•
Vasile Stoica s-a născut
la Avrig
, la data de 1 ianuarie 1889, din părinţii
Maria şi Gheorghe, ţărani, buni gospodari.
•
Şcoala elementară a frecventat-o în localitatea Avrig.
•
În continuare a urmat cursurile Şcolii Ortodoxe de
la Braşov
şi Liceul Unguresc din Sibiu;
•
În perioada anilor 1909-
1913 a
studiat
la Facultatea
de Litere de
la Budapesta
, cu specializări
la Paris
şi Bucureşti;
•
Din anul
1909 a
devenit membru al Partidului Naţional Român
din Transilvania;
•
În octombrie
1913 a
devenit preşedintele Organizaţiei
culturale „Petru Maior” a studenţilor români din
Budapesta; |

|
•
În perioada 1913-1914 (întors de la studii) a fost profesor la „Şcoala
de Fete” a Astrei din Sibiu. Cunoştea foarte bine limba franceză,
engleză, italiană, germană şi maghiară;
•
În perioada (scurtă) august-septembrie
1914, a
deţinut funcţia de redactor la publicaţia
„Românul” de
la Arad
;
•
Până la trecerea Carpaţilor, în România, V. Stoica a desfăşurat
o bogată activitate publicistică la publicaţiile: „Gazeta
de Transilvania”, „Tribuna”, „Românul”, „Luceafărul”,
„Sămănătorul”, „Ramuri”, „Căsânzeana”,
„Foaia interesantă”, „Drapelul” şi „Lupta”;
•
Odată cu începerea primului război mondial (1914), V. Stoica a
fost mobilizat şi ridicat la gradul de sublocotenent în armata
austro-ungară;
•
Fiind un luptător pentru unitatea neamului românesc şi în
favoarea puterilor Antantei, în toamna anului
1914 a
trecut Carpaţii şi a ajuns
la Bucureşti
, la fel ca şi alţi patrioţi ardeleni:
Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Vasile Lucaci, Ioan Rusu Abrudeanu,
Alexandru Lapedatu, Octavian Tăzlăuanu etc.;
•
În această perioadă, Vasile Stoica a acţionat intens pe
plan cultural-ştiinţific şi a ţinut conferinţe
la Ateneul Român
, Sala Dales etc;
•
În anul 1915 împreună cu Ioan Rusu Abrudeanu (din Abrud) a publicat
„Habsburgii, ungurii şi românii”, iar în anul 1916 „Suferinţele
din Ardeal”;
•
La data de 1 noiembrie 1917, V. Stoica a fost condamnat la moarte în
contumacie, de Curtea Marţială de
la Cluj
– austro-ungară pentru publicarea lucrărilor
respective şi trecerea Carpaţilor;
•
Ajuns în SUA a pus bazele la „Liga Naţională a Românilor din
America –
la Washington
”;
•
În perioada respectivă tânărul (28 de ani) V. Stoica a depus
eforturi deosebite şi a organizat întruniri filoromâneşti în
centrele urbane mari din SUA, în colaborare cu importante ziare americane
(„American Post”, New York Tribune”, etc.);
•
În SUA, V. Stoica împreună cu patriotul pr. Vasile Lucaci (Satu
Mare) şi pr. Ion Moţa (Orăştie) a avut şi
misiunea de a recruta voluntari români, din rândul celor 150 000,
transilvăneni şi bucovineni emigranţi în SUA, care să
lupte sub drapel american pe frontul Vest-European;
•
În acelaşi timp V. Stoica a reuşit să publice o serie de
lucrări în limba engleză, prin care prezenta americanilor justeţea
cauzei româneşti, care au fost preluate şi susţinute de
mari istorici şi scriitori din SUA, precum Frank N. Simonds şi
Herbert Adams Gibbons;
•
La data de 1 ianuarie
1918 a
fost cooptat în rândurile Legaţiei Regale a României
din SUA, iar la data de 24 ianuarie 1918, preşedintele Consiliului de
Miniştri Ion I.C. Brătianu la numit ataşat diplomatic în
SUA;
•
La data de 5 iulie 1918,
la Youngstown
, în cadrul unui mare congres naţional românesc,
reprezentanţii a 182 de organizaţii şi parohii româneşti,
au hotărât formarea unei singure societăţi, care să-i
reprezinte pe toţi românii din Statele Unite, cu denumirea de
„Liga Naţională a Românilor din USA”, iar pentru
activitatea deosebită desfăşurată pentru Unitatea
Neamului Românesc, Vasile Stoica a fost ales preşedinte;
•
În ziua de 18 ianuarie 1919, au început
la Paris
lucrările Conferinţei de Pace, care au durat până
la 21 ianuarie 1920.
Pentru
calităţile pe care le-a dovedit în perioada 1916-1920, preşedintele
Consiliului de Miniştri Ion I.C. Brătianu, l-a solicitat şi
l-a inclus ca expert tehnic în delegaţia României la lucrările
Conferinţei de Pace de
la Paris. Marele
patriot transilvănean Vasile Stoica, cunoştea
bine problemele istorice, economice, financiare şi spirituale, mai
ales în privinţa Transilvaniei.
