România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

   

Academician al caricaturii :

Maestrul Ştefan Popa Popa’s

 

De la început vă mărturisesc că nu sunt critic de artă. Îi las  pe cei îndriduiţi, cu competenţă  şi în cunoştinţă de cauză, să o facă. Ştiu însă să privesc caricatura, ca o operă de artă, şi să mă bucur  de ea, de mesajul umoristic  şi de inteligenţă sclipitoare pe care-l transmite. Am învăţat acest lucru, din copilăria mea în oraşul Marii Uniri, după refugiul din Ardealul de Nord, de la dascălul meu de desen, Eugen Handelsmann, boem şi caricaturist. O figură emblematică a oraşului din aceea vreme. Acesta scotea  la fiecare sfârşit de săptămână, în zi de târg, în vitrina cea mare a fostului restaurant „Dacia” (unde cânta orchestra ţigănească „Şase gâşte leşinate”), expoziţia de caricaturi „Oameni, chipuri şi metehne”, cu cele mai interesante  figuri ale urbei, atât  de mult aşteptată  şi apreciată  cu hohote de râs sănătos, de marele public şi de subsemnatul.

Apoi, am dat de cartea lui Neagu Rădulescu „Turnul Babel” cu zeci de caricaturi ale celor mai importanţi artişti  şi scriitori români  şi căruia i-am văzut lucrările pe simezele bucureştene  în anii de şcoală militară, cu caricaturi  uluitor de asemănătoare  în fineţe  şi rotunjimea desenului  cu cele ale lui „Handy”, aşa-i spuneam în intimitate  dascălului meu de la care am luat lecţii de desen  în particular „sponsorizate” de mătuşa mea şi naşă în acelaşi timp, în speranţa că voi ajunge inginer textilist şi trebuie să cunosc desenul şi tehnica culorilor. De atunci am devenit prieteni de-o viaţă. Multe lucruri am învăţat de la acesta, mai ales asupra modului în care trebuie să privesc o pictură, o caricatură, o schiţă de desen, să-i înţeleg perspectiva, coloritul, dar, mai ales, mesajul artistic. Cunoşteam istoria picturii universale, a epocii Renaşterii, în special.

Uneori, în Bucureşti, vizitând muzeele şi galeriile de artă, îmi era dor să privesc  şi o caricatură bună, dar erau prea puţine din cele  pe care le căutam, mai ales că singura revistă umoristică „Urzica” făcea politică, ridiculizând prin grafică şi text „duşmanii poporului”, „imperialiştii anglo-americani” ce lansaseră „cortina de fier” şi mai ales, moravurile  noii orânduiri, copiind  întru totul revista  de satiră şi umor sovietică „Krokodil” ,din care făcea şi reproduceri din belşug.

Mutat la Timişoara, ca tânăr ofiţer, frecventam expoziţiile organizate  la Casa Armatei, saloanele de artă şi grafică ale Uniunii Artiştilor Plastici din centru  şi de la Bastion, de la Casa de cultură a studenţilor. Nu o dată, am admirat lucrările unui tânăr student care îşi semna opera POPA ŞTEFAN.

În documentarea mea pentru realizarea volumului „Din cronologia judeţului Timiş1” am răsfoit toate publicaţiile tipărite în Timişoara şi am găsit  consemnate în articole, informări, tablete şi interviuri, în pagini întregi, referiri la evoluţia în timp a talentului artistic  şi renumelui celui născut la Caransebeş, la 11 iunie 1955, astăzi, un simbol al Timişoarei şi României, ŞTEFAN POPA POPA’S.

Vom consemna câteva din acestea :

- 16 aprilie 1973: În ziarul „Drapelul Roşu” din Timişoara, apare prima caricatură semnată Popa Şt. Mihai dedicată echipei de fotbal Poli, cu titlul „Şarjă prietenească”.

