Manifestarea a continuat cu lansarea monografiei
comunei Stremţ, mult aşteptată de localnici, autor fiind
Cristian Florin Bota, fiu al satului. Într-o vastă lucrare de 600 de
pagini, considerată de către mulţi specialişti a fi
cea mai documentată, de amploare şi cea mai reuşită
monografie din judeţul Alba, sunt prezentate pagini de istorie,
geografie, economie, folclor, literatură a comunei Stremţ.
După lansarea monografiei, a venit rândul
personajelor istorice să reamintească participanţilor de
evenimente istorice din trecut. În continuare, la Căminul cultural a
avut loc un spectacol de muzică populară susţinut de
cunoscuţi solişti şi formaţii din mai multe zone. A
urmat muzica uşoară, festivitatea încheindu-se cu o discotecă
şi focuri de artificii. Pe toată perioada s-au văzut
participanţii cu zâmbetul pe buze, remarcându-se localnicii fericiţi
că au monografie şi încântaţi de frumoasele clipe
petrecute împreună cu oaspeţii la sărbătoarea lor.
Printre distinşii oaspeţi s-au aflat şi prinţul Paul
de România şi Prinţesa Lia, ce-şi are originea din
Stremţ, care au fost declaraţi cetăţeni de onoare.
Istoricul Ştefan Meteş, în lucrările
sale consideră că denumirea străveche a
localităţii a fost „Nucet”, ce provine de la întinsele
suprafeţe de plantaţii de nuci. Termenul tradus în maghiară
se numeşte „Diod”. De studiul toponimiei comunei s-a ocupat
şi cercetătorul istoric Coriolan Suciu.
Prima atestare documentară a Stremţului
datează din 1332, când este constituită deja o viaţă
confesională locală fiind atestată „Sacerdos de Kyod”
sau de „Dyod”, adică „preoţi de Tyod” sau „Dyod”. De
aici şi denumirea de Diod pe care Stremţul a avut-o în trecut.
Există şi o altă variantă a
denumirii de Stremţ, care poate proveni din cuvântul românesc „strâmt”
care arată aspectul văi Geoagiului. Vatra satului s-a dezvoltat
pe ambele maluri ale văii, în vechime în jurul „curţii
nobiliare” de „După Vii”. În monografie se analizează
şi evoluţia toponimiei localităţilor Geoagiu de Sus,
Geomal şi Faţa Pietrii, localităţi ce intră în
componenţa comunei Stremţ.
Pe teritoriul localităţii Stremţ sunt
menţionate în „Repertoriul arheologic al judeţului Alba”
urmele unor aşezări străvechi din neolitic, epoca bronzului
şi din a doua epocă a fierului.
După cucerirea Daciei de către romani a fost
construit un castru militar, care a devenit sediul administrativ al
provinciei „Dacia Superior” şi apoi al „Daciei Apulensis”
unde se afla comandamentul Legiunii a XIII-a Gemina, una dintre cele mai
puternice legiuni romane. În jurul noului centru militar politic şi
administrativ, au luat fiinţă o serie de aşezări
romane „Villa rustica”, în locul vechilor aşezări dacice.
Una din aceste noi aşezări a fost şi Stremţ,
alături de Cricău, Galda de Jos, Şard, Ighiu, Partoş,
Zlatna, Berghin. Urmele arheologice descoperite la Stremţ, în locul
„După vii” atestă existenţa unei astfel de
aşezări civile pe traseul drumului roman Apulum-Napoca.
În evul mediu, pe teritoriul actual al judeţului
Alba, se constituie puternicul voievodat al Bălgradului care avea
să joace un rol deosebit de important în viaţa militară,
economică şi socială a următoarelor secole de
existenţă umană în zonă.
Între 1442-1445 se construieşte Cetatea
medievală a Diodului. Cetatea se prezintă ca un dreptunghi
aproape perfect, zidul de incintă şi turnurile sunt construite
în aceeaşi tehnică, folosindu-se în primul rând piatra locală
de râu. După moartea lui Iancu de Hunedoara, în 1436, pe timpul
domniei fiului său Matei Corvin, cetatea şi domeniul devin
posesiuni regale, iar în 1461 sunt trecute în administraţia
Capitlului de Alba. În 1467 regele Ungariei, Matei Corvin donează
cetatea şi domeniul voievodului Transilvaniei , Ioan Pongratz şi
Dindeleag (1462-1476).
