România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

   

Repere filatelice - Avram Iancu

 

Anul acesta s-au împlinit 187 de ani de la naşterea lui Avram Iancu, liderul Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, cunoscut şi cu denumirea de „Craiul Munţilor” sau „cel mai iubit fiu al moţilor”. Născut în satul Vidra de Sus, astăzi Avram Iancu, urmează clasele primare în satul natal cu dascălul Mihail Gomboşiu, apoi continuă la Câmpeni, avându-l dascăl pe Moise Ionette. La recomandare lui Ionette este trimis la Gimnaziul Cesaro-Crăiesc din Zlatna, care era centrul minier din Munţii Apuseni. Şcoala era de grad mediu cu limba de predare latină. Învaţă în acelaşi timp şi limba maghiară. La învăţătură obţine calificative maxime de „prima” sau „eminens”.

În perioada 1841-1843 Avram Iancu urmează Liceul Piariştilor din Cluj. Aici urmează clasa superioară de „umanităţi” apoi se înscrie şi la clasa de filosofie. În 1842 Dieta din Cluj reprezentată de nobilimea maghiară a hotărât ca în toată Transilvania să fie introdusă limba maghiară, ca limbă oficială şi maghiarizarea şcolilor româneşti medii în timp de 10 ani. Hotărârea Dietei a stârnit un val de proteste din partea românilor şi saşilor. Studenţii români au primit cu ostilitate această măsură.

În perioada 1844-1846 continuă dreptul, unde latina era limba de predare, pregătindu-se pentru meseria de avocat. În zadar a încercat să ocupe un post în administraţie, deoarece era socotit ca un fecior de iobag. În anul 1847 participă la  lucrările Dietei de la Cluj, unde era în discuţie soarta ţăranului, cu speranţa că aceasta se va îmbunătăţi. Nobilii refuză să acorde drepturi iobagilor şi înăspresc viaţa  acestora. Iancu gemea şi tremura de mânie rostind cuvintele „nu cu argumente filosofice şi umanitare se pot convinge tiranii, ci cu lancea lui Horea”, care au rămas celebre în istorie.

Cu indignare în suflet se hotărăşte să plece la Târgu Mureş pentru a-şi satisface stagiul de „cancelist” practicant de avocat, alături de încă 30 de tineri jurişti români. Aici, la „Tabla regească”, suprema carte judiciară a ţării, leagă prietenii cu mulţi tineri români, care mai târziu s-au dovedit a fi luptători pentru drepturile românilor din Transilvania. Împreună cu aceşti tineri români discută despre emanciparea naţională şi socială a românilor din Transilvania. În multe ţări din Europa clasele asuprite se ridicau la luptă prin răscoale şi revoluţii. Febra revoluţiei cuprinsese foarte multe localităţi din Transilvania, prin manifestaţii se lansau proclamaţii, în special românii cereau ştergerea iobăgiei, recunoaşterea limbii române ca limbă oficială. Tinerii români din Târgu Mureş au organizat o adunare chiar în casa Iancului, la care participă şi tineri intelectuali din Blaj. S-a hotărât organizarea unei adunări a românilor la Blaj, cetatea eternă a culturii româneşti, în ziua de 30 aprilie1848. Această idee n-a fost pe placul autorităţilor, luând toate măsurile pentru a o împiedeca. Cu toate acestea la data respectivă au sosit peste 10.000 de moţi, în fruntea lor fiind Iancu şi Buteanu. George Bariţiu aflat în fruntea mulţimii a declarat „De acum Iancu nu este numai al moţilor, este al întregului popor din Transilvania”. Mulţimea a ascultat sfaturile tribunilor hotărâţi să se întoarcă la Blaj pe 15 mai. Autorităţile şi de data aceasta au pus o seamă de oprelişti şi au recurs la intimidări pentru a opri poporul să meargă la Blaj, măsuri care s-au dovedit a fi zadarnice. La Blaj în ziua de 15 mai s-au adunat 50-60 de mii de români hotărâţi să scuture jugul iobăgiei. Simion Bărnuţiu a ţinut un discurs răsunător, răscolind sufletele celor prezenţi, „era ceva măreţ, zguduitor”, iar pe un steag era scris „virtutea română reînviată”. Erau prezenţi: episcopul Lemeni (greco-catolic), episcopul Andrei Şaguna (ortodox), Bărnuţiu, Bariţiu, Papiu Ilarian, Aron Pumnul, Ştefan Ludwig Roth, Iancu şi Buteanu erau în fruntea moţilor. Mulţimea adunată a votat cele 16 puncte din proclamaţia citită de Bărnuţiu, respingând cu hotărâre unirea Transilvaniei cu Ungaria. Din Moldova au participat Vasile Alecsandri şi Alecu Russo. Adunarea de la Blaj din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertăţii a rămas în conştiinţa românilor ardeleni ca fiind una din cele mai importante evenimente din istoria lor.

