România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Doinitorul munţilor de piatră

Folcloristul, muzicianul şi poetul

NICODIM GANEA  

Nicodim Ganea s-a născut într-o familie de ţărani, în localitatea Bistra din Munţii Apuseni, fiind singurul copil al soţilor Ioan şi Maria Ganea. Bunicii din partea tatălui se numeau Dumitru şi Rahila şi aveau porecla de Perciu. Porecla venea de la numele crângului în care s-a născut (crângul se numea Perci). Bunicii din partea mamei se numeau Ioan şi Ioana Ghiţă şi erau porecliţi Bumbuţ.

După decesul bunicilor lui Nicodim Ganea, părinţii săi au fost înfiaţi de Ioan şi Ana Râştei. Din nefericire şi aceştia au murit înainte de a se naşte Nicodim Ganea, dar şi-au lăsat întreaga lor avere tinerilor pe care i-au înfiat.

Nicodim Ganea s-a născut în data de 14 aprilie 1878, în comuna Bistra, judeţul Turda - Arieş (astăzi judeţul Alba), cercul Câmpeni, într-o căsuţă de lemn aşezată pe coasta satului Vârşii Mici, lângă pădurea Molidiş. Primii ani ai copilăriei şi-i petrece în satul natal, ascultând murmurul tainic al izvoarelor, ciripitul vioi al păsărilor, clopotele turmelor de oi ce se întorceau de la păşune, doinele de jale ale moţilor, cântările bisericeşti dar şi melodioasele ţarini pe care le cântau şi dansau oamenii din sat. Toate acestea au influenţat definitiv sensibilitatea viitorului artist Nicodim Ganea. La vârsta de 4 ani se îmbolnăveşte de vărsat de vânt (variolă). În urma acestei boli rămâne cu cicatrici adânci pe faţă, iar acest fapt l-a determinat să fie o persoană mai retrasă. Aceste semne l-au făcut să se simtă complexat şi totodată stânjenit, determinându-l să devină o persoană singuratică ce-şi găsea alinarea şi consolarea în cântecele şi în frumuseţile naturii din jurul satului.

Părinţii săi aveau o casă în centrul comunei Bistra, cu mai puţine acareturi, însă aveau o alta cu grajduri şi pământ de 1,5 ha, cu pădure de brad foarte frumoasă în satul Vârşii Mici. Şcoala primară o începe la vârsta de 7 ani în satul natal, avându-i ca învăţători pe Gligor Petru şi Duşa Ioan. De acum, micul Nicodim îşi va împărţi timpul între şcoală şi gospodărie, dimineaţa era la şcoală, iar după masa mergea cu vitele la păşune. Distanţa mare pe care o avea de parcurs până la şcoală (8 km), nu l-a împiedicat să fie un elev sclipitor, încă de mic s-a observat, că are faţă de învăţătură o pasiune nemaiîntâlnită la alţi copii de seama lui. Când mergea cu vitele la păscut îşi lua întotdeauna cu el fluierul, pentru că îi plăcea nespus să-şi petreacă timpul liber cântând. Fluierul a fost tovarăşul său fidel care l-a însoţit din fragedă pruncie şi până la moarte. Ganea era un mare iubitor al cântării de strană, fiind prezent la biserică în toate duminicile şi sărbătorile.

În baza matricolelor din acea vreme aflate în arhiva Şcolii Generale din comuna Bistra, în perioada 1884-1891, Nicodim Ganea apare înscris ca elev după cum urmează:

Despărţământul I (cls. a I-a şi a II-a elementare) an şcolar 1884-1885;

Despărţământul II (cls. a III-a şi a IV-a);

Despărţământul III (cls. a V-a şi a VI-a). A terminat clasa a VI-a în 1891 (la vârsta de 13 ani), având următoarele calificative: purtare Morală - Lăudabil, Religie - Eminent, Limba Maternă - Eminent, Limba Maghiară - Eminent, Aritmetica - Eminent, Istorie şi Geografie - Eminent, Ştiinţe naturale - Eminent, Fizică – Lăudabil, Grădinărit - Lăudabil, Drept Cetăţenesc –Lăudabil, Cântare - Eminent, Gimnastică - Eminent, Calificare generală - Eminent.

După absolvirea celor şase clase, este nevoit să rămână o perioadă acasă pentru că părinţii săi nu aveau posibilităţi materiale pentru a-l trimite să-şi desăvârşească studiile.

În anul 1892 un eveniment deosebit avea să-i influenţeze viaţa, în urma acţiunii desfăşurate de “ASTRA”, (înfiinţată în anul 1861) în Bistra ia fiinţă “Reuniunea Română de cântări şi muzică”. Această societate culturală, reprezenta o valoroasă formă de afirmare a culturii naţionale, de pregătire a unor cadre în domeniul literaturii, teatrului, muzicii şi coregrafiei, în fruntea lor aflându-se cărturari şi patrioţi de seamă din acea vreme.

Reuniunile corale nu au fost simple forme de delectare artistică, ci un important mijloc de dezvoltare spirituală, adresându-se unui public tot mai numeros şi mai receptiv la nou. Prin cântecul lor se răspândesc ideile noi, se întăreşte credinţa în victoria luptei pentru drepturile românilor. Reuniunile corale au fost un crainic al “uniunii”, un factor de lumină prin răspândirea cuvântului rostit, dar şi tipărit, un propagator al folclorului muzical-literar-coregrafic românesc.

