România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Începuturile activităţii petroliere în Marea Neagră

– acţiunea unor specialişti români curajoşi, competenţi şi cu demnitate patriotică –

 

Istoria începerii activităţii de cercetare geologică a perspectivelor petroliere ale platoului continental românesc al Mării Negre, a lucrărilor de foraj marin şi în final a descoperirii de zăcăminte de petrol sub apele Marii Negre are un caracter spectaculos care ne duce cu gândul la marile aventuri ale omenirii, la străduinţele oamenilor de a împinge frontierele cunoaşterii în cele mai inaccesibile zone ale Pământului.

Datorită acestui specific fabulos, expunerea, pe care îmi revine onoarea să o prezint cu ocazia aniversarii a 150 de ani de activitate petrolieră în România, se va abate de la canoanele obişnuite ale comunicărilor de acest gen şi va avea un caracter aparte, într-un stil aproape cinematografic de a prezenta faptele, cu episoade între care se intercalează “flash-back”-uri şi imagini panoramice

Aventura explorării şi a producţiei de petrol din zonele acoperite de mările şi oceanele lumii, a început în anul 1947 în Golful Mexic când compania americana “Kerr-McGee” a săpat o sondă într-un punct situat în largul marii la o distanţă, de unde nu se mai vedea ţărmul, criteriu care, de atunci, defineşte termenul de “off-shore”. Ce a urmat se ştie, activitatea petrolieră marină a luat un avânt nemaiîntâlnit, s-au descoperit rezerve uriaşe, astfel că astăzi o mare parte a petrolului produs în lume provine din zăcăminte descoperite sub apele mării.

În România, care este una din cele mai vechi ţări producătoare de petrol din lume, problema cercetării perspectivelor de petrol din cuprinsul platoului continental aferent ţării noastre, s-a pus prima oara în anii 1967-69 când s-au elaborat de către specialişti o serie de programe prioritare pentru mărirea producţiei de petrol şi gaze între care şi un Program Prioritar având ca obiect prospectarea geofizică (în principal seismică) a platoului continental românesc al Marii Negre, precum şi un Program Prioritar privind forajul marin. Au fost constituite grupuri de specialişti din domeniul cercetării geologice şi geofizice, al tehnologiei forajului, al construcţiei de utilaj petrolier al construcţiilor navale, al cercetării în exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze etc. Au fost implicate autorităţile din domeniile respective: Ministerul Petrolului, Comitetul geologic, Ministerul Construcţiilor de Maşini, Ministerul Transporturilor, Ministerul Comerţului Exterior, ICPPG – Câmpina, Institutul Geologic ICEPRONAV-Galaţi, IPTANA - Bucureşti, ICPE - Bucureşti, IFLGS - Bucureşti etc. Un rol important în elaborarea şi stabilirea Programelor Prioritare  l-a avut Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie unde sunt de menţionat străduinţele şi iniţiativele ing . Adamache V. Ionel.

Din cele arătate mai sus se poate vedea anvergura acestui proiect, complexitatea problemelor ridicate de această activitate, seriozitatea cu care a fost abordată pregătirea studiilor şi a documentării în fiecare din domeniile legate de realizarea tuturor aspectelor ce trebuiau să ducă în final la determinarea perspectivelor descoperirii de hidrocarburi în cuprinsul platoului continental românesc al Mării Negre, în fapt cea mai necunoscută şi neexplorată zonă de pe cuprinsul ţării noastre. Privind retrospectiv acum, la acel moment din istoria petrolului românesc, apare cu claritate imensa responsabilitate pe care şi-au asumat-o toţi cei implicaţi în acest proiect. Trebuie subliniat că nu exista în acel moment în ţara noastră nici un fel de experienţă în domeniul tehnologiei forajului marin şi cu atât mai puţin în domeniul construcţiei de echipamente şi utilaje specifice acestei activităţi. Nu e de mirare că pentru mulţi în acel timp, acest proiect copleşitor prin anvergura şi complexitatea lui apărea ca o utopie, ca o aventură fără prea mari şanse de reuşită. Au fost atunci mulţi în poziţii de decizie care au fost de părere că pentru ţara noastră cea mai bună soluţie ar fi să se încheie un contract cu o firmă străină de profil care să vină cu o platforma de foraj cu echipajul ei şi să execute un număr de sonde pe structurile stabilite pe baza prospecţiunilor seismice efectuate, tot pe bază de contract, de altă firmă străină de profil iar rezultatele forajelor să ne fie puse la dispoziţie pentru interpretare şi decizie. Aceasta soluţie elimina orice risc pentru partea română în timpul executării forajelor de explorare şi în cazul unor rezultate negative nu mai implica alte cheltuieli suplimentare.