Dezamăgit de atitudinea sfidătoare a autorităţilor maghiare, Avram Iancu se retrage în munţi, organizându-şi oastea, aşteptând rezultatele petiţiilor trimise de la Blaj Dietei de la Cluj şi Cancelariei de la Viena. Între timp Dieta de la Cluj a respins petiţia trimisă, iar vara anului 1848 a devenit tot mai fierbinte şi la propriu şi la figurat. Munţii Apuseni au devenit centrul de greutate al revoluţiei din Transilvania. Iancu îşi organizează cartierul general al revoluţiei la Câmpeni.

Aproape toate zonele din jurul Munţilor Apuseni erau ocupate de forţele maghiare care instauraseră o adevărată teroare, formând acele „Tribunale de sânge” şi „Echipe de vânătoare”. Toate aceste samavolnicii erau comandate de Kossuth Lajos. Peste tot în Transilvania ungurii erau victorioşi numai în cetatea din munţi, apărată de legiunile lui Iancu, n-au reuşit să-i învingă. În aceste condiţii Kossuth încearcă o împăcare între români şi unguri trimiţând la Abrud pe deputatul Dragoş pentru a duce tratative cu românii. În acelaşi timp îl trimite pe maiorul Emeric Hatvany să lupte contra românilor, indiferent de rezultatul tratativelor lui Dragoş.

Românii încrezători în spusele deputatului, au încetat luptele permiţând lui Hatvany să se apropie de Abrud, venind dinspre Brad. Chiar în timpul tratativelor intră în Abrud cu 1400 de soldaţi şi 3 tunuri. Atunci au fost arestaţi Ioan Buteanu şi Petre Dobra, care mai târziu au fost omorâţi. Aflând despre acestea, Iancu pleacă imediat la Câmpeni, iar Hatvany bagă spaima în români, împuşcă şi spânzură ţinându-i sub teroare.

Trupele austriece din Transilvania sub comanda lui Puchner şi Lossenau sprijineau acţiunile românilor din munţi, dar sufereau înfrângeri din partea armatelor conduse de Bem. Generalul Bem ocupă aproape întreaga Transilvanie ajngând până la Sibiu. Puchner este nevoit să se retragă cu armata sa în Ţara Românească. Datorită situaţiei create Austria cere sprijinul armatelor ţariste, comandate de generalul A. N. Luders care intră în Transilvania. O mare bătălie se dă în localitatea Albeşti lângă Sighişoara unde armata revoluţionară maghiară este înfrântă. Kossuth constrâns de împrejurări încearcă împăcarea cu românii, dar Iancu nu mai are încredere în spusele maghiarilor şi rămâne ferm pe poziţiile din munţi.

După încetarea ostilităţilor românii ardeleni şi în special cei din Munţii Apuseni considerau că a sosit momentul să obţină drepturile pentru care au luptat şi au vărsat atâta sânge. În total au murit 40.000 de români, 10.000 în luptele date, iar 30.000 au fost ucişi de unguri. Aveau să se constate că toată lupta lor a fost zadarnică, iar „bunul” împărat îi minţise.

