România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

SUSŢINERE PENTRU PROIECTUL

ALBA IULIA - CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ

 

Iniţiativa ca municipiul Alba Iulia să-şi declare candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană, în anul 2020, se bucură de o largă adeziune, atât pe plan local, cât şi din partea unor personalităţi din ţară.

Fundaţia ALBA IULIA 1918, PENTRU UNITATEA ŞI INTEGRITATEA ROMÂNIEI, care desfăşoară activităţi cultural-patriotice având drept obiectiv să menţină treaz şi proaspăt sentimental de preţuire a acestui eveniment, care a marcat momentul desăvârşirii statului român, răspunde cu bucurie şi aderă la această iniţiativă cu speranţa unei reuşite prin eforturile tuturor locuitorilor municipiului.

Având în vedere faptul că un asemenea demers vizează existenţa unor obiective culturale de consistenţă care să justifice cerinţa oraşului nostru, considerăm că, în perspectiva acoperirii acestor lipsuri, cum ar fi: un teatru dramatic, o sală de sport polivalentă, ansambluri şi orchestre de diferite profiluri artistice, acţiuni culturale prestigioase, este imperios necesar să ne îndreptăm atenţia, în primul rând, spre certificarea statutului de oraş al MARII UNIRI, martor la marele eveniment care a smuls această parte a României din umilinţele seculare ale asupririi străine şi a repus ţara în hotarele fireşti. Să ne gândim cu luciditate ce-ar fi fost astăzi România fără Ardealul pe care românii adunaţi aici i l-au redat, fiind susţinuţi şi de strigătul: ,,Vrem Ardealul!” al celor de dincolo de Carpaţi.

E de neconceput să se solicite candidatura de Capitală Culturală Europeană a oraşului Alba Iulia, cunoscut în Europa sub toponimia istorică de Oraş al Unirii, fără a exista o emblemă a acestui moment, care are cea mai mare încărcătură între motivele justificatoare ale solicitării noastre. Această marcă poate fi concretizată în edificarea unui impunător monument al Unirii, măreţ prin arhitectură şi prin luminozitate, punct de atracţie diurnă, dar, mai ales, punct de adunare la ceremonii cu ocazia sărbătorilor care atribuie acestui miez de fierbere transilvană semnificaţia de ,,capitală de suflet “ a României. În acest sens, este recomandabil să se consulte cei mai buni arhitecţi albaiulieni a căror inspiraţie să se concentreze pentru conceperea obiectivului care să devină pecetea urbei noastre, greu încercate în trecut, cu ecouri de mari izbânzi, aureolate de MAREA UNIRE. Semnificaţia acestui monument este cea de simbol al viitorului, al aspiraţiei nestinse spre unitătatea deplină a românilor, de întărire a puterii ,,La nevoi şi la durere”.

Se ştie că ţările Vestului au dat legitimitate actului de la 1918 al românilor, recunoscând dreptatea istoriei de reîntregire a teritoriului, ca o încununare a tăriei noastre în faţa valurilor de suferinţe seculare, a sacrificiilor românilor în războiul al cărui final a şters supremaţia unui nedrept imperiu, eliberând părţi ale atâtor state europene.

Ceea ce se întreprinde acum pentru punereaa în evidenţă a Cetăţii, este lăudabil prin aspectul atractiv de curăţenie şi inedit, deşi, se pare, că amprenta unui monument istoric nu se potriveşte cu o betonare modernă de tot felul care şterge patina timpului. Însă a afişa ca emblemă a oraşului conturul acestui simbol al trecutului trist pentru români ar putea să solicite întrebări din partea celor care vor cântări atuurile noastre pentru acest statut de Capitală Culturală Europeană, întrebări la care ar trebui să se lămurească dacă aspiraţiile noastre tind spre viitor sau spre invierea trecutului. S-ar putea să fim întrebaţi dacă existăm astăzi prin acel segment istoric care nu ne-a recunoscut identitatea sau prin legitimarea identităţii, urmare marelui act al Unirii. Se impune o hotărâre mai înţeleaptă, cu acordul tuturor. Să nu dăm apă la moară noilor ameninţări revanşarde asupra Ardealului!