Nicodim Ganea, de la vârsta de 14 ani, devine membru activ şi entuziast al corului fiind prezent la toate repetiţiile şi manifestările reuniunii. Talentul său atrage atenţia preotului Petru Simu, întemeietorul corului din sat, care-i va preda tânărului Nicodim primele noţiuni de teorie muzicală şi-l va învăţa să cânte la flaut (instrument cu care preotul Petru Simu instruia corul la repetiţii) şi devine în curând ajutorul lui.

La vârsta de 22 de ani preia postul de cantor la biserica din sat. Tot atunci el va fi invitat să instruiască un cor bărbătesc din comuna Vârtop-Cărpiniş (comună ce se învecinează cu Bistra). Despre vremurile acelei perioade Ganea spunea cu nostalgie:

“Cu ajutorul lui Dumnezeu am terminat cântările sfintei liturghii: parte dintre ele dintr-o liturghie de Şorban, pentru patru voci bărbăteşti, parte pe baza glasurilor cum cântam şi la Bistra, şi am cântat cântările sfintei liturghii la sfânta biserică în cor. Aceasta a fost în timpul când încă nu mersesem la şcoala din Blaj”.1

În vara anului 1901 vine la Bistra Aron Papiu - fost paroh al bisericii din Bistra, actual profesor de canto în Blaj. Preotul satului - Petru Simu îl recomandă pe Ganea lui Aron Papiu, şi-l roagă pe acesta să-l ajute pe Ganea să-şi continue studiile.

Astfel, în toamna anului 1901, îl găsim pe Nicodim Ganea la Blaj, pentru a urma cursurile de cântăreţi bisericeşti, cu gândul că după terminarea lor se va întoarce din nou în comuna sa natală pentru a-şi continua activitatea de cantor la biserică. Dar odată cu plecarea din sat destinul viitorului compozitor se va schimba crucial, de acum viaţa i-a fost un zbucium permanent de căutări, suferinţe şi deziluzii.

La Institutul pedagogic - preparandie muzica era orientată în direcţia formării elevilor pentru a deveni organizatori şi dirijori de formaţii corale şi instrumentale. Se considera o datorie patriotică activitatea ce trebuia să o desfăşoare fiecare intelectual român ieşit de pe băncile şcolii blăjene, pentru înfiinţarea de coruri, precum şi menţinerea în activitate permanentă a celor existente.

Primul an de şcoală l-a încheiat cu note bune trecând în anul al II-lea la Preparandie la îndemnul distinsului profesor şi compozitor Iacob Mureşianu care şi-a dat seama că tânărul pui de moţ este înzestrat cu un talent de excepţie. Nicodim Ganea se arată demn de încrederea ce i s-a acordat şi studiază foarte serios. Organizează un cor al elevilor, cor cu care va obţine curând frumoase succese la diferite serbări şi concerte în Blaj, Alba Iulia, Abrud etc. La început, corul avea 40 de membri dar până la sfârşitul anului, numărul membrilor se ridică la 80. Pentru îmbunătăţirea repertoriului corului său, Nicodim Ganea prelucrează mai multe cântece populare avântându-se chiar la compoziţii ample avându-l ca model pe maestrul Iacob Mureşianu.

În anul al treilea, scrie lucrări ca: Pastorala (din Poiana Vadului) şi baladele Stroe Plopan, Sus pe muchia dealului şi Santinela Română (pe versuri de Vasile Alecsandri), Hora Pedagogilor, Floricica, La fântână la izvor, Cât de drag mi-a fost o vară (pe versuri de Elena din Ardeal) etc. Pentru armonizarea compoziţiilor, directorul internatului, Aurel Bota i-a pus la dispoziţie patru elevi. Iuliu Coroiu îşi aminteşte că el era unul dintre ei, alături de Rusu, Groza şi Sighişoreanu.

În dialogul pe care profesorul Nicolae Râşteiu l-a avut cu învăţătorul Iuliu Coroiu privind modul în care compunea cântecele, acesta din urmă spunea: “Avea lângă patul său din internat o lumânare noaptea pentru a putea nota înfrigurat armoniile ce îi veneau în minte. Odată scrisă bucata nu mai avea răbdare să aştepte până dimineaţa şi ne scula din somn să îl ajutăm să o cânte. Nu o dată ne revoltam, nevroind să înţelegem frumuseţea piesei muzicale, tocmai în toiul nopţii”.2

Iacob Mureşianu îl controla îndeaproape, urmărindu-i încercările în ale compoziţiei şi dându-i teme de armonie pe care discipolul le rezolva cu multă uşurinţă, înainte însă le cânta la fluier. La pian n-a învăţat să cânte bine, deşi pe harmoniul şcolar putea să descifreze cu uşurinţă la prima vedere corale la patru voci.

Important de reţinut este şi faptul că Nicodim Ganea făcea multe “excursii” alături de Iacob Mureşianu, având ca scop culegerea folclorului literar şi muzical. Totodată, Nicodim Ganea a beneficiat de protecţia profesorului Popeiu - profesor de canto) - şi a cantorului Ioaneş de la care a învăţat vechile melodii bisericeşti. Multă vreme Corul Şcolii Normale din Blaj a cântat la Liturghia Mare un Tatăl nostru compus de N. Ganea.

Nicodim Ganea nu era atras de genul vocal cu acompaniament instrumental. El s-a orientat spre coruri “a capella”. Apela la un instrument pentru acompanierea pieselor sale vocale (exemplu Din poiana mai perfect Vadului), doar în cazuri izolate.