Din fericire, grupurile de lucru constituite pentru acest proiect au avut o viziune mai pragmatică, luând în considerare că ţara noastră, în calitate de ţară producătoare de petrol şi având şi o industrie de utilaj petrolier, are interesul să-şi însuşească şi noile tehnologii de foraj inclusiv de foraj marin, este de preferat să câştige experienţa şi în domeniul execuţiei de lucrări pe mare precum şi în domeniul construcţiei de platforme de foraj marin în viitor. Decizia curajoasă de-a implica România în a construi, pe bază de licenţă, cu forţe proprii şi asistenţa tehnică de specialitate a unor firme străine de prestigiu, platforme de foraj marin proprii, cu care să execute forajele de explorare în Marea Neagra s-a dovedit a fi cea mai raţională şi mai avantajoasă pentru ţara noastră.

Dar, cum se ştie încă din vechime, “Audaces Fortuna juvat!” (Norocul surâde celor îndrăzneţi!), aşa că în final, platformele româneşti au săpat sondele de explorare din Marea Neagra, au descoperit zăcăminte de petrol şi de gaze, le-au pus în exploatare şi astăzi România produce petrol din mare şi este una din ţările care are capacitatea tehnică să execute lucrări de foraj marin, cu platforme proprii, în Marea Mediterană, în Orientul Mijlociu, în Golful Persic şi chiar şi în Oceanul Indian!

Odată stabilit obiectivul Programului Prioritar Forajul Marin, toţi factorii implicaţi au trecut la elaborarea strategiei de realizare a ţelului final; începerea activităţii petroliere marine cu forţe proprii, cu echipamente construite în principal în România.

În acel moment al desfăşurării acţiunilor, în anul 1969 are loc o coincidenţă interesantă; vine în România Dl. George Thomas vicepreşedinte al companiei “The Offshore Company” însoţit de Dl. Emil Onaca în calitate de consilier economic. Scopul vizitei Dlui. Thomas era să se documenteze dacă în România exista capacităţi tehnice pentru a se construi platforme de foraj marin după un proiect al companiei “Offehore Co.”, în module transportabile pe nave maritime şi fluviale, care să fie duse din Marea Neagra prin canalul Volga - Don în Marea Caspică pentru a fi asamblate pentru Iran. Aceasta idee, care, să recunoaştem, are un caracter destul de utopic, a fost prezentată companiei americane de către Dl. Onaca cetăţean american de origine română, stabilit în California - SUA unde are un birou de consultanţă economică. Compania “Offshore Co. a considerat propunerea interesantă şi a decis să se documenteze în România cu privire la capacitatea tehnică în domeniul petrolier a ţării noastre. Oficialităţile române au organizat o vizită a Dlui. Thomas la Şantierul Naval Galaţi şi la UPETROM Ploieşti, în urma cărora Dl. Thomas s-a declarat impresionat de capacităţile tehnice ale celor două unităţi vizitate şi şi-a exprimat convingerea că în România exista pe deplin condiţii pentru a se construi platforme de foraj marin modeme.

Venirea Dlui. Thomas în România la momentul oportun, s-a dovedit de bun augur, în perioada imediat următoare începându-se tratativele cu mai multe companii din SUA, Franţa şi Olanda pentru achiziţionarea unei licenţe în baza căreia să se construiască platforme de foraj marin în S.N.Galaţi, care să fie dotate cu echipamente de foraj fabricate la UPETROM Ploieşti. Documentarea şi tratativele au fost duse de o comisie de specialişti din cadrul Ministerului Petrolului, Comitetului Geologic, Ministerului Construcţiilor de Maşini şi IMPEXMIN şi au durat până în 1972.