De la sfârşitul sec. al XV-lea şi până
la jumătatea sec. al XVI-lea cetatea adăposteşte familii
şi personalităţi importante din istoria Transilvaniei.
Începând cu anul 1500 cetatea a devenit proprietatea familiei Balassa,
familie nobiliară partizană a Habsburgilor în permanent
conflict cu partidele filo-turce.
În anii tulburi din a doua jumătate a sec.
XVI-lea, în urma repetatelor lupte în partidele nobiliare, cetatea a
fost asediată şi distrusă de către voievodul filo-turc
al Transilvaniei, Ioan Sigismund, fiul lui Ioan Zapolya, în anul 1563.
Mihai Viteazul a trecut prin Stremţ, în drumul său
spre Mănăstirea de la Rîmeţ, unde a susţinut
financiar refacerea picturii interioare. De asemenea, şi-a petrecut
noaptea premergătoare înfrângerii sale de la Mirăslău,
în câmpia Tinodului, ce aparţinea nobililor de Geoagiu. O
legendă spune că Mihai, retrăgându-se din sângeroasa luptă
în care a fost trădat de o parte a armatei sale, trecând dincolo de
Mureş, spre a scăpa de urmăritori, s-a ridicat pe muchia
unui deal şi a zărit cu jale locul taberei sale risipite
după luptă. Locul acesta se numeşte „Masa lui Mihai”
şi se află actualmente pe teritoriul comunei Rădeşti,
iar scobitura între două dealuri din satul Mirăslău este
numită de localnici „Şaua lui Mihai”.
În anul 1784, mulţi locuitori ai satelor de pe
valea Geoagiului au participat alături de Horea, Cloşca şi
Crişan la răscoala din Ardeal, care îşi propunea
eliberarea de sub asuprirea la care era supusă de veacuri
populaţia românească a Transilvaniei. După înfrângerea răscoalei
mulţi dintre ei au trebuit, sub ameninţarea armelor, să
participe la execuţia conducătorilor, prin frângerea cu roata,
care a avut loc în Dealul Furcilor din Alba Iulia în 28 februarie 1785.
În anul 1835 nemulţumiţi de faptul că
erau crunt asupriţi, stremţenii au căutat să-şi
facă singuri dreptate, dar guvernul Transilvaniei a intervenit cu
trupe şi mişcarea locuitorilor a fost înfrântă. Despre
această răzvrătire a stremţenilor scrie istoricul
maghiar Zsolt Trocsanyi în anul 1956.
În timpul revoluţiei de la 1848 locuitorii
Stremţului au trecut şi ei la acţiune organizându-se sub
conducerea tribunului Suciu Gheorghe, fiu al satului şi s-au
alăturat oştirii lui Avram Iancu. Din localităţile
Stremţ, Teiuş, Cricău şi Galda de Jos, prin mobilizare
s-a organizat o oaste de peste 5000 de luptători, care a participat
la luptele duse în comitatul Alba Inferioară, 40 dintre aceştia
(23 din Stremţ, 17 din Geomal) pierzându-şi viaţa.
Rămâne ca în viitor să fie nominalizaţi cei 40 de martiri
cu sprijinul bisericii, unde sunt trecuţi şi cu directa
implicare a autorităţilor locale să fie ridicat un
monument. După înăbuşirea revoluţiei din Transilvania
românii au folosit orice prilej pentru a scăpa de exploatarea
socială, naţională şi religioasă.
La mişcarea memorandistă au fost şi
participanţi din comuna Stremţ, preotul Ioan Lenghel, delegat la
Conferinţa Naţională de la Sibiu din 21-22 ianuarie 1892,
iar iniţiatorii şi primii semnatari ai unor adeziuni colective
locale la clauza memorandistă (aprilie-mai 1894) pot fi
consideraţi, preotul Ioan Neagoe din Geomal şi Nicolae Radu.