Culegerile folclorice au reprezentat pentru Ganea o mare pasiune. Astfel în vecinătatea Sibiului a observat la dirijorul unei formaţii corale tendinţa de a corecta dicţia, prin urbanizarea pronunţării. El făcea ţăranilor următoarea remarcă: “Nu sătenii trebuie să năzuiască a cânta ca studenţii, studenţii trebuie să deprindă felul de a vorbi şi cânta al sătenilor”.

Cu ocazia unui spectacol de producţie ce îl organizează la Câmpeni se îndrăgosteşte de Livia Corcheş (nepoata tribunului Clemente Aiudean) care are o deosebită stimă pentru el. Sentimentele însă nu i-au fost împărtăşite.

În vara anului 1904, înaintea plecării lui Nicodim Ganea la Bucureşti pentru a-şi continua studiile la Conservator, el petrece câteva săptămâni în satul Chizătău. Acolo a fost invitat cu ocazia jubileului a 47 de ani de la înfiinţarea corului plugarilor din localitate (cor înfiinţat în anul 1857). În cinstea acestui eveniment a compus Cantata jubiliară pentru cor mixt. Perioada aceea de câteva săptămâni a constituit un izvor nesecat pentru creaţiile de mai târziu ale compozitorului, dar mai ales pentru tehnica execuţiei în ansamblu. El descoperă la corul din Chizătău elemente de polifonie ale muzicii corale româneşti pe care le va utiliza şi lărgi în activitatea sa componistică. Se poate cita în acest sens piesa “Puişorul” în care pe lângă o tratare inteligentă a valorilor, N. Ganea imprimă lucrării sale o mişcare de ondulaţie de mare efect sonor, prin suprapunerea vocilor folosind imitaţia şi canonul. Această fructuoasă şi valoroasă activitate atrage atenţia mitropolitului dr. Victor Mihaly de Apşa, care îi acordă o bursă, datorită căruia în toamna anului 1904 pleacă la Bucureşti pentru a urma cursurile Conservatorului.

În autobiografia pe care Nicodim Ganea a început să o redacteze la Râul Vadului în 30 aprilie 1940 (manuscris de 190 de pagini scris în creion) menţionează că: “Am plecat la Bucureşti cu un bilet de recomandare de la d-l director Ioan T. Negruţiu (directorul Preparandiei) către d-l Ioan Bian şi marele pedagog - profesor Gavrilă Borgovan cu al căror sprijin am ajuns la D. G. Kiriac”.   Originalul se afla în colecţia profesorului I.R. Nicola - astăzi pierdut.

La Bucureşti Nicodim Ganea studiază cu D.G. Kiriac teoria, solfegiul şi armonia, iar cu A. Costaldi contrapunctul şi fuga. Aici are colegi pe G. Cucu, D. Cuclin, F. Niculescu, C. Ponei, I. Caranica şi G. Simonis. Şi aici ca şi la Blaj pătrunde repede în sufletele profesorilor şi colegilor săi. Iată de exemplu ce mărturisea Dimitrie Cuclin: “Nicodim Ganea are o fire cam neprecizabilă, avântat şi în acelaşi timp foarte delicat, până la timiditate, toate corelate cu un fir de teamă parcă şi cu nuanţe aproape perceptibile de duioşie, jale şi mâhnire”?

I. D. Chirescu îl caracterizează de asemenea prin cuvinte frumoase pe Nicodim Ganea într-o scrisoare adresată lui I. R. Nicola în 18 iunie 1968: “te pot asigura că de la toţi colegii pe care i-am cunoscut am auzit vorbe laudative, atât ca muzician cât şi ca om între oameni” .

Însetat de cultură, el studiază şi alte cursuri la Universitate, dar bursa fiind destul de mică este silit să dea lecţii particulare. Prin bunăvoinţa lui D.G. Kiriac este numit custode-bibliotecar la societatea corală “Carmen”, astfel că avea un trai mai decent. Nicodim Ganea rămâne 4 ani la Bucureşti, timp în care şi-a însuşit o frumoasă cultură muzicală, dar care au fost pentru el o adevărată scoală a vieţii. Este de remarcat activitatea sa creatoare din această perioadă dând la iveală lucrări ca: Dorul ţării mele, Du-te dor, Mărită-te, mândra mea!, madrigalul Puişorul, Dimineaţa-n codru verde şi poemul coral Revedere (Codrule, Codruţule).

Din iarna anului 1905 îl găsim cântând în cor sau pregătind în locul maestrului anumite piese din repertoriu. D.G. Kiriac îi aprecia, pe lângă auzul absolut, şi exigenţa pe care o arăta în pregătirea tehnicii vocale.

Fără îndoială că activitatea la “Carmen” a avut o influenţă decisivă asupra consacrării lui Nicodim Ganea şi a creaţiei sale. Se spune că el ar fi zis, la întoarcerea sa la Blaj, că dacă românii ar avea câteva zeci de coruri ca acela de la Chizătău şi “Carmen” din Bucureşti ţara s-ar întregi mult mai curând decât fără ele.

Nicodim Ganea în biografia sa îşi aduce aminte că în timp ce era student la Bucureşti într-un concert pe care l-a susţinut corul “Carmen”, sub bagheta domnului Kiriac i s-a cântat lucrarea “Din Poiana Vadului”, în care rolul de solist a fost susţinut de el. Piesa a fost bisată şi preluată şi în al doilea concert. După cel de-al doilea concert toţi coriştii s-au dus la restaurantul dinaintea Grădinii Ateneului şi acolo D.G. Kiriac şi coriştii l-au felicitat pe Ganea. In urma succesului avut cu Pastorala din Poiana Vadului, studenţii de la litere îl invită într-o excursie la Curtea de Argeş, însă fiind în pregătiri pentru examenele de la Conservator nu poate merge. După examene, împreună cu aceiaşi studenţi, face o excursie prin Dobrogea, la Constanţa, Insula Şerpilor şi Sulina.

