România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

„Clipa zboară ca un zâmbet”

   

Cea mai aşteptată perioadă a anului de către elevi, studenţi, dar şi de către profesori, este vacanţa mare.

Muncind în învăţământ la ore, acumulând cunoştinţe, nici nu observi când anotimpurile se perindă încetul cu încetul. Splendoarea iernii în gingăşia primăverii, iar ardoarea verii o preia toamna aurie.

E din nou toamnă, o toamnă frumoasă şi iarăşi suntem în slujba educaţiei. Dar, faci ce faci şi te trezeşti în lumea amintirilor de vară. Şi fiecare dintre noi are preferinţele sale în ceea ce priveşte odihna de vară. Unii sunt pasionaţi de munte, alţii preferă marea sau turismul – alegerea ne aparţine. În trecut organizam excursiile cu soţul şi feciorul, la etapa actuală, ne aventurăm doar în doi – cu soţul. Excursiile ne dau posibilitatea să cunoaştem locuri noi, civilizaţii şi culturi deosebite.

Printr-un gest de generozitate, acordat de Despărţământul „Astra” M. Kogălniceanu, Iaşi, echipa de profesori şi studenţi de la Universitatea „B.P. Haşdeu” şi Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul, au cunoscut locuri extrem de frumoase ale judeţului Alba. Această călătorie a adus cu sine clipe pline de emoţii şi impresii plăcute.

Zile de toamnă, scurte şi reci... Nu e de mirare că devii melancolică, nostalgică, şi, atunci, amintirile devin o sărbătoare a sufletului, o adiere primăvăratică, care-ţi împrospătează gândul, îţi purifică sufletul. Astfel, răsfoim cu dragă aducere-aminte filele călătoriei, retrăind emoţiile extraordinare.

Areta Moşu – inima şi sufletul Despărţământului „Astra” M. Kogălniceanu Iaşi. O fiinţă asemenea celor din operele: firavă şi blajină, cu un intelect rafinat, modestă şi corectă. Când ne vorbea, simţeam cum blândeţea cuvântului rostit ne învăluie...

A avut multă răbdare cu noi, în momentele când ne reţineam un pic mai mult la standurile din muzeu, ori în magazinele de cărţi – a manifestat înţelegere pentru „larga” noastră curiozitate.

Am un sentiment de admiraţie şi respect pentru Măria sa – pedagogul Elena Buruiană. O doamnă de o inteligenţă rafinată. Nu am cuvinte să-i mulţumesc pentru faptul că a avut suficientă răbdare să ne explice, să ne povestească, să ne ajute şi să ne încurajeze mereu.

Amintirile ne leagă, ne unesc cu localitatea Arieşeni – sat cu parfum de cimbru, de sunătoare, cu aromă de cetină, cu aer curat şi cer senin, alcătuind spectrul unui peisaj rustic tradiţional.

Ion Bâscă – un om cu o privire serioasă, dar concomitent – dulce ca mierea, a fost şi va rămâne pentru noi un exemplu de urmat. Părinţii au semănat în sufletul  D-lui seminţe de bunătate, de cinste şi ambiţie. La casa muzeu  „Avram Iancu”, studenţii au fost impresionaţi de cuvântul introductiv al prof. Gomboş Ionel, care spunea că "în istoria poporului român au fost adevăraţi patrioţi ce au reprezentat trecutul istoric", iar noi, dascălii, trebuie să creăm viitorul prin prezentarea idealurilor naţionale, fără de care un popor nu ar putea dăinui”.

Radu Neag – natura l-a făcut bun la suflet, un filosof cu putere de convingere, iar sufletu-i emană omenie, credinţă, realizare profesională. În viziunea mea, munca frumoasă, responsabilă la „Astra”, ar fi demn s-o continue alături de minunaţii D-lui dascăli, fiindcă trebuie să asigure generaţiilor viitoare accesul la trecutul şi prezentul locurilor istorice din ţinutul natal.

Directoarea şcolii de vară, poeta – profesoara Mihaela, cu dăruire şi înalt profesionalism, ne-a insuflat dragostea de neam şi ţară, cultul muncii şi al adevărului. Punctuală, conştiincioasă şi mândră de discipolii săi, ne-a fost un model de urmat. Ce altceva am fi putut să ne dorim? Câte am învăţat din toate, mai cu seamă la ora de activitate, patriotică? Suficient ca să putem clădi în continuare edificiul cunoaşterii. Suntem convinşi că investiţia dumneaiei va da roade, iar în acest context, îi dorim generaţii şi generaţii de copii, care să îi facă cinste!

Salvamontistul. A fost foarte drăguţ cu adolescenţii. Le-a explicat multe cazuri riscante ce ţin de această meserie. I-a îndemnat pe tineri  să-şi continue studiile în domeniul respectiv. Iar aceştia, la rândul lor, au zâmbit afirmativ, dar şi au reţinut cu plăcere maximă „Natura-ţi dă zilnic exemple de a trăi”. „(N. Iorga)

Ghidul, d-nul ec. Ioan Străjan, a convins tânăra generaţie, că oamenii, pe baza exemplelor din istorie, învaţă a preţui comorile umane: adevărul, dreptatea, libertatea creaţiei, egalitatea – toate acestea, omul trebuie să le conştientizeze. Oricine înţelege că dacă un popor îşi cunoaşte istoria, şi nu orice istorie, dar anume aceea care a avut loc, dându-i valoarea politică a acestuia sub cele mai variate aspecte, astfel e supus liber transformării unei surse inepuizabile de energie, inventivitate şi adaptabilitate.