În cele din urmă, contractul a fost încheiat cu compania “Offshore Co.” care a oferit cele mai bune condiţii, o parte din finanţare, livrarea sistemului hidraulic de ridicare a platformei (brevet propriu), proiectul tehnic, supravegherea tehnică în timpul construcţiei în şantier, şi instruirea pe platformele companiei a personalului român (ingineri, maiştri, sondori şefi, mecanici, electricieni).

În legătură cu tratativele pentru contract, sunt câteva aspecte care merită să fie menţionate. Echipa de negociatori a fost condusă de ing Nicolae Stoianov din partea Ministerului Petrolului şi avea în componenţă specialişti în domeniul petrolului, economişti ingineri şi reprezentaţi ai unităţilor de comerţ exterior. În timpul tratativelor a apărut o problema în legătura cu interpretarea unui termen juridic în limba engleza, întrucât includerea termenului respectiv în textul contractului ar fi limitat drastic posibilităţile părţii române de-a folosi platformele construite sub licenţa “Offshore Co.” în afara ţării, am întrebat, juristul părţii americane care a refuzat să explice semnificaţia juridică a termenului respectiv, recomandând să ne adresam unui birou de avocaţi. Cum tratativele se desfăşurau într-o sală a bibliotecii Băncii Eximbank, am solicitat o pauză şi am consultat Marele Dicţionar WEBSTER al limbii engleze existent în bibliotecă, în care am găsit toate înţelesurile termenului respectiv, introducând în textul contractului explicit semnificaţia corectă. Ulterior la semnarea contractului Dl Watter Sauer vice­preşedinte al băncii, care finanţa contractul, a felicitat delegaţia română pentru tenacitatea cu care a susţinut interesele părţii române.

Trebuie menţionat că, în tratativele purtate cu partea americană, delegaţia română s-a bucurat de sprijinul autorităţilor, inclusiv a preşedintelui SUA din acea perioadă, Richard Nixon.

Contractul a fost semnat pe data de 14 Septembrie 1972, la ambasada română din Washington iar evenimentul a fost relatat în presa americană.

În ţară, după semnarea contractului, s-a trecut la acţiune. Au fost demarate toate programele de lucru. IPCUP a început proiectarea instalaţiei de foraj marin şi a turlei speciale dinamice pentru platforme marine. S-a stabilit locaţia bazei de operaţiuni marine în portul Constaţa. ICEPRONAV-Galaţi a început proiectarea a două nave de aprovizionare - remorcare pentru platforme marine. S-a pregătit colaborarea cu sectorul de proiectare al Şantierului Naval Galaţi pentru preluarea proiectului tehnic elaborat de “Offshore Co.” şi întocmirea proiectului de execuţie al platformei de foraj. A început amenajarea danei 34 în portul Constanţa, respectiv construirea cheiului şi umplerea bazinului cu material rezultat din excavarea Canalului Dunăre - Marea Neagra în vederea construirii Bazei de operaţiuni marine Constanţa. MAPN a început organizarea unităţii de helicoptere Tuzla, ce urma să deservească operaţiunile petroliere din Marea Neagra.

Am considerat necesar să insist asupra acestor aspecte, pentru a da o imagine a amplorii acestui proiect pentru a se înţelege ce efort uriaş a necesitat realizarea de către ţara noastră a acestei acţiuni grandioase, care a demonstrat lumii întregi capacitatea tehnică a României.

....... Salt peste timp: 1973, 1974, 1975 ... în Şantierul Naval Galaţi construcţia primei platforme de foraj marin se desfăşura conform graficului, sub supravegherea tehnică a Registrului Naval American “American Bureau of Shipping” care urma să-i acorde clasa şi a echipei de inspectori ai companiei “Offshore Co.” S-a decis de asemenea ca această platformă să se numească GLORIA, nume pe care l-a primit la lansarea ei la apă. Ca un fapt deosebit, care a dat culoare evenimentului, a fost ca în spiritul colaborării internaţionale, naşa platformei GLORIA, cea care a spart sticla de şampanie de corpul platformei dându-i numele, a fost o tânără şi delicată japoneză pe nume Masami Kono, (pentru prieteni, Mako), soţia unui specialist american, inspector de sudură, care făcea parte din echipa care supraveghea construcţia platformei în S.N. Galaţi. Era o persoană foarte comunicativă, se străduia să înveţe româneşte, era permanent amabilă şi surâzătoare, aşa că toţi, armatorul, constructorul şi chiar şi autorităţile locale, au fost de acord că ea, ca naşă a platformei GLORIA îi va purta noroc. Alegerea a fost bună, GLORIA a descoperit petrol în Marea Neagră, a înfruntat furtuni şi pericole de-a-lungul anilor şi continuă să fie activă şi sigură, până în zilele noastre.

