|
|
.
|
Toţi cei care s-au perindat prin scaunele puterii de
la Chişinău
după 1990 cunosc cel
mai bine fabula conform căreia mielul este vinovat de fiecare
dată de agresivitatea, ferocitatea şi lăcomia
lupului! Împărtăşesc părerile celora care cred
că în acţiunile noastre nu trebuie nicidecum să supărăm
Kremlinul. Pentru că el ne fixează preţurile la gaze,
la petrol şi la independenţa noastră. Le înţeleg
şi alarma, or, imediat ce aceştia afirmă că
moldovenii sunt români, observă că ruşii ne majorează
preţul la gaze. Îndată ce vreun politician de-al nostru
crede că limba vorbită de moldoveni este româna, mai creşte
cu nişte dolari contravaloarea barilului de petrol. În 1990
conducerea de atunci a republicii a decis să se declare Sărbătoare
Naţională a Republicii Moldova ziua de 31 august, când
limba română şi alfabetul latin au revenit Acasă.
S-a stabilit ca sărbătorii să i se zică „Limba
Noastră cea Română” |
Dar
când la putere au venit agrarienii, aceştia, oameni pragmatici
şi clarvăzători, ca să nu enerveze Moscova, au dispus
să evite din titulatură cuvântul „român”. Astfel sărbătorii
noastre naţionale i s-a spus simplu: „Limba Noastră cea...”
Pe urmă s-a înscăunat Partidul Democrat, care, anulând tot ce
a făcut partidul preşedinţilor de colhoz, cu „hăis...”
şi „cea...”, au botezat sărbătoarea şi mai
familiar: „Limba Noastră...” Când minoritarii serbau şi ei
cot la cot sau, cum se spune la noi, pahar lângă pahar, evenimentul,
numit de ei „Limba Voastră...”, ciracii lui Voronin i-au zis
şi mai simplu, pe înţelesul Moscovei: „Limba...” Care? Nu
se ştie. Această politică înţeleaptă n-a putut să
nu aibă urmări care erau şi de aşteptat: Moscova a
scumpit gazele de zece (în loc de unsprezece) ori şi petrolul de opt
(în loc de nouă) ori. Mă bucur că ea, acea politică
de echilibru, are continuatori în Guvernul de
la Chişinău.
De
la 1 septembrie 2011 Istoria Românilor a devenit în şcoli Istoria.
Simplu. Clar. Nepretenţios. Ca să nu supere Moscova. Sau
alogenii. Doar istoria noastră e deopotrivă şi a lor. E
logic! E chibzuit! Bravo celora cu iniţiativa! Pasul următor,
cred, trebuie să fie unul şi mai curajos. A venit, cred, rândul
limbii române: ea trebuie să se intituleze simplu: Limba.Literatura
română ar trebui să-şi zică şi ea: Literatura.
Las’ să crape de ciudă cei din partidul „Patrioţii
Moldovei”, care propuseseră ca în instituţiile de învăţământ
să se studieze: Algebra Moldovei. Şi ţării îi putem
spune ceva mai simplificat: Republica. Sau, ca să-l împăcăm
pe fiecare, de ce nu i-am pomeni pe toţi în titulatura statului
şi să-i zicem: Republica Moldo-Ruso-Ucraineano-Găgăuzo-Bulgaro-Idiş?!
Ar fi normal. Doar suntem republică multinaţională, chiar
dacă unele dintre cele 300 de grupuri etnice care o populează
n-au decât câte un singur reprezentant. Şi atunci cei care îşi
rup de fiecare dată bojocii strigând la mitingurile partidului
comunist „Naşa Maldova!” („Maldova nostra!”) vor putea să
strige pe bucăţi denumirea statului – fiecare cu partea lui
– fără să se simtă lezaţi. Doar ţara e
şi a lor. Sau - mai ales a lor. Sau – doar a lor (cum afirmă
pe blogul său www.liprom.ru tătarul rusificat Eduard Baghirov,
care spune despre această „naţiune de dobitoace”, cum îi
numeşte el pe moldoveni, peste care „în
1940 a
venit Stalin şi le-a învăţat
pe aceste animale sălbatice să-şi şteargă fundul
cu hârtie de veceu, dar nu cu cărămizi...”).
Iar nouă, celor 82 % de moldoveni români, nu ne va rămâne decât
să urmăm sfatul altui mare patriot comunist, Ilin, din ziarul
„Comunistul”:
„Cine
vrea să vorbească limba română - să plece în România!”,
pentru că acolo până şi ruşii, care fac cozi
interminabile
la Direcţia
de Paşapoarte de pe strada
N. Iorga, nr. 5, din Bucureşti, vorbesc limba română. Şi
aceasta - până se văd cu paşaportul românesc în buzunar.
După aceea iar o uită. E şi firesc. Pentru că cine mai
are nevoie de ea? Găgăuzii? Doamne fereşte! Ei n-au nevoie
nici de limba lor. Ci doar de limba rusă. Ca şi bulgarii. Care
şi-au creat
la Taraclia
o universitate ca să înveţe
ruseşte. Ca şi ucrainenii. Ca şi Ambasada Ungariei de
la Chişinău. Elevii
găgăuzi care au propus
în cadrul protestelor să fie scoasă limba româna din şcoli
ar trebui înţeleşi şi în atestate ar urma să fie
trecut un singur obiect: limba rusă (fără matematică,
fizică, biologie, chimie, găgăuză ş.a., care-s la
fel de „imposibile” ca şi româna). Şi atunci în ţară
va fi armonie etnică. Iată de ce salut politica cumpătată
şi plină de înţelepciune a Guvernului nostru. El vrea ce
vrem şi noi şi ceea ce doreşte Moscova: pace. Iar pentru
pace ce nu face omul? Numai câte războaie au făcut ruşii
în ultimele secole ca să fie pace?!
Numai
câte umiliri n-am suportat noi, în aceleaşi secole, ca să fie
pace?! Doar că, vorba vine, când cu haz, când cu necaz, am renunţat:
ba la limbă, ba la nume, ba la neam, ba la istorie, ba la adevăr,
ba
la Dumnezeu
şi, nu ştiu cum se
face, că pace tot n-am mai avut!
acad.
Nicolae DABIJA,
Membru
de Onoare al Academiei Române
|
|