- 3 februarie 1976: Tânărul caricaturist Ştefan Popa, student în anul I al Facultăţii de mecanică din Timişoara este prezent la Salonul studenţesc de artă plastică de la Casa de cultură a studenţilor cu a patra expoziţie personală. Din cele 50 de exponate, multe publicate în ziarul „Drapelul Roşu”, revistele „Orizont” şi „Forum studenţesc” atrag atenţia grupajele satirice pe teme studenţeşti  şi cele cu un pregnant conţinut educativ semnate de acesta.

- 24 ianuarie 1977: Revista „Forum studenţesc” este realizată grafic de studentul  Ştefan Popa, care are şi o rubrică de caricaturi cu genericul „Aventurile lui Mitică”.

- 25 februarie 1977: Revista „Forum studenţesc” nr.3 (24) publică o parte din creaţiile epigramiştilor de la cenaclul „Ridendo”  din Timişoara. Ion I.Mioc, uimit de talentul studentului Popa Ştefan îi va dedica epigrama:

„A uimit întreg oraşul/ Şi de stai şi te socoţi/ Popa acesta, buclucaşul / I-a înmormântat pe toţi”.

- 30 iunie 1977: Revista studenţească amintită  publică, într-un alt număr, articolul „În loc de o fişă biografică”  semnat „Redacţia”. Redăm o parte:

Debutul şi-l face la 12 ani în revista „Danubius” . Este posesor al premiului II la Bienala artiştilor plastici (1972), la Anuala de grafică de la Bucureşti (1073). Participă cu lucrări la expoziţii colective  la Bucureşti (1976), Timişoara (1977), Toronto-Canada (1972), Varna (1974). Este autorul graficii la volumele „Strofe cu apostrofe” şi „Muze cu ventuze” în colaborare cu Dimitrie Jega. Expoziţii personale: Drobeta-Turnu Severin (1968-1971), Năvodari (1972), Timişoara (1976), Craiova  (1976). Ultima personală „Ridendo castigas mores” deschisă la Salonul studenţesc de artă plastică a Casei de cultură a studenţilor din Timişoara face dovada unui talent  şi a unei personalităţi artistice viguroase. Abordând genuri diferite, începând cu grafica, modelarea în spaţiu sau colajul  şi terminând cu caricatura, caută să adauge soluţii  originale care definesc o grafică de o certă  ţinută artistică.  Umorul este accesibil, frust, viguros, dar de o duritate capabilă  să vindece „petele negre ale existenţei cotidiene”. Rămânând el însuşi, fără a aduce elemente senzaţionale, dar, într-o continuă ascensiune cu continui autodescoperiri şi definiri, se impune ca o prezenţă de marcă  între confraţii săi, dominând  grafica studenţească  timişoreană actuală. Este unul din cei  mai valoroşi studenţi ai Facultăţii de mecanică. Animatorul Cenaclului facultăţii, responsabilul clubului de cămin, se constituie  într-un profil care poate fi întregit de toţi cei care îl cunosc  prin trăsăturile  care definesc  cuvintele OM şi PRIETEN alăturate unui nume ŞTEFAN POPA sau, cum ne-am obişnuit POPA’S.

- 21 august 1977: La Festivalul naţional al epigramei de la Brăila au fost prezenţi alături de unii membri ai Cenaclului „Ridendo” din Timişoara şi caricaturiştii Ştefan Şt. Popa, Mihai Zegrea, senior şi junior, Neboisa Rosici, Dan Radu Ionescu, Nicolae Lengher şi Felix Neda. Expoziţia acestora a primit premiul special al revistei „Urzica”.

- 16 martie 1978: În cronica plastică a expoziţiei lui Ştefan Popa deschisă la Casa studenţilor din Timişoara, din revista „Orizont”, scriitorul Ion Arieşanu, publică articolul „Autoportret - Un tânăr artist plastic ŞTEFAN Popa”, subliniind că acesta „are un desen curat, sigur şi o punere în pagină bine intuită, care ne fac să credem în penelul său de tânăr artist, cu vocaţie de viitor”. Câtă dreptate a avut!

