Duminică,
22 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la naşterea preotului
greco-catolic dr. Vasile Lucaciu,
denumit
ulterior nu întâmplător „Leul de la Şişeşti”.
Casa
şi locul naşterii
Mihai
Lucaciu, tatăl memorandistului se stabileşte în comuna
Apa în anul 1846, venind ca dascăl al şcolii confesionale
greco-catolice. Acolo a desfăşurat o intensă
activitate de deschizător de drumuri în tainele învăţământului
pentru copii din localitate şi din împrejurimi. Iuliana, soţia
lui Mihai Lucaciu a adus pe lume 6 copii: 4 băieţi,
Alexandru care a devenit ofiţer, Vasile - preot, profesor,
Constantin - preot, Petre – inginer şi două fete Marta
şi Elena.
Vasile
Lucaciu s-a născut în comuna Apa, într-o casă care era
amplasată pe malul pârâului Seinel, acolo unde pe
amplasamentul fostei biserici mai este o cruce prin care este marcat
locul.
Studiile lui Vasile Lucaciu |

|
Cea
mai mare parte a copilăriei o petrece în localitatea natală, alături
de familia sa,
la Apa. La
vârsta de 6 ani se mută cu familia
la Baia Mare
, acolo unde timp de 4 ani învaţă la şcoala
condusă de tatăl său. Tot
la Baia Mare
urmează şi cursurile inferioare ale
gimnaziului, pe care îl continuă
la Liceul Rutean
din Ungvar - Ujgorod şi
la Oradea.
În
anul 1868 se prezintă la un concurs pentru obţinerea unei burse
la Institutul
“Sfântul Atanasie” din Roma, pe care o şi obţine.
Revine acasă, în anul 1870, cu titlul de doctor în teologie şi
filozofie, având calificativul “Magna cum laudae”, între anii 1871-
1874 a
frecventat pentru scurt timp şi Universitatea din
Viena, studiile universitare încheindu-le în anul 1881
la Budapesta.
În anul 1874 termină studiile teologice
la Gherla
şi tot în acest an se va căsători cu
Paulina Serbac, fiica preotului din Potău. 1878 este anul în care
Vasile Lucaciu este numit profesor la liceul regesc din Satu Mare, pentru
catedra de religie - limba şi literatura română. La 27 august
1885 în urma persecuţiilor renunţă la funcţia de
profesor şi ajunge paroh la bisericuţa de lemn din Şişeşti.
La 27 august 1890 are loc inaugurarea bisericii din Şişeşti
“PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM”, în prezenţa unui numeros
public. Bisericii i s-a mai spus “Mănăstirea Maicii
Domnului” cu hramul la 15 august a fiecărui an. Cu timpul, aceasta
devine o “mănăstire” la care credincioşii veneau să
se închine
la Sf. Măria
, în procesiuni cu preoţi si prapori.
Burghezia
şi intelectu-alitatea română, organizate în Partidul Naţional
Român în 1881, lezaţi în drepturile lor economice, politice şi
sociale, iau hotărârea întocmirii unui memorandum.
Textul
memorandumu-lui se definitivează în anul 1890
Textul
definitiv al memo-randului se stabileşte în anul 1890 astfel că
“Memorandul românilor din Transilvania şi Ungaria...” în cadrul
memorandumului sunt analizate pe rând: legea electorală, legea naţionalităţilor,
legile şcolare, municipale, de presă şi agrare.
“Memorandul a fost trimis în anul 1892 Curţii de
la Viena
bucurându-se de un larg răsunet atât în
Transilvania şi România, dar şi pe plan european. Gruparea
“memorandistică” din care a făcut parte dr. Vasile Lucaciu a
jucat un rol deosebit de important, reprezentând limita superioară
la care s-a putut ridica o anumită parte a burgheziei si
intelectualităţii române din Transilvania în lupta ei naţională
de după 1848. în această perioadă (1895-1914), Vasile
Lucaciu când nu era hărţuit de procese şi avea câteva
clipe de linişte, era mereu prezent la sfinţiri de biserici,
manifestări şi întruniri ale tineretului, la adunări
culturale organizate de “ASTRA”
Primirea
la Casa Albă
Preotul
şi omul politic au făcut casă bună în cadrul aceleiaşi
persoane. Participant activ la realizarea şi activarea Memorandumului
(1892), alături de Ion Raţiu şi George Pop de Băseşti,
la activarea spiritului politic al românilor transilvăneni în
cadrul Conferinţei de
la Sibiu
din anul 1905, Vasile Lucaciu va acţiona ca nimeni
altul pentru a sluji interesele neamului în perioada în care a fost pregătită
Marea Unire.
