România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Jertfa

   

Timp1.  De Sfintele Paşti – anul 1944 – Escadrila de elevi-ofiţeri din anul II al Şcolii Ofiţeri Aviaţie – Bucureşti – Cotroceni – dislocată pe aerodromul Turnu Severin - fusese trimisă într-o permisie de Sărbători. Pe aerodrom dormeam într-o baracă aflată pe liziera lui sudică cu privirea spre Dunăre. În noaptea Învierii, ticăloşia premeditată spre a zdruncina moralul severinenilor şi a stânjeni traficul navelor germane prin şenalul navigabil Porţile de Fier, formaţii ale Văduvelor Negre – bombardierele R.A.F. au executat un raid, bombardând şenalul, instalaţiile portuare, aerodromul şi.. oraşul. Severinenii umpluseră bisericile. Străzile erau animate. Bombardamentul a fost devastator.

Când m-am întors din permisie, am găsit baraca făcută ţandări. O bombă căzuse exact pe încăperea unde dormea grupa 2-a din secţia a 2-a, grupă pe care o comandam.

Timp 2. Aerodromul fiind impracticabil, am fost mutaţi pe un aerodrom de campanie improvizat în marginea comunei Vinţul de Jos. În lunca Mureşului. Nu departe de Alba Iulia şi Sebeş. Noi, elevii sergenţi, am fost cartiruiţi în castelul-fortăreaţă clădit de Martinuzzi. Piatră masivă roasă de cele veacuri. Cenuşie. Năpădită de muşchi. Contraforturi, donjoane ruinate, gurile ştirbe ale beciurilor pline cu pământ şi tufăriş. Locurile aveau o faimă lugubră. Se spunea că sunt bântuite de stafii. Că în unele nopţi se auzeau urletele iobagilor torturaţi în beciuri. Aici fusese otrăvit din ordinul lui Sigismund Bathory, Aron Vodă, domnul Moldovei. Tot aici fusese găzduit Mihai Viteazul venit pentru tratative cu voievodul Transilvaniei. Înaintea noastră fusese cazat un minister dispersat din Bucureşti din pricina bombardamentelor anglo-americane. Personalul ministerului, mai multe funcţionare, nu rezistase stafiilor care le transformaseră nopţile în coşmar. Noi eram mai puţin sensibili la stafii. Aşa că ne-am instalat ostăşeşte, bucurându-ne de frumuseţea locului, de Mureş şi de vară dată în copt.

O paranteză.  Era un obicei în aviaţia acelui timp, ca unii din piloţii cu multe misiuni pe front să fie mutaţi în Şcoală spre a se reface. În vara lui 1944 a fost mutat în şcoală, venit de pe front, adjuntantul şef aviator Popovici. Printre instructorii noştri de zbor se număra şi locotenentul aviator Ionescu „Meame”, rar pilot, fără un supranume sau poreclă. Înalt, suplu, elegant, departe de orice imixtiune cazonă în viaţa noastră, îşi instruia în zbor elevii repartizaţi „punctului” său, după care dispărea din cantonament. Am aflat că era fiul generalului care avea o comandă importantă chiar la Alba Iulia. Generalul care-l scutise de front. Şi care, şopteam noi, va fi avut un cuvânt de spus când s-a ales Vinţul de Jos ca aerodrom de instrucţie din "N" oferte posibile.

23 August 1944 şi după. Nimic în Escadrilă din lozincăraia cunoscută din literatura postbelică. Am primit ştirea întoarcerii armelor noaptea, cu o reacţie cvasi-adversă. Ne pregăteam să luptăm împotriva bolşevicilor care ne cotropiseră Moldova şi a ungurilor care primiseră plocon o bună parte din Transilvania. Din Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 352, dosar nr. I9 f... Corpul 6 teritorial.

24 august 1944. La ora 2,30 Zona 2 pază raportează că gara Şibot a fost ocupată de trupele germane, circulaţia fiind întreruptă...

La ora 2,40 aerodromul Balomir a fost atacat de trupele germane...

La ora 4,30 comandantul Şcolii de aviaţie din Vinţul de Jos raportează că gara Şibot a fost eliberată, restabilindu-se situaţia. De asemenea s-a eliberat şi aerodromul Balomir.

Mormantul eroului aviator Popovici Ion din Cimitirul Eroilor din Alba Iulia

26 august 1944... Teritoriul a fost curăţat de toate trupele şi formaţiunile germane.

Escadrila de elevi sergenţi aviatori a acţionat infanteristic stăpânind comunicaţiile Sebeş - Alba Iulia; Sebeş – Orăştie; Vinţul de Jos – Alba Iulia; Vinţul de Jos – Şibot. Am făcut cam 300 de prizonieri.