- 6 februarie 1979: Ildiko Achimescu scrie articolul „Deopotrivă rigla de calcul şi penelul… Note la un portret de tânăr artist”, reuşind să surprindă succesele lui Ştefan Popa în pictură, caricatură, grafică de carte dar  şi ca student  la Secţia de tehnologie a construcţiilor de maşini din cadrul Facultăţii de mecanică din Timişoara.

- 21 aprilie 1979: Criticul de artă Deliu Petroiu sub titlul „Vibrant apel la responsabilitate. Însemnări pe marginea expoziţiei - Pacea  şi copiii lumii-caricatură  şi desen satiric” face referiri la ultima expoziţie a lui Ştefan Popa, deschisă la Casa Tineretului din Timişoara.

- 8 iulie 1979: Ziarul „Drapelul Roşu” anunţă că Ştefan Popa a obţinut Marele premiu la Salonul de vară al umorului, Brăila ‘79.

- 2 septembrie 1979: Sub titlul „Un tânăr artist în plină afirmare, studentul timişorean Ştefan Popa” Ildiko Achimescu  redă aprecierea  din ziarul francez „La montagne”  care scria că din lucrările  tânărului artist plastic se degajă „un umor feroce de o remarcabilă calitate artistică”. Este dată  şi informaţia  potrivit căreia Ştefan Popa a fost prezentat  în data de 20 august 1979 publicului francez, în cadrul emisiunii de televiziune „Panorama”.

- 11 septembrie 1981: Ion Arieşanu, în rubrica „Plastică” din revista „Orizont”  publică articolul „Premiul UNESCO pentru desen satiric, 1980, artistului plastic Ştefan Popa” în care subliniază: „Ştefan Popa  a făcut  carieră  de desenator satiric, în plan european, într-o ascensiune  fulgurantă.. S-a impus Ştefan Popa, fulgerător, la Confolens, în Franţa, cu setul său de lucrări” Pacea şi copiii în lume”  şi „Criza energetică mondială”, 1980. Are deviza lui Pericle: „Nu există fericire  fără libertate  şi nici libertate fără curaj! Este demn de ea”. Şi continuă: „Implicându-se în marele arc al problemelor fierbinţi ale finalului de secol, Ştefan Popa, artistul timişorean ce a păşit cu demnitate  şi curaj  la demascarea  lor, a devenit, aproape  fără să ştie, un purtător  demn al adevărului artei noastre româneşti în lume, un tânăr om ce îşi duce revelatorul său mesaj umanist  pe meridianele  vecine  ale unei planete a tuturora”.

-30 octombrie 1982: La vernisajul expoziţiei sale de la Întreprinderea „Electrotimiş” din Timişoara, Ştefan Popa declara presei: „Trăiesc azi cel mai mare eveniment  din viaţa mea, la vernisajul expoziţiei mele într-o sală devenită galerie de artă”.

- 20 septembrie 1984: Revista „Orizont” la rubrica de artă publică informaţia: „Renumitul caricaturist timişorean Popa’S a înregistrat  în acest an  o recoltă bogată în premii: Marele mpremiu al Salonului Internaţional  de desen satiric de la Paris conferit de UNESCO, Marele premiu Lourdes-Gemmaux, Premiul I la Confoles în compania caricaturiştilor Labachot şi Pardiniac, Premiul Revistei Soud Queste, Premiul  juriului Festivalului de la Rochelle, Premiul III la Festivalul umorului „Constantin Tănase” de la Vaslui.

- 14 iunie 1985: Expoziţie personală la Întreprinderea „Electrotimiş” unde fusese repatrizat ca inginer stagiar.

- 29 septembrie 1985: La Festivalul de satiră şi umor de la Călan, judeţul Hunedoara, Ştefan Popa a obţinut „Potcoava de argint” – Marele trofeu al celei de a V-a ediţii a manifestării.

- 5 octombrie 1985: Ştefan Popa Popa’S expune o colecţie de caricaturi la Casa Universitarilor din Timişoara. Prezintă: criticul de artă Deliu Petroiu.