Între timp, lucrările avansau pe toate planurile, utilajele fabricate la Upetrom Ploieşti, la UCM- Reşiţa, la Electroputere-Craiova, la Aversa -Bucureşti erau instalate în interiorul platformei, amenajarea danei 34 în portul Constanţa se apropia de finalizare, prospecţiunile seismice pe mare începeau să fie interpretate şi geologii aveau deja în vedere câteva structuri cu perspective, pe care să înceapă primele foraje.

Dat fiind ca toate operaţiile de foraj ce urmau să fie efectuate pe mare aveau un caracter de explorare, se luase decizia ca întreaga activitate desfăşurată pe mare să fie încredinţată întreprinderii de Foraje şi Lucrări Geologice - IFLGS din cadrul Departamentului Geologiei. Aceasta a început să se organizeze, a înfiinţat Grupul de Foraj Marin la Constanţa şi în afară de amenajarea unor birouri şi magazii în dana 34, în stilul caracteristic al directorului Iorgu Zahiu, care nu scapă niciodată din vedere grija pentru om, IFLGS a încheiat cu primăria din Constanţa, un contract pentru construirea a 60 de apartamente pentru personalul ce urma să lucreze în cadrul GFM. Aceste apartamente au fost date în folosinţă în primăvara anului 1976, în momentul în care GLORIA sosea în portul Constanţa, sincronizarea operaţiunilor fiind perfectă.

În luna mai 1976, lucrările în Şantierul Naval Galaţi s-au încheiat, s-au contractat remorchere şi GLORIA a plecat pe Dunăre spre Constanţa. După ce bara de la Sulina a fost trecută cu unele emoţii datorită vântului şi curentului transversal la ieşirea în Marea Neagră, convoiul şi-a continuat marşul spre portul Constanţa. Pe 26 mai 1976 GLORIA a intrat în port şi a acostat la chei, în dana 34.

Echipele de sudori de la SN Galaţi, autorizaţi de compania “Offshore Co.” şi de Registrul Naval American “American Bureau of Shipping” pentru sudarea picioarelor platformei, s-au prezentat la GFM-Constanta pentru sudarea restului de tronsoane ale picioarelor platformei, operaţie ce nu putea fi efectuată decât după ieşirea platformei din Dunăre. Odată cu aceştia s-a mutat la Constanţa şi echipa de specialişti care au supravegheat construcţia platformei în şantier pentru efectuarea ultimelor verificări şi probe tehnologice. De asemenea s-a prezentat la GFM-Constanţa echipa de specialişti în forajul marin de la compania “Offshore Co.” ce urma să asigure asistenţa tehnică pe durata primului an de exploatare a platformei, conform contractului.

În timp ce la S.N.-Galati se desfăşurau lucrările de construcţie a platformei, o serie de ingineri de foraj, maiştri sondori, ingineri şi maiştri mecanici, electricieni, ingineri de sisteme hidraulice etc. au fost trimişi pentru instruire şi specializare, să lucreze pe platforme de foraj ale firmei “Offshore Co.” în diverse zone ale globului (Golful Persic, Nigeria, Marea Nordului, Marea Roşie etc,). Toţi aceştia îşi terminaseră stagiul de pregătire şi s-au prezentat la Constanţa, luându-şi în primire atribuţiile.

Primul foraj de explorare executat în Marea Neagră a confirmat calităţile şi performanţele tipului de platformă ales să fie construit în România. Pe prima locaţie, sonda nr. 1 Ovidiu Est, marea avea adâncimea de 84 m (platforma era proiectată pentru adâncimea de apa de max. 90m), în primul an de activitate platforma a înfruntat furtuni cu valuri de 10 -11 m (era proiectată pentru valuri de max. 12 m şi a făcut faţă în condiţii foarte bune la vânturi de 40-45 m/sec, iarăşi valori foarte apropiate de maxima prevăzută în proiect. Forajul s-a desfăşurat în condiţii de lucru normale, a atins adâncimea de 5006 m (capacitatea maxima a instalaţiei era proiectata pentru 6000m). Sonda a furnizat un bogat material de informaţii geologice, dar din punct de vedere economic a fost o sondă sterilă, fiind abandonată.

