România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Memorie basarabeană! Academician ONISIFOR GHIBU şi Unirea

        

 

La 27 martie 1918 a triumfat adevărul istoric pentru poporul nostru şi drept urmare au fost create condiţiile necesare pentru renaşterea şi întregirea spirituală a tuturor românilor. Erau foarte multe de făcut: de rânduit, de organizat şi de îndrumat pe calea cea nouă a progresului regenerator. Se cerea în primul rând o soluţie de refacere a relaţiilor socio-culturale ale statului. Un rol esenţial în acest proces avea să-l joace învăţământul, care trebuia adus în albia firească a culturii naţionale.

Luminătorii Basarabiei în aceste condiţii erau: profesorii, învăţătorii, preoţii şi studenţii ardeleni, bucovineni, aduşi acolo de valurile războiului. Sufletul mişcării acesteia rodnice era profesorul Onisifor Ghibu, ardelean aruncat prin voia destinului tocmai în Basarabia unde a venit  împreună cu familia la Chişinău   la 12 martie 1917. Aici la cunoscut pe Pan Halippa şi cercul de prieteni restrâns din jurul acestuia. El devine martorul ocular, participantul şi însufleţitorul unor evenimente foarte importante.

La 27 martie 1918 a triumfat adevărul istoric pentru poporul nostru şi drept urmare au fost create condiţiile necesare pentru renaşterea şi întregirea spirituală a tuturor românilor. Erau foarte multe de făcut: de rânduit, de organizat şi de îndrumat pe calea cea nouă a progresului regenerator. Se cerea în primul rând o soluţie de refacere a relaţiilor socio-culturale ale statului. Un rol esenţial în acest proces avea să-l joace învăţământul, care trebuia adus în albia firească a culturii naţionale.

 

Luminătorii Basarabiei în aceste condiţii erau: profesorii, învăţătorii, preoţii şi studenţii ardeleni, bucovineni, aduşi acolo de valurile războiului. Sufletul mişcării acesteia rodnice era profesorul Onisifor Ghibu, ardelean aruncat prin voia destinului tocmai în Basarabia unde a venit  împreună cu familia la Chişinău  la 12 martie 1917. Aici la cunoscut pe Pan Halippa şi cercul de prieteni restrâns din jurul acestuia. El devine martorul ocular, participantul şi însufleţitorul unor evenimente foarte importante.

Pentru a cunoaşte personalitatea şi activitatea deosebită a lui Onisifor Ghibu, care  şi-a dedicat viaţa sa şi a familiei pentru binele neamului românesc şi care a îndrăznit să eternizeze clipe culminante din istoria noastră, se cere să cunoaştem unele date  şi fapte despre viaţa sa.

Onisifor Ghibu  s-a născut la data de 31 mai 1883, într-o familie numeroasă de ţărani - meseriaşi, (fiind al 8-lea fiu), în localitatea Sălişte, una din perlele Mărginimii Sibiului, care a dat neamului românesc o serie de personalităţi, printre care şi şase academicieni: Dionisie Romano (1806-1873) ajuns episcop de Buzău, Axente Banciu (1875-1967) pedagog şi publicist, Ioan Lupaş (1880-1967) istoric, Onisifor Ghibu, D.D. Roşea şi dr. Ioan Pavel 1.

După absolvirea şcolii primare în satul său natal, în perioada anilor 1894- 1890, a continuat primele şase clase la liceul maghiar din Sibiu, după care a trecut la liceul românesc din Braşov. Reîntors la Sibiu a urmat Seminarul teologic-pedagogic ortodox (1902-1905)2 .

 În această perioadă şi-a început activitatea publicistică la „Telegraful Român” iar în anul 1905, a publicat prima lucrare în volum, „Limba nouălor cărţi bisericeşti”. În anul 1905- 1906   face studii universitare de istorie şi filozofie la Bucureşti unde a stabilit relaţii strânse cu marile personalităţi ale timpului: N. Iorga, Il. Chendi, Şt. O. Iosif, G. Coşbuc, E. Gârleanu, M. Sadoveanu, P. Cerna etc.

În perioada 1906- 1907 a devenit student la filologie şi filosofie la Universitatea din Budapesta, după care cu ajutorul istoricului N. Iorga a obţinut de la „Liga Culturală” o bursă pentru Germania la Strasburg , (1907-1908) unde a urmat cursuri de istorie universală, filosofie, pedagogie şi filologie romanică după care în perioada anilor 1908- 1909 a continuat studiile de filozofie, pedagogie şi filologie romanică la Jena unde a obţinut titlul de doctor în pedagogie şi filozofie 3.

