România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

NOI NU PUTEM TRĂI FĂRĂ ARDEAL

 

 

De-ar fi să n-avem soră şi nici frate,

De-ar fi să fim doar fuga unui cal,

Fără crâcnire le-am răbda pe toate,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

El e blazonul nostru de nobleţe,

E timpul nostru, vale-deal,

Pot ochii şi cu noaptea să se-nveţe,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Puteţi să faceţi toţi cu viaţa chetă,

Puteţi să vă distraţi la carnaval,

Noi am putea trăi fără planetă,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

El n-are cu nimic asemănare,

Ca aerul ne este de vital,

Când plânge el, pe toţi în somn ne doare,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Pe roţile istoriei e sânge

Şi ele-n iarbă freamătă brutal,

Pe Dealul Crucii, maica Horii plânge,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Identitatea noastră e jucată

Neruşinat la mese de scandal,

Şi noi mai iute am muri o dată,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Prea bine, tată, şi prea bine, mamă,

Că ne-aţi născut e-un amănunt normal,

Putem gusta-mpăcaţi această dramă,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Tăiaţi în două, fără de nădejde,

Şi umiliţi în cel din urmă hal,

Putem tăcea un secol româneşte,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Am fi de strajă silei spaţiale,

Am fi un avorton universal,

Dac-am găsi, spre compromis, o cale,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nu-l vom ceda păgânei pofte hoaţe

A unui rege încarnat pe cal,

Prin univers l-am duce noi pe braţe,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nu-i jurământ, ci e predestinare,

Nu e un vis, ci e un fapt fatal,

Putem să existăm fără oricare,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nu e-o provincie şi nu-i o hartă,

E marea-ntreagă, nu-i un simplu val,

Lumină, templu, inimă şi soartă,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Şi România nu e Românie,

Ci simplu coridor comercial,

De n-ar fi el, tipar înalt să-i fie,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Mandat la conferinţele de pace

Şi ultim manifest continental,

Nu uneltiţi, că-n rug ne vom preface,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

O lance-n codrii noştri mai rămâne,

Sub forma unui mugure total,

Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Române!

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

El este cifrul nostru fără saţiu,

Ce-aruncă-n aer orice cod vamal,

E taina nostră peste timp şi spaţiu,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nimic nu e, dacă nu e Ardeal.

Adrian Păunescu