Un alt profesor care a avut asupra lui Nicodim Ganea o influenţă puternică, după cum mărturiseşte chiar el, a fost Alfonso Castaldi. Figură reprezentativă pentru cultura muzicală din primul deceniu al secolului XX, Castaldi căuta să îndrume tinerii muzicieni spre izvoarele creatoare ale culturii greco-latine. Tânărul compozitor fusese sensibilizat la Blaj de măreţia culturii greco-latine. Sub această influenţă şi-a cumpărat mai târziu traducerea maghiară a “Istoriei grecilor” de Ernest Curţius (publicată în editura Academiei de la Budapesta), al cărei ton îl predispunea la visare şi la proiecte mari. A fost preocupat un timp de ideea compunerii unui oratoriu scenic pe tema lui Decebal şi a Sarmizegetusei, începând chiar o acţiune de culegeri muzicale şi de texte poetice în Transilvania de Sud şi în Banat pentru aflarea unor motive preromâne. Acţiunea aceasta a fost întreruptă de izbucnirea primului război mondial şi mai apoi zădărnicită în întregime de primele manifestări ale bolii sale mentale.

În 1905, la 27 iunie, Conservatorul de muzică din Bucureşti prin certificatul nr. 288 spune: “se încredinţează că domnul Nicodim Ganea a absolvit cursul de teorie şi solfegiu (n.n. prof. D.G.Kiriac), dobândind la examenul celui din urmă an de studiu media 8(opt)” - copie după actul original se află în colecţia I.R.Nicola.

În 21 iunie 1907 Conservatorul de muzică şi declamaţiune din Bucureşti, eliberează certificatul nr. 503, în care se spunea: “se încredinţează că domnul Nicodim Ganea a absolvit cursul de armonie (n.n. prof. A. Castaldi, în 1906 dobândind la examenul celui din urmă an de studiu media 6,50 (şase şi 50%)”.

După terminarea Conservatorului de la Bucureşti, în vara anului 1908, Nicodim Ganea revine la Blaj pentru a putea fi numit în învăţământul de stat.6 I s-a pretins echivalarea studiilor, respectiv o diplomă de la Conservatorul din Budapesta, astfel, a fost nevoit să-şi reia studiile pentru recunoaşterea diplomei. Deci între anii 1908 - 1910 îl găsim în capitala Ungariei.

La Conservatorul din Budapesta urmează compoziţia cu Viktor Herzfeld, iar orchestraţia şi citirea de partituri cu Perene K.Szabo. În timpul studiilor cunoaşte pe Bela Bartok (care era profesor de pian) şi îi atrage atenţia asupra folclorului românesc din Ţara Moţilor. Bogăţia folclorică a Ţării Moţilor i-a fost semnalată lui Bela Bartok şi de profesorul Ioan Buşiţia din Beiuş care îl ajută să culeagă folclor.

Bela Bartok soseşte în decembrie 1910 în Abrud, unde este găzduit în casa notarului Gheorghe David, de aici se deplasează în satele din Ţara Moţilor, (la Bistra înregistrează pe fonograf corul de aici). Dirijorul corului de atunci, învăţătorul Iuliu Coroiu a descris vizita lui Bela Bartok la Bistra spunând că marele compozitor a fost profund emoţionat de viaţa spirituală a acestei comune. Colindă mai apoi Cărpinişul, Albacul, Neagra, Valea Arieşului Mic, Valea Ampoiului, satele Feneş şi Pătrângeni. Astfel cântecele culese, diverse ca gen, se ridică la 315. Activitatea lui Bela Bartok este continuată apoi de către profesorul I.R. Nicola. Acesta publică în anul 1973 o monografie a folclorului Munţilor Apuseni intitulată “Folclor muzical din Ţara Moţilor” apărută la Alba Iulia în anul 1973. La Budapesta, Nicodim Ganea dirijează corul studenţilor români grupaţi în jurul Societăţii Academice “Petru Maior”.

Absolvind studiile Conservatorului din Budapesta în anul 1910 obţine cea de-a doua diplomă. Studiile făcute aici i-au înlesnit orientarea în creaţie. La vârsta de 32 de ani avea deplină maturitate pentru muncă şi creaţie. După absolvirea Conservatorului “Franz Liszt” din Budapesta (1910) se întoarce la Blaj unde în lipsa unei catedre vacante la şcoala din localitate este numit doar cantor la Catedrala Mitropolitană. În calitate de cantor stă la Blaj un an şi jumătate, unde desfăşoară activităţi artistice cum ar fi:

- 1911 - 8 ianuarie la Blaj: concert al corului “Societăţii meseriaşilor”, dirijor Nicodim Ganea, absolvent al Conservatorului din Bucureşti şi Budapesta, în program compoziţiile lui Nicodim Ganea, Pastorala (Din Poiana Vadului), Puişorul şi Ţarina (Foaie verde dintre vii);

- 1911 - 22 februarie la Blaj: Nicodim Ganea ţine “Seară teologică”, conferinţa având ca temă “Istoria muzicii bisericeşti”;7