Reîntors acasă cu titlul de doctor al Universităţii din Jena şi-a început activitatea de muncă în care a fost referent şcolar al învăţământului primar din Transilvania, profesor suplinitor, deputat şi senator, membru corespondent al Academiei Române.

În anul 1912 a devenit şi secretar al secţiei şcolare a „ASTREI” precum şi membru în comitetele de redacţie a revistelor: „Românul”, „Luceafărul” şi „Transilvania” prin paginile cărora îşi susţinea ideile şi acţiunile întreprinse. În această calitate a reuşit să închege şi să colaboreze cu publicaţii şi organizaţii româneşti din Basarabia, Bucovina, Banat, Transilvania etc.4 .

Fireşte că un om cu un asemenea potenţial, nimerit în Basarabia găseşte aplicare ideilor şi aspiraţiilor sale.

Împreună cu fruntaşi români basarabeni unionişti, în frunte cu Pantelimon Halippa au fost făuritorii Partidului Naţional Moldovenesc, care activau şi prin publicaţia „Cuvânt Moldovenesc”5.

Cu ajutorul aghiotantului şef al marelui Cartier General din primul război mondial, Constantin Petrescu, Onisifor Ghibu a reuşit şi a adus şi  instalat la Chişinău , prima tipografie cu litere ale alfabetului latin, datorită căreia s-au editat o serie de publicaţii româneşti (1917-1918) care au contribuit în mod hotărâtor la unirea Basarabiei cu Ţara Mamă la data de 27 Martie 1918.

La această tipografie a apărut printre altele: prima revistă pedagogică „Şcoala moldovenească” prin care s-a dezbătut şi problema naţionalizării celor peste 800 de şcoli primare basarabene şi a multor şcoli secundare, s-a tipărit primul „Abecedar moldovenesc” în 100 000 de exemplare, prima Carte de cetire românească, prima carte de religie şi prima carte de aritmetică , „Ardealul”prima gazetă românească cu litere latine. De asemenea au fost tipărite Programele analitice pentru şcolile primare etc.6.

Recunoaşterea meritelor şi a pregătirii sale profesionale s-au concretizat imediat după unire, prin alegerea sa în importanta funcţie de secretar general al Resortului Instrucţiei Publice din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920). Fiind considerat cel mai de seamă om de şcoală, pe care-l aveau transilvănenii, a avut responsabilitatea de a organiza şi îndruma învăţământul românesc din Transilvania, într-o perioadă foarte grea de început şi de transformare a învăţământului, de la administraţia autorităţilor habsburgice, la cea românească.  În acest context Onisifor Ghibu a fost principalul artizan al înfiinţării şi organizării Universităţii româneşti de la Cluj al cărei profesor de pedagogie a fost 7 . Iar conceptele pedagogice ale lui Onisifor Ghibu rămân a fi viabile şi astăzi. În special merită a fi expuse ideile  lui cu referire la activitatea şi responsabilitatea pedagogului: „ Eu n-am înţeles niciodată că un profesor este numai al catedrei lui şi că el trebuie să fie numai pedagog. Dimpotrivă (. . .) am fost animat de convingerea că un profesor trebuie să fie un educator al neamului şi al epocii sale, cărora trebuie să-şi devoteze toate forţele. El trebuie să caute să-şi influenţeze epoca în sensul ideilor sale cele mai înalte, el trebuie să fie educator nu numai la catedra sa, ci în locul unde cuvântul lui, scrisul lui, fapta lui, exemplul lui, jertfa lui pot să fie de un oricât de mic folos naţiunii. Acestea, în orice timp, dar mai ales în epocile de mari şi adânci prefaceri sociale şi naţionale”88 apud  Poenaru R. Deontologie didactică. Timişoara: Tipografia Universităţii din Timişoara,  1989,  p. 91.

. [apud 21, p. 91].