- 6 septembrie 1986: Un cotidian timişorean consemnează; „Caricaturistul Ştefan Popa’S a avut o expoziţie personală de grafică satirică la Galeriile Szpilki din Varşovia. Decanul caricaturiştilor polonezi Erich Lipinski i-a înmânat placheta Muzeului de caricatură din Varşovia. A trimis lucrări care au fost publicate  şi în revista jugoslavă Jez”.

- 20 iulie 1987: Ştefan Popa expune lucrări de grafică la Uzinele Mecanice din Timişoara.

- 6 septembrie 1987: Ioana Vlad publică articolul „Tânărul grafician timişorean Ştefan Popa Popa’S o prezenţă de prestigiu în trei expoziţii din Franţa”. Are ca moto, aprecierea făcută talentatului caricaturist de revista „L’écho de Centre”din 11 august 1981 potrivit căreia  acesta are „calitate artistică excepţională, siguranţă  a desenului, umor fin”. Tânărul inginer timişorean a participat cu 240 de lucrări în Franţa, invitat la expoziţiile de la Paris, La Rochelle şi Confolens. A fost distins cu: Marele premiu al Consiliului internaţional pentru Artă  şi Folclor, Premiul special al Salonului presei, Premiul pentru mesaj al  FIAP, Premiul internaţional de artă modernă de la La Rochelle”. Autoarea consideră că „Ştefan Popa Popa’S este un om tăcut, interiorizat, harnic, cu o modestie autentică  dar care-i stă bine, care urmează după propria mărturisire, să depună foarte multă muncă pentru consolidarea prestigiului de care se bucură în lume”.

- 13 martie 1988: Juriul naţional acordă premiul I, pentru caricatură, lui Ştefan Popa‘S şi lui Nicolae Lenger.

- 15 aprilie 1989: La a IV-a ediţie a Festivalului de umor „Gura satului” desfăşurat în comuna Macea din judeţul Arad, premiul pentru grafică satirică şi umoristică a fost acordat  lui Ştefan Popa Popa’S. La Macea, maestrul va realiza peste câţiva ani primul Muzeu al caricaturii din această parte a ţării.

Previziunile celor care s-au aplecat asupra talentului şi operei lui Ştefan Popa’S  s-au adeverit, după anul 1989, cariera artistică a acestuia a avut o ascensiune uluitoare, în ţară, dar mai ales peste hotare, care a făcut din acesta unul dintre „cei mai galonaţi caricaturişti români din toate timpurile”. Un ambasador al României cum n-au fost mulţi funcţionari de carieră.

Vom consemna câteva :

- În anul 1992 devine „Guiness-man” realizând 1527 de portrete în nouă  zile şi zece nopţi, în şapte tehnici diferite, dovedindu-se cel mai rapid caricaturist al lumii concurând cu Verry Robinson (autorul lui Batman şi Superman), Plantu la Palma, Tignus, Heninger Bado, Mensing Mutzenik, Sokolowski Fron, Emerson ş.a.

- A absolvit Academia de Arte „Poitiers”  din Franţa, secţia arte vizuale  şi scenografie, fiind numit grafician principal al Festivalului Mondial  de la Confolens  (Franţa), al cărui cetăţean de onoare este din 19 august 1980.

-În anul 1990 a primit o bursă UNESCO şi a fost ales ca vicepreşedinte al Federaţiilor Organizaţiilor Caricaturiştilor din Europa (FECO), astăzi este preşedinte.

- La 21 ianuarie a încheiat cu „The Cartoonists and Writers Syndicate  (SUA)” un contract pe o perioadă de cinci ani, fiindu-i publicate în şase continente (în cele mai cunoscute reviste) portrete  şi caricaturi  alături de cei mai mari graficieni ai lumii.

- De-a lungul timpului a obţinut  peste 80 de premii internaţionale  şi peste 100 naţionale. Are lucrări  în muzeele din România, Franţa, Italia, Belgia, SUA, Rusia, Mexic, Grecia ş.a. Spaţiul tipografic  nu ne permite să enumerăm toate premiile, distincţiile, titlurile  şi onorurile acordate în ţară şi străinătate.