•
În aceiaşi perioadă (1919-1920) a făcut parte din
comisiile trimise în SUA pentru buna organizare şi funcţionare
a consulatelor româneşti de
la Washington
şi Chicago şi a înfiinţat un consulat
la Pittsburg
;
•
Pentru actele de vitejie din timpul războiului şi pentru
activitatea deosebită depusă pentru binele şi unitatea
neamului românesc, Vasile Stoica a fost decorat cu mai multe ordine
şi medalii: Medalia „Voluntar de război 1916-1920 în rang de
Mare Ofiţer”; „Virtutea militară”, iar pentru activitatea
în diplomaţie a fost onorat cu „Coroana Italiei în rang de Mare
Ofiţer” şi ordinul cehoslovac „Leul Alb”;
•
În luna februarie a anului 1921, Vasile Stoica s-a întors în ţară
iar marele om politic Take Ionescu l-a sfătuit să intre în
diplomaţie, dar, a rămas în perioada 1926-1929 în cadrul
Ministerului Afacerilor Străine, când a îndeplinit diferite misiuni
speciale,
la Geneva
, Londra, Bruxelles, Paris, Roma, Berlin etc. şi a
participat ca expert tehnic la diferite reuniuni ale Societăţii
Naţiunilor şi Micii Înţelegeri;
•
În perioada respectivă a redactat majoritatea memoriilor
istorico-politice înaintate de guvernul român ca răspuns la
atacurile ungureşti împotriva României, cu privire la reforma agrară,
cu bisericile şi cu şcolile maghiare din Transilvania şi
Banat;
•
În perioada anilor 1930-
1932 a
fost ministru al României în Albania, după care a
îndeplinit aceiaşi funcţie în Bulgaria – 1932-1936;
•
În anii 1936-
1939 a
fost ministru al României în Letonia şi Lituania,
iar în continuare în
perioada 1939-1940 în Turcia;
•
În vara anului 1940 Vasile Stoica a fost numit secretar de stat
la Ministerul Propagandei
Naţionale într-o perioadă tragică pentru
neamul Românesc.
În
urma notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 România a trebuit să
cedeze Uniunii Sovietice, nu numai Basarabia ci şi nordul Bucovinei
şi Ţinutul Herţei.
La
data de 30 august 1940, România a fost obligată de asemenea să
accepte dictatul de
la Viena
, prin care ceda Ungariei partea de nord-vest
a Transilvaniei, iar la 7 septembrie 1940, România a cedat partea
de sud a Dobrogei (Cadrilaterul);
•
Marele patriot transilvănean s-a implicat mult în sprijinirea, pe
toate căile posibile, a românilor din teritoriile Ardealului de
nord, răpit de horthyşti. În acest sens a susţinut apariţia
unor publicaţii în străinătate, iar în 22 sept.
1941, a
prezentat un referat privind realizarea unei hărţi
etnografice, a spaţiului românesc, întrucât, ungurii au întocmit
şi răspândit o lucrare cartografică mincinoasă, care
conţinea falsuri grosolane, realizate de contele Pal Teleki, prin
care se urmărea susţinerea pretenţiilor absurde ale horthyştilor
asupra Transilvaniei;
•
În perioada anilor 1943-1945
Vasile Stoica a avut o activitate intensă pentru pregătirea
materialelor necesare susţinerii intereselor României la viitoarea
Conferinţă de Pace. De asemenea fiind recunoscut ca un diplomat
de excepţie, a continuat întrevederi cu diplomaţii străini
care îşi desfăşurau activitatea
la Bucureşti
, în folosul viitorului României;
•
La data de 9 iulie 1946, Vasile Stoica a fost numit „trimis extraordinar
şi ministru plenipotenţiar al României în Olanda, cu
acreditare şi pentru Belgia, ca însărcinat cu afaceri”;
•
În anul
1947 a
fost rechemat în ţară după care a urmat
calvarul Patriotului Vasile Stoica. Apartamentul din Bucureşti i-a
fost rechiziţionat de generalul Iacob Teclu de
la Ministerul Apărării
, casa de bani de
la Legaţia
română din Haga i-a fost spartă, fiindu-i
confiscaţi aproximativ 35000 franci elveţieni, în situaţia
în care în ţară nu avea nici o sursă de venit. Intervenţia
efectuată la primul ministru Petru Groza, pe care-l cunoştea
bine de 37 ani, a fost zădărnicită.
Întrucât
nu a putut să plece legal din ţară, în situaţia nou
creată împreună cu familia, a încercat plecarea ilegală
din ţară la data de 31 martie 1948. fiind prins şi închis
până în anul 1955.
În decembrie 1958, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la 10
ani închisoare corecţională, învinuit că a manifestat o
atitudine duşmănoasă faţă de ţara sa.(?)
Bunurile i-au fost confiscate, iar familia a fost evacuată din
imobilul în care locuiau.

|
•
Patriotul român Vasile Stoica care a luptat întreaga viaţă
pentru binele Neamului Românesc, a murit la data de 27 iulie 1959
în închisoarea de
la Jilava.
Aceasta
a fost soarta tristă a unei mari personalităţi a
neamului românesc, pe lângă multe altele, care şi-a
slujit patria în toate împrejurările şi care a
contribuit la făurirea României Mari, şi la apărarea
drepturilor ei.
Meritele
sale în lupta pentru desăvârşirea unităţii naţionale
şi consolidarea Statului Naţional Unitar Român, au fost
recunoscute în anul 1970, când, printr-o sentinţă a
Judecătoriei Bucureşti, patriotul Român Vasile Stoica a
fost reabilitat.
|
Extrase
din lucrarea prof. dr. Robert Stănciugel
„Ambasadorul
Vasile Stoica ilustru diplomat, scriitor şi publicist de înaltă
cultură” de
ec.
Ion Străjan
|