În vara anului 1852 împăratul Franz Josef a făcut o vizită în Transilvania exprimându-şi dorinţa de a se întâlni cu Avram Iancu, dar acesta a evitat întâlnirea cu împăratul.

În ziua de 17 august 1852 Avram Iancu este arestat şi escortat la Alba Iulia. În închisoare Iancu este batjocorit şi maltratat bestial, cu cătuşele pe mâini este pălmuit şi scuipat. A fost transferat la Sibiu, i s-a intentat proces, dar în cele din urmă a fost achitat şi i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Sibiu, la casa prietenului său Ilie Măcelariu. De la Sibiu, Iancu se întoarce în munţi la moţii săi dragi. Starea de detenţie şi tratamentul bestial ce i s-a aplicat, suferinţele fizice şi morale au zdruncinat sănătatea marelui erou. În dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872 la numai 48 de ani a încetat din viaţă.

Vestea morţii lui Iancu s-a  răspândit ca fulgerul din sat în sat în tot Ardealul. Clopotele bisericilor sunau a jale înştiinţând lumea despre tristul eveniment. Oamenii munţilor şi-au lăsat grijile zilei acasă şi au plecat pe jos, călare sau cu căruţa spre Baia de Criş pentru a-i aduce un ultim omagiu celui care a fost cândva „mândria şi speranţa lor”.

Înfruntând toate opreliştile autortăţilor maghiare i-au fost organizate funeralii naţionale. Martorii oculari relatează că a fost atâta norod la înmormântare încât capul cortegiului ajunse la Ţebea iar sfârşitul lui era încă la Baia de Criş.

Mai târziu, Vasile Goldiş a scris „Tu, Iancule şi moţii tăi aţi trăit şi aţi murit pentru dreptate şi libertate. Idealul acesta rămâne la temelia vieţii noastre naţionale. Pentru izbândirea şi desăvârşirea acestui ideal vor trăi şi vor muri generaţiile care te urmează. Ci tu dormi liniştit Iancule, acolo în pragul bisericuţei din Ţebea, în umbra gorunului lui Horea, de unde geniul tău veghează deasupra naţiunii române”.

Amintirea Iancului a fost şi va rămâne vie în conştiinţa poporului român, a nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Astăzi Avram Iancu este un simbol naţional, un brand al românilor, iar Ţebea, Blaj, Câmpeni, Alba Iulia, localitatea unde s-a născut, pe unde a trăit, a luptat sau a trecut Iancu sunt locuri de pelerinaj ale românilor.

Nu demult un retardat, un psihopat a încercat prin spânzurare să-l omoare din nou pe Iancu, dar acest lucru nu-l va reuşi nici acest dezechilibrat mintal, nici altcineva pentru că Iancu este nemuritor, geniul său va fi veşnic în sufletul şi inima românilor.

Recent o cunoscută revistă de cultură din ţara noastră chiar pe copertă a scris sub formă de întrebare „Avram Iancu, erou sau criminal?”. Toţi cei implicaţi, complici şi care se fac vinovaţi de apariţia acestui înscris merită catalogarea de ticăloşi şi mizerabili.

Acelaşi lucru a încercat şi cu Eminescu în urmă cu câţiva ani, chiar cel pus în fruntea Institutului Cultural Român, Horea Roman Patapievici, care în loc să-l omagieze şi să-l facă cunoscut în lumea întreagă a preferat denigrarea şi defăimarea „luceafărului”

Pentru că nu a fost suficient ce a făcut cu Eminecu, acelaşi domn Patapievici a încercat să falsifice istoria poporului român. Acest lucru l-a reuşit pe deplin încredinţându-i lui Laurent Chrzanovschi, elveţian de origine poloneză, să fabrice o falsă istorie a românilor. Istoria Românilor scrisă de Nicolae Iorga nefiind pe placul lui Patapievici. Rămâne de văzut dacă o introduce în circuitul şcolar. Satisfacţia lui Patapievici se manifestă atunci când elementul românesc este jignit, falsificat, trădat.