Maestrul Ştefan Popa Popa’S, contemporanul  (cu care eu mă mândresc şi mă bucur de prietenia sa), este  pe bună dreptate  un mesager al artei româneşti peste hotare. A făcut, cu talentul său, dăruit de Bunul Dumnezeu, şi prin propria trudă artistică, ceea ce  n-au făcut „domnii” noştri ambasadori, atât pentru primirea noastră în NATO cât şi în Uniunea Europeană. N-a fost personalitate  care să scape  talentului său, de a fi imortalizaţi, aşa cum sunt preşedinţii Bush, Obama, Medvedev sau Putin, marile vedete ale lumii contemporane, indiferent de culoare, credinţă sau crez politic.

În anul 2005 maestrul Popa’S  a avut bunăvoinţa, la rugămintea mea, să ilustreze coperta revistei „Almăjana”  nr.3 (21), cu un reuşit portret al cărturarului, revoluţionar şi patriot bănăţean, Eftimie Murgu.

La 14 iulie 2006, Jos Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene  îi va scrie: „Thank you for your letter of 21 June and for the caricature, drawn by the cartoonist Mr. Ştefan Popa Popa’S. I was very pleased  to receive  your gift. Yours sincerly”.

De la Paris, în numele primului ministru, prin consilierul Cristophe Farnaud, la 20 iunie 2006, i se transmite  prin ambasadorul României următorul mesaj: „Monsieur le Premier a été trés touché par le portrait humoristique  qu’a fait de lui Monsieur Ştefan Popa Popa’S. Il m’a pri a travers vous, de l’en remercier egalement”.

Ca o solie a bunei înţelegeri  şi a artei româneşti, între 20 noiembrie  şi 2 decembrie 2006, maestrul Popa Ştefan Popa’S a efectuat un turneu artistic european  care a cuprins vernisarea unor expoziţii personale  şi realizarea unor caricaturi „la minut”  în oraşele Bruxelles (Belgia), Lille (Franţa) şi Oslo (Norvegia), încheiat  în triumf. Noile sale modele au fost importante  personalităţi politice  şi militare ale NATO şi europene, diplomaţi şi oficiali, copii şi adulţi dintr-o grădiniţă de cartier din Lille, membrii Casei Regale din Norvegia. Cel mai rapid dintre caricaturiştii lumii a fost primit  cu deosebită căldură  şi ospitalitate, talentul său fiind apreciat aşa cum se cuvine.

La sfârşitul anului 2009 acesta a primit titlul de „Artist al anului” la Muzeul Păcii din Palermo, titlu cu care au mai fost onoraţi marii artişti precum Picasso sau Dali. A fost învestit, de asemenea, de către Congregaţia Cavalerilor Cruciaţi  de pe domeniul papei Assisi, cu meritul de a figura între „Primii 100 de oameni importanţi ai planetei”. În anul 2010 a devenit Ambasador al Înaltului Ordin Sf. Ioan de Ierusalim al Cavalerilor de la Malta. Participând la Expoziţia „Adevărata Românie, a noastră: români faimoşi în lume”, în Arezzo-Italia, ziarul „Corriere Nazionale” titra pe prima pagină: „La vera Romania: una granda cultura” anunţând prezenţa în piaţa San Francesco a caricaturistului Ştefan Popa. În Enciclopedia artiştilor români contemporani, volumul VI, publicată în 2009 de Editura ARC2000, Popa’S este singurul artist timişorean prezent.