- 1911 -24 aprilie, la Blaj: Concert al elevilor Şcolii Pedagogice, dirijor Nicodim Ganea: “Absolvent al Conservatorului din Bucureşti”. Concertul este dat în scopul creării unui fond pentru susţinerea unui cor permanent la Catedrala Mitropolitană, în program s-au cântat compoziţiile lui Nicodim Ganea: Revedere şi Ţarina;8

- 1911 - Primăria Orăştie: publică volumul de poezii a lui Nicodim Ganea “Din sărmana mea grădină” de Strin (pseudonimul lui Nicodim Ganea), la Tipografia Nouă a preotului Ion Moţa;

- 1911 - iunie - Bistra - Nicodim Ganea scrie lui Bela Bartok, atrăgându-i atenţia că doina Pastorala  (Din Poiana Vadului), “pe care ştiţi, eu însumi am cântat-o la fonograf, e creaţia mea, atât ca text cât şi ca melodie, deci în virtutea legii de presă, vă opresc a o publica pe orişice coli, fără marca ei de autor” (conform scrisorii în manuscris - autograf ce se află la Bartok Arhivum în Budapesta - B. H. - nr. 494 şi care a fost publicată de D. Dille în “Documenta Bartokiana”, vol. III/1968);

-  în 4 iulie 1911 la Blaj, în ziarul “Unirea” învăţătorul I. Marian a scris un articol despre un curs de muzică vocală şi instrumentală ţinut de Nicodim Ganea.9

- 1911 - august 28-30 la Blaj au loc Serbările semicentenarului ASTRA. Nicodim Ganea era membru în comisia artistică alături de Iacob Mureşianu (care era preşedinte), dr. Alexandru Nicolescu (vicepreşedinte), Ioan Victor Vancea (secretar). FI. C. Domşa, dr. Eugen Ţiu Junior, Mihail Şorban, Ionel Pop, I. Denghel, Anton Zeiler, Andrei Mureşanu, Virgil Muntean, Augustin Garniţa, erau membrii altor departamente.10

- în decembrie 1911 la Bucureşti are loc un concert al corului “Carmen”, dirijor D.G. Kiriac, care avea în repertoriu şi piese ale lui Ganea.11

- în 27 ianuarie 1912 Nicodim Ganea funcţionează la Blaj ca şi cantor la Catedrala Mitropolitană12 (conform ziarului “Unirea” - 1912, nr. 95 din 27 ianuarie).

Revista “Cosânziana” din 20 octombrie 1912, la rubrica “Flori de o zi” comenta concertul tenorului Rădulescu ţinut la Orăştie: “Aşa cum cânta Rădulescu ... să tot asculţi, şi Doina Ciobanului de Nicodim Ganea, desprinsă de pe buzele lui era în stare să mişte şi pe cel cu inimă de piatră, aşa de adânc a fost simţită aceasta şi aşa de sentimental cântată”.

Nemulţumit de funcţia pe care o avea - aceea de cântăreţ de strană, într-o zi din primăvara anului 1912, spre surprinderea tuturor şi fără să anunţe forurile superioare, părăseşte Blajul, retrăgându-se în satul său natal. Prietenilor le mărturiseşte că este animat de idealuri mari, să organizeze coruri şi să ridice starea culturală a locuitorilor din Ţara de Piatră, să culeagă şi să valorifice folclorul moţesc. Astfel debutează o nouă perioadă din viaţa sa - cea de învăţător suplinitor pe la şcolile confesionale româneşti şi cea de dirijor de coruri prin satele pe unde îl ducea neastâmpărata sa pribegie.

După o scurtă şedere în satul său natal ajunge în satul Bucium-Şasa (lângă Abrud), unde funcţiona pe atunci ca preot Ion Agârbiceanu. Din 1906 acesta a început să-i plătească câte 100 de coroane anual lui Ganea, pentru instruirea corului bisericesc. Aici organizează un cor foarte bun, cu care susţine mai multe concerte. Tot aici iubeşte şi este iubit de cea mai frumoasă membră a corului, pe nume Zoriţa lui Bogdan de la Poieni. Părinţii fetei nu acceptă căsătoria cu un sărac şi o mărită cu feciorul unui bogat proprietar de mine de aur. Lucrul acesta a fost o mare lovitură pentru Nicodim Ganea. Acum trăia cea de-a doua deziluzie (simţea că nu se realizase nici din punct de vedere profesional şi nici din punct de vedere sentimental). La nunta Zoriţei a fost invitat şi Nicodim Ganea, unde a fost rugat să cânte ceva. Ganea le-a cântat “Cuvine-se cu adevărat”, apoi luându-şi pălăria a plecat necăjit şi cu lacrimi în ochi. Mare parte din doinele sale de dor şi jale pe care Nicodim Ganea le cânta pretutindeni se datorau marii iubiri pierdute, iubiri care îl marchează până la sfârşitul zilelor sale. Zoriţa a păstrat peste decenii o amintire vie şi a avut despre el cele mai frumoase cuvinte.

Dezamăgit, Nicodim Ganea spunea că “şi-a îndeplinit misiunea, trebuie să plece mai departe”. Călătoreşte timp de doi ani prin Roşia Montană, Câmpeni, Abrud etc., pretutindeni dăruindu-se trup şi suflet culturalizării sătenilor, organizând coruri şi serbări cu program naţional-artistic, fiind unanim apreciat şi înconjurat de respectul şi dragostea tuturor.

