Înaltprea-sfinţite părinte Arhiepiscop, Stimate domnule preşedinte, Doamnelor şi Domnilor, Vă aduc din oraşul luminilor, Paris, de pe tipsia românescă din comuna din Paris de la catedrala ortodoxă română cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif cuvântul de bine v-am găsit aici acasă la noi, la Alba-Iulia istorică şi în acest an al mântuirii noastre 2011. Aşezată de aproape şapte sute de ani între Notre-Dame, Biserica Julian le pauvre şi Sorbona, a rămas aşa cum regele Franţei Charles V a dorit-o pentru prietenul sau Episcopul Jean de Beauvais să fie mărturie de credinţă creştină peste vremurile grele care au venit peste această ţară. După revoluţia franceză, acestă frumoasă biserica cu cel dintâi colegiu al Parisului, unde au învăţat mulţi din marii francezi, a fost vândută şi trebuia să fie dărâmată pentru a se ridica în locul ei un imobil. Parcă îngerii au apărat-o, Sfântul Arhanghel Mihail a tăiat capetele diavoleşti ale oamenilor vremii aceleia (deoarece prima slujbă oficială a avut loc de praznicul arhanghelului 1374), nu au reuşit noii proprietari să o dărâme, dar au transformat-o în depozit de materiale de construcţie lăsând-o să cadă din cauza intemperiilor. Fiind declarată monument istoric în anul 1881, destinul acestui sfânt locaş, numai Dumnezeu l-a rânduit, învrednicind vrednicul nostru rege, Carol I al României de a cumpăra această biserică pentru românii aflaţi la Paris la studii. Cumpărarea bisericii a avut loc la data de 5 Septembrie 1882, sfinţită în anul 1892 la 31 Mai de către Episcopul Inochentie Ploieşteanu.

Aici au slujit vrednici slujitori, aici s-au rugat sutele de mii de români, aici au stat neclintiţi vrednicii slujitori în vremea prigoanei comuniste apărând acest Sfânt tezaur al credinţei strămoşeşti. În vremea dictaturii comuniste ceauşiste ne-am rugat cum poate nu ne-am rugat niciodată pentru poporul nostru român, având speranţă că evenimentele din decembrie 1989 vor aduce bunăstarea şi fericirea întregului nostru popor şi nu doar a unora aleşi sau mai puţin aleşi să reprezinte neamul nostru românesc. După 64 de ani 1945-2009 am revenit în sânul bisericii mame sub omoforul Înaltpresfinţitului Mitropolit Iosif la plinirea vremii la 10 Mai 2009, urmând testamentul înaintaşilor mei care ne-au lăsat înscris următoarele: “ Daca cineva cu gând anarhic şi calcule meschine se gândeşte să ducă aceasta biserică la alte rânduieli străine, istoria şi neamul românesc îl va pecetlui cu numele de trădător; deci, noi nu avem ce să alegem din punct de vedere ortodox încotro să mergem, ci să rămânem ceea ce suntem; popor român ca naţie şi ortodox ca religie.” În toţi aceşti ani Bunul Dumnezeu a fost ascultător rugăciunilor aduse dar şi a celor neaduse. Încredinţaţi de rugăciunea Mitropolitului Visarion Puiu "Doamne suntem strâmtoraţi din toate părţile, dar nu deznădăjduim" preoţii, diaconii, cântăreţii, îngrijitorii n-au avut salarii, n-au agonisit averi, ci s-au dăruit comunităţii fraţilor exilaţi cu toată dragostea. Guvernul dictatorial comunist ceauşist precum şi guvernele neocomuniste post-decembriste nu s-au îngrijit de întreţinerea acestui Sfânt locaş, de plata taxelor, impozitelor faţă de statul francez, toate au fost suportate de noi cei Exilaţi. În 1999-2000 statul francez a plătit suma de 1500000 euro (da, am scris bine un milion cinci sute de mii de euro) pentru restaurarea exterioară a catedralei române ortodoxe din Paris; comunitatea noastră s-a îngrijit de restaurarea casei parohiale care nu este monument istoric, achitând suma de peste 400000 euro restaurând şi aurind toate policandrele catedralei din donaţiile credincioşilor; pentru venirea la Paris în 2009 a Patriarhului Daniel, s-a restaurat Sfântul altar pentru suma de 120000 euro, ca Sfintele moaşte ale martirilor neamului românesc din secolul IV din Dobrogea să fie aşezate  în loc de cinstire şi frumuseţe de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul tuturor românilor ortodoxi, şi iarăşi comunitatea Exilaţilor români au răspuns prezent. Pentru prima data, acum, cu o mica întârziere, am primit din partea preşidenţiei române 50% din aceasta sumă, înscriindu-se ca întâiul preşedinte ales al românilor care a ascultat, plângerea şi tânguirea noastră. În acest an, 2011 am făcut apel autorităţilor franceze pentru un ajutor la restaurarea integrală interioară a catedralei noastre şi după trei luni am primit răspunsul favorabil că ni se acordă suma de 248768 de euro; parcă nu ne venea să credem. Suma totală de restaurare este de 621920 de euro, deci statul francez vine cu 40% din această sumă. Am chemat şi autoritatea română la această împlinire istorică acordându-ni-se suma de 11000 de euro, adică aproape 2%. Noi nu cerem, ci chemăm la ctitorie cunoscând destul de apropiat greutăţile poporului român, dar şi negreutăţile celor pe care noi poporul i-am ales. Am venit la Alba-Iulia să mă resursez, să intru în comuniune cu cei care au avut curajul înfăptuirii acestor mari şi istorice zile, să vorbesc cu Lucian Blaga, să-l ating pe Eminescu, să-l îmbrăţişez pe Grigore Vieru, să-i cânt lui Păunescu “Enigmatici şi cuminţi”. Am plecat trist din Alba, deoarece pentru prima dată în viaţa mea am fost martorul strigăturilor, huiduielilor plebei, am fost martorul defilării mândriei reprezentanţilor opoziţiei, partidului romilor liberi, partidul romilor creştini, ca şi cum au uitat  că au fost cândva ortodoxi români, toţi au uitat că este 1 Decembrie, Ziua Naţionala a României şi nu ziua partidului x sau y. Sincere felicitări domnului primar Hava pentru curajul de a fii oprit plebea detractorilor în Marea Sala a Unirii. Pruncul Iisus să Binecuvânteze poporul nostru românesc, Să întărească dreapta credinţă ortodoxă strămoşeasca, trăiască România Istorică. Sfintele sărbători ale Praznicului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să vă găsească mai încrezători, mai puternici, mai credincioşi, dorindu-vă un An Nou fericit!

Preot Stavrofor Constantin Târziu,

superiorul Catedralei ortodoxe române din Paris.