A doua sondă de explorare a fost săpată pe structura Midia; a fost dusă până la o adâncime de peste 4000 m, dar a întâmpinat dificultăţi de foraj majore (pierderi de circulaţie masive, imposibil de stăvilit) şi în cele din urmă a fost abandonată fiind de asemenea o sondă sterilă.

Aşa s-a ajuns la a treia locaţie din Marea Neagră, GLORIA fiind amplasată pe structura Lebăda respectiv pe locaţia 8 Lebăda, într-o zona cu adâncimea mării de cca. 50 m, situată în dreptul lacului Razelm, la 80 km NE de Constanţa.

În acest punct, în toamna anului 1979 a început o nouă eră în istoria exploatării petrolului în România, în timp ce forajul avansa în formaţiunile calcaroase din Cretacicul superior, la o adâncime în jur de 2500 m, geologul de serviciu care analiza în laboratorul platformei - Cabina Geoservices, în lumina ultravioletă probele de sita - detritusul - colectat din metru în metru din circuitul fluidului de foraj, a observat că fragmentele de rocă prezentau o puternică luminiscenţă, caracteristică ţiţeiului. Totodată aparatura de detectare a hidrocarburilor în fluidul de foraj a semnalat prezenţa acestora. S-a oprit forajul şi s-a extras o carotă din talpă, care s-a dovedit a fi impregnată cu ţiţei. S-a decis imediat să se efectueze o probă de producţie cu un tester fixat la sabotul coloanei de 9 5/8 in.

Este greu de descris emoţia care a cuprins întreg personalul implicat în aceasta acţiune, starea de tensiune pe care trăiau toţi în aşteptarea momentului care avea să însemne încununarea atâtor ani de eforturi şi străduinţe, împlinirea unui vis pe care îl poartă în suflet fiecare petrolist: să vadă prima găleată de ţiţei dintr-un zăcământ nou, la descoperirea căruia şi-a adus şi el aportul său.

S-a adus pe platformă tot echipamentul special pentru efectuarea probelor de producţie pe mare şi s-au montat pe platformă arzătoarele speciale pentru arderea ţiţeiului şi a gazelor produse în timpul probelor.

Când totul a fost pregătit, toate măsurile de siguranţă luate, s-a deschis sonda şi din conducta de ieşire a început să curgă un firicel subţire de apa. Sub ochii tuturor celor care urmăreau încordaţi operaţia, curgerea a început încet, să fie din ce în ce mai puternică, fluidul s-a tulburat, a început să fie spumat şi brusc o rafală violentă de gaze şi lichid colorat în brun închis a izbucnit din ţeava de ieşire în haba de pe podul sondei, urmată de un jet puternic de ţiţei spumat, răspândind în jur mirosul atât de drag şi familiar petroliştilor.

Cum haba se umplea rapid, a început o agitaţie febrilă. Sondorii s-au repezit la ventile, au făcut linia la manifoldul de duze, şi în continuare prin încălzitorul cu aburi la separatorul orizontal. De acolo, gazele măsurate prin contoarele diferenţiale, au fost dirijate la arzător iar ţiţeiul la tancurile de măsură de unde, după înregistrarea cantităţilor produse erau la rândul lor pompate la arzător.

Când arzătorul a fost aprins şi o vâlvătaie uriaşă a început să se zbată în bătaia vântului la capătul braţului ce susţinea dispozitivul de ardere, ca un drapel victorios anunţând câştigarea luptei cu natura şi deschiderea porţilor adâncurilor cucerite, pentru ca tezaurul ascuns la mii de metri în pământ, de milioane de ani, să fie adus oamenilor la zi, entuziasmul şi bucuria tuturor celor prezenţi s-a dezlănţuit fără a mai cunoaşte limite.

Oamenii se îmbrăţişau, chiuiau, îşi aruncau căştile de sondor în aer, alţii îşi muiau mâinile în ţiţeiul din habă, mulţi aveau lacrimi de bucurie în ochi...

