România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

160 de ani de la naşterea lui Vasile Lucaciu

   

 

Duminică, 22 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la naşterea preotului greco-catolic dr. Vasile Lucaciu, 

denumit ulterior nu întâmplător „Leul de la Şişeşti”.

Casa şi locul naşterii

Mihai Lucaciu, tatăl memorandistului se stabileşte în comuna Apa în anul 1846, venind ca dascăl al şcolii confesionale greco-catolice. Acolo a desfăşurat o intensă activitate de deschizător de drumuri în tainele învăţământului pentru copii din localitate şi din împrejurimi. Iuliana, soţia lui Mihai Lucaciu a adus pe lume 6 copii: 4 băieţi, Alexandru care a devenit ofiţer, Vasile - preot, profesor, Constantin - preot, Petre – inginer şi două fete Marta şi Elena.

Vasile Lucaciu s-a născut în comuna Apa, într-o casă care era amplasată pe malul pârâului Seinel, acolo unde pe amplasamentul fostei biserici mai este o cruce prin care este marcat locul.

      Studiile lui Vasile Lucaciu

Cea mai mare parte a copilăriei o petrece în localitatea natală, alături de familia sa, la Apa. La vârsta de 6 ani se mută cu familia la Baia Mare , acolo unde timp de 4 ani învaţă la şcoala condusă de tatăl său. Tot la Baia Mare urmează şi cursurile inferioare ale gimnaziului, pe care îl continuă la Liceul Rutean din Ungvar - Ujgorod şi la Oradea.

În anul 1868 se prezintă la un concurs pentru obţinerea unei burse la Institutul “Sfântul Atanasie” din Roma, pe care o şi obţine. Revine acasă, în anul 1870, cu titlul de doctor în teologie şi filozofie, având calificativul “Magna cum laudae”, între anii 1871- 1874 a frecventat pentru scurt timp şi Universitatea din Viena, studiile universitare încheindu-le în anul 1881 la Budapesta. În anul 1874 termină studiile teologice la Gherla şi tot în acest an se va căsători cu Paulina Serbac, fiica preotului din Potău. 1878 este anul în care Vasile Lucaciu este numit profesor la liceul regesc din Satu Mare, pentru catedra de religie - limba şi literatura română. La 27 august 1885 în urma persecuţiilor renunţă la funcţia de profesor şi ajunge paroh la bisericuţa de lemn din Şişeşti. La 27 august 1890 are loc inaugurarea bisericii din Şişeşti “PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM”, în prezenţa unui numeros public. Bisericii i s-a mai spus “Mănăstirea Maicii Domnului” cu hramul la 15 august a fiecărui an. Cu timpul, aceasta devine o “mănăstire” la care credincioşii veneau să se închine la Sf. Măria , în procesiuni cu preoţi si prapori.

Burghezia şi intelectu-alitatea română, organizate în Partidul Naţional Român în 1881, lezaţi în drepturile lor economice, politice şi sociale, iau hotărârea întocmirii unui memorandum.

Textul memorandumu-lui se definitivează în anul 1890

Textul definitiv al memo-randului se stabileşte în anul 1890 astfel că “Memorandul românilor din Transilvania şi Ungaria...” în cadrul memorandumului sunt analizate pe rând: legea electorală, legea naţionalităţilor, legile şcolare, municipale, de presă şi agrare. “Memorandul a fost trimis în anul 1892 Curţii de la Viena bucurându-se de un larg răsunet atât în Transilvania şi România, dar şi pe plan european. Gruparea “memorandistică” din care a făcut parte dr. Vasile Lucaciu a jucat un rol deosebit de important, reprezentând limita superioară la care s-a putut ridica o anumită parte a burgheziei si intelectualităţii române din Transilvania în lupta ei naţională de după 1848. în această perioadă (1895-1914), Vasile Lucaciu când nu era hărţuit de procese şi avea câteva clipe de linişte, era mereu prezent la sfinţiri de biserici, manifestări şi întruniri ale tineretului, la adunări culturale organizate de “ASTRA”

Primirea la Casa Albă

Preotul şi omul politic au făcut casă bună în cadrul aceleiaşi persoane. Participant activ la realizarea şi activarea Memorandumului (1892), alături de Ion Raţiu şi George Pop de Băseşti, la activarea spiritului politic al românilor transilvăneni în cadrul Conferinţei de la Sibiu din anul 1905, Vasile Lucaciu va acţiona ca nimeni altul pentru a sluji interesele neamului în perioada în care a fost pregătită Marea Unire.