Destinul. Este nevoie urgentă de ordinele scrise ale Corpului Aerian aflat la Sibiu. Se ordonă ca locotenentul aviator Ionescu „Meame” şi adjutantul şef Popovici să facă echipaj pe avionul de legătură Bücker. Să zboare la Sibiu şi să aducă ordinele scrise. Nemţii şi ungurii trecuseră Felecul presând spre Turda – Alba Iulia  şi pe valea Mureşului, de la Arad tot spre Alba Iulia.

Zi dumnezeiască de sfârşit de august pe ţărmurele Mureşului cum ar fi scris regretatul meu prieten Ion Lăncrănjan.

Timp 3. Cum teritoriul nouă încredinţat este curăţat de inamic, cum încep să afluiască spre Turda marile unităţi de tancuri ale noului aliat, urmate de coloane nesfârşite de cavalerie căzăcească, calmucă, mongoloidă după chip, de turme de vite, coloane de căruţe şi autocamioane pline cu pilote, plăpumi, scoarţe, perdele, văsărie, tuciuri şi cazane de toate mărimile vârfuite peste lăzile cu muniţie, stăm în prealarmă gospodărindu-ne în curtea castelului... Bücker-ul întors de la Sibiu face virajul regulamentar să vină la aterizare.

Timp 4. Fulgerător, în tunetul motorului, la rasul acoperişului, trece un Gheu-Messeschmitt Me I09.Ge61, redutabilul avion de vânătoare german. Îi văd crucea neagră de pe fuzelaj. Văd pilotul întorcând capul spre noi. Pe ampenaj: zvastica. În dreapta lui, la creştetul pomilor din luncă, coechipierul. O celulă în recunoaşterea văii Mureşului, decolată probabil de pe Someşeni.

Timp 5. Cele două avioane cabrează violent deasupra aerodromului. Intră în fir indian, Bücker-ul vine paşnic la aterizare.

Timp 6. Aud rafalele.

Timp 7. Gonim spre aerodrom.

Timp 8. Vânătorii germani trec peste noi fără să ne ia în mitraliere. Bücker-ul glob de foc, aterizează.

Timp 9. Extinctoarele. Alergăm cu ele spre rugul din care ţâşnesc limbi albastre de flacără.

Timp 10. Se ridică semicupola din dreapta. Adjutantul şef Popovici sare din flăcări. Fuge spre noi.

Timp 11. Se aude glasul locotenentului... rafala îi lovise ambele picioare. Se zvârcolea neputincios înconjurat de flăcări... Popovici nu mă lăsa... Auzim. Auzim şi vedem.

Timp 12. Adjutantul şef se opreşte brusc. Se întoarce fulgerător. Trece prin flăcările care ling fuzelajul. Sare pe aripă. Îl smulge pe locotenent din carlingă. Îl târăşte prin flăcări dincolo de rug.

Timp 13. Ard amândoi căzuţi în iarbă. Ajungem prea târziu.

Destinul /2/ Sunt de gardă la catafalcul locotenentului. Generalul tată care şi-a scutit fiul de front, stă halucinat lângă băiatul mucenicit de glonţ şi flacără. Adjutantul şef agonizează la spitatul militar.

Timp 14. Escadrila sub arme, cu încărcătoarele puse, ţevile armelor plecate, dublează şi însoţeşte carul mortuar. Preoţii în odăjdii. Corpul ofiţeresc al Şcolii. Coborâm drumul spre cimitirul eroilor. Alămurile muzicii militare... Dinspre Mureş, coloană de tancuri sovietice. Uriaşe. Tanchiştii stau ciucure în turele şi pe blindaj. Ronţăie seminţe de floarea soarelui. Râd, arătând spre preoţi. Unii scuipă cojile seminţelor spre cortegiu.

Trec tancurile în zăngănit de şenile. În  duhnet de motorină arsă.

Trec autucisternele.

O coloană de care trase de boi. Pe lângă boi, mujici pravoslavnici, cu mustăţi lungi. Opresc boii. Se descoperă. Bat cruci largi.

Răsăritul în migraţiune spre Apus.

Destinul /3/ După câteva zile a murit în chinuri cumplite şi adjutantul şef Popovici.

Final...

De câte ori trec prin Alba Iulia, aprind o lumânare la mormântul adjutantului şef Popovici, din cimitirul eroilor. Camaradul lui, locotenentul aviator Ionescu „Meame” a fost deshumat şi reînmormântat unde a voit-o generalul-tată. Sublocotenentul aviator Franţ Secicar, doborât la Turda , martirizat de unguri cu o  ferocitate hunică, deshumat şi el, apoi reînhumat în Medjidia natală...

De câte ori trec prin Alba Iulia.

O lacrimă...

 

 

 

General de flotilă aeriană /v.r./scriitor,

Radu THEODORU

Grădiştea pe Argeş,