Se cere remarcat faptul că  chiar aflându-se în Transilvania din  cauza legăturilor strânse cu Basarabia Onisifor Ghibu a avut contact permanent cu ea. Cu atât mai mult că aceasta trecea prin frământările inerente unor schimbări fundamentale în societate: presa era rusească, oamenii învăţaseră numai în şcoli ruseşti, biserica nu făcea slujbele decât în ruseşte, administraţia era rusească. Existau nişte reticenţe, care nu puteau fi învinse atât de uşor. In aceşti primi ani de adaptare, Onisifor Ghibu a adus, la Cluj , studenţi basarabeni, nu numai de origine română. Mergând cu regularitate, ani de zile, la examenele de bacalaureat în Basarabia a reuşit să-i cunoască pe cei mai talentaţi şi să-i promoveze. La Cluj a existat un cerc al studenţilor basarabeni de care el avea grijă, le ţinea conferinţe, îi ajuta în rezolvarea unor chestiuni curente.

Pe de altă parte, lucrurile mergând greu în Basarabia şi politicianismul făcând ravagii aici, cum a făcut ravagii, de altfel, peste tot, disensiunile apărute în societatea română din Basarabia deveniseră foarte mari. Lumea se împărţise în partide politice care se certau, se duşmăneau între ele, aşa cum se întâmplă şi acum, făcând jocul forţelor străine care întreţineau în Basarabia focare antiromâneşti. În această situaţie foarte îngrijorătoare, Onisifor Ghibu i-a sugerat Arhiepiscopului Basarabiei Gurie să ceară regelui Ferdinand trimiterea Astrei ardelene în Basarabia. Astra ardeleană era o asociaţie de cultură, care a ştiut să ţină aprinsă, în Transilvania, flacăra culturii româneşti pe vremea ungurilor, Onisifor Ghibu fiind unul din fruntaşii ei. Astra l-a delegat pe Ghibu, care cunoştea stările de lucruri şi oamenii de acolo, să înfiinţeze Astra basarabeană. Din iunie 1926 până în octombrie 1927, Onisifor Ghibu renunţând la catedră, la familie, s-a aflat în Basarabia, reuşind să înfiinţeze Astra care a avut un succes răsunător pe timpul acela, reunind practic toate forţele politice 9 .

 Astfel asociaţiunea culturală  ASTRA s-a înfiinţat la  Chişinău după  modelul Astrei Ardelene din iniţiativa lui O. Ghibu, prin hotărârea adunării generale a asociaţiei ţinută la Zalău în zilele de 12—14 septembrie 1926. În Basarabia au fost alcătuite zece „secţiuni literare şi ştiinţifice” în scopul de a cerceta şi populariza „diferite probleme de cultură şi de viaţă ale poporului român”. Societatea Astra Basarabeană cuprindea membri activi şi membri corespondenţi – cei mai de seamă reprezentanţi ai intelectualităţii. În martie 1927 în frontul cultural al Societăţii erau încadrate circa 470 de persoane Secţiile formate îşi desfăşurau activitatea în diverse domenii: drept, medicină şi biologie, ştiinţe agricole, economie, viaţă artistică, literatură, filologie, istorie, geografie. Programul de activitate prevedea organizarea cercetărilor ştiinţifice, comunicări speciale pentru membrii secţiilor respective, conferinţe pentru masele largi ale populaţiei.

Se preconiza editarea unei biblioteci Astra Basarabeană şi acordarea unor premii speciale „pentru cele mai bune lecturi în domeniul economiei”. Era schiţat un plan concret pentru formarea unor importante instituţii de învăţământ superior, precum facultatea de medicină şi facultatea de teologie, crearea unei opere naţionale, a unui conservator de stat, colecţionarea folclorului, propagarea artei populare şi a celei culte, organizarea unor expoziţii de pictură.

Obiectivul secţiei de istorie în frunte cu Şt. Ciobanu ţinea de elaborarea unor monografii asupra mişcării naţionale a românilor basarabeni şi transnistrieni în anii ocupaţiei ţaris­te, înfiinţarea unui muzeu istoric al Basarabiei, organizarea corespunzătoare a Arhivelor Statului din Chişinău. Printre membrii activi ai secţiei erau P.Gore, Sergiu Bejan, Şt.Berechet, episcopul Dionisie, Nicolae Popovschi, episcopul Visarion Puiu ş.a. Secţia literară şi filologică (preşedinte Pan Halippa, vicepreşedinte G.Galaction) organiza lecturi cu participarea unor savanţi din Ţară, cerceta şi oglindea în conferinţe tematice, aspecte ale evoluţiei literaturii basarabene, procesul formării limbii române şi particularităţile ei de manifestare în Basarabia.

