România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Protopopul Vicar de Alba Iulia

Alexandru Baba

o viaţă închinată slujirii bisericii ortodoxe şi neamului românesc

 

A scrie despre protopopul vicar de Alba Iulia, Alexandru Baba, azi, este un semn de intrare în normalitate şi de a evidenţia pentru urmaşi, modelul de viaţă al unui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române şi a unei puternice personalităţi implicată activ în viaţa politică şi culturală a României interbelice. Ne facem şi o datorie de onoare faţă de memoria celui care a slujit, în primii ani de pastoraţie, ca paroh în biserica din comuna natală, Ciceu Giurgeşti, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, după concursul obţinut la 6/19 octombrie 1919, apreciat de protopopul Teodor Herman, ca „preot harnic şi înţelept”.1

Despre protopopul Alexandru Baba s-au scris studii şi lucrări de specialitate, sunt multiple informaţii într-o teză de licenţă şi una de doctorat.2

I.SLUJITOR AL BISERICII ORTODOXE

Alexandru Baba s-a născut în comuna Şieu-Măgheruş (judeţul Năsăud) la data de 14 august 1893, din părinţi ţărani, Dumitru Baba şi Raveca Husmezan3. Şcoala elementară o urmează în sat . Îşi continuă pregătirea la gimnaziul grăniceresc din Năsăud, termină liceul, ca şef de promoţie în anul 1913. În anul 1914 se înscrie la Institutul Teologic „Andrei Şaguna „din Sibiu. Izbucnind primul război mondial este trimis ca infirmier la Spitalul militar din Deva, apoi, la cel din Oradea. Termină cursurile de teologie la Oradea, unde în anul 1917 s-a refugiat şi Institulul andreian din Sibiu.

La 1 iunie 1919 se căsătoreşte cu Valeria Pascu, fiica preotului ortodox român Mihail Pascu din Simioneşti (Bistriţa). La 25 decembrie 1918 este hirotonisit preot de către episcopul Ioan Ignatie Papp al Aradului, locţiitorul scaunului de Mitropolit.5 La 26 ianuarie /8 februarie 1920 părintele Alexandru Baba este instalat ca paroh în comuna Ciceu Giurgeşti (judeţul Someş). Cu o voce frumoasă (mama sa voia să-l trimită la Opera din Cluj n.n) de bariton, cu o ţinută aleasă, cu har pentru îndeplinirea misiunii sacre, bun gospodar al averii bisericii (a găsit biserica într-o stare avansată de degradare, rămasă vacantă şase ani), a reuşit, în scurt timp să câştige aprecierea credincioşilor şi a forurilor superioare ecleziaste, să se bucure de respectul acestora.Biserica devine, sub îndrumarea sa, centrul vital al locuitorilor. Intervine, cerând forurilor în drept pentru repararea clădirii bisericii, pentru aducerea de noi clopote. Activitatea pastorală şi gospodărească a preotului Alexandru Baba nu a rămas neobservată şi neapreciată. Astfel, la începutul anului 1925 a fost ales în Comitetul Despărţământului Dej al Asociaţiei Clerului Ortodox „Andrei Şaguna”şi membru al Adunării şi Consiliului protopopesc. La 19 noiembrie 1925 a predat parohia preotului Nicolae Ţăgean din Negrileşti deoarece a fost hirotonisit la 28 octombrie 1925 ca protopop de Alba Iulia, la doar 32 de ani.6 A fost instalat în ziua de 21 noiembrie 1925, după doar cinci ani de pastoraţie, în biserica cu hramul „Buna Vestire”din Alba Iulia, ctitorie a fostului protopop al Bălgradului, Nicolae Raţiu, cel care a fost duhovnic martirilor Horea şi Cloşca, la 28 februarie 1785 şi ale cărui rămăşiţe pământene sunt în curtea bisericii.7

Ca protopop, sarcinile pastorale şi administrative i s-au înmulţit. În grija şi răspunderea sa se găseau zeci de preoţi, biserici, case parohiale şi edificii şcolare.8 În timpul pastoraţiei sale s-au reparat toate bisericile şi casele parohiale din protopopiat, s-au zidit biserici la Răcătău, Alba Iulia III Partoş şi Ighiel şi s-a obţinut loc pentru biserică la Ighiel şi s-au edificat case parohiale la Ţelna, Inuri, Păclişa, Tibru, Alba Iulia III Partoş, Meteş, Craiva şi Ighiel. În parohia centrală a restaurat biserica şi a înzestrat-o cu inventarul util. A construit o nouă casă parohială. În anii 1929-1931 a fost ales deputat (din partea P.N.Ţ) în Parlamentul României, în care calitate a obţinut terenuri agricole pentru toate parohiile din protopopiat.