Septembrie
1914 - Datorită noii situaţii politice, declanşarea
primului război mondial, situaţie tulbure, zona Maramureşului
intrând în perimetrul operaţiunilor de război (3 octombrie
1914), mulţi dintre intelectualii români s-au refugiat în România,
inclusiv Vasile Lucaciu.
Odată
cu intrarea României în război alături de Antanta, la 14
august 1916, Vasile Lucaciu depune mari eforturi pentru organizarea celor
25.000 de transilvăneni refugiaţi în România, într-o unitate
de voluntari ai armatei române, ca şi a prizonierilor de război
ardeleni, din Rusia, Italia, Serbia şi Franţa, înrolaţi
iniţial în armatele austro-ungare. Aducerea în România a acestor
prizonieri se impunea din considerente superioare naţionale. S-au
creat premisele pentru succesele din vara anului 1917 de
la Mărăşti
, Mărăşesti şi Oituz.
La
2 iulie 1917, delegaţia română a fost primită
la Casa Albă
, de către secretarul de stat Robert Lansing, unde
Vasile Lucaciu, într-o alocuţiune consistentă a expus scopul
patriotic al Misiunii condusă de el, ca şi situaţia critică
a statului român în acele împrejurări. “De la războiul
prezent, România spera să realizeze unirea tuturor românilor,
incluzând pe cei din Transilvania, Bucovina, Banat cu ţara Mama,
formând România Mare”. Salutând delegaţia română, în cuvântul
său de răspuns, secretarul de stat american a subliniat că
“Statele Unite vor da tot sprijinul lor sforţărilor României
de libertate şi unitate naţională şi că guvernul
priveşte cu simpatie scopul Misiunii”. Una din principalele acţiuni
iniţiate de Vasile Lucaciu împreună cu ceilalţi membri ai
legaţiei, în special cu Vasile Stoica, a fost stabilirea de legături
cu coloniile româneşti din New York, Chicago, Detroit, Cleveland,
Philadelphia, Indianapolis, Trenton, Cincinatti, Buffalo ş.a.
Unirea
de la 1918 şi Vasile Lucaciu
În
perioada următoare s-a implicat în propaganda pentru intrarea României
în război, chemând pe toţi ardelenii să ia parte la
“cucerirea pământului în care ne-am lăsat şi în care
odihnesc străbunii noştri”. Pe l decembrie 1918 - are loc
la Alba Iulia
Marea Adunare Naţională, la care au participat
peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile
Transilvaniei şi Banatului, dată la care Vasile Lucaciu este în
Italia pentru a forma legiuni de voluntari din rândurile prizonierilor
români.
Aflând
vestea, Vasile Lucaciu a afirmat: “Să ne grăbim să ne întoarcem
şi noi în Patrie, pentru ca să putem lua parte la bucuria
generală, dar mai cu seamă că ne aşteaptă noi îndatoriri...”.
Vasile
Lucaciu a plecat
la Paris
, căci acolo se concentra activitatea politică.
La 6 septembrie 1918, au fost puse bazele “Consiliului Naţional Român”,
în vederea coordonării luptei naţionale a românilor, având în
frunte pe Vasile Lucaciu şi dr. Ion Cantacuzino.
De
la Conferinţa
de Pace de
la Paris
, Vasile Lucaciu s-a reîntors în ţară în
toamna anului 1919, unde i s-a făcut o primire impresionantă.
La Satu Mare
, la 13 octombrie 1919, cei prezenţi i-au mulţumit
lui Lucaciu pentru “munca neobosită şi martirajul ce aţi
îndurat atunci când poporul român gemea sub jug străin”.
În
anul 1919 - a fost ales pentru camera deputaţilor în cercul
electoral Baia Mare.
Activitatea
publicistică
Deosebit
de importantă a fost activitatea publicistică desfăşurată
cu ajutorul unor ziarişti de bază, fiind difuzate numeroase broşuri,
hărţi şi grafice asupra ariei geografice etnice şi
lingvistice a poporului român, a provinciilor sale aflate sub dominaţie
austro-ungară: Banatul, Crişana, Maramureşul, Transilvania
şi Bucovina. Bun cunoscător al limbilor maghiară şi
germană, Vasile Lucaciu a demascat caracterul propagandei deşănţate
desfăşurată de presă cu privire la interesele
Puterilor Centrale care prin cele mai josnice mijloace, denigrează
lupta justă a popoarelor din monarhia dualistă, în scopul menţinerii
în continuare a imperiului dualist.
În
28 noiembrie 1922, la vârsta de 70 de ani dr. Vasile Lucaciu moare şi
este înmormântat în Şişeşti în ziua de l decembrie, după
4 ani de la unirea Transilvaniei cu România.
Înv.
Viorel Anton RADU
şcoala „Vasile Lucaciu” Apa, Satu Mare
|
|