Marcel Sămânţă  va consemna: „Nu spunem o noutate: Popa’S  rămâne acelaşi inegalabil artist al Timişoarei  şi deopotrivă al planetei, rege, sultan şi recordman de viteză  (131 desene într-o oră) şi de rezistenţă al caricaturii  (1.527 de portrete în zece zile  şi zece nopţi, record doborât de el însuşi  cu 2772 de caricaturi, în acelaşi interval de timp), titluri  şi performanţe  la care puţini artişti ai lumii pot aspira măcar. Este unul dintre cei mai cunoscuţi ambasadori ai României, fiind de 18 ani  nelipsit de la summit-urile NATO, dar şi de la alte  importante evenimente politice internaţionale, forumuri, festivaluri. Peste 200 dintre cei mai importanţi oameni politici ai planetei  au un portret  semnat Popa’S. A primit titlul de cetăţean de onoare  în peste 80 de localităţi din România”.

În 2-3 octombrie 2010, Ştefan Popa Popa’S s-a aflat la Cernăuţi, în Ucraina, cu ocazia sărbătoririi a 602 ani de existenţă a oraşului, unde şi-a vernisat o expoziţie presonală. Radio Cernăuţi (deşi relaţiile cu minoritatea română din Ucraina Subcarpatică sunt încordate n.n.)  va lansa în eter: „Cel mai prestigios caricaturist din România  va participa la sărbătoarea oraşului Cernăuţi. La invitaţia primarului oraşului Cernăuţi, Mykolá Fedoruk, în Ucraina  va sosi sâmbătă  unul din marii oameni  de artă din România, cel mai prestigios  caricaturist din ţara vecină şi unul din cei mai renumiţi caricaturişti din întreaga lume, maestrul Ştefan Popa Popa’S”. La vernisajul expoziţiei  personale, sala Muzeului de Artă  s-a dovedit neîncăpătoare pentru afluxul de public.

Între 8-9 octombrie 2010, Ştefan Popa Popa’S  a fost pentru a treia oară invitat al Academiei Române. La cea de a IX-a ediţie a Colocviului „Penser l’Europe” cu tema „Cum se scrie istoria? Conştiinţa europeană  şi istoria identităţii naţionale”. La Biblioteca Academiei a fost vernisată  o expoziţie personală a artistului. Printre participanţi s-a numărat  Thierry de Montbrial-preşedintele fondator al Institutului Francez  de Relaţii Internaţionale, care a spus cu acest prilej: „Popa’S este un foarte mare artist, care a participat  încă de la debutul acestor reuniuni. Are un talent uimitor în caricatură, în modul de a găsi trăsăturile fizice  şi de a scoate  în relief  latura umană, nu totdeauna favorabilă unui personaj.. Credem că putem să-l considerăm cel mai bun caricaturist  contemporan, dar ceea ce mă frapează  este viteza sa de excepţie, care este de-a dreptul uluitoare”.

Academicianul Eugen Simion consideră că „Popa’S este un fenomen extraordinar. Trebuie să spunem că sunt la a treia experienţă concretizată, fiecare mi-a dezvăluit  o altă parte a mea. Lucrul acesta este extrem de plăcut pentru „victimele” sale. Pe de altă parte, trebuie să spun că este un fenomen  prin rapiditatea  cu care poate realiza un portret. Este uimitor! Nu cred că există un alt artist pe pământ  cu asemenea rapiditate, cu rezultate apreciabile  realizate cu două trăsături de condei. Îl privesc cu admiraţie, este un artist  de calibru  şi mă bucur  că este român. Este un adevărat academician al caricaturii”. Academicianul Răzvan Theodorescu  spune despre artist: „Este un rege al caricaturii, incontestabil, desigur cel mai cunoscut  pe mapamond şi acest lucru este pentru mine o mare bucurie. Are simţ, are vervă, personajele şarjate  de el  se recunosc  imediat  chiar dacă sunt mari personalităţi ale lumii. Popa’S face, practic, pentru România un imens serviciu, şi faptul că este omul care desenează mai repede decât umbra sa. Îmi place formula acreditată de francezi-este remarcabil”.

În decembrie 2010, redacţia revistei „Familia română” în frunte cu directorul acesteia dr. Teodor Ardelean l-a vizitat acasă, la Timişoara pe maestrul Popa’S şi a realizat un număr special al revistei dedicat acestuia .