Pentru românii din Transilvania Primul Război
Mondial a început odată cu mobilizarea generală decretată
de Imperiul Austro-Ungar, în 31 iulie 1914,. rezerviştii români au
fost mobilizaţi din primele zile, fiind lipsiţi de
motivaţie, ca şi celelalte naţionalităţi tolerate
din imperiul austriac. Din comuna Stremţ au fost trimişi pe
front peste 80 de tineri, majoritatea fiind încorporaţi în
Regimentele 51 şi 64 Infanterie Alba Iulia, primul luptând pe
fronturile din Bosnia şi Herţegovina, iar cel de-al doilea pe
frontul din Galiţia. Cu aceste unităţi, unii au ajuns
prizonieri în Italia şi alţii în Rusia. În acea perioadă
autorităţile de la Budapesta i-au întemniţat pe
preoţii: Ioan Neagoe din Stremţ şi Şofron Pop din
Geoagiu de Sus. Jertfa de sânge dată de tinerii din comuna
Stremţ prin participarea la război este de 50 de eroi, ce au
fost trecuţi pe Monumentul Eroilor din Stremţ şi Geoagiu de
Sus.
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 îi găseşte
pe stremţeni pregătiţi, fiind organizate Consilii
Naţionale Române conduse de preoţii: Ioan Neagoe din
Stremţ, George Albu din Geoagiu de Sus şi Iosif Pop din Geomal.
Comandanţi ai Gărzilor Naţionale Române din comuna Stremţ
au fost sergentul Bârluţ C. Nicolae şi fruntaşul Ioan
Stan. Conform datelor existente, participanţi la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia au fost 120 de persoane din
Stremţ, 80 din Geoagiu de Sus şi 60 din Geomal, în total 260 de
persoane. De asemenea, zeci de locuitori au semnat Credenţionalele
(adeziuni de Unire). Pentru meritele sale deosebite pe tărâm social,
pentru strădania depusă în realizarea Marii Uniri, preşedintele
Consiliului Naţional este numit preotul Ioan Neagoe.
După Marea Unire, comuna Stremţ a fost
inclusă în plasa Teiuş, care avea 20 de comune şi 9
notariate. Notariatul Stremţ funcţiona pentru Stremţ
şi Cetea, iar Notariatul Geoagiu de Sus funcţiona pentru Geoagiu
de Sus, Dealul Geoagiului şi Geomal. După reforma agrară
din 1921 locuitorii comunei au fost împroprietăriţi cu pământ
şi viaţa acestora a cunoscut o uşoară ameliorare.
În perioada interbelică numeroşi locuitori
ai comunei Stremţ au emigrat în America, în dorinţa de a câştiga
sume frumoase de dolari şi să se întoarcă acasă,
să cumpere pământ pentru a prospera. Mulţi dintre
aceştia au rămas definitiv în America şi Canada, de unde
au trimis diferite sume de bani celor rămaşi acasă.
Al Doilea Război Mondial început la 1 septembrie
1939 avea să aducă noi jertfe de sânge pentru locuitorii din
comuna Stremţ, care au participat la războiul sfânt împotriva
bolşevismului pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului
Bucovinei, cât şi după 23 august 1944 la războiul
antihitlerist, pentru eliberarea Ardealului de Nord-Vest, răpit prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940, cât şi pentru eliberarea
Ungariei, Cehoslovaciei şi a unor zone din Austria. Cu toate acestea,
România nu a obţinut statutul de ţară cobeligerantă
şi a fost considerată învinsă. Din comuna Stremţ au
participat la marea conflagraţie mondială 178 de tineri, din
care 69 au murit în teatrele de operaţii militare, devenind eroi,
numele acestora fiind trecute pe Monumentul Eroilor.
După încheierea celui De-al Doilea Război
Mondial, un număr de 14 stremţeni au aderat la Mişcarea de
rezistenţă armată din Munţii Apuseni, condusă de
maiorul Nicolae Dabija, cei mai mulţi au plătit curajul şi
cutezanţa de a se împotrivi comunismului adus din Uniunea Sovietică,
cu viaţa, alţii au plătit cu ani grei de închisoare.
Populaţia comunei Stremţ în anul 1850 era de
3341 locuitori, în 1900 de 4137, în 1920 de 3914, în 1941 de 4107, în
1977 de 3438, în 1992 de 2818, în 2002 de 2727. În anul 1850 structura
etnică se prezenta astfel: 95,2% români, 2,8% maghiari, 1,3%
ţigani, 0,7% evrei, iar din punct de vedere confesional 89,8%
ortodocşi, 6,71% greco-catolici, 0,2% luterani, 2,6% reformaţi.
Istoricul Ştefan Meteş a scris: „Ţinutul a fost şi
este curat românesc, doar ici acolo în aceste sate s-au stabilit câte o
familie de nobili sau mai multe. Lupta şi dreptatea poporului
subjugat i-a înlăturat pe veci pe feudalii asupritori de orice fel:
nobili, Episcopie catolică sau Fisc reprezentat prin obligaţiile
ţărănimii, faţă de rege sau faţă de
prinţul provinciei respective.”
