia. Din câteva zeci de localităţi
din stânga Prutului au ales comuna Cornova, judeţul Orhei.
În vara lui 1931,
academicianul Gusti, iniţiatorul metodei monografice, i-a cerut
savantului Ştefan Ciobanu să-i recomande un sat de mazili şi
răzeşi, aproape de mănăstire şi în care
ţăranii îşi zic unul altuia „căpitane”. S-a întâmplat
ca expediţia cu numărul şapte să fie ultima condusă
de Gusti. La sfârşitul săptămânii,
la Chişinău
şi Cornova, a fost lansat volumul „Cornova. 1931", semnat de
Dimitrie Gusti şi colaboratorii săi. „Acum 80 de ani trebuiau
să fie editate trei volume cu rezultatele cercetării de
la Cornova
, dar din diverse
motive n-au mai apărut. Unele texte sunt publicate în premieră,
altele sunt preluate după textele tipărite în SUA sau
Germania”, a declarat Vasile Şoimaru, unul dintre editori.
„O
MONOGRAFIE ANIMATĂ”
„A fost o
monografie animată. Echipa Gusti s-a simţit foarte bine şi
mulţi dintre colaboratori au revenit de Crăciun sau mai târziu
la Cornova. Henri
Stahl, care conducea cercetarea cât timp lipsea Gusti, a spus
ulterior că a învăţat foarte multe de la ţărani,
de exemplu, cum negociau ei după o ceartă”, a povestit
profesorul universitar Zoltan Rostas de
la Universitatea
din Bucureşti.
Cartea
are peste 150 de poze semnate de fotograful Iosif Berman
„Ăsta era un
sat de boierime ţărănească. Şi mai aveau un lucru
deosebit. Era foarte puternică prezenţa lui Ştefan cel
Mare. Nici nu mi-am imaginat aşa ceva. Aici a stat Ştefan cel
Mare şi a zis aşa, aici în pădure a fost Ştefan cel
Mare, în biserica asta a fost Ştefan cel Mare, peste tot a fost.
Şi ţăranii ăştia care nu-l văzuseră, că
n-aveau cum, povesteau despre el nişte lucruri foarte interesante.
Şi credeau în ele”, a povestit mult mai târziu, înainte să
treacă în lumea celor drepţi, Ernest Bernea, unul dintre
sociologii din echipa gustiană.
Un alt fragment
inclus în volum se referă la deznaţionalizarea prin biserică.
„Noi găsisem acolo o politică de deznaţionalizare care
ne-a îngrozit. Nu numai prin şcoală, cum era de aşteptat.
Prin biserică. Biserica era toată în mâna ruşilor. Am găsit
sate în care slujba se făcea în ruseşte”, a spus într-un
interviu de istorie orală Constantin Marinescu.
prof.
Valentina BASIUL
|
|