România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Memorie lucidă: Patria mea este România

   

A 15-a ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti s-a ţinut, printr-o fericită alegere, în zilele de 29 şi 30 Noiembrie, ca simbioză între ideea naţională şi înfăptuirea ei la 1 Decembrie 1918. Spiritualitatea generează ideea, lumina de urmat, dar şi antrenarea oamenilor în susţinerea ei fără de care ideea naţională de la 1 Decembrie ar fi rămas deziderat. Congresul de la Alba Iulia ,,stindard al spiritualităţii româneşti’’ şi- a propus şi elaborarea unor documente oficiale: 1) Rezoluţia Congresului 2) Proiectul Alba Iulia- Capitală Europeană în 2020   3) Instituţionalizarea Congresului 4) Mesaj către autorităţile franceze, aprobate de reprezentanţii românilor din ţară şi din diaspora.

După cuvântările reprezentanţilor românilor din Serbia, Ucraina, Moldova de peste Prut, pline de durere, în actele Congresului, înafara sintagmelor şi metaforelor patriotic încurajatoare, trebuie să-şi găsească locul nişte modalităţi concrete în sprijinul românităţii. 1) Dreptul cetăţenilor care se consideră români de a reveni la numele lor românesc avut  înainte de maghiarizare sau slavizare. 2) Reciprocitate în problema minorităţilor din România şi din ţările cu minoritari români. 3) Elaborarea şi susţinerea unui document către Academia Română şi Parlament pentru înlăturarea termenului rom, în  UE peste tot li se spune gypsy sau gitans, iar în România ,,ţigani’’. 4) Tot către cele două organisme prin act al Congresului să se ceară lămurirea statutului ONG-ului cultural numit UDMR şi neadmiterea nici unui partid pe criterii etnice.

Între idee şi materializare există mijloace democratice de acţiune: protestul scris, manifestaţii paşnice, dar ferme, ,,moţiuni de cenzură’’ susţinute de mii sau sute de mii de voci.

Orice acţiune de interes naţional este tulburată de unii interesaţi, alţii plătiţi chiar din banii noştri sau de instituţii cu valenţe de unire. Suprapunerea Congresului cu pomenirea Sf Andrei (ca cel dintre apostoli mai întâi chemat- Informaţia de Alba) a îndepărtat pe mulţi intelectuali de lucrările Congresului, pupatul icoanelor, rugi ,,dă Doamne să apucăm fasolea cu cârnaţi şi ceva sarmale, au umbrit şi Ziua Naţională. Scoateţi, domnilor, din program asemenea umilinţă! şi pe cei ce nu găsesc alte zile de protest şi huiduieli spre deliciul unor televiziuni. Dacă vrem să fim respectaţi trebuie să ne respectăm noi înşine!

Nu-i destul că ne falsifică unii istoria, ne contestă trecutul dublu milenar pe acest pământ românesc, mai vine şi cetăţeanul Alexandru Diaconescu şi din zaţul otrăvitor al gândirii cu nuanţe de originalitate afirmă că manualele de istorie ,,inoculează o adevărată mitologie naţională’’  şi, zice el,  semnalează  ,,câteva erori legate de 1 Decembrie 1918, între care: ,,Marea Unire din 1918 nu a fost opera Partidului Naţional Român... Ea s-a înfăptuit în 1919 şi a fost rezultatul unei conjuncţii fericite ... şi acţiunile armate hotărâte ale Regatului României’’. Nu mai contează pentru el ,,Noi vrem să ne unim cu ţara’’ din Proclamaţiile de la 1 Decembrie. ,,PNR, mai zice el, era pe jumătate o asociaţie culturală pe jumătate una etnică, fără culoare politică’’ şi că ,,fruntaşii românilor de dincoace de munţi nu doreau dezmembrarea monarhiei habsburgice, ci doar o autonomie teritorială, la început pentru Ardeal, apoi pentru ţinuturile locuite de români. Puţini au îndrăznit să viseze la o unire cu românii de peste Carpaţi, şi asta numai în condiţiile alipirii Moldovei şi Valahiei la un imperiu habsburgic... care să devină un stat federal’’. Referindu-se la situaţia din 1919, când armata română l-a instalat pe Horty la Budapesta , insul conchide: ,,marile puteri nu au avut decât să confirme la Trianon ceea ce soldaţii Regatului României pecetluiseră cu armele’’  (pt conformitate: glasul hd, vineri 2 decembrie 2011).

Să-i amintim lui Diaconescu, diac pe partituri tokeşişte, şi altor interpreţi de stridente arii comandate, că Rezoluţiunea  adoptată stipulează la art I : ,,Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România’’.  Să-i mai amintim şi lui şi celor ce nu au posibilitatea documentării prin biblioteci,  art. VII:  Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii Române.

Câteva precizări sunt obligatorii şi necesare. Cetăţene diac reformat, dezinformat şi falsificator de adevăr, Valahia cum zici şi scrii cu limba şi pixul otrăvite,  la anul la care ne referim nu mai exista pentru că de la Cuza încoace Valahia se numea România. Numai tu  poţi crede că pentru  Moldova şi Valahia (cum îi zici), neîmpăcate  cu otomanii şi ţariştii, visul şi idealul era alipirea la imperiul habsburgic.

Crezi că ne prosteşti? Cetăţene ţârcovnic, chiar crezi că râurile de oameni în straie de sărbătoare ce curgeau din toate părţile spre Alba Iulia, în suflete cu tricolorul şi Deşteaptă-te, Române!, mergeau să ceară oblăduire, în imperiul federalizat, mincinosului împărat şi răzbunătorilor unguri ? Te credeam dacă spuneai pe şleau: ,,ungurii au vrut dintotdeauna să ajungă de la balta Balaton la Marea cea Mare", dar înafara câtorva jafuri prin împrejurimi nu s-au ales cu nimic pentru că românii au în conştiinţă din vechime, chiar dacă neexprimată ca atare, sintagma ,,Pe aici nu se trece’’. În ceea ce priveşte Unirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei , ca vechi ţinuturi româneşti, aceasta nu s-a făcut sub influienţa armatei române, ci de bună voie din conştiinţa de neam. Dacă Trianonul a consfiinţit unirea, care oricum era înfăptuită, acest lucru a fost şi recunoaşterea meritului armatei Regatului României, care a făcut imposibilă cinstirea cu vodcă între Bela Kun şi viitorul ,,tătuc al popoarelor’’, care ar fi făcut acelaşi lucru mai târziu în Palatul imperial din Viena.

Vizionarilor şi înfăptuitorilor Marii Uniri le-am imputat faptul că nu s-a făcut schimb de populaţie, revenirea românilor la Patria Mamă şi plecarea ungurilor, dar am acceptat motivaţia umanitară, aceea că  ,,nu vrem să devenim din popor asuprit, popor asupritor’’, însă în ultima vreme ,,facerea de bine’’ a lor se dovedeşte a fi o eroare gravă speculată de cei cu banderole negre pe braţ de Ziua noastră Naţională.  Celor din televiziuni care au titrat pe ecrane de Ziua Naţională ,,România, păcat că este locuită’’ le declar: Nu cred în dictonul ,,Ubi bene, ibi Patria’’ ( unde mi-e bine, acolo e Patria mea) dicton reactualizat de globalişti. Patria mea şi a multor, multor români este România, frumoasă chiar şi în straiele vremelnic  sărăcăcioase croite de nemernici autohtoni şi străini.  Te iubesc, Românie, ca frate mai tânăr, mult mai tânăr, al eternilor Munţi ai Bedeleului. (4 Decembrie 2011)

                                                Ion  HERDEA