O secţie aparte în frunte cu A.Cardaş, D.Ştefânescu, C.Lung, V.Chenezul, Al. Ebervein, M. Missir studia procesele social-economice din Basarabia, căile de lărgire a producţiei industriale şi agricole, metodele de organizare a cooperaţiei, înfiinţarea unor instituţii economice. Alături de reprezentanţii de frunte ai intelectualităţii basarabene, la activitatea Asociaţiei luau parte personalităţi din toate provinciile româneşti. În cadrul bibliotecii Astrei Basarabene au fost editate 12 conferinţe ştiinţifice, printre autori fiind O.Ghibu, T. Brediceanu, N. Iorga, I. Nistor, O. Goga, N. Donici, Şt. Kostrowski, Şt. Nicolae etc.

Prin caracterul universal al activităţii şi orientarea spre problemele stringente ale Basarabiei, după cum menţiona O.Ghibu, opera Astrei mobiliza „pe toţi oamenii de bine ai provinciei, solidarizându-i pe temeiul unora şi aceloraşi idei şi făcându-i să coboare în păturile largi ale populaţiei de la oraşe şi sate (...), să aducă alinare, îmbărbătare, lumină, ştiinţa, dragoste de ţară şi de umanitate”10. 

Onisifor Ghibu a susţinut ideea înfiinţării unui institut superior de agricultură la Chişinău. El a plecat de la constatarea că institutul cu acest profil din Iaşi era frecventat de studenţi care erau, în proporţie de 95 la sută din Basarabia. Demersul său a venit în contextul în care autorităţile locale din Chişinău insistau pentru înfiinţarea unei facultăţi de teologie ortodoxă. Însă Onisifor Ghibu a recomandat să fie lăsată teologia pe planul doi al priorităţilor. Astfel a fost înfiinţată prima instituţie de învăţământ superior în Basarabia 11. 

De altfel, este semnificativ cum semna Onisifor Ghibu scrisorile sale către autorităţile române: „profesor la universitatea din Cluj, comisar general al ASTREI pentru Basarabia, directorul ziarelor România Nouă şi Cuvânt moldovenesc din Chişinău, senator de Orhei”. Aceasta nu dintr-o vanitate sau megalomanie, ci pentru a atesta răspunderile care şi le-a asumat şi cu care a fost încredinţat.

Din toate izvoarele cercetate s-a evidenţiat în mod deosebit faptul că Onisifor Ghibu a iubit mult Basarabia şi basarabenii până la sfârşitul vieţii sale, în 1972. Răpirea Basarabiei în 1940 de către soviete a fost o lovitură completă pentru Ţară, fapt pentru care a fost afectat teribil. El a luat un şir de atitudini publice prompte, a avut grijă de refugiaţii basarabeni pe o parte din ei găzduindu-i chiar la el acasă. Din 1940 până în 1941, O. Ghibu a desfăşurat o activitate amplă, mergând de câteva ori în Basarabia, inclusiv în Transnistria, ca să vadă cum stau lucrurile. Pentru aceste motive, după 1944 el a fost scos din viaţa publică , din Universitate din Cluj, iar în martie 1945 a fost arestat la Sibiu de unde în aprilie 1945 a fost transferat în lagărul de la Caracal alături de mulţi alţi buni români. Aşa a început calvarul vieţii sale care a ţinut până la moartea sa, în anul 1972 12.

Cu toate că a fost scos din învăţământ, a fost dus în lagăr, a trăit în condiţii aproape neomeneşti de grele, O.Ghibu, în anii când în România nu era voie nici măcar să se tipărească cuvântul Basarabia, nu a încetat nici o clipă să scrie, să adreseze memorii şi conducerii României, şi conducerii unor foruri internaţionale în problema Basarabiei. Aceste documente s-au păstrat (constatare extrasă din amintirile fiului său Octavian Onisifor Ghibu), o parte au fost deja publicate şi sunt cutremurătoare pentru faptul că nu au abdicat nici pentru un moment iar de la ideea că Basarabia este pământ românesc. În multe texte, trimise unor oficialităţi, el spunea mereu că Uniunea Sovietică este o aberaţie, care nu va putea rezista şi Basarabia va reveni acolo de unde a pornit. Aceasta a fost convingerea lui absolută, de la care nu a făcut vreun rabat 13 .