Septembrie 1914 - Datorită noii situaţii politice, declanşarea primului război mondial, situaţie tulbure, zona Maramureşului intrând în perimetrul operaţiunilor de război (3 octombrie 1914), mulţi dintre intelectualii români s-au refugiat în România, inclusiv Vasile Lucaciu.

Odată cu intrarea României în război alături de Antanta, la 14 august 1916, Vasile Lucaciu depune mari eforturi pentru organizarea celor 25.000 de transilvăneni refugiaţi în România, într-o unitate de voluntari ai armatei române, ca şi a prizonierilor de război ardeleni, din Rusia, Italia, Serbia şi Franţa, înrolaţi iniţial în armatele austro-ungare. Aducerea în România a acestor prizonieri se impunea din considerente superioare naţionale. S-au creat premisele pentru succesele din vara anului 1917 de la Mărăşti , Mărăşesti şi Oituz.

La 2 iulie 1917, delegaţia română a fost primită la Casa Albă , de către secretarul de stat Robert Lansing, unde Vasile Lucaciu, într-o alocuţiune consistentă a expus scopul patriotic al Misiunii condusă de el, ca şi situaţia critică a statului român în acele împrejurări. “De la războiul prezent, România spera să realizeze unirea tuturor românilor, incluzând pe cei din Transilvania, Bucovina, Banat cu ţara Mama, formând România Mare”. Salutând delegaţia română, în cuvântul său de răspuns, secretarul de stat american a subliniat că “Statele Unite vor da tot sprijinul lor sforţărilor României de libertate şi unitate naţională şi că guvernul priveşte cu simpatie scopul Misiunii”. Una din principalele acţiuni iniţiate de Vasile Lucaciu împreună cu ceilalţi membri ai legaţiei, în special cu Vasile Stoica, a fost stabilirea de legături cu coloniile româneşti din New York, Chicago, Detroit, Cleveland, Philadelphia, Indianapolis, Trenton, Cincinatti, Buffalo ş.a.

Unirea de la 1918 şi Vasile Lucaciu

În perioada următoare s-a implicat în propaganda pentru intrarea României în război, chemând pe toţi ardelenii să ia parte la “cucerirea pământului în care ne-am lăsat şi în care odihnesc străbunii noştri”. Pe l decembrie 1918 - are loc la Alba Iulia Marea Adunare Naţională, la care au participat peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei şi Banatului, dată la care Vasile Lucaciu este în Italia pentru a forma legiuni de voluntari din rândurile prizonierilor români.

Aflând vestea, Vasile Lucaciu a afirmat: “Să ne grăbim să ne întoarcem şi noi în Patrie, pentru ca să putem lua parte la bucuria generală, dar mai cu seamă că ne aşteaptă noi îndatoriri...”.

Vasile Lucaciu a plecat la Paris , căci acolo se concentra activitatea politică. La 6 septembrie 1918, au fost puse bazele “Consiliului Naţional Român”, în vederea coordonării luptei naţionale a românilor, având în frunte pe Vasile Lucaciu şi dr. Ion Cantacuzino.

De la Conferinţa de Pace de la Paris , Vasile Lucaciu s-a reîntors în ţară în toamna anului 1919, unde i s-a făcut o primire impresionantă. La Satu Mare , la 13 octombrie 1919, cei prezenţi i-au mulţumit lui Lucaciu pentru “munca neobosită şi martirajul ce aţi îndurat atunci când poporul român gemea sub jug străin”.

În anul 1919 - a fost ales pentru camera deputaţilor în cercul electoral Baia Mare.

Activitatea publicistică

Deosebit de importantă a fost activitatea publicistică desfăşurată cu ajutorul unor ziarişti de bază, fiind difuzate numeroase broşuri, hărţi şi grafice asupra ariei geografice etnice şi lingvistice a poporului român, a provinciilor sale aflate sub dominaţie austro-ungară: Banatul, Crişana, Maramureşul, Transilvania şi Bucovina. Bun cunoscător al limbilor maghiară şi germană, Vasile Lucaciu a demascat caracterul propagandei deşănţate desfăşurată de presă cu privire la interesele Puterilor Centrale care prin cele mai josnice mijloace, denigrează lupta justă a popoarelor din monarhia dualistă, în scopul menţinerii în continuare a imperiului dualist.

În 28 noiembrie 1922, la vârsta de 70 de ani dr. Vasile Lucaciu moare şi este înmormântat în Şişeşti în ziua de l decembrie, după 4 ani de la unirea Transilvaniei cu România.

Înv. Viorel Anton RADU

şcoala „Vasile Lucaciu” Apa, Satu Mare