Acelaşi lucru s-a încercat şi cu Ziua Naţională a României, 1 Decembrie, punându-se în discuţie în presă, dacă mai are rostul să fie sărbătorită, de către un impostor, un mercenar plătit să trădeze neamul românesc.

În anul 2010 s-a încercat terfelirea Tricolorului României, adăugâdu-i-se culorile portocaliu şi mov, iar în altă variantă, tot în 2010 i s-a adăugat şi culoarea verde.

Ne întrebăm cu temere şi stupoare cine va urma?

Din nefericire a venit rândul ca trupul României să fie împărţit pe felii şi se încearcă să fie vândut, pentru ca cei de la putere să-şi poată păstra scaunul.

Prin toate acestea s-a încercat să se aducă atingere mândriei naţionale, rănind chiar sufletul românesc prin aceste fapte necugetate, dar toţi aceşti trădători ai neamului românesc vor primi ceea ce merită.

Oare cu ce sunt vinovaţi românii, ce-au făcut să fie pedepsiţi într-un asemenea hal?

Avram Iancu, eroul nostru este omagiat anual la Alba Iulia. În filatelie au apărut multe emisiuni dedicate lui Avram Iancu.

În anul 1929, 10 mai a apărut emisiunea filatelică „Unirea Transilvaniei”, formată din şase mărci poştale. Pe timbrul cu valoarea nominală de 3 lei apare Avram Iancu.

În anul 1943, 15 februarie a apărut emisiunea filatelică „Avram Iancu”, formată dintr-o marcă poştală, ce-l înfăţişează pe marele erou în fruntea oştirii.

În anul 1945, 1 martie a apărut emisiunea filatelică „Pentru Ardeleni”, formată din 11 mărci poştale. Pe timbrul cu valoarea nominală de 35 lei apare în medalion Avram Iancu şi imaginea căsuţei sale cu acoperişul ţuguiat, tipic moţească.

În anul 1948, 1 iunie a apărut emisiunea filatelică „Centenarul Revoluţiei de la 1848”, formată din cinci mărci poştale. Pe timbrul cu valoare nominală de 10 + 10 lei apar Avram Iancu, George Bariţiu, Eftimie Murgu, Simion Bărnuţiu şi Petofi Şandor.

În anul 1952 pe mărcile poştale ale emisiunii „Centenarul Revoluţiei de la 1848” a fost aplicat un supratipar cu valoarea nominală de 1,75 lei.

În anul 1968, 25 iulie a apărut emisiunea filatelică „120 de ani de la Revoluţia din 1848”, formată din  trei mărci poştale. Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,20 lei apare Avram Iancu, după o pictură de Barbu Iscovescu.

În anul 1974, 23 iulie a apărut emisiunea filatelică „Uzuale - Aniversări”, formată din cinci mărci poştale. Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,10 lei apare Avram Iancu.

În anul 1977, 25 aprilie a apărut emisiunea filatelică „Centenarul Independenţei de stat a României”. Pe coliţa dantelată a emisiunii apare Avram Iancu alături de Nicolae Bălcescu, Tudor Vladimirescu, Horea, Cloşca şi Crişan.

Avram Iancu a apărut de asemenea pe multe cărţi poştale, întreguri poştale, cărţi poştale maxime, plicuri speciale, ştampile ocazionale cu care s-au întocmit colecţii şi exponate filatelice. În anul 1992 a apărut o bancnotă de 5.000 lei pe care a apărut Avram Iancu. De asemenea au apărut multe medalii şi insigne cu imaginea eroului nostru, apreciate şi căutate de către colecţionari.

 

Ioan GALDEA