Evaluând discursul d-lui ec. Ioan Străjan – Fundaţia „1 Decembrie 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, tinerii având cunoştinţă de istoria neamului, au dobândit încă o dată sentimentul identităţii naţionale.

M-aş referi îndeosebi, la imaginea emanată de peisajul geografic: cele mai frumoase stânci şi munţi, am impresia că au crescut aici. Nu realizam că există asemenea izvoare, cascade cu apă cristalină, cu nuanţe străvezii, murmur încontinuu ce se contopeşte cu foşnetul copacilor, iar satele stau tupilate între stânci de sute şi sute de ani. Am rămas plăcut surprinşi, în special, noi, cei din zona de stepă, de acel verde neobişnuit, împânzit cu flori multicolore, în deosebi de romaniţe, cu aromă de cimbru. Ne încântă privirea şi sufletul. Astfel, am impresia că am vizitat o zonă specifică, un loc istoric descris în letopiseţ, cronice vechi, cu case de lemn, cu bârne groase...

Dacă te-ai lăsa furat de evenimentele antichităţii, ţi-ai imagina că, uite, coboară dacii din munţii seculari, în îmbrăcămintea lor tradiţională, cu armele lor specifice, ce le vedeam doar în imagini. Sunt ferm convinsă, că aceste monumente ale mediului menţionat, ce vor dăinui în eternitate, merită a fi puse în valoare, în folosul tuturor doritorilor şi admiratorilor de frumos naturalistic.

Au avut loc şi donaţii de cărţi pentru tinerii dornici de a citi, de a cunoaşte, cu posibilitatea de a se afirma.

Doar orice cuvânt e o comoară, ce stă la temelia culturii noastre. Ea purifică sufletul, căci, până la urmă, în viaţă, totul porneşte de la sămânţă de carte, care, cu timpul, dă roade... Iată de ce numim cartea „izvor sacru” ce stă la temelia fiinţei noastre. Aceste idei expuse sunt veridic argumentate şi de afirmaţia lui Tudor Arghezi: „Mii de cărţi nu desluşesc în tine nici începutul.”

Cu un cuvânt de mulţumire mă adresez şi Elisabetei şi lui Nicolae Mărgineanu. Sunt un model de familie, plămădit din popor, suflet din sufletul neamului, ce păstrează tradiţia populară, gospodari omenoşi, specialişti în arta culinară specifică. Gospodăria D-lor are forma unui amfiteatru natural, dantelat parcă de o cunună de pomi; o bucăţică de paradis. Ne-am simţit foarte bine, am fost trataţi cu adâncă cumsecădenie, înaltă ospitalitate, lăsându-ne, astfel, cele mai impresionante gânduri. Şi astăzi simţim gustul bucatelor, cu care ne-au ospătat, aroma deosebită a vinului, nemaivorbind de acele plăcinţele deosebite, ce le-am „savurat” doar la D-lor .

Pentru noi, profesorii, elevii, studenţii, un alt factor semnificativ l-a avut şi comunicarea, căci numai prin intermediul ei îţi faci prieteni, te descoperi pe tine însuţi, îţi cunoşti şi aproapele tău, ai tendinţa de a vorbi frumos, corect cu toate persoanele din jurul tău. Comunicarea perfecţionează limbajul, îţi impune să cântăreşti vorbele pe care le spui.

Nu am descris amănunţit unele peisaje, locuri vizitate. Nu din considerentul lipsei de dorinţă sau din faptul că sunt mai puţin importante, ci de aceea că nu-mi ajung cuvintele, expresii frumoase să le descriu pe toate consecutiv.

În acea perioadă scurtă, ce am petrecut-o împreună, am fost o echipă, o familie, pentru că am ştiut cum să ne unim, având şi un crez înalt, o inimă care a bătut la unison în tot acel timp.

Punctuali, conştiincioşi, cu un caracter deschis, astea, şi nu numai, sunt calificative atribuite gazdei noastre din România, ea va rămâne pentru noi un frumos model de urmat în viaţa de mai departe.

Am simţit o mare tristeţe în suflet, când ne-am luat rămas bun de la colegii noştri, care ne-au oferit plăcuta ocazie de a cunoaşte meleagurile D-lor.

Faptele au vorbit de la sine. Cât de frumos e să ştii că undeva, sub o geană de orizont, te aşteaptă un ghem de pământ, pe care poţi să cazi ostenit şi să dormi, fără de grijă, pentru că eşti Acasă. Nimic nu e mai frumos decât o ţară, pe care să o porţi în inimă şi gând, fiindcă este a ta... Acasă.

Se pare că, fascinat de frumuseţea văzută, nu reuşeşti să concepi ce ai văzut. Ne va face plăcere să ne considerăm colegi de breaslă, şi, poate, pe bună dreptate, chiar suntem. Graţie „ASTREI” am determinat că viaţa e frumoasă şi merită trăită din plin. Datorită ei, am descoperit locuri frumoase istorice, monumentele şi mirificul naturii judeţului Alba.

Recunosc că nu las în umbră frumuseţea şi aşezarea pitorească a Basarabiei, dar cu o deosebită încântare voi reveni pe plaiul mioritic românesc.

Doresc să mulţumesc din tot sufletul echipei, care ne-a realizat o minunată vacanţă de vară. Sper, ca mesajul transmis, să ajungă la sufletul tuturor membrilor colectivului de peste Prut. Doar semne de gratitudine şi recunoştinţă vă aducem în dar!

 

Cu deosebită admiraţie şi respect,

Margareta GÎRNEŢ,

profesoară în oraşul Cahul, Republica Moldova, membru

al Despărţământului ASTRA „Iulia Haşdeu”, Cahul