Jandarmul, procurorul, judecătorul sau inspectorul şcolar maghiar aveau grijă ca nu cumva românii să poarte tricolorul românesc, să cânte „Deşteaptă-te, române!”, să nu răspândească publicaţii şi mai ales carte scrisă în limba română.

Episcopia Ortodoxă Română din Sibiu a fost obligată să trimită şcolilor cu Nr. 3322 Scol. Următorul

Pentru „grija” faţă de şcoala românească, faţă de cartea scrisă în limba română, Ministerul Instrucţiei Publice din Ungaria, prin Jezensky Şandor, este decorat de regele Carol I al României, în 1897, cu „Coroana României”.

Ca răspuns la distincţia românească îl „decorează” şi ungurii pe Badea Gheorghe Cârţan pentru că era „individul care stătea în slujba Astrei cu scopul de a aproviziona bibliotecile cu publicaţii aduse de peste Carpaţi în Transilvania” (O. Metea – B. Cârţan).

Iată şi „decoraţiile” primite de Badea Cârţan: Arestările, bătăile, condam-nările şi confiscările publicaţiilor româneşti şi mai ales arderea unui număr de 76.621 de tipărituri cărate în spate de la Bucureşti peste Carpaţi. Josnicia autorităţilor a culminat cu obligarea „decoratului” să asiste, în Braşov, la vâlvătaia flăcărilor care mistuiau şi cărţile reginei Carmen Sylva dăruite personal lui Badea Cârţan.

Au trecut 100 de ani (24 I 1849 – 7 VIII 1911) de când i s-a împlinit dorinţa lui Cârţan de a se odihni în pământ liber românesc, la Sinaia.

Românii au fost mereu lângă mormântul său, ca dovadă că cei care îi salutau pe români la Roma cu neuitatul salut „Evviva, evviva... romeno!” preves-teau că vor trăi mereu români solidari cu ideile lui Gheorghe Cârţan de unitate naţională şi culturală.

Prof. Ilie FURDUIU