Între timp, la Preparandia din Blaj s-a creat un curs (al IV-lea). În toamna anului 1913 abătându-se pe la Blaj este sfătuit de prietenii săi să urmeze acest curs, după care va putea obţine “cvalificaţia” (examenul de capacitate), având astfel dreptul de a lucra ca învăţător “cvalificat” (definitiv). El le urmează sfatul, şi astfel iată-l după 10 ani elev la Preparandie. După un an, obţinând diploma de învăţător “cvalificat” începe iar peregrinările. A funcţionat ca învăţător în diferite localităţi de pe raza judeţului Alba: Aiud, Şard, Şpălnaca, Bistra, Bucium Şasa, Roşia Montană, Avram Iancu, Vârtop, Abrud etc.

Într-o scrisoare pe care I.R. Nicola o primeşte de la Helegiu Traian în legătură cu prezenţa lui Nicodim Ganea ca învăţător la Şard, aflăm o interesantă mărturisire. Un fost notar îşi aminteşte că avea vreo 10-11 ani când şcoala confesională din sat l-a avut pe Nicodim Ganea ca învăţător (1913-1914), unde era întreţinut de părinţii elevilor. Şi-l aminteşte pe Nicodim Ganea purtând o îmbrăcăminte dezordonată, acest lucru nefiind valabil când era la ore.13

La repetiţiile de cor era foarte sever şi impunător, depunând multă strădanie pentru a realiza o execuţie şi o interpretare excepţională. După ce corul interpreta Pastorala (Din poiana Vadului), întotdeauna executa cântecul satiric Sus opincă. Nu se ştie cât timp a locuit Nicodim Ganea în comuna Şard, dar se spune că era un învăţător foarte bun, elevii şi părinţii lor îndrăgindu-l şi apreciindu-1.

În anul 1915 este încorporat în armata austro-ungară fiind mutat dintr-o garnizoană în alta, de la Cluj Napoca la Târgu Mureş, apoi la Timişoara.

Iuliu Coroiu într-o scrisoare trimisă profesorului I.R. Nicola în legătură cu încorporarea lui Nicodim Ganea spune: “toate le credeam, dar să-l văd pe Nicodim Ganea cătană şi încă la cavalerie, asta nu mi-aş fi putut-o închipui”.

În anul al doilea an de război (1915) este repartizat la un regiment de cavalerie din Târgu Mureş. Lui Nicodim Ganea îi era frică de cai şi din această cauză nimeni nu l-a putut face să încalece vreunul. Veşnic râdea, de multe ori fără motiv, iar comandanţii credeau că îşi bate joc de ei. Într-o zi un caporal împreună cu patru cătane l-au pus cu forţa pe un cal, iar Nicodim Ganea a început să ţipe. Comandantul escadronului îl vede şi dă ordin subalternilor să-l lase în pace. Comandantul, cu grad de căpitan (conte) îl întreabă pe Nicodim Ganea ce şcoală are. După ce acesta află că este absolvent al conservatoarelor din Bucureşti şi Budapesta îi propune să-i mediteze pe cel doi copii ai săi la pian. Nicodim Ganea acceptă propunerea. Deoarece contele plecă pe câmpul de luptă, Nicodim Ganea este mutat la Timişoara, unde situaţia iar se înrăutăţeşte. Un general îl vede cum îşi dă pâinea pe un pachet de tutun şi dă ordin să fie dus la camera de gardă şi să i se pună cămaşa de forţă. Ulterior povestea cu multă durere cum: “patru vlăjgani au sărit asupra mea şi m-au pus la pământ de mi-au pârâit oasele”.15 Comisia de medici a hotărât lăsarea lui la vatră în cele din urmă.

După moartea lui Iacob Mureşianu (25.05.1917), la Şcoala Normală, catedra de muzică a fost încredinţată compozitorul Nicodim Ganea, fost elev al maestrului. În următoarele luni de activitate a depus multă strădanie, pentru a menţine nivelul catedrei de muzică, cel puţin la cota lăsată de Iacob Mureşianu. În anii următori, printre cei mai de seamă profesori de muzică la şcolile Blajului au fost: Ioan Florea, Francisc Hubic, Sigismund Toduţă şi Celestin Cherebeţiu. În sfârşit, el a fost pus în postul pe care îl merita, dar era prea târziu. Având sănătatea zdruncinată, manifestă în curând o stare de depresie, încât nu mai poate face faţă cerinţelor învăţământului. Astfel, chiar înainte de încheierea anului şcolar 1917-1918, cu regretul şi compasiunea unanimă, este concediat. De acum a început cea mai neagră şi înnourată perioadă din viaţa sa. Nicodim Ganea va străbate satele moţilor ca învăţător şi instructor de cor, în satul natal şi în toate împrejurimile. Găsit undeva fără acte militare în regulă este arestat şi mobilizat din nou în armată trimiţându-l pe frontul românesc de la Polanka. După terminarea războiului, în toamna anului 1918, s-a întors acasă şi a funcţionat un an ca învăţător în Bistra.

Iuliu Coroiu, în scrisoarea sa către I.R. Nicola, vorbeşte despre activitatea de învăţător a lui Nicodim Ganea. La fel şi inspectorul şcolar I. Roşu de la Turda îl stima şi aprecia foarte mult pe Nicodim Ganea.

După un an de şedere la Bistra pleacă la Roşia Montană pentru a continua instruirea corului pe care a trebuit să-l abandoneze la izbucnirea războiului.           După ce susţine un concert cu acest cor îşi reia peregrinările.