De la 10 septembrie 1940 până la 1 aprilie 1945 a condus Vicariatul Alba Iulia9, fără a beneficia de salariu, ci doar de o indemnizaţie de la Ministerul Cultelor, şi aceasta doar câteva luni. De aceea, în iunie 1942, Mitropolitul Nicolae Bălan l-a numit vicar şi a propus Ministerului recunoaşterea lui în această funcţie cu salariul corespunzător. Recunoaşterea Ministerului a venit abia la 15 iunie 1943.Reîncadrat ca protopop, episcopul Nicolae Colan i-a acordat însă distincţia de vicar pe viaţă, cu titlu onorific10. Decorat cu „Steaua României „în grad de Comandor (12 iulie 1929) şi cu „Răsplata Muncii pentru biserică”,clasa I.

La 31 mai 1948 a fost suspendat de regimul comunist, cu care a intrat în conflict şi condamnat la şapte luni de închisoare în Penitenciarul din Aiud, pentru” delictul de deţinere de publicaţii interzise”. În adresa nr. 118/1948 a Prefecturii judeţului Alba, din 7 mai 1948 adresată Ministerului Cultelor, semnată de prefectul Ioan Ştefănescu se consemnează, printre altele : „Consiliul politic a hotărât să intervină pe lângă Dvs. cu rugămintea de a dispune ca protopopul Baba Alexandru să fie desărcinat din funcţiunea de protopop, pe motivele menţionate mai sus iar în locul lui să fie numit ca protopop d. Moldovan Cornel, preot din comuna Berghin, acest judeţ, care este un element foarte bun şi verificat democrat”.

După eliberare, a fost expulzat din Alba Iulia, averea confiscată, fiind nevoit să păstorească , iniţial, într-o parohie din judeţul Arad, apoi, la cea din Simioneşti (Bistriţa). Aici va fi remarcat de episcopul Clujului, Teofil Herineanu, pentru realizările sale pe tărâm pastoral. Va trece la cele veşnice, îndurerat, în ziua de 8 noiembrie 196711.

Acesta va rămâne, aşa cum scria preotul Romul Joantă „un exemplu grăitor de slujitor identificat cu misiunea sa nobilă, o pildă vie de slujire dezinteresată a Bisericii şi Neamului”.

II. UN OM AL CETĂŢII, ENERGIC FACTOR POLITIC ŞI CULTURAL

Numirea sa în funcţia de protopop de Alba Iulia s-a făcut în vremuri grele. Era la sfârşitul primului război mondial . La Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, românii hotărâseră să se unească cu Regatul român, să făurească România Mare, pe principii moderne, democratice, europene. Era nevoie de legi noi, care să consolideze Ţara întregită, administrativ şi economic, să se făurească acele obiective pe care regele Fredinand I şi guvernul liberal le promisese pe câmpul de luptă soldaţilor ţărani. Era nevoie de oameni noi, vrednici, hotărâţi şi fermi care să pună umărul la reconstrucţia noii Românii. Într-un asemenea context apare figura puternică a noului protopop de Alba Iulia, Alexandru Baba. Personalitate energică, activă, a considerat că rolul său poate fi îndeplinit numai în condiţiile ralierii la Partidul Naţional Ţărănesc, condus cu fermitate de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. (Tonul intrării clerului în politică îl dăduse Elie Miron Cristea, primul Patriarh al României n.n). Va acţiona în cadrul organizaţiei de partid Alba, unde va fi ales în conducerea acesteia.