Este de neiertat ca Alba Iulia să se prezinte în faţa Europei cu simboluri evocatoare despre umilinţa românilor ardeleni, când urbea noastră deţine, în edificii acoperite de vreme, mărturiile unei capitale daco-romane, urme incontestabile ale primei Episcopii Ortodoxe din Ardeal, răsunetul istoric despre vibrantul moment al primei uniri de către Mihai Viteazul, concretizată, statornicită şi legiferată de Unirea cea Mare. Prin afişarea conturului cetăţii habsburgice drept emblemă a oraşului, elogiind noi înşine configuraţia unei structuri pe care am dărâmat-o, ne acoperim de ridicol, deoarece arătăm lumii ce am fost - o colectivitate fără cetăţenie, robi umiliţi, batjocoriţi în propriul teritoriu – nu ce suntem astăzi, când oraşul nostru îşi primeşte oaspeţii din toată ţara şi de pretutindeni în 1 Decembrie, ZIUA NAŢIONALĂ, cea mai mare sărbătoare a României, decretată urmare semnificaţiei măreţului eveniment de răscruce, care a redat demnitatea românilor. Să cercetăm dacă celelalte ţări, care au avut supuse părţi din teritoriu, fac ce facem noi cu asemenea rămăşiţe!

În afară de busturile personalităţilor care au luptat şi au înfăptuit Unirea, nu există niciun edificiu laic românesc, mai ales unul care să evoce Marea Adunare a celor mulţi, trăitori ai acestui moment înălţător, prin a căror solidaritate, protagoniştii Unirii au reuşit înfăptuirea marelui vis al tuturor românilor.

Locuitorii municipiului Alba Iulia şi-au pus mari speranţe în construirea acestui monument, când, în urma hotărârii consilierilor Primăriei, în anii 90, locul destinat a fost sfinţit, acolo unde i se cuvenea de drept, chiar de Preasfinţia Sa Andrei, ceremonie la care au asistat şi reprezentaţi ai conducerii locale.Ulterior s-a anulat destinaţia acestui loc, iar ceea ce este mai trist este că autoritatea religioasă a oraşului nostru şi-a schimbat opţiunea, negând public rolul şi trebuinţa acestui monument şi, mai târziu, aprobând distrugerea căii de comunicare între locuitori şi Catedrala Ortodoxă, axa Parcului Unirii, care, astăzi, este în pericol de a dispărea, spaţiul acesta fiind singurul loc cu verdeaţă abundentă, în care locuitorii - copii, bătrâni , mai ales - se bucură de momente de relaxare.

Ne rămâne speranţa de înfăptuire a promisiunii domnului primar (făcută în 2008, la 90 de ani) că la centenar vom da ,,mână cu mână” în jurul unui măreţ monument al MARII UNIRI. Aceasta ar însemna respectarea cuvântului unui om de onoare şi mulţumirea tuturor locuitorilor oraşului că banii publici se consumă şi spre satisfacţia întregii colectivităţi. Peste toate, ca o faptă dumnezeiască, ar fi îndeplinirea unei datorii, fie şi după o sută de ani, faţă de momentul istoric care a întărit prestigiul oraşului nostru, adăugând victoria finală izbânzilor luptei de secole a românilor. Printre altele, ne exprimăm părerea că un monument al Unirii, cu toată măreţia lui, ar fi costat mult mai puţin decât această imensă betonare şi schimbare de piatră tradiţională într-un spaţiu istoric.

Depunem coroane de flori la statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, de trei ori pe an: la 1 Noiembrie, la 1 Decembrie şi la 24 Ianuarie, date legate de soarta naţiunii şi a statului român, toate axate pe ideea de Unire. Ar fi păcat să se diminueze efectul sentimental al acestei ceremonii!

Domnilor consilieri de diferite orientări politice, sunteţi trăitori în acest oraş, nu topiţi, prin indiferenţa dumneavoastră, faima acestui centru istoric al neamului nostru! Fiţi de acord şi hotărâţi demararea construirii acestui monument! Fiţi vrednici de a figura în analele localităţii, prin această înţeleaptă hotărâre! Vă promitem că fundaţia noastră şi celelalte asociaţii patriotice din judeţ vom lansa un larg apel de strângere a fondurilor necesare! Sperăm că nu se mai opune nimeni înfăptuirii acestui obiectiv!