În vara anului 1920 ajunge la Cluj Napoca, unde participă la cursurile pentru pregătirea profesorilor de muzică organizate şi conduse de Gheorghe Dima, directorul Conservatorului de Muzică. Acesta, arătându-i o sinceră prietenie, îi pune la dispoziţie o sală cu pian timp de o lună. A fost repartizat la casa studenţilor universitari unde servea şi masa. “Trecând timpul acesta, mă pregătesc de plecare şi mă rog de Dl. Dima să-mi dea câteva din lucrările sale. Eram numai amândoi în birou, îmi dă mai multe coruri ale dumisale şi iese lăsându-mă singur în birou. Eu rămân aşteptându-l, dar nu peste mult timp se întoarce cu o broşură nouă-n mână şi mi-o dă. O deschid şi mă uit şi era Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, în sol major, care o avusese pentru cor bărbătesc şi acum era transpusă pentru cor mixt în mi major şi era litografiată. Am mulţumit, am sărutat mâna D-lui compozitor de muzică Gheorghe Dima şi am plecat. Atunci, pentru ultima oară am avut fericirea să-l văd pe domnul compozitor de muzică Dima”.16

După ce se întâlneşte cu Augustin Bena, colegul de la Conservatorul din Bucureşti, se întoarce la Bucium-Şasa, unde îi învaţă pe corişti Liturghia în Sol Major, transcrisă pentru cor mixt, dăruită de Gheorghe Dima.

Dornic să reia firul vieţii (întrerupt de război) pleacă în toamna anului 1920 la Bucureşti. Este găzduit cu ospitalitate în casa lui D.G. Kiriac şi cu ajutorul acestuia este angajat la un regiment pentru a-i învăţa pe soldaţi cântece patriotice. Nu rămâne multă vreme acolo şi se întoarce pe meleagurile natale. Poposeşte la Sibiu unde îl suplineşte câteva luni pe profesorul Timotei Popovici (20 august 1879 - 11 iulie 1950), care se îmbolnăvise. Nu stă mult nici aici, îndreptându-se din nou spre munţii săi cu oamenii pe care-i iubeşte.

În anul 1926 Nicodim Ganea merge la Abrud unde este găzduit de doctorul Banfi. Înfiinţează şi instruieşte corul “Armonia” din oraş şi compune cântece. Aici a scris şi piesa “O, mamă, dulce mamă”.

În anul 1928 îl găsim în Câmpeni, în corespondenţa pe care I.R. Nicola o poartă cu Traian Helegiu din Sibiu, privind activitatea lui Nicodim Ganea ca profesor la Câmpeni, acesta din urmă spunea că în urma unor investigaţii a găsit un profesor pensionar pe nume Popa Aurel, de 75 de ani (la data de 22 octombrie 1968), care i-a furnizat câteva date: “L-am cunoscut pe Ganea în anul 1928 la Câmpeni, unde eram detaşat ca profesor la Liceul din Câmpeni, dar auzisem de el că era originar din comuna Bistra, că era absolvent al Pedagogiei din Blaj, că era compozitor. Cu această ocazie, la intervenţia noastră, a câtorva profesori, a fost numit profesor de muzică la acest liceu. Avea deja un început de deplasare mintală şi-l obsedau tot mai puternic ideile mistice. Mai târziu s-a retras într-o peşteră lângă Bistra, catacombă săpată de el. La Câmpeni se hrănea la internat. În Câmpeni, în anul de învăţământ 1928-1929 nu a organizat nimic decât ore de muzică, deoarece pleca nejustificat şi fără control de sine din cauza deplasării mintale. Era ţinut cu puterea de către colegii săi. Ca fizic era de statură mijlocie, larg în spate, brunet, faţa ciupită de vărsat, mustaţă ţepoasă, cap mare, puţin înclinat spre dreapta, îmbrăcat decent, pălărie cu boruri mari, cravată neagră, bogată”.

Pretutindeni în rătăcirile sale foştii colegi, prieteni şi admiratori, învăţători ori preoţi în diferite localităţi îl primesc cu drag dar şi cu milă pe Nicodim Ganea, deoarece toţi şi-au dat seama că este pierdut. Deseori se abate pe la Blaj, oraşul înălţării şi prăbuşirii lui, aici acceptând orice serviciu pentru a se putea întreţine.

Cât priveşte activitatea de culegător de folclor muzical există informaţii sigure că Nicodim Ganea a desfăşurat această muncă în zona Apusenilor cu mult înainte de a o face Bela Bartok, deci se poate spune cu siguranţă că Nicodim Ganea a fost primul culegător de folclor din Munţii Apuseni.

După anul 1930 boala i se accentuează. Oamenii de bine, prieteni şi admiratori de altădată, nu-l uită şi caută să-l ajute. Este internat în spitalul din Târgu Mureş, apoi la cel din Sibiu, iar mai târziu în ospiciul pentru alienaţi mintali din Râul Vadului, unde stă în perioada 1935-1942. Aici trăieşte cele mai apăsătoare zile ale vieţii lui. El îi imploră mereu pe blăjeni să-l scoată din acest loc de suferinţă şi să-l ducă înapoi la Blaj. Cântecul “Rătăcesc pe drum pribeag”, compus acolo, una dintre cele mai profunde lucrări ale acestui mare talent, este un document zguduitor din timpul claustrării sale în ospiciul de la Râul Vadului.