A fost cu adevărat o clipă astrală, una din acele clipe pentru care merită să trăieşti o viaţă de străduinţe, de eforturi, clipa la care ai visat poate ani, încununarea speranţelor, răsplata pentru nenumăratele nopţi nedormite, pentru arşiţa verilor fierbinţi şi gerul şi viscolele îndurate lângă atâtea sonde de-lungul unei vieţi închinate acestei pasiuni nestăvilite de a cauta, de a descoperi şi de a aduce la suprafaţă acel preţios sânge al civilizaţiei actuale.

... Aşa a început epopeea petrolului din Marea Neagră! Memorabila zi se îndrepta către seară, soarele se apleca spre apus, către locul unde cerul şi marea se întâlneau la orizont; când soarele a atins marea, parcă s-a oprit o fracţiune de secundă, spunând faustian: “Mai stai clipă, eşti prea frumoasă ...” iar cele două vâlvătăi parcă s-au privit reciproc, după care soarele a coborât în mare iar flacăra uriaşă de pe GLORIA a rămas să lumineze noaptea ce se lăsa încet peste ape.

A urmat apoi un eveniment la care nimeni nu se aştepta, în jurul platformei care lumina ca o uriaşă făclie în noapte au început să apară luminiţe, o mulţime de nave mai mari şi mai mici au înconjurat platforma, în eter era un vacarm de apeluri radio, de semnale Morse, cele mai multe în limba rusă, care întrebau, discutau între ei, multe nave şi-au modificat cursul ca să treacă prin apropierea platformei

În această apoteoză de lumină galbenă-roşiatică a flăcării dela GLORIA, s-a încheiat cea mai frumoasa zi din viaţa celor care au visat să vadă petrol produs din Marea Neagra, fie că au fost geologi, geofizicieni, ingineri, petrolişti, mecanici, proiectanţi, cercetători, constructori de maşini, constructori de nave, de instalaţii portuare, de conducte, maiştri şi sondori, căpitani de nave şi marinari, piloţi de helicoptere şi mulţi, mulţi alţii. Cu toţii au meritat pe deplin această răsplată pentru străduinţele lor, pentru încrederea lor în reuşita finală a acestei acţiuni de mare anvergură, care a demonstrat lumii întregi potenţialul tehnic al României şi capacitatea tehnică a specialiştilor români.

Ce a urmat se ştie. Lucrările s-au amplificat într-un ritm accelerat, s-a înfiinţat întreprinderea „PETROMAR”, s-au construit înca 6 platforme de foraj, nave de aprovizionare - remorcare mai puternice, platforme fixe de producţie, s-a construit o bază modernă de operaţiuni marine în portul Constanţa, ateliere şi bază tubulară, s-au săpat zeci de sonde de explorare, de exploatare, de injecţie, deviate şi orizontale (premieră!), s-au descoperit zăcăminte noi, s-au instalat conducte submarine de ţiţei şi de gaze, s-a construit o platformă centrală de producţie, terminalul petrolier de la Midia iar din 1987 şi până azi, România a produs milioane de tone de petrol din Marea Neagră.

... Să nu uităm însă că totul a început atunci în acea zi şi în acea noapte mirifică în care flacăra primului petrol provenind din Marea Neagră a luminat peste apele ei...

... A fost odată ca niciodată ... a fost o vreme când, inteligenţa şi capacitatea creatoare a românilor, când, energiile şi forţa economică a României erau îndreptate către propăşirea ţării (NU către îmbogăţirea unora!), aveau în vedere înflorirea ţării, creşterea prestigiului ţării pe plan internaţional, valorificarea resurselor naturale în folosul poporului român!

Cele expuse mai sus, modul în care se mobilizau şi se concentrau toate forţele tehnice şi economice ale ţării pentru realizarea unui proiect de mare anvergură, constituie un exemplu mai mult decât elocvent al acestei afirmaţii.

........

Acum, privind la ce se întâmplă în ţara noastră, nu putem decât să ne gândim la versurile marelui nostru poet Eminescu:

“Iară noi? ...noi epigonii? ...Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Dumnezeul nostru: umbra, ...Patria, noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

.........

Noi reducem tot la praful, azi în noi, mâine în ruine,

Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumina.............................. Toate-s praf ... Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi...”

 

... Păcat! ...

Ing. SEICEANU Septimiu

                                         Constanţa