Aşa cum se cunoaşte, în aprilie 1928, Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ. a hotărât retragerea deputaţilor şi senatorilor săi din Parlament şi întrunirea lor într-un for politic propriu, precum şi organizarea unei mari adunări naţionale la Alba Iulia, pe 6 mai 1928. Această adunare a fost pregătită minuţios în Transilvania şi Banat12. De organizarea adunării s-a ocupat şi protopopul Baba.La Alba Iulia au fost prezenţi 677 de delegaţi, reprezentând cele 71 de organizaţii judeţene ale P.N.Ţ şi peste 100.000 de simpatizanţi13.Au luat cuvântul : Iuliu Maniu, Ştefan Cicio- Pop,Ion Mihalache, Mihai Popovici, Aurel Dobrescu, Pantelimon Halippa, precum şi social –democraţii Ioan Flueraş şi Constantin Titel-Petrescu. Mihalache a declarat că P.N.Ţ era hotărât să lupte prin orice mijloace pentru doborârea”oligarhiei liberale”iar Pantelimon Halippa a afirmat „Suntem gata să dăm sângele nostru”.14 Cei doi protopopi din Alba Iulia, Alexandru Baba (ortodox) şi Vasile Urzică (greco-catolic) au luat de la manifestanţii adunaţi în piaţa de jos a municipiului Alba Iulia , cu degetele ridicate spre cer următorul jurământ: „Jurăm pe bunul Dumnezeu să nu încetăm lupta pentru răsturnarea acestui guvern (liberal n.n.) numit printr-un decret stors mişeleşte regelui Ferdinand pe patul de moarte, amânat de Înalta Regenţă şi după moartea lui Ion Brătianu. Jurăm că vom duce lupta în toate oraşele şi satele noastre fără odihnă şi cu orice jertfă. Ne vom ruga în biserici lui Dumnezeu ca să ne dea puterea de luptă împotriva guvernului nelegiuit. Dumnezeu să-i bată pe cei ce strică România. Jurăm să creăm o Românie nouă, liberă, mamă ocrotitoare pentru toţi fiii ţării”15. Pentru gestul lor ministrul liberal al Cultelor, Ion Lapedatu prin ordinul nr. 22577 din 22 mai 1928 le-a sistat plata salariilor stârnind mânia opoziţiei naţional-ţărăniste16. Protopopul Alexandru Baba va organiza de Sânziene 1929, în localul Liceului Mihai Viteazul” Conferinţa preoţilor din tractul protopopiatului Alba Iulia rostind „o binevenită şi vrednică cuvântare”17.

În perioada de puternică instabilitate politică dintre anii 1930-1940, protopopul Alexandru Baba va activa cu fermitate pentru ca preoţii din protopopiatul său să fie temeinic ancoraţi în rezolvarea problemelor pastorale dar şi în educaţia religioasă şi morală a enoriaşilor. Va adopta o poziţie neutră faţă de mişcarea legionară până la suprimarea acesteia de către generalul Ion Antonescu în ianuarie 1941.

Se va implica puternic în sprijinirea valului de refugiaţi din Ardealul de Nord care vor sosi în judeţul Alba începând cu septembrie 1940.Îi va încartirui şi le va asigura hrănirea.”Oraşul Alba Iulia a devenit, ca multe altele din Ardealul rămas liber, teatrul tristului exod al românilor din zona ocupată. Până la 4 iunie 1941, se stabiliseră pe teritoriul judeţului Alba 2.336 refugiaţi . În patru luni numărul lor s-a ridicat la 4.882. Mulţi dintre aceştia erau locuitori ai comunei Ciceu Giurgeşti din fostul judeţ Someş (48 din aceştia îşi găsesc adăpost la Alba Iulia, alţii la Ploieşti şi Bucureşti, bărbaţii au fost încorporaţi în armată şi trimişi pe frontul de răsărit. Arhiva Primăriei comunei Ciceu Giurgeşti, fond Notariat, dosar 5/1945, fila 9), rude cu părintele protopop (nepotul după frate Ioan Baba, ajuns preot în comună şi Flaviu Pop, slt.rez. căzut pe front în luptele din Moldova în august 1944 n.n). Casa parohială devenise loc de adunare pentru refugiaţi iar soţia acestuia era în Comitetul de patronaj al refugiaţilor.Le va însoţi pe Maria, Mareşal Antonescu şi Veturia Goga la vizitele făcute de acestea în Alba Iulia pentru a constata condiţiile în care trăiesc miile de refugiaţi. (Vezi şi volumul omagial Alba Iulia-2000, Alba Iulia,  1974, p.445-446).