Despre Stremţ şi împrejurimi a scris foarte
frumos istoricul Nicolae Iorga în „Pagini alese din însemnările
de călătorie prin Ardeal şi Banat”. Călătorind
de la Alba Iulia prin Sântimbru, Coşlariu, Teiuş, Stremţ,
Geoagiul de Sus la Mănăstirea Râmeţ, Iorga a scos în
evidenţă frumuseţile locului, a descris obiceiurile
oamenilor, portul acestora, particularităţile bisericilor,
rămânând impresionat de Mănăstirea Râmeţ.
Printre personalităţile date de Stremţ
putem aminti pe: Gheorghe Popa de Teiuş, Ştefan Meteş,
Vasile Bologa, general-maior Vasile Barbu, general Ioan Cioara, Ioan
Mărcuş, Ioan Bota, Vasile Albu, Eugenia Bârlea, prof. Gheorghe
Berţia, sculptor Gheorghe Raţiu, prinţesa Lia a României.
În paginile monografiei se află şi
literatura populară, o seamă de iubitori de folclor şi
cercetători au cules folclor din această zonă. Se
remarcă: Vasile Bologa, Ioan Bota, Vasile Bârluţiu, Ştefan
Meteş, Ioan Mărcuş, Raveca Săndulescu, Ioan
Mărgineanu, Gheorghe Berţia şi Monica Stan. Şi în
domeniul creaţiei literare există mulţi autori care au
scris despre Stremţ, despre oamenii din această zonă.
Dintre aceştia au ieşit în evidenţă: Eugen Albu,
Nicolae Beldean, Traian Borşan, Cornel Raica, Ioan Victor Ciora,
Liviu Lup, Simion Medrea şi mulţi alţii.
În cadrul monografiei un accent deosebit pune autorul
pe şcoală, rolul său educaţional, care de-a lungul
anilor a scos zeci de promoţii, unii dintre elevi ajungând la
rândul lor profesori şi educatori. Din rândul profesorilor putem
evidenţia pe: Gheorghe Berţia, Cornel Raica, Ioan Vereş,
Timoteiu Ovidiu Tarnu, Dumitru Mihai Rusu, Smaranda Cornelia Rusu, Vasile
Vale, Ana Vale, Gavrilă Popa, Simion Bolog, Alex. Iosif Kohr, Lucia
Maria Kohr, Mihai Picoş, Maria Tarnu, Maria Raica, Angela Giurcă,
Macrina Lucia Avram, Monica Stan.

Pentru cei interesaţi să viziteze
localităţile descrise în monografie sunt prezentate posibile
trasee turistice din zona comunei Stremţ. Cele mai importante
obiective turistice sunt: Mănăstirea Râmeţ şi Cheile
Râmeţului, Băile Romane din Cetea şi Rezervaţia
naturală Cheile Tecşeşti, Măgura Geomalului şi
Casa memorială Ştefan Meteş, Rezervaţia naturală
Piatra Ceţii unde se află Gaura fără fund sau
Sunătoarea.
În 250 de pagini sunt prezentate în imagini clădiri
vechi, viaţa stremţenilor în diferite ipostaze: la horă,
în târguri, la nuntă, botez, înmormântare, parastas, la
şcoală, la săniuş, în armată, la servici, în
excursii în ţară şi peste hotare, stremţeni în
America, la culesul viei, la vânătoare, la munca câmpului, formaţii
de dansuri populare. Foarte mulţi dintre locuitorii comunei se
regăsesc cu plăcere în diferite ipostaze, ceea ce face mai
valoroasă şi apreciată această monografie,
considerată ca o adevărată identitate a stremţenilor.
Pentru această reuşită lucrare, autorul
ei, tânărul Cristian Florin Bota, merită felicitat şi
încurajat să scrie în continuare alte cărţi. Meritul
autorului este cu atât mai mare, cu cât în urmă cu ceva timp a mai
publicat şi alte cărţi: „Teiuşul de
odinioară" în 2009, „Odinioară în Vinţu de
Jos" în 2010, „Colecţii şi colecţionari", „Oameni
şi locuri din judeţul Alba. Colecţia Cristian Florin
Bota", în primăvara acestui
an.