
|
Înaltprea-sfinţite părinte Arhiepiscop, Stimate domnule
preşedinte, Doamnelor şi Domnilor, Vă aduc din oraşul
luminilor, Paris, de pe tipsia românescă din comuna din Paris
de la catedrala ortodoxă română cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului
Mitropolit Iosif cuvântul de bine v-am găsit aici acasă
la noi,
la Alba-Iulia
istorică şi în acest an al mântuirii noastre 2011. Aşezată
de aproape şapte sute de ani între Notre-Dame, Biserica Julian
le pauvre şi Sorbona, a rămas aşa cum regele Franţei
Charles V a dorit-o pentru prietenul sau Episcopul Jean de Beauvais
să fie mărturie de credinţă creştină
peste vremurile grele care au venit peste această ţară.
După revoluţia franceză, acestă frumoasă
biserica cu cel dintâi colegiu al Parisului, unde au învăţat
mulţi din marii francezi, a fost vândută şi trebuia
să fie dărâmată pentru a se ridica în locul ei un
imobil. Parcă îngerii au apărat-o, Sfântul Arhanghel
Mihail a tăiat capetele diavoleşti ale oamenilor vremii
aceleia (deoarece prima slujbă oficială a avut loc de
praznicul arhanghelului 1374), nu au reuşit noii proprietari să
o dărâme, dar au transformat-o în depozit de materiale de
construcţie lăsând-o să cadă din cauza
intemperiilor. Fiind declarată monument istoric în anul 1881,
destinul acestui sfânt locaş, numai Dumnezeu l-a rânduit, învrednicind
vrednicul nostru rege, Carol I al României de a cumpăra această
biserică pentru românii aflaţi
la
Paris
la studii. Cumpărarea bisericii a avut loc la
data de 5 Septembrie 1882, sfinţită în anul 1892 la 31
Mai de către Episcopul Inochentie Ploieşteanu. |
Aici au slujit vrednici slujitori, aici s-au rugat
sutele de mii de români, aici au stat neclintiţi vrednicii slujitori
în vremea prigoanei comuniste apărând acest Sfânt tezaur al credinţei
strămoşeşti. În vremea dictaturii comuniste ceauşiste
ne-am rugat cum poate nu ne-am rugat niciodată pentru poporul nostru
român, având speranţă că evenimentele din decembrie 1989
vor aduce bunăstarea şi fericirea întregului nostru popor
şi nu doar a unora aleşi sau mai puţin aleşi să
reprezinte neamul nostru românesc. După 64 de ani 1945-2009 am
revenit în sânul bisericii mame sub omoforul Înaltpresfinţitului
Mitropolit Iosif la plinirea vremii la 10 Mai 2009, urmând testamentul înaintaşilor
mei care ne-au lăsat înscris următoarele: “ Daca cineva cu gând
anarhic şi calcule meschine se gândeşte să ducă
aceasta biserică la alte rânduieli străine, istoria şi
neamul românesc îl va pecetlui cu numele de trădător; deci,
noi nu avem ce să alegem din punct de vedere ortodox încotro să
mergem, ci să rămânem ceea ce suntem; popor român ca naţie
şi ortodox ca religie.” În toţi aceşti ani Bunul
Dumnezeu a fost ascultător rugăciunilor aduse dar şi a
celor neaduse. Încredinţaţi de rugăciunea Mitropolitului
Visarion Puiu "Doamne suntem strâmtoraţi din toate părţile,
dar nu deznădăjduim" preoţii, diaconii, cântăreţii,
îngrijitorii n-au avut salarii, n-au agonisit averi, ci s-au dăruit
comunităţii fraţilor exilaţi cu toată dragostea.
Guvernul dictatorial comunist ceauşist precum şi guvernele
neocomuniste post-decembriste nu s-au îngrijit de întreţinerea
acestui Sfânt locaş, de plata taxelor, impozitelor faţă de
statul francez, toate au fost suportate de noi cei Exilaţi. În
1999-2000 statul francez a plătit suma de 1500000 euro (da, am scris
bine un milion cinci sute de mii de euro) pentru restaurarea exterioară
a catedralei române ortodoxe din Paris; comunitatea noastră s-a îngrijit
de restaurarea casei parohiale care nu este monument istoric, achitând
suma de peste 400000 euro restaurând şi aurind toate policandrele
catedralei din donaţiile credincioşilor; pentru venirea
la Paris
în
2009
a
Patriarhului Daniel, s-a restaurat Sfântul altar
pentru suma de 120000 euro, ca Sfintele moaşte ale martirilor
neamului românesc din secolul IV din Dobrogea să fie aşezate
în loc de cinstire şi frumuseţe de Preafericitul Părinte
Daniel, Patriarhul tuturor românilor ortodoxi, şi iarăşi
comunitatea Exilaţilor români au răspuns prezent. Pentru prima
data, acum, cu o mica întârziere, am primit din partea preşidenţiei
române 50% din aceasta sumă, înscriindu-se ca întâiul preşedinte
ales al românilor care a ascultat, plângerea şi tânguirea noastră.
În acest an, 2011 am făcut apel autorităţilor franceze
pentru un ajutor la restaurarea integrală interioară a
catedralei noastre şi după trei luni am primit răspunsul
favorabil că ni se acordă suma de 248768 de euro; parcă nu
ne venea să credem. Suma totală de restaurare este de 621920 de
euro, deci statul francez vine cu 40% din această sumă. Am
chemat şi autoritatea română la această împlinire istorică
acordându-ni-se suma de 11000 de euro, adică aproape 2%. Noi nu
cerem, ci chemăm la ctitorie cunoscând destul de apropiat greutăţile
poporului român, dar şi negreutăţile celor pe care noi
poporul i-am ales. Am venit
la Alba-Iulia
să mă resursez, să intru în comuniune cu cei care au avut
curajul înfăptuirii acestor mari şi istorice zile, să
vorbesc cu Lucian Blaga, să-l ating pe Eminescu, să-l îmbrăţişez
pe Grigore Vieru, să-i cânt lui Păunescu “Enigmatici şi
cuminţi”. Am plecat trist din Alba, deoarece pentru prima dată
în viaţa mea am fost martorul strigăturilor, huiduielilor
plebei, am fost martorul defilării mândriei reprezentanţilor
opoziţiei, partidului romilor liberi, partidul romilor creştini,
ca şi cum au uitat că au fost cândva ortodoxi români, toţi
au uitat că este 1 Decembrie, Ziua Naţionala a României şi
nu ziua partidului x sau y. Sincere felicitări domnului primar Hava
pentru curajul de a fii oprit plebea detractorilor în Marea Sala a
Unirii. Pruncul Iisus să Binecuvânteze poporul nostru românesc, Să
întărească dreapta credinţă ortodoxă strămoşeasca,
trăiască România Istorică. Sfintele sărbători
ale Praznicului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să
vă găsească mai încrezători, mai puternici, mai
credincioşi, dorindu-vă un An Nou fericit!
Preot Stavrofor Constantin Târziu,
superiorul
Catedralei ortodoxe române din Paris.
|
|