Prin persoana sa Vicariatul din Alba Iulia va lua atitudine faţă de atrocităţile săvârşite de ocupanţii horthyşti în Ardealul de Nord asupra clericilor ortodocşi şi a locuitorilor români rămaşi în teritoriul cedat. Se va adresa generalului Ion Antonescu, la 25 septembrie 1940, cu următoarea scrisoare: „Domnule general, Consiliul Vicarial al părţii din Episcopia Ortodoxă a Clujului, rămasă în hotarele României, din prima şedinţă de constituire, trimite expresiunea sinceră a devotamentului său faţă de Maiestatea Sa Regele Mihai I şi faţă de Conducătorul Statului, salvator al Neamului Românesc. Înfierează în acelaşi timp toate crimele şi barbariile regimului ungar împotriva preoţilor, intelectualilor şi scumpului nostru popor românesc din teritoriul cedat şi înfăţişând opiniei publice a lumii întregi fărădelegi ca acelea ale arderii de viu a protopopului Aurel Muntean din Huedin, vă roagă respectuos, să interveniţi cu toată forţa Ţării pentru curmarea imediată a suferinţelor fără de număr ale fraţilor noştri şi pentru redobândirea vechilor graniţe”. Preşedinte, protopop Alexandru Baba. (Vezi Petre Ţurlea, Români şi unguri, 1940-2011, Ed. Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, pag. 32).

În ceea ce priveşte poziţia sa faţă de intrarea României în război împotriva U.R.S.S (22 iunie 1941) care răpiseră Basarabia şi Bucovina de nord, în teza sa de doctorat, arhidiaconul Alin Albu consideră că Alexandru Baba se va plasa pe o poziţie similară celorlalţi ierarhi români care considerau că”ostaşii noştri luptând contra bolşevicilor, au imprimat acestui război şi caracterul unui război sfânt, războiul pentru Sfânta Cruce”.De altfel, în conferinţa de primăvară a preoţimii protopopiatului Alba Iulia, întrunită în parohia Alba Iulia II Maieri, la 3 martie 1942, acesta îndemna: „să luptăm contra bolşevismului şi comunismului arătând poporului cine-i Rusia şi faptele lor mârşave”18. În raportul general despre situaţia protopopiatului Alba Iulia prezentat la 30 aprilie 1942 în Adunarea protopopească, Alexandru Baba vede angajarea în război ca o luptă „pentru apărarea Bisericii, Crucii, Altarelor şi credinţei străbune (…) pentru ca să putem birui puterea întunericului bolşevismului”. După un an, în raportul general prezentat la 15 aprilie 1943 în Adunarea protopopească, îşi repreciza poziţia: „anul 1942 a fost un an de jertfe aduse de fiii patriei noastre pe Altarul Sfânt al Neamului şi pentru reîntronarea lui Hristos şi a Crucii Sale în lume (…) căci ostaşii noştri au dus flamura credinţei şi biruinţei Crucii împotriva întunericului bolşevismului până în îndepărtatele câmpii ale Rusiei comuniste” „în aceste vremuri istorice, când lupta pentru cruce este dusă cu atâta înverşunare împotriva duşmanului sălbatic din Răsărit”. (Alin Albu, Op.cit.). Tot în primăvara anului 1943, în raportul despre activitatea Vicariatului, protopopul Alexandru Baba, referindu-se la împrejurările dificile prin care trecea ţara, afirma că „războiul era purtat în numele sfintei cruci faţă de duşmanul cel mai crud al nostru şi al lumii întregi: bolşevismul”. Pierderile armatei române pe frontul de la Stalingrad au fost uriaşe. Divizia 20 Infanterie cu garnizoana în Alba Iulia, a plecat spre Stalingrad în toamna anului 1942 cu cinci trenuri cu vagoane de clasă, platforme şi de marfă, cu oameni, tehnică de luptă, cai, echipament şi hrană . S-a întors la Alba Iulia, la 16 aprilie 1943, doar cu 54 ofiţeri, 39 subofiţeri, 1.470 trupă, 119 cai, 38 trăsuri, 1.283 arme, cinci puşti mitralieră şi şase tunuri. (Vezi Constantin C.Gomboş, Istorie suferinţă şi speranţă, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2010, pag. 42-43).

Sub îndrumarea sa, vor fi colectate şi trimise pe front ajutoare, vor fi îngrijiţi răniţii din spitalele aflate în Alba Iulia şi judeţ. Va participa direct la slujbele de înmormântare ale celor căzuţi pe câmpul de luptă. Aşa cum va participa şi în Cimitirul Eroilor „Ferdinand I”, din Alba Iulia la ceremonia de înhumare, în septembrie 1944, a slt.erou Mihu P.Sadoveanu, (căzut în luptele de la Aiud), în prezenţa familiei acestuia.