Ioan R. Nicola împreună cu profesorul Ioan Florea de la Teologia din Blaj l-a vizitat pe Nicodim Ganea la ospiciul Râul Vadului în preajma celui de-al doilea război mondial. I. R. Nicola spune că starea sufletească şi trupească a lui Nicodim Ganea l-au impresionat puternic.18

În anul 1939, la 12 iunie, din Râul Vadului, Nicodim Ganea scrie superiorilor din Blaj următoarele: “Cu ocazia venirii d-lui profesor Florea m-am bucurat de cele mai adânci sentimente, aducându-mi vestea cea mai frumoasă şi îmbucurătoare de la masa superiorilor Seminarului din Blaj, la care le mulţumesc din adâncul inimii, fraţilor mei şi buni români care nu m-au dat uitării, primind suma de lei 500 (cinci sute), care sunt depuşi la administraţia acestei instituţii pentru procurarea unui rând de haine, fiindu-mi necesare”.19

În data de 30 aprilie 1940. Nicodim Ganea începe        să-şi scrie autobiografia la îndemnul profesorului Ioan Florea.

În urma insistenţelor profesorilor Iuliu Maior, Ioan Florea şi Celestin Cherebeţiu, Nicodim Ganea este readus în 1942 la Blaj, unde Mitropolia îi asigură o mică pensie şi adăpost în casele protopopiatului, fiind îngrijit de profesorul Ioan Florea, om de mare nobleţe sufletească.

În 25 septembrie 1942, pictorul Iuliu Moga, profesor la şcolile din Blaj, execută un portret al lui Nicodim Ganea (în profil), cântând la fluier (originalul desen în creion 25/30 cm. se află în colecţia lui I.R. Nicola). În data de 3 octombrie 1943, acelaşi pictor desenează un nou portret “Fratele Ganea” (cântând la flaut, originalul desenului în cărbune de 63/48 cm se află în colecţia lui I.R. Nicola). Apare reprodus în “Nicodim Ganea - coruri - culegere”, îngrijită de I.R. Nicola, Editura Muzicală, Bucureşti, 1969.

Se spune că în timpul celui de-al doilea război mondial, atunci când armata sovietică a intrat în Blaj, Nicodim Ganea aflându-se pe străzile Blajului cu “fluierul său în mână”, la insistenţele unui soldat sovietic, acesta i-l dăruieşte, despărţindu-se astfel de instrumentul de suflet care l-a însoţit în toate peregrinările sale de-a lungul vieţii.

Fiind bătrân, slăbit şi foarte bolnav, Nicodim Ganea nu mai are puterea să colinde satele, petrecându-şi timpul printre elevi şi studenţi, fiind prezent la toate repetiţiile corale.

În vara anului 1949 Ganea suferă un atac cerebral după care rămâne paralizat şi ţintuit la pat. Dându-şi seama că zilele-i sunt pe sfârşite, îşi exprimă dorinţa de a fi dus la Bistra, în satul său natal. I se îndeplineşte dorinţa prin bunăvoinţa “omului de inimă” Ioan Florea.

În ziua de 24 octombrie 1949, la vârsta de 70 de ani, firul vieţii lui Nicodim Ganea se termină aici, trecând astfel în eternitate. De acum, marele rapsod, devine doar o amintire.

Prin grija rudei sale, Diniş Florea, i s-a făcut o înmormântare de neuitat. Locuitorii comunei Bistra precum şi locuitori din alte localităţi ale Munţilor Apuseni au urmat cortegiul funerar, conducându-l astfel pe “marele rapsod” al moţilor pe ultimul său drum. După cuvântarea rostită de Iuliu Coroiu (director de şcoală în acea vreme), corul din Bistra a interpretat cântecele: Luceafărul (Coboară, Coboară): Pastorala (Din Poiana Vadului); Du-te dor; Rătăcesc pe drum pribeag; Bucurie, bucurie, pe versuri de Al. Şterca Şuluţiu. Toate aceste melodii au fost compuse de Nicodim Ganea.

Mormântul i-a fost săpat undeva la marginea cimitirului în partea stângă, aproape de poartă. La căpătâiul mormântului a fost pusă o cruce din lemn pe care scria anul naşterii, anul morţii şi numele, în timp, din cauza ploilor şi zăpezilor, crucea de lemn s-a deteriorat, ridicându-se ulterior o piatră funerară.

Pr.conf.univ.dr. DOMIN ADAM

 

Note:

1 Nicodim Ganea, Autobiografice, p. 8-9

2 Nicolae Râşteiu, Un ilustru rapsod al moţilor. Suplimentul de Anul Nou al ziarului “Unirea” (Alba Iulia), decembrie, 1972

3 Autobiografie, p. 16

4 Ibidem, p. 17

5 Ibidem, p. 18

6 Conservatorul din Bucureşti avea numai trei ani de curs la secţia pedagogie - compoziţie, ceea ce nu corespunde legii de organizare a învăţământului superior artistic din Monarhia Austro-Ungară, astfel că se cerea completarea spre notificare cu diplomă obţinută la Viena sau Budapesta

7 Cf. Ziarului “Unirea” din 1941, aprilie, 12, (articol rezumativ de Valeriu Crişan)

8 Cf. Ziarului “Unirea”, 1911, nr. 2, p. 267; nr. 30, p. 287

9 Ibidem, nr. 56, p. 497, din 4 iulie

10 Serbările de la Blaj, volum jubiliar, Blaj, 1911, p. 14

11 cf. “Unirea”, 1912, din 27 ianuarie

12 Ibidem

l3 Ioan R. Nicola, Nicodim Ganea – Broşură dactilografiată, Cluj-Napoca, 1978, p. 7

14 Ibidem, p. 10

15 Autobiografie, p. 70

16 Nicodim Ganea, Autobiografie, pp. 54-55-56

17 Ioan R. Nicola, op.cit., p. 17

18 Ioan R. Nicola, op.cit., p. 20

19 Ibidem