Jandarmul,
procurorul, judecătorul sau inspectorul şcolar maghiar aveau
grijă ca nu cumva românii să poarte tricolorul românesc, să
cânte „Deşteaptă-te, române!”, să nu răspândească
publicaţii şi mai ales carte scrisă în limba română.
Episcopia
Ortodoxă Română din Sibiu a fost obligată să trimită
şcolilor cu Nr. 3322 Scol. Următorul



Pentru
„grija” faţă de şcoala românească, faţă
de cartea scrisă în limba română, Ministerul Instrucţiei
Publice din Ungaria, prin Jezensky Şandor, este decorat de regele
Carol I al României, în 1897, cu „Coroana României”.
Ca
răspuns la distincţia românească îl „decorează”
şi ungurii pe Badea Gheorghe Cârţan pentru că era
„individul care stătea în slujba Astrei cu scopul de a aproviziona
bibliotecile cu publicaţii aduse de peste Carpaţi în
Transilvania” (O. Metea – B. Cârţan).
Iată
şi „decoraţiile” primite de Badea Cârţan: Arestările,
bătăile, condam-nările şi confiscările publicaţiilor
româneşti şi mai ales arderea unui număr de 76.621 de tipărituri
cărate în spate de
la Bucureşti
peste Carpaţi.
Josnicia autorităţilor a culminat cu obligarea „decoratului”
să asiste, în Braşov, la vâlvătaia flăcărilor
care mistuiau şi cărţile reginei Carmen Sylva dăruite
personal lui Badea Cârţan.
Au
trecut 100 de ani (24 I 1849 – 7 VIII 1911) de când i s-a împlinit
dorinţa lui Cârţan de a se odihni în pământ liber românesc,
la Sinaia.
Românii
au fost mereu lângă mormântul său, ca dovadă că cei
care îi salutau pe români
la Roma
cu neuitatul salut
„Evviva, evviva... romeno!” preves-teau că vor trăi mereu
români solidari cu ideile lui Gheorghe Cârţan de unitate naţională
şi culturală.
Prof.
Ilie FURDUIU
|