Se va opune rechiziţiilor oneroase ale reprezentanţilor Armatei Roşii, sosită ca „eliberatoare”în Transilvania. Răspunzând ordinului nr.4143 din 19 octombrie 1944, prin care conducerea vicarială solicita date referitoare la bunurile predate Armatei Sovietice, protopopul Alexandru Baba raporta rechiziţionarea unor bunuri din cinci parohii ale protopopiatului Alba Iulia: Alba Iulia II Partoş, Bucerdea Vinoasă, Ighiu, Meteş şi Săsăcsău. „Azi putem adăuga cazul Mereteu, recuperat din relatările celor care în 1944 erau copii şi îşi amintesc groaza semănată de soldaţii ruşi care au făcut multe pagube materiale, confiscând alcool şi animale”. Pe lângă cele şase parohii ale protopopiatului care au suferit pagube din partea Armatei Roşii, se adaugă cazul mânăstirii „Sf. Ioan Botezătorul”din Alba Iulia, care a fost devastată între 24-26 septembrie 1944 de către o M.U sovietică, stabilită pe teritoriul mănăstirii cu cca. 300 cai. Soldaţii au jefuit aşezământul şi via acestuia, producând pagube însemnate, au spart uşa capelei, din care „au luat tot ce au găsit de preţ”iar din cele două chilii au luat haine şi alimente, deposedându-i pe ieromonahul Iuliu Ilea şi pe călugărul Gheorghe Giurgiu chiar şi de veşmintele de pe ei. Animalele mănăstirii (oile şi păsările) au fost tăiate iar stupii distruşi”.Cazul a fost reclamat de protopopul Alexandru Baba autorităţilor de ocupaţie. (Alin Albu, Un episod necunoscut din trecutul mânăstirii „Sf. Ioan Botezătorul „din Alba Iulia: anii celei de a doua conflagraţii mondiale, în Altarul Reîntregirii, anul XVI, nr. 2, mai-august, 2011, p. 293-315).

Va lua parte la „Marea adunare cetăţenească de la Alba Iulia” (membrii Asociaţiei „Astra”locală, Societatea refugiaţilor şi expulzaţilor din Ardealul de nord, organizaţia judeţeană a P.N.Ţ) ţinută în 3 septembrie 1944, sub preşedinţia dr.Ioan Pop, conducătorul organizaţiei judeţene a P.N.Ţ Alba ,unde va lua cuvântul din partea bisericii ortodoxe, aducând un elogiu oamenilor de Stat care au îndrumat „pe calea cea bună”, evocând figura regelui Mihai şi cea a lui Iuliu Maniu şi a condamnat „dictatura fără precedent”, „lanţul unei alianţe prevestitoare de cumplită şi grea robie”(dictatura comunistă,instaurată cu ajutorul Armatei Roşii n.n). A precizat rolul Bisericii Ortodoxe în îndeplinirea „chemării poporului român”. Atitudinea sa n-a convenit noilor autorităţi comuniste şi, ca urmare, a fost supus analizei comisiei de „epurare” a personalului. Va fi arestat şi trimis în Penitenciarul Alba Iulia, apoi, la cel din Aiud.