Merită, în acest context, să amintim despre celebra scrisoare din 31 Octombrie 1956 adresată conducătorilor sovietici. N. S. Hrusciov şi N. I. Bulganin, prin care solicita revizuirea situaţiei Basarabiei şi repararea crimei efectuate de Stalin, precum şi retragerea trupelor sovietice din România. Această îndrăzneala 1-a „costat” o condamnare de 5 ani, pronunţată de către tribunalul Militar din Sibiu. A stat în detenţie în perioada dec. 1956 - ian. 1958, fiind graţiat la intervenţia prim-ministrului dr. Petru Groza, care îi era prieten, altfel putea să moară în închisoare.

Memoriile şi scrisorile înaintate diverselor personalităţi ale timpului sunt edificatoare, dovedesc de asemenea, curajul şi dragostea pentru binele neamului românesc, de a prezenta tranşant o serie de probleme grave care erau la „ordinea zilei” în vederea remedierii acestora.

În perioada 1945-1972 Onisifor Ghibu a fost marginalizat, iar lucrările şi operele sale de o viaţă au fost interzise, cenzurate şi scoase din circulaţie.

De verticalitatea şi curajul care l-au caracterizat pe Onisifor Ghibu poate oricine să se convingă şi prin lecturarea celor două volume „Onisifor Ghibu în corespondenţă” scoase la Editura Semne în anul 1998, ediţii îngrijite de către unul din fiii săi, Mihai O. Ghibu.

Academicianul Onisifor Ghibu a fost unul dintre personalităţile importante ale neamului românesc recunoscut, pe plan naţional şi internaţional, recunoaştere determinată de pregătirea sa intelectuală, vastă, precum şi pentru valoarea lucrărilor realizate în cursul vieţii sale, atât de zbuciumate 14.

Onisifor Ghibu cunoştea şi vorbea bine limbile latină, greaca, slavona, germana, maghiara, italiana şi franceza, iar biblioteca sa cuprindea peste 8000 de titluri, dintre care multe unicat, în ţară , (după aceea a fost vitregită în timp) completată cu o serie de manuscrise şi documente vechi, precum şi cu o bogată corespondenţă (cea. 10000 scrisori) întreţinută cu marile personalităţi ale timpului (regii: Ferdinand I, Carol al II-lea şi Mihai I, I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Petru Groza, patriarhul Miron Cristea, N. Iorga, M. Sadoveanu etc.) constituie repere importante în susţinerea aprecierilor de mai sus, dar şi model de urmat.15 

Recunoaşterea profesorului Onisifor Ghibu pe plan internaţional a fost confirmată şi de sărbătorirea sa de către UNESCO în anul 1983 cu ocazia centenarului naşterii sale.

Astfel de personalităţi fac parte din istoria noastră, din viaţa noastră, iar amintirea lor nu se poale uita sau şterge uşor din sufletele noastre, cu atât mai mult că ideile lor rămân  a fi  actuale.

În contextul comparaţiei  situaţiei actuale din RM cu cea din timpul activităţii lui Onisifor Ghibu în Basarabia merită a fi expuse şi gândurile unuia din fiii lui O.Ghibu - Octavian O.Ghibu (1994): "Vă recomand, cu toată modestia, să citiţi şi să răspândiţi ceea ce s-a publicat la Chişinău , în 1992, la Editura Universitas , sub titlul: Pe baricadele vieţii, precum şi cartea publicată în România In vâltoarea revoluţiei ruseşti, care conţine însemnările zilnice de atunci ale tatălui meu. Veţi găsi acolo nenumărate idei, nenumărate exemple despre stări de lucruri care se potrivesc extraordinar de bine cu stările de lucruri actuale din Basarabia. Nu poate fi acelaşi lucru atunci şi acum, altele erau împrejurările, dar sunt anumite fenomene: rusificarea, intoleranţa alogenilor, influenţele venite din partea fostei metropole etc., care se aseamănă ca două picături de apă. Există nenumărate momente în aceste lucrări, care pot fi luate ca motouri pentru anumite acţiuni, pentru a nu repeta nişte greşeli evidente.

Sunt oameni care nu-şi dau seama cât de greşit procedează, făcând nişte lucruri contra naturii. Tot ce este contra naturii, nu poate să dureze la infinit. Nu te poţi pune împotriva mersului natural al unui popor, chiar dacă momentan aparenţele sunt contrare. Nu se pot rupe relaţiile cu România, pentru că sunt nişte relaţii fireşti, care trebuie să-şi urmeze cursul normal, după cum nu se pot întrerupe nici relaţiile cu Germania, cu Spania, cu Turcia ori mai ştiu eu cu cine. Numai că relaţiile cu România sunt altceva decât relaţiile cu Germania ori Turcia pentru că sunt alte afinităţi, alte interese comune şi, prin forţa lucrurilor, altă sensibilitate există între noi. Fiind fraţi, noi trebuie să ne vedem, cei care vrem să ne vedem, să ne înţelegem cei care vrem să ne înţelegem, pentru că vorbim aceeaşi limbă, avem aceeaşi istorie, acelaşi mod de gândire, totuşi, cu toate influenţele care au existat din afară, suntem acelaşi aluat vechi, latin, care nu se poate dilua, nu se poate transforma. Cei care vor înţelege acest lucru şi vor merge pe această cale, în mod sigur vor câştiga"16.  

Datele prezentate, reprezintă doar o mică parte din activitatea deosebit de bogată şi variată a prof. Onisifor Ghibu desfăşurată în perioada anilor 1914 - 1972.

A încetat din viaţă la data de 31 oct. 1972 la Sibiu , unde a fost şi înmormântat.

La Chişinău în amintirea personalităţii academicianului Onisifor Ghibu a fost ridicat un monument şi deschisă Biblioteca „Onisifor Ghibu”,  care organizează simpozioane, expoziţii de carte, aniversări, întâlniri cu cititorii, cu oameni de litere, cu savanţii filologi, cu oamenii de cultură etc. 17.

Este cunoscut faptul că lumea în care trăim este o lume creată de eroii noştrii care au luptat pentru dobândirea drepturilor şi libertăţilor de care noi să ne putem bucura azi. Indiferent ce se va întâmpla cu noi ca naţiune, nu trebuie să ne uităm eroii neamului, ei trebuie să rămână în cugetele şi sufletele noastre pentru tot ce au făcut ca nouă, urmaşi ai lor, să ne fie bine. Tocmai de acest lucru este preocupată ASTRA. Pentru noi, beneficiarii Taberei “Acasă la noi” organizate în diferite zone ale României, dar şi beneficiari ai altor măsuri culturale ale Astrei, constituie o ocazie unică de a avea posibilitatea să ne bucurăm de frumuseţile naturale şi valorile spirituale ale Ţării pe care o simţim aproape, vorbindu-i graiul, dar pe care mulţi dintre basarabeni nu au avut posibilitatea să o viziteze niciodată. Colaboratorii ASTREI, membri activi şi cu inimă mare, de fiecare dată ne ajută din plin să ne îmbogăţim cunoştinţele de Geografie, Istorie, de cultură şi de civilizaţie românească.  

Impreuna cu reprezentantii Despartamantului ASTRA "Pantelimon Halippa" din Edinet la mormantul  marelui patriot ONISIFOR GHIBU de la Sibiu

În acest context mulţumirile noastre sunt îndreptate cu precădere  şi către organizatorii taberei de Cultură şi Civilizaţie Românească „Acasă la noi” ediţia a XV-a, - iulie 2011, care  ne-a primit pe noi  un grup de profesori universitari şi studenţi de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu”din Cahul, R M,  la Arieşeni şi Alba Iulia şi în special Consiliului judeţean Alba,  preşedinte - Ion Dumitrel, către organizatorii Despărţământului „Eugen Hulea”Alba Iulia, Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, în persoana domnilor Ioan Străjan, Oliviu Iacob, Ioan Bâscă, Radu Neag,  Ion Margineanu, Mihaela Luncan,  familiei Mărginean Elisabeta şi Nicolae etc.

Remarcăm în mod deosebit evenimentul important al jubileului de 150 de ani de constituire a Asociaţiunii ASTRA, inclusiv Astra basarabeană edificată de marele patriot Onisifor Ghibu, care şi-a dovedit din plin utilitatea în perioada interbelică. Subliniem încă odată rolul extrem de important jucat de Asociaţiune de-a lungul vremii, inclusiv la ziua de azi, în procesul de construire, conştientizare şi asumare a identităţii româneşti, de promovare a unităţii limbii, de propagare a culturii şi artei naţionale etc.  Astriştilor  de astăzi  din toate regiunile Ţării le dorim  mult succes şi să nu-i părăsească nicicând puterea de voinţă de a păstra, îmbogăţi şi promova patrimoniul valorilor astriste, implicit valorile naţionale, atât de necesare generaţiei în  creştere şi nu numai. Un rol important în acest sens pentru noi cahulenii, dar şi pentru toate regiunile din Republica Moldova, suntem siguri, unde sunt înregistrate şi activează despărţămintele Astrei, îl are Despărţământul „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, preşedinte Areta Moşu, despre care spunem cu mândrie şi siguranţă chiar, că este o continuatoare a ideilor şi aspiraţiilor lui Onisifor Ghibu. Areta Moşu, personalitate care nu am cunoscut dacă a mai existat după Ghibu până acum, care să poată anima cu atâta dăruire de sine, demnitate curaj şi destoinicism activităţile Astrei, care să contribuie la promovarea valorilor culturale, învăţământului, artei şi literaturii, ridicării nivelului de civilizaţie spirituală a tinerilor îndeosebi, valorificarea tezaurului folcloric, istoric şi cultural al naţiunii noastre etc., fapt confirmat şi prin organizarea Simpozionului Internaţional „Românii din afara graniţelor ţării”. Ediţia a XIII-a Iasi – Cahul - Ismail – Odesa,  de către Despărţământul ASTRA  „Mihail  Kogălniceanu” Iaşi, în perioada 9 – 14 noiembrie 2011. În ziua de 11 noiembrie, 2011 lucrările Simpozionului s-au desfăşurat la Universitatea de Stat „B.P.Hasdeu” din Cahul, RM, unde au asistat peste 200 de profesori, studenţi, intelectuali şi oameni de bună credinţă şi care a trezit un mare interes ştiinţific, cultural şi spiritual.

În concluzie aş dori încă odată să  îndemn pe toţi discipolii, tinerii şi nu numai, să  cerceteze trecutul, instrucţia, educaţia şi atitudinea personalităţilor marcante ale neamului nostru din toate timpurile prin  faptele trăite în slujba comunităţii şi naţiei; să cerceteze şi viaţa altora şi să compare cu informaţiile pe care le au ca să poată avea repere în apărarea ideilor proprii; să respecte valorilor adevărului care face o familie, o comunitate sau o naţie unită, lucru de care avem foarte mare nevoie la ziua de azi.

Onisifor Ghibu, care, în spirit eminescian şi-a expus viaţa, libertatea, familia în apărarea adevărului şi dreptului emancipării neamului românesc, ne poate servi drept exemplu demn de urmat.

 

Ioana AXENTII, conf. univ., dr

Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul,  Cahul, RM, 4 decembrie 2011

 

 NOTE

1 Străjan I. Academicianul Onisifor Ghibu, personalitate marcantă a neamului românesc. În: Dacoromania, nr. 22, Alba Iulia – 2005,p.13

2 Ghibu Onisifor. Din istoria literaturii didactice româneşti. Bucureşti: Editura Semne, 1998, p. 9.

3 GHIBU Onisifor.  Pe baricadele vieţi. Chişinău: Editura UNIVERSITAS, 1992, p. 5.

6 Străjan I. Academicianul Onisifor Ghibu, personalitate marcantă a neamului românesc. În: Dacoromania, nr. 22, Alba Iulia – 2005,  p.14.

4 Ibidem.

5 Ibidem, p. 15.

6  Străjan I. Academicianul Onisifor Ghibu, personalitate marcantă a neamului românesc. În: Dacoromania, nr. 22, Alba Iulia – 2005,  p.15.

7 Apud  Poenaru R. Deontologie didactică. Timişoara: Tipografia Universităţii din Timişoara,  1989,  p. 91.

8 Ghibu Octavian O. Gânduri despre Basarabia. Chişinău: Editura Uniunii Scriitorilor, 1997, p. 146.

9 Apud AXENTII I.A. Gândirea pedagogică în Basarabia (1918-1940). Studiu istorico-pedagogic. Chişinău: Editura CIVITAS, 2006, p.51

10 Ibidem, p. 22

11 Ghibu Octavian O. Gânduri despre Basarabia. Chişinău: Editura Uniunii Scriitorilor, 1997, p.146.

12 Ibidem, p. 147

13 Străjan I. Academicianul Onisifor Ghibu, personalitate marcantă a neamului românesc. În: Dacoromania, nr. 22, Alba Iulia – 2005, p.16.

14 Ibidem.

15 Ghibu Octavian O. Gânduri despre Basarabia. Chişinău: Editura Uniunii Scriitorilor, 1997, p. 148.

16 Ibidem, p.140.