Avem atâţia arhitecţi cu certificat de excelenţă, cărora li se poate reproşa neimplicarea în împlinirea unei datorii vechi de o sută de ani faţă de cei care au redat oraşului nostru prestigiul românesc pe care-l merita. Lor şi celor care sunt sau vor veni la conducere le solicităm să n-aibă odihnă, până când nu se va construi monumentul!...

 ———————————

Alte propuneri pentru îmbogăţirea vieţii culturale a oraşului nostru:

1.Având în vedere personalităţile şi evenimentele cultural-istorice desfăşurate în bimilenarul oraş (municipiul Alba Iulia), precum şi pe meleagurile judeţului Alba, propunem înfiinţarea unei funcţii de viceprimar la oraş, iar la Consiliul Judeţean , de vicepreşedinte, care să se ocupe de problemele de cultură şi istorie.

2.Casa de Cultură a Sindicatelor să fie folosită cu prioritate pentru manifestări culturale, aşa cum îi este destinaţia firească.

3.Biblioteca ,,Lucian Blaga”, care funcţionează într-o clădire necorespunzătoare (o fostă casă particulară), să fie mutată în spaţii corespunzătoare, în clădirile rămase disponibile în Cetate, după desfiinţarea unităţilor militare. Astfel, ar fi benefic pentru ambele spaţii locuite de albaiulieni, cel de sus şi cel de jos, fiind plasată la mijlocul oraşului. Tot aici să funcţioneze şi ,,Casa cărţilor”, un sediu destinat lansării tipăriturilor sau expoziţiilor de orice factură artistică.

4.Revenim, oficial, pentru a patra oară, cu propunerea reînfiinţării Mitropoliei Ortodoxe a Alba Iuliei, care, în timpul domniei primului unificator al neamului românesc, Mihai Viteazul, a fost ridicată la rang de Arhiepiscopie a Ardealului. Reînfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe de Alba Iulia ar însemna o reparaţie istorică de drept, chiar de bun-simţ, privind credinţa străbună a neamului românesc din Transilvania.

5.Introducerea în Calendarul Creştin Ortodox, ca zi de sărbătoare religioasă, ziua de 11 aprilie (2000), când a fost canonizat la Constantinopol Sfîntul Ierotei, primul episcop român de rit răsăritean din Transilvania de la Alba Iulia , din secolul X. Urmare canonizării, să i se ridice un bust în preajma ruinelor Episcopiei Ortodoxe.

6.In ceea ce priveşte activitatea intensă a unor personalităţi şi desfăşurarea unor evenimente istorice religioase, de-a lungul timpului, susţinem reluarea demersurilor necesare în vederea înfiinţării unui Muzeu al Credinţei Străbune la Alba Iulia , care poate să devină o instituţie importantă pentru oraş, luându-se în considerare exponatele care vor fi prezentate.

7.Pe Aleea Scriitorilor din parcul Mihai Eminescu, propunem să se amplaseze busturile lui Ştefan Manciulea (Straja) şi Ştefan Meteş (Giomal).

8.În Cetate, lăngă Sala Unirii, să se amplaseze bustul martirei Puia Maria de la Blaj , care s-a sinucis în anul 1915, în închisoare, unde era ameninţată cu moartea pentru o acţiune legată de Marea Unire.

9.Să se reia demersurile necesare în vederea construirii unui monument al martirilor (cca. 100), din revoluţia română din Transilvania 1848- 1849 (de la Alba Iulia ), pe locul stabilit de Consiliul Municipal, lângă magazinul ,,Unirea”.

10.În parcul Mihai Eminescu sau oriunde în altă parte, să se instituie o alee a oamenilor de ştiinţă de pe meleagurile Albei, aşa cum sunt: academician Alexandru Borza, născut la Alba Iulia , întemeietorul Geobotanicii din România, academician Emil Pop, născut la Bucerdea Vinoasă , întemeietorul Şcolii româneşti de Palinologie (studiul polenului şi a sporilor) şi de Citofiziologie (studiul asupra funcţiilor celulei) şi câţi or mai fi. Evidenţiem astfel toate valorile de ştiinţă şi cultură ale meleagului nostru.

Fundaţia ALBA IULIA 1918, PENTRU UNITATEA ŞI INTEGRITATEA ROMÂNIEI