În Salonul Vilei Sopegna din Roma în aprilie 2012 a fost deschisă expoziţia artistului plastic timişorean Ştefan Popa Popa’S cu tema „Papi şi Sfinţi”. Maestrul a expus tablouri în ulei, picturi reproduse în albumul Popa Popa’S – „Papi, Santi…illustri” . Cu acest prilej Ştefan Popa Popa’S a primit binecuvântarea apostolică a Papei Benedict al XVI-lea pentru arta sa. Papa îl consideră pe maestrul timişorean  drept unul dintre „Primii 100 de oameni ai planetei”. Expoziţia va mai poposi la Veneţia, Pietrelicina  şi la Assisi. De asemenea, unul dintre portretele  făcute Papei va fi expus  alături de lucrări semnate  de Boticelli şi Michelangelo, în Sala Papilor, din Basilica San Pietro de la Vatican.

Relaţiile maestrului Ştefan Popa Popa’S cu Alba Iulia au început după ce a aflat de la autorul acestor rânduri despre caricaturistul Eugen Handelsmann şi mai ales, după ce i-a văzut lucrările din colecţia mea. Pe coperta catalogului Expoziţiei retrospective Eugen Handelsmann (1912-1989), organizată la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia în anul 1999 acesta va scrie: „Îl apreciez în mod deosebit pe concetăţeanul vostru, Eugen Handelsmann, şi mă bucur  că nu a fost uitat. În colecţia mea, caricaturile sale stau la loc de cinste, iar numele său se va regăsi cu siguranţă în Istoria caricaturii româneşti şi universale, pe care o am în pregătire”. De atunci, în fiecare an, cu prilejul „Zilelor municipiului Alba Iulia”, la saloanele de caricatură şi umor, la cele dedicate Zilei Naţionale a României  (1 decembrie) maestrul Ştefan Popa Popa’S este o prezenţă de marcă, bucurând cu arta sa miile de români care-l înconjoară cu dragoste şi respect.

Noi, contemporanii, suntem mândri că Ştefan Popa Popa’S este un miracol pentru Neamul Românesc, care încântă cu arta sa, binecuvântată de Bunul DUMNEZEU, românii şi lumea întreagă. Generator de cultură românească, cu forţa sa artistică  dominându-şi colegii de breaslă  din ţară şi lume, nu ne rămâne decât să încheiem, din Cetatea Marii Uniri,  cei din redacţia revistei „Dacoromania” cu urarea:

 

La mulţi ani, MAESTRE!   

Constantin GOMBOŞ

NOTE

1.Vasile Dudaş, Ioan Haţegan, Sorin Berghian, Constantin C.Gomboş, Mariana Cernicova: Din cronologia judeţului Timiş”, Ed. Marineasa, Timişoara, 2004.

2.Forum Studenţesc, an.V, nr.1 (22) 1977, Timişoara.

3.Drapelul Roşu, an XXXV, nr.10.683 din 6 februarie 1979, Timişoara, 

4. Orizont, 11 sept. 1979, Timişoara.

5. Romeo Soare, Ştefan Popa Popa’S ,S. Mihai Pânzaru-Pim: Antologia caricaturii româneşti, vol.I, Ed. Ambasador, Târgu Mureş, 1997, pag.206.

6. Renaşterea Bănăţeană, nr.5139, din 7 decembrie 2006, Timişoara,

7. Almăjana nr.3 (21,Bozovici, 2005. 

8. Familia română, revistă pentru solidaritatea românilor de pretutindeni, an 11, nr.3 (38), septembrie 2010, Baia Mare.

9. Renaşterea Bănăţeană, nr.6137, 16 martie 2010, Timişoara. 

10. Renaşterea Bănăţeană, nr. 6324, 25 octombrie 2010, Timişoara.

11. Renaşterea Bănăţeană din 12 aprilie 2012, Timişoara.

12. Catalogul Expoziţiei retrospective Eugen Handelsmann (1912-1989), Alba Iulia, Muzeul Naţional al Unirii, 1999