Afirmam, la începutul acestui capitol că protopopul Alexandru Baba a fost un factor activ în culturalizarea maselor şi menţinerea conştiinţei româneşti. Despărţământul Alba Iulia al Asociaţiei „Astra” a beneficiat de concursul vicarului şi al clerului din protopopiatul Alba Iulia( de fapt, Alexandru Baba a şi fost cooptat în conducerea „Astrei” locale imediat după instalarea sa ca protopop în anul 1925)19. A susţinut prelegeri în cadrul conferinţelor „Astrei”, a participat la aniversări şi comemorări patronate de asociaţie ori în programele culturale ale acesteia, desfăşurarea de activităţi educative în cadrul „şcolii ţărăneşti” şi altele. Enumerăm câteva: participarea la primirea, alături de oficialităţile locale a mareşalului Josef Pilsudski, întemeietorul Poloniei moderne, care a vizitat Alba Iulia la 27-28 septembrie 1928 primit de g-lul Paul Angelescu şi prefectul Dănilă Papp, la invitaţia episcopului catolic de Alba Iulia;participarea la organizarea manifestărilor Serbărilor Marii Uniri de la Alba Iulia -20 mai 1929; organizarea adunării antirevizionistă de la Alba Iulia din 21 mai 1933; oficierea serviciului religios alături de preotul unit Petre Gruia la sfinţirea vaporului „Alba Iulia”, în portul Constanţa, la 6 septembrie 193320; inaugurarea, la 14 octombrie 1937, în prezenţa regelui Carol al II-lea a Monumentului dedicat eroilor martiri Horea, Cloşca şi Crişan; organizarea serbărilor dedicate zilei de 1 decembrie 1918 şi a celei din 24 ianuarie 1859, a manifestărilor dedicate memoriei lui Avram Iancu; participarea la adunarea din sala teatrului „I.L.Caragiale"  din Alba Iulia (pe frontispiciul acesteia era trecut un citat al savantului Nicolae Iorga care preciza că: „Fără steag de cultură un popor e o gloată, nu o oaste!”) la ieşirea la pensie a învăţătorilor, foşti membri ai Asociaţiunii „Astra” unde în cuvântul său a rostit următoarele: „Când vedem întruniţi la această masă ospitalieră pe cei ce sunt lumina satelor noastre îmi vine să Vă chem cu cuvintele Scripturii: Apostoli de la margini! Vă chem aici. Vă chem aici la această sărbătoare pentru că voi apostolii de la margini aţi ţinut trează fiinţa neamului când duşmanul a căutat să pună piciorul pe grumazul Neamului, voi aţi fost cei dintâi, care aţi reacţionat şi l-aţi apărat. Cinste vouă !”(Şcoala Albei, anul VI, nr.2, Alba Iulia, februarie 1939); sfinţirea troiţei din faţa cazărmii R 39 Art. din Alba Iulia (5 sept.1943) ridicată în memoria eroilor căzuţi pe câmpul de luptă; comemorarea la 3 febr. 1943, a şapte ani de la repausarea episcopului Nicolae Ivan; comemorarea episcopului Nicolae Colan (28 nov.1943) şi a protopopului Mircea Fodorean din Alba Iulia. La Alba Iulia s-a organizat cu prilejul comemorării episcopului Nicolae Ivan un Te Deum la biserica centrală, cu un „cuvânt festiv”rostit de protopopul Alexandru Baba, urmat de un festival religios la teatrul din localitate unde a cântat şi corul, Buna Vestire” având ca solist pe protopopul Baba; protestul, alături de prof. Eugen Hulea (preşedintele Desp.”Astra”Alba Iulia, protopopul unit Elie Magda, conducătorii Asociaţiei profesorilor secundari, Asociaţia foştilor voluntari, Uniunii foştilor luptători, etc), la adunarea de protest din 19 martie 1944, faţă de maltratările din partea ocupanţilor horthyşti faţă de personalităţi ale românilor din Clujul ocupat (Emil Hossu, Gavril Iagăr, Miron Pop, Emil Haţegan, Ioan Hodoş, Iacob Moldoveanu ş.a.).

Noile autorităţi vor avea grijă să aresteze, în vederea suprimării, elita intelectuală română, din care a făcut parte şi protopopul Alexandru Baba.

Se va stinge încet, nemulţumit de noua stare în care ajunsese Ţara sub dominaţia comunistă, dar va sluji, până la sfârşitul vieţii, Biserica Ortodoxă Română şi neamul românesc, cu har,demnitate şi abnegaţie.

Constantin C.GOMBOŞ,

 Elena GOMBOŞ

Note:

1.Prof. Augustin Pădurean, pr.drd. Dănuţ Liviu Hognogi: Poartă spre cer, Ed. „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 2005, p.31.

2. Nominalizăm câteva: preotul Romul Joantă, Protopopul Alexandru Baba, în Îndrumătorul pastoral, Alba Iulia, II, 1978. Augustin Pădurean, Constantin Rusu, Ciceu Giurgeşti, o istorie multiseculară, Ed. Arcade, Centrul judeţean pentru cultură Bistriţa-Năsăud, 2004, Preot asist. univ. drd. Alin Albu, Preoţi ortodocşi din Arhiepiscopia de Alba Iulia, care au suferit detenţie în închisorile comuniste, în Revista Teologică, serie nouă, anul XV, ( 87), nr.1, ian.-mart. 2008, Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, Ed. Patmos, 2001, teza de licenţă la Universitatea „1 Decembrie 1918”Alba Iulia, Facultatea de istorie şi filologie „Monografia istorică a protopopiatului ortodox român din Alba Iulia (1918-1940), autor Mirela Lavinia Iancău, conducător ştiinţific, lector univ. drd. Valer Moga, Alba Iulia, 2001 şi cea de doctorat a arhidiaconului Alin Albu „Protopopiatul ortodox Alba Iulia între anii 1940-1945”susţinută la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Teologie ortodoxă, conducător ştiinţific, pr.prof. univ.dr. Alexandru Moraru, Cluj-Napoca, 2011 (aflată sub tipar). Informaţii preţioase au fost obţinute şi din arhiva familială a nepoatei protopopului Baba, Ileana Ghemeş din Alba Iulia şi din partea doamnei Aurelia Baba, din comuna CICEU Giurgeşti (Bistiţa Năsăud), soţia părintelui Ioan Baba, nepotul de frate al protopopului. Tuturor, autorii le mulţumesc pentru informaţiile furnizate.

3. Prof. Augustin Pădurean, pr.drd. Dănuţ Liviu Hognogi, Op. cit. pag.31.

4. Romul Joantă, Protopopul Alexandru Baba, în Îndrumătorul Pastoral,Alba Iulia, II, 1978, pag. 174.

5. Augustin Pădurean, Constantin Rusu, Ciceu –Giurgeşti-o istorie multiseculară, Ed. Arcade, Bistriţa, 2004, pag.97-98

6. „Renaşterea”, an II, nr. 40 din 4 octombrie 1925.

7. Alexandru Baba îi va dedica acestuia un studiu în revista „Apulum”, nr.1, 1939, Alba Iulia şi va avea în grijă locul de veci al acestuia aflat în curtea bisericii cu hramul „Buna Vestire”.

8. Mirela Lavinia Ilcău, teză de licenţă, op.cit. pag.36. La venirea protopopului Baba la conducerea protopopiatului Alba, acesta era format din 21 de parohii şi o filie, în care îşi desfăşurau activitatea 14 preoţi parohi, şapte administratori parohiali şi un capelan. Protopopiatul avea un număr de 4.211 familii şi 19.010 locuitori . În anul 1945, după informaţiile furnizate de d-l Alin Albu, în protopopiat existau 22 parohii şi o filie. Un protopop, 15 preoţi parohi şi şapte administratori parohiali. Existau 5.124 familii cu 21 .245 ortodocşi.Autorul consideră că Vicariatul Ortodox Român Alba Iulia a funcţionat în timpul celui de al doilea război mondial în calitate de organism provizoriu de conducere a parohiilor din jumătatea sudică a Eparhiei Cluj, rămasă fără ierarh în urma Dictatului de la Viena (30 august 1940), care a rupt Transilvania în două (din punct de vedere politic şi administrativ) dar şi episcopia clujeană. Astfel, 8 protopopiate cu 184 parohii au rămas în teritoriul cedat Ungariei horthyste sub păstoria episcopului Nicolae Colan iar celelalte protopopiate (7 întregi şi 3 dezmembrate) cu 201- 209 parohii, în România. (în cuprinsul judeţelor Alba, Cluj, Turda, Mureş, Târnava Mică, şi Hunedoara) pentru aceasta din urmă constituindu-se Vicariatul de la Alba Iulia. Acest organism administrativ bisericesc nou, condus de protopopul de Alba Iulia, Alexandru Baba, a avut o existenţă de patru ani şi şapte luni( 6 sept.1940-1 apr.1945).

9. În adresa nr. 6319/1945 emisă de Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, semnată de episcopul Nicolae Colan se precizează:”Prea CUCERNICE PĂRINTE PROTOPOAPE, În toamna anului de cruntă încercare 1940, când prin nedreptul dictat de la Viena Ardealul nostru drag a fost tăiat în două, Te-am numit vicar şi Te-am însărcinat să gospodăreşti, cu ajutorul unui Consiliu, partea rămasă în România a Eparhiei noastre, până la îndreptarea vremilor. După patru ani de despărţenie Domnul s-a milostivit şi ne-a adunat din nou în cuprinsul aceleiaşi Eparhii şi între hotarele aceleaşi Patrii. De aceea, în semnul mulţumirii Noastre pentru credinţa şi râvna cu care Ţi-ai împlinit însărcinarea, ca şi spre a împlini îndemnul Sfântului Apostol Pavel care zice că „preoţii cari îşi ţin bine dregătoria de îndoită cinste să se învrednicească”/ I, Tim, 5,17/, Te cinstim cu dreptul de a purta toată viaţa titlul onorific de VICAR AL ALBA IULIEI. Dată la reşedinţa Noastră episcopească din Cluj, la praznicul Crăciunului din anul 1945. Cu arhiereşti binecuvântări, Episcop, Nicolae Colan”.

10. Ibidem

11.Alin Albu, Preoţi ortodocşi din Arhiepiscopia de la Alba Iulia care au suferit detenţie în închisorile communiste, în Revista Teologică, Serie nouă, anul XV, NR.1, 2005, P.17-19

12. Vasile Rămneanţu, Coriolan Băran. O viaţă pentru Banat, Ed. Mirton, Timişoara, 2011, p.44.

13.Ibidem.

14. „Dreptatea”, II, nr.169 din 9 mai 1928.

15. Ibidem

16. Alba Iulia, X, nr.24, din 3 iunie 1928. În articolul „Lăpădatu se lapădă de protopopii cetăţii încoronării”se scrie: “Bravii protopopi ai ambelor biserici româneşti din cetatea Încoronării ( 15.oct.1922 n.n) şţi a făuritoarei Românii Mari, Alexandru Baba şi Vasile Urzică au luptat mereu în fruntea credincioşilor ce păstoresc, conform tradiţiei ce au moştenit de la înaintaşii lor, vrednicii preoţi ai Ardealului, cari prin jertfele, abnegaţiunea şi lupta lor curajoasă au plămădit această Românie Mare (…) (se aminteşte de tăierea salariilor celor doi pentru „frumosul jurământ”luat celor peste 200 de mii de reprezentanţi ai naţiunii române) . Se va continua :”Şi d-l Lepădatu a şi sistat salariile probabil pentru că în jurământ era şi fraza”Dumnezeu să-i bată pe cei ce strică România ! Nu i-a convenit poate fraza , fiindcă au cerut lui Dumnezeu să-i bată pe toţi acei lăpădaţi, care lăpădându-se de neamul românesc şi s-au pus alături de ciocoii Fanarului stăpânitor găetănitului Bucureşti pentru a strica această Românie (..) Autorul consideră că cei doi protopopi nu pot fi intimidaţi şi nici „constrânşi” să se lepede de frumosul drum care duce la fericirea poporului român”.

17. Alba Iulia, XI, nr. 30/28 iunie 1929

18. Arhidiacon Alin Albu, Teză de doctorat, Op.cit. p. 123.

19. Valer Moga ,Astra şi societatea 1918-1930, Ed. Presa Universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2003. Vezi şi Valer Moga, Despărţământul Alba Iulia al Astrei ( 1918-1948), Ed. Altip, Alba Iulia, 2001, Valer Moga, Serbările Unirii, Alba Iulia, 20 mai 1929, în Apulum, XXII, 1985, pag.272.

20. „Ordinea”, anul II, nr. 244, Bucureşti, 7 sept. 1933. Vezi şi Constantin C.Gomboş „Alba Iulia”–destinul unui cargou românesc, în Dacoromania nr. 11, Alba Iulia, 30 nov. 2002. În articolul din ziarul „Ordinea”se arată: „Eri a avut loc la bordul vaporului „Alba Iulia”ceremonia sfinţirei vasului şi perdării pavilionului de onoare al oraşului Alba Iulia în prezenţa autorităţilor locale( a participat şi amiralul Coandă n.n) şi delegaţii din oraşul şi judeţul Alba, în frunte cu dr. Ştefan Pop, prefectul judeţului, dr. Bogdan Dumitru, primarul oraşului, senatorul David, întregul consiliu comunal şi 200 de săteni. Serviciul religios a fost oficiat de preotul ortodox Alexandru Baba şi cel greco-catolic, Petre Gruia”. Cargoul fusese cumpărat prin contribuţia locuitoriloe judeţului Alba, avea 2850 C.P cu un deplasament de 12.ooo tone. Ducea 250 călători cu o viteză medie de 11,5 noduri/oră. Putea transporta 6.6000 tone de cereale, 425 vagoane cu lemne pentru construcţii sau 4.600 tone mărfuri generale. A participat la evacuarea trupelor române din Crimeea în al doile război mondial. A fost bombardat de aviaţia sovietică dar a ajuns în derivă în apele teritoriale române şi salvat. În septembrie 1944 a fost luat drept captură de război de către Forţele maritime sovietice din Marea Neagră.

 

SUMMARY

The authors intended to make a radiography of the devoted of the Romanian Orthodox curch, who was granted even the rank of vicar erchbishop of Alba Iulia: he has raised the religious service, of the good hausehold of the archbishop’ district. He had grace and charisma. He enjoyed the appreciation of the believers. He was an active member in the leadership of the „Astra” Associaţion in Alba Country, contributing at the woer of spiritual and cultural elevation of the people in the county. He was a member of the leadership of the defense National Peasants’ Party of Alba County, Romania’ senator, an active fighter in the defense of the ancient orthodox faith. The communist regime had arrested him an sent him to the jails of Alba Iulia and Aiud. After being released, he was arrested